Decizia civilă nr. 4101/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4101/R/2013
Ședința publică din data de 23 octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
M. -C. V.
JUDECĂTORI:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
A. -T. N.
GREFIER:
M. -L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții I. A. și I.
R., împotriva deciziei civile nr. 177 din 4 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._, privind și pe pârâții O. G. ȘI O.
C. -L., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei se prezintă reclamantul- recurent I. A. și pârâții-intimați O. G. și O. C. -L., asistați de avocat Dumitrașcu C. . Cauza este lăsată la a doua strigare, pentru a li se da posibilitatea reprezentantului reclamanților-recurenți să se prezinte la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă reclamantul- recurent I. A., asistat de avocat P. escu A., care o reprezintă și pe reclamanta-intimată I. R., și pârâții-intimați O. G. și O. C. -
L., asistați de avocat Dumitrașcu C. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 8 octombrie 2013, pârâții-intimați au depus la dosar, prin registratura instanței întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea în totalitate a deciziei recurate ca fiind temeinică și legală și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată. Se comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantului reclamanților-recurenți.
Se constată de asemenea că la data de 15 octombrie 2013, reclamanții-recurenți au depus la dosar, prin registratura instanței, dovada achitării timbrajului aferent recursului, potrivit mențiunilor din citație.
Recursul este legal timbrat cu 1932,38 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
La termenul de azi, reprezentantul recurenților depune la dosar delegația de reprezentare, chitanța prin care se atestă plata onorariului avocațial în cuantum de 1200 lei și concluzii scrise, iar reprezentantul pârâților-intimați depune la dosar, în copie, chitanța prin care se atestă plata onorariului avocațial în cuantum de 2000 lei.
Reprezentantul pârâților-intimați susține excepția inadmisibilității parțiale a recursului invocată prin întâmpinare, raportat la împrejurarea că reclamanții critică netemeinicia hotărârii recurate, aspecte ale stării de fapt și ale probațiunii administrate, singurul motiv de nelegalitate conținut în memoriul de recurs și care s-ar putea circumscrie la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă fiind cel referitor la aplicarea greșită a art. 1176 Cod civil.
Reprezentantul reclamanților-recurenți solicită respingerea excepției invocate ca fiind neîntemeiată și solicită amânarea pronunțării pentru a avea posibilitatea de a depune concluzii scrise.
Reprezentantul pârâților-intimați arată că se opune încuviințării acestei cereri, întrucât prin întâmpinarea depusă la dosar nu a adus argumente noi.
Curtea, după deliberare, respinge cererea formulată de reprezentantul reclamanților-recurenți în sensul amânării pronunțării hotărârii, având în vedere poziția reprezentantului intimaților față de această cerere.
Reprezentantul pârâților-intimați învederează instanței faptul că la dosar există două recursuri, unul formulat de reclamanți-recurenți personal, iar altul formulat de reclamanții-recurenți prin avocat, astfel că se impune ca reprezentantul recurenților să precizeze dacă înțelege să le susține pe ambele.
La întrebarea instanței, reprezentantul reclamanților-recurenți arată că înțelege să susțină ambele recursuri.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat, sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul reclamanților-recurenți susține recursurile așa cum au fost formulate în scris, solicită admiterea lor, modificarea în totalitate a deciziei recurate în sensul admiterii apelului cu consecința admiterii cererii introductive de instanță și obligarea pârâților-intimați la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul pârâților-intimați solicită respingerea recursului, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a deciziei recurate și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 lei, conform chitanței depuse la dosar.
C U R T E A,
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 16110/211 din 9 iunie 2011 la Judecătoria Cluj-Napoca, reclamanții I. A. și I. R., i-au chemat în judecată pe pârâții O. G. ȘI O. C., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 27.000 euro în echivalent în lei la data plății, reprezentând contravaloarea debitului datorat conform contractului de împrumut cu garanție imobiliară încheiat la data de_ ; obligarea debitorilor în solidar la plata dobânzii legale aferente prezentului debit începând de la data de _
; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 6506 din 26 martie 2012 a Judecătoriei C. -N.
