Decizia civilă nr. 612/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184 R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 612/R/2013
Ședința publică de la 04 Iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. O. -S.
JUDECĂTOR: D. -I. T. JUDECĂTOR: E. L.
GREFIER: C. -G. H.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent A. DE P. B. 6A și pe intimat B. D., având ca obiect recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 2429/_, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei
C. -N., dosar având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică, atât la prima cât și la a doua strigare a cauzei de la ora 10:21, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
T. ul constată că recursul este formulat și motivat în termen, comunicat, legal timbrat.
De asemenea, se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
T. ul reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentinta civila nr. 2429/_, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost admisa în parte cererea formulată și precizată de reclamanta A. DE P. B. 6 A, în contradictoriu cu pârâtul B. D.
, și în consecință:
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 2.225,79 lei cu titlul de cheltuieli restante de întreținere aferente perioadei mai 2009-iulie 2012.
A fost obligat pârâtul la plata dobânzii legale aferente debitului principal de la data scadenței până la data achitării integrale a debitului, fără ca dobânda legală aplicată să poată depăși 0,2% pe fiecare zi de întârziere, și fără ca dobânda să poată depăși suma la care s-a calculat, respectiv 2.225,79 lei.
A fost redus onorariul avocat de la cuantumul de 1000 lei la cuantumul de 500 lei, și în consecință:
A fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 504,9 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, pârâtul domiciliat în loc. C. -N., str. B., nr. 6A, ap. 87, a beneficiat în perioada cuprinsă între lunile mai 2009-iulie 2012 de utilitățile aferente apartamentului său, acumulând un debit restant în cuantum de 2.225,79, conform tabelelor anexate la dosar (f. 7-42, 54-56).
Prin notificarea primită la data de_ (f. 6), pârâtul a fost încunoștiințat cu privire la obligația constând în achitarea debitului restant acumulat pentru serviciile furnizate de către asociația reclamantă.
În drept, potrivit art. 46 din Legea nr.230/2007 "toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari";. Dreptul asociației de proprietari privind exercitarea unei acțiuni în justiție împotriva proprietarilor care se fac vinovați de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației, este garantat prin prevederile cuprinse în art.50 din Legea nr.230/2007.
Față de considerentele care preced, instanța a admis cererea, astfel cum a fost formulată și precizată de către asociația reclamantă și a dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 2.225,79 lei cu titlul de cheltuieli de întreținere restante, aferente perioadei mai 2009-iulie 2012.
Cu privire la petitul accesoriu, instanța a reținut faptul că, potrivit art. 49 din cuprinsul aceluiași act normativ "asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. P. izările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s- au aplicat.
Termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice";
.
Întrucât, în cauza analizată, asociația de proprietari nu a stabilit un sistem propriu privitor la perceperea penalităților de întârziere, devin incidente prevederile cuprinse în art. 2 din OG nr. 13/2011, potrivit cărora, în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.
Instanța a interpretat coroborat prevederile precitate cu dispozițiile speciale cuprinse în art. 49 din Legea nr. 230/2007 în ceea ce privește nivelul penalităților de întârziere, și a dispus obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferente debitului principal de la data scadenței până la data achitării integrale a debitului, fără ca dobânda legală aplicată să poată depăși 0,2% pe fiecare zi de întârziere, și fără ca dobânda să poată depăși suma la care s-a calculat, respectiv 2.225,79 lei.
Cu privire la petitul constând în obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată, instanța a reținut faptul că suma solicitată în acest sens, respectiv
1.000 lei reprezentând onorariu avocat (f. 51), are un caracter deosebit de ridicat raportat la caracterul sumar al procedurii, precum și la împrejurarea că, litigiul din prezenta cauză, a fost soluționat prin acordarea a două termene de judecată.