, s-a respins acțiunea intentată de reclamanții I. A. și I. R., în contradictoriu cu pârâții O. G. ȘI O. C., ca neîntemeiată.
Au fost obligați reclamanții să le plătească pârâților cheltuieli de judecată în sumă de 1.500 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că la data de_, între reclamanții I. A. și I. R. în calitate de
împrumutători pe de o parte și pârâții O. G. și O. C. în calitate de împrumutați pe de altă parte, s-a încheiat contractul de împrumut cu garanție imobiliară, prin care pârâții au luat de la reclamanți cu împrumut suma de 27.000 euro ce urma să fie restituită la termenul din_ . Restituirea împrumutului a fost garantată cu ipoteca asupra imobilului situat în str. Lombului nr. 3, ap.70.
La data de_, reclamanții le-au înstrăinat pârâților un apartament situat în C. -N., str. Lombului nr. 3A, pentru prețul de 40.000 euro.
La data de_ între aceleași părți s-a semnat minuta cu privire la contractul de împrumut, prin care părțile au arătat că sunt de acord cu amânarea plății debitului pentru data de_ .
Verificând susținerile reclamanților prin prisma dispozițiilor art. 1576 C.civ. și a probatoriului administrat în cauză, prima instanță a reținut că pârâții au primit în mână sau prin alte metode similare, suma de bani arătată în act de 27.000 euro, ceea ce rezultă fiind doar obligarea pârâților de a le plăti reclamanților acea sumă, însă nu ca urmare a predării acestuia către pârâți cu titlu de împrumut.
Reclamanții nu au făcut dovada faptului că au predat pârâților suma de 27.000 euro cu titlu de împrumut, pentru ca pretenția lor de restituire a acestui împrumut să poată fi primită.
În privința celor două înscrisuri sub semnătură privată, judecătoria nu a putut face aplicarea dispozițiilor art. 1176 C.civ., pârâții nerecunoscând acest înscris sub aspectul conținutului și nici aplicarea prevederilor art. 1180 C.civ. cu privire la mențiunea "bun și aprobat";, pentru ca astfel înscrisul să aibă o relevanță probatorie necontestată.
Din cauza nerespectării prevederilor art. 1180 C.civ., invocată de pârâți, dând înscrisului arătat relevanța unui început de dovadă scrisă, judecătoria a constatat că martorii audiați în cauză nu au putut arăta instanței că ar avea cunoștință despre predarea de către reclamanți la pârâți a sumei de bani arătate în contract, sau a altei sume, cu titlu de împrumut, arătând însă că știau că actul avea legătură cu un apartament.
Prin decizia civilă nr. 177 din 4 aprilie 2013 a T. ului C., s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții I. A. și I. R. împotriva sentinței civile nr. 6506 din_ a Judecătoriei C. -N. .
Au fost obligați apelanții să le plătească intimaților cheltuieli de judecată în apel, în sumă de 2.000 lei.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță a administrat probele pertinente soluționării cauzei, stabilind corect starea de fapt și raporturile juridice dintre părți, caracterul celor două înscrisuri depuse în probațiune de reclamant și a interpretat corect probatoriul administrat, asigurându-le părților dreptul la apărare.
Așa fiind, instanța de apel nu a putut accepta susținerile apelanților în sensul că este suficientă recunoașterea pârâților că au încheiat și semnat acel act ce nu a fost denunțat de ei, act confirmat de martorii semnatari ai convenției.
În mod corect a reținut judecătoria că în privința celor două înscrisuri, nu se poate face aplicarea prevederilor art. 1176 Cod civil, nefiind respectate dispozițiile art. 1180 din același cod.
Nici cu martorii audiați în cauză, reclamanții nu au dovedit că le-au predat pârâților suma de 27.000 euro cu titlu de împrumut.
Întrucât reclamanții nu au făcut dovada existenței raportului juridic obligațional de împrumut, pretenția de restituire a sumei de bani nu își poate găsi temeiul în contractul de împrumut.
Judecătoria le-a asigurat reclamanților dreptul la apărare, mai mult prima instanță a amânat pronunțarea, pentru a li se da posibilitatea să depună concluzii scrise la dosar.
Administrarea probelor în cauză s-a făcut cu respectarea principiului contradictorialității.
Redeschiderea dezbaterilor prin repunerea cauzei pe rol, nu s-a impus în cauză, întrucât nu erau necesare noi lămuriri.
T. ul a îndeplinit solicitările apelanților de lărgire a probatoriului în apel, probatoriu ce nu a reliefat o altă stare de fapt distinctă de cea reținută de prima instanță.
Reclamanții-apelanți nu au făcut dovada predării sumei de 27.000 euro cu titlu de împrumut către pârâții-intimați.
Nici actul intitulat "minută";, nu a probat predarea banilor către reclamanți la mâna pârâților, neintervenind o novație.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții I. A. și I.
R., solicitând modificarea ei, admiterea apelului împotriva sentinței, care să fie schimbată în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță.
În motivele redactate de reclamanți personal, s-a susținut că prin acțiunea introductivă de instanță au solicitat obligarea pârâților la restituirea sumei de 27.000 de euro cu titlu de împrumut nerestituit, iar judecătoria a respins acțiunea ca neîntemeiată, întrucât reclamanții nu ar fi dovedit predarea sumei către pârâți.
La fel și tribunalul a reținut că reclamanții nu au făcut dovada împrumutării sumei către pârâți, nefiind suficientă recunoașterea pârâților că au încheiat și semnat acel act de împrumut.
Același tribunal a mai reținut că în privința celor două înscrisuri sub semnătură privată nu se poate face aplicarea dispozițiilor art. 176 și 1180 C.civ.
Ambele hotărâri ale instanțelor de fond au fost pronunțate cu încălcarea greșită a legii, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Cele două instanțe de fond, au făcut aplicarea greșită a prevederilor art. 1176 C.civ., din probatoriul administrat în cauză rezultând că pârâții au recunoscut în mod expres atât încheierea contractului de împrumut, cât și primirea sumei de 27.000 euro cu titlu de împrumut, iar înscrisul doveditor este contractul de împrumut cu garanție imobiliară semnat de cele patru părți la data de 5 decembrie 2008, în prezența martorilor audiați în cauză.
Este irelevant că în contractul de împrumut nu s-a menționat formula
"bun și aprobat";, câtă vreme semnăturile părților de pe contract nu au fost contestate, existând prezumția că pârâții au cunoscut și cunosc conținutul acelui act, prezumție ce nu a fost răsturnată.
La interogatoriul pârâtului O. G. de la termenul din_, acesta a arătat că semnăturile aplicate pe contract seamănă cu semnătura lui și a soției sale O. C., par a fi ale lor.
Și prin înscrisul intitulat "minută"; din 19 iulie 2010, pârâții au recunoscut în mod expres existența contractului și în mod implicit tradițiunea sumei de bani, prin recunoașterea faptului că trebuie să le restituie reclamanților suma de 27.000 euro cu titlu de împrumut.
În motivele de recurs formulate de recurenți prin av. C. R., s-a solicitat modificarea deciziei tribunalului, și admiterea apelului împotriva sentinței judecătoriei, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată. În motivarea recursului, s-a susținut că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 261 alin.(1) pct.5, ceea ce contravine exigențelor art. 6
paragraful 1 din CEDO.
În concret, hotărârea instanței de apel pentru a motiva respingerea motivului de apel privitor la respingerea cererii de amânare formulată de reclamanți în fața primei instanțe pentru termenul din 7 martie 2012 și la încălcarea dreptului la apărare și a principiului contradictorialității, a preluat cuvânt cu cuvânt apărările pârâților.
Decizia instanței de apel apare ca nemotivată; simpla copiere a paragrafelor sentinței nu reprezintă o exercitare reală a controlului judiciar.
M. ivele reținute de instanța de apel nu reprezintă argumente care au și format convingerea instanței de apel în baza probelor administrate, ci o susținere a sentinței, fără a oferi o motivare suplimentară prin prisma probatoriului suplimentat în fața instanței de apel.
Instanța de apel s-a limitat în a arăta că înscrisurile sub semnătură privată, contractul de împrumut și minuta, sunt semnate de ambele părți, dar din ele nu rezultă fără echivoc că pârâții au primit în mână sau prin alte metode similare sumă de 27.000 euro.
Instanța de apel nu a motivat care ar fi pretinsul titlu în baza căruia pârâții le-ar datora suma de 27.000 euro, nu a analizat răspunsurile la interogatoriu și nici declarațiile martorilor, nu a reținut declarația martorului Mihnea Iuoraș, nu a analizat multiplele variante oferite de pârâți, nu a verificat susținerea intimatului Oancă G. potrivit căreia ar fi semnat o foaie în alb.
Or instanța de apel avea obligația de a lămuri cum este posibil ca niciuna dintre cele patru persoane care au semnat contractul de împrumut, fie în calitate de împrumutați, fie în calitate de martori semnatari ai contractului, nu au citit contractul și nu au știut ce semnează; trebuia să observe că este exclus ca împrumutații să fi semnat două înscrisuri, contractul de împrumut și minuta, fără să citească.
Instanța de apel nu a analizat notificarea formulată de recurenți la data de_, iar pârâții nu au avut nicio reacție de combatere a acestui contract; instanța de apel trebuia să observe că minuta din 19 iulie 2010 are valoarea juridică a unui act confirmativ, a unei recunoașteri exprese a intimaților, atât a împrumutului, cât și a obligației de restituire a sumei împrumutate; instanța de apel a respins apelul fără a analiza motivele invocate de apelanți, fără a analiza și interpreta toate probele administrate.
Nelegalitatea deciziei tribunalului decurge și din nesocotirea dispozițiilor art. 1576 și urm. C.civ.
Deși în contractul de împrumut s-a menționat că pârâții au luat cu împrumut de la reclamanți suma de 27.000 euro cu termen de restituire la_, iar prin minută s-a amânat plata debitului pentru data de_, tribunalul a reținut că nu rezultă fără echivoc că pârâții au primit în mână sau prin alte metode similare suma de 27.000 euro.
T. ul a reținut că din contractul de împrumut și din minută nu rezultă obligația pârâților de a plăti suma de 27.000 euro; a reținut că instanța de fond a reținut în mod corect în baza probatoriului administrat, că reclamantul nu a făcut dovada existenței raportului obligațional de împrumut, raliindu-se la opinia primei instanțe.
Deși a făcut referire la faptul că martorii audiați au arătat că actul ar avea legătură cu un apartament, pârâții au arătat că nu există nicio legătură între contractul de împrumut și contractul de vânzare-cumpărare.
În mod nelegal tribunalul a apreciat că înscrisurile depuse de reclamanți nu fac dovada naturii juridice a actului încheiat; a pornit de la prezumția eronată în sensul că nu există nicio rațiune pentru încheierea unui astfel de act constatator al acordului de voință fără remiterea materială a sumei de bani și nu a luat în considerare că minuta are valoarea unui act confirmativ, nesocotind înscrisul constatator al contractului de împrumut și a negat efectele minutei.
Dovada acordului de voință este supusă regulilor generale prevăzute de art. 1191 C.civ.; lipsa mențiunii "bun și aprobat"; a fost complinită prin actul intitula "minută";.
În mod nelegal instanța de apel a considerat că atâta timp cât predarea sumei de 27.000 euro nu s-a realizat în prezența martorilor, nu s-a făcut dovada naturii actului juridic și nici a faptului material a remiterii sumei de 27.000 euro .
În mod nelegal instanța de apel a reținut că suma ar avea legătură cu un apartament și nu a făcut nicio referire la declarația martorului Mihnea Remus Iuoraș.
Tot în mod nelegal instanța de apel a disociat operațiunea juridică de împrumut, de faptul material al predării sumei împrumutate, pentru ca apoi să lipsească de orice valoare înscrisul intitulat "minută";.
Cele reținute în cuprinsul deciziei atacate, fac abstracție totală de recunoașterea neechivocă din partea intimaților în sensul primirii sumei de
27.000 euro cu titlu de împrumut.
Intimații O. G. și O. C. -L. prin întâmpinare depusă la dosar filele 19-21, au solicitat respingerea recursului și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării, intimații au arătat că reclamanții au adus critici de netemeinicie deciziei atacate, astfel că s-a invocat excepția inadmisibilității recursului.
Singurul motiv de nelegalitate care s-ar putea circumscrie pct. 9 al art. 304 C.pr.civ., este cel referitor la aplicarea greșită a prevederilor art. 1176 C.civ., dar care nu este fondat.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.7 C.pr.civ., potrivit căruia modificarea unei hotărâri se poate cere atunci când
hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, curtea apreciază că acesta nu este incident în cauză.
Decizia recurată cuprinde cerințele prevăzute de art. 261 C.pr.civ.
A spune despre o decizie motivată pe 20 de pagini, atât în fapt cât și în drept, că nu cuprinde motivele pe care se sprijină, nu corespunde realității.
Deși motivarea unei hotărâri judecătorești nu constituie o problemă cantitativă, ci una calitativă, în speță decizia tribunalului este și amplu motivată atât în fapt, cât și în drept.
Ceea ce îi nemulțumește în realitate pe recurenții-reclamanți, este soluția dată apelului acestora, iar nu nemotivarea deciziei.
Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.8. C.pr.civ., conform căruia modificarea unei hotărâri se poate cere în situația în care instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, curtea constată de asemenea că nu este prezent în cauză.
Instanța de apel a reținut în mod corect că prima instanță a fost învestită cu o acțiune având ca obiect restituire împrumut în sumă de
27.000 euro, bazată pe cele două înscrisuri sub semnătură privată: contractul de împrumut cu garanție imobiliară încheiat la data de_ și minuta încheiată la data de_, dar că față de prevederile art. 1576 C.civ., reclamanții nu au dovedit conform art. 1169 din același cod, că le-au și predat efectiv pârâților-intimați suma de 27.000 euro.
Era obligația reclamanților să dovedească predarea efectivă a sumei în monedă euro pretins împrumutate pârâților. Atât instanța de apel, cât și prima instanță, și-au exercitat rolul activ și au administrat probele pertinente, legale, utile și concludente: înscrisuri, interogatorii, declarații de martori, dar din interpretarea lor nu a rezultat că reclamanții le-ar fi împrumutat suma de 27.000 euro.
Toate probele administrate în cauză, au fost minuțios analizate de instanța de apel, chiar dacă interpretarea lor îi nemulțumește pe recurenți, fiindcă nu li s-a dat câștig de cauză.
Nu este vina instanței de apel sau a primei instanțe, că reclamanții nu și-au preconstituit probe concludente și pertinente, cu ajutorul cărora să facă dovada că le-a predat efectiv suma de 27.000 euro pretins împrumutată.
Atât prima instanță, cât și instanța superioară de fond, le-a oferit reclamanților tot sprijinul în administrarea probelor solicitate, pentru a-și dovedi pretențiile.
În actuala lui configurație, recursul reprezintă o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai strict pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres de art. 304 pct.1-9 C.pr.civ.
După abrogarea pct. 10 și 11 ale art. 304 C.pr.civ., în recurs nu mai pot fi reevaluate probele analizate de prima instanță și reanalizate de instanța de apel, pentru a li se da o altă interpretare, respectiv cea dorită de reclamanții-recurenți.
Prin urmare, este întemeiată excepția inadmisibilității acelor motive din recursul reclamanților, care vizează netemeinicia deciziei tribunalului, invocată de către intimați.
În fața primei instanțe, reclamanții au beneficiat de serviciile av. Renner T. Marika și Mihnea Remus Iuoraș. Faptul că au renunțat la serviciile av. Renner T. Marika prin înscrisul din_, fără nici un motiv întemeiat, în mod corect prima instanță nu a admis cererea acestora de amânare a soluționării cauzei, deoarece nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 156 alin.(1) C.pr.civ., cauza neaflându-se la primul termen de judecată.
Totuși, prima instanță, la termenul din 7 martie 2012, a amânat pronunțarea soluției pentru data de 14 martie 2012, apoi pentru data de 19 martie 2012 și în sfârșit pentru data de 26 martie 2012, răstimp în care reclamanții aveau posibilitatea dacă ar fi vrut, să își angajeze un avocat care să le redacteze concluzii scrise, sau să le redacteze ei personal, așa cum și- au redactat motivele de recurs.
Nu se impunea nici repunerea cauzei pe rol în baza art. 151 C.pr.civ., deoarece prima instanță era deplin lămurită asupra tuturor împrejurărilor de fapt și de drept, astfel încât era în măsură să pronunțe o soluție legală și temeinică. Prin urmare, nu se poate reține susținerea recurenților că ar fi
fost lipsiți de dreptul de apărare.
În privința motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., potrivit căruia modificarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, de asemenea nu este incident în cauză.
Art. 1176 C.civ. prevede că actul sub semnătură privată recunoscut de cel căruia i se opune, are același efect ca și actul autentic între cei care l-au semnat.
Numai că potrivit art. 1191 alin.(1) C.civ., dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depășește suma de 250 lei, chiar pentru un depozit voluntar, nu se poate face decât prin act autentic, sau prin act sub semnătură privată.
La rândul său, art. 1179 alin.(1) C.civ. prevede pentru actul sub semnătură privată mențiunea multiplului exemplar, iar art. 1180 din același cod pretinde ca înscrisul sub semnătură privată prin care o parte se obligă către alta a-i plăti o sumă de bani sau o câtime oarecare, să cuprindă mențiunea "bun și aprobat";.
Toate aceste cerințe legale nu sunt îndeplinite în cauză, exclusiv din vina reclamanților, care nu și-au luat măsurile cerute de lege pentru a putea dovedi în caz de nevoie, nu doar încheierea contractului de împrumut, dar și predarea efectivă a sumei de 27.000 euro la pârâți, așa cum prevede art. 1576 C.civ.
Prezumția judecătorească nu îi este permisă judecătorului potrivit art. 1203 C.civ., decât numai în cazurile când este permisă și dovada prin martori, afară numai dacă un act nu este atacat că s-a făcut prin fraudă, dol sau violență, ceea ce nu este cazul în speță.
Întrucât nu se confirmă niciunul dintre motivele de recurs invocate de recurenți, în baza art. 304 pct. 7, 8 și 9, coroborat cu art. 312 alin.(1) C.pr.civ., se va respinge ca nefondat recursul reclamanților împotriva deciziei tribunalului.
Fiind căzuți în pretenții, în temeiul art. 274 alin.(1) C.pr.civ., recurenții vor fi obligați să le plătească intimaților cheltuieli de judecată în recurs, în sumă de 2.000 lei, reprezentând onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE M. IVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții I.
A. și I.
R.
împotriva deciziei civile nr. 177 din 4 aprilie 2013 a T.
ului C.
pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă recurenții I. A. și I. R., să le plătească intimaților O.
G. și O. C. -L. suma de 2.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 octombrie 2013.
Președinte,
Judecători,
M. -C. V.
T.
D.
A.
-T. N.
Grefier,
L. -M. T.
Red.TD:_
Dact.CC:_ -2 ex.
Jud.fond:T. I.
| ← Decizia civilă nr. 575/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 612/2013. Pretenții → |
|---|