Față de cele mai sus expuse și având în vedere prevederile art. 274 alin. 3 C.Pr.Civ., potrivit cărora: "Judecatorii au dreptul sa mareasca sau sa micsoreze onorariile avocatilor, potrivit cu cele prevazute in tabloul onorariilor minimale, ori de ori vor constata motivat ca sunt nepotrivite de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat, instanța a redus la jumătate onorariu avocațial stabilit în cauza analizată și a dispus obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 504,9 lei, constând în onorariu avocat și taxe poștale conform înscrisului depus la f. 52 din dosar.
Împotriva hotărârii a declarat recurs în termen legal A. de P. str. B. nr. 6A (f. 3-6)
, solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii în totalitate a acțiunii așa cum a fost precizată precum și a acordării în totalitate a cheltuielilor de judecată din fond în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu avocațial.
În motivele cererii, recurenta a arătat că a depus la dosarul cauzei dovada că pârâtul a fost notificat în prealabil conform notificarii expediate în baza AR 49941292614.
Conform punctului II din Notificare "Prin prezenta vă solicităm ca în termen de 3 zile de la primirea prezentei să vă achitați debitul restant pe care ni-l datorați In cuantum de 1.991,512 lei, în caz contrar urmează să vă acționăm în judecată pentru a ne recupera debitul datorat, dobânda legală aferentă acestui debit precum și obligarea dumneavoastră la plata tuturor cheltuielilor ocazionate cu prezentul demers (onorariu avocațial, cheltuieli judiciare, etc). Prezenta notificare constituie punere în întârziere cu toate consecințele aferente punerii în întârziere a debitorului" pârâtul a fost pus de drept în întârziere si încunoștiințat că în caz de neplată a debitului datorat urmează să fie acționat în instanță si să fie obligat să achite toate cheltuielile ocazionate cu acest demers(onorariu avocațial si alte taxe).
Avocatul a formulat notificarea, apoi cererea de chemare în judecată, a detaliat-o, iar ulterior a formulat precizare de acțiune, fiind totodată prezent și la judecata în fond la două termene de judecată.
Astfel că munca apărătorului valorează 1.000 lei, onorariu din care se plătesc impozitele în cuantum de 16% din încasări, taxele datorate Baroului C. în cuantum de 10 % din încasări, contribuțiile la sănătate în cuantum de 5,5% și care a fost inclusă și contravaloarea consumabilelor aferente redactării cererii de chemare în judecată. Totodată avocatul este obligat sa achite contravaloarea unei chirii lunare pentru desfășurarea activității conform normelor legale în vigoare și să achite unele servicii necesare desfășurării activității profesionale(internet, telefonie, legis, etc).
Recurentei i se pare inechitabil și nelegal ca paratul care în mod abuziv a refuzat achitarea contribuțiilor datorate recurentei și care i-a prejudiciat și pe ceilalți locatari ai imobilului și care este parte căzută în pretenții conform art.
274 alin.1 C.pr.civ. să fie scutit prin mila instanței de achitarea onorariului avocațial pe care îl datorează ca parte căzută în pretenții. Indulgenta instanței față de rău-platnicii proprietari este nejustificata, motivarea lapidara și formalistă fiindcă în cauza instanța uzează de art. 274 alin.4 C.pr.civ. demonstrând ca nu au existat argumente pertinente concrete pentru reducerea onorariului avocațial. Mai mult prin atitudinea sa instanța se transforma într- un apărător al pârâtului (care de altfel nu s-a opus admiterii acțiunii cu toate consecințele ei), aspect nepermis de lege.
Astfel cum rezultă din prevederile legale de mai sus, fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții "care cade în pretenții1".
Culpa procesuală este cea care trebuia să fundamenteze fiecare sumă la care va fi obligată partea care a căzut în pretenții, cu titlu de cheltuieli de judecată. Culpa procesuală presupune fie înregistrarea pe rolul unei instanțe a unei cereri, acțiuni ce se dovedește a fi neîntemeiată, fie susținerea unor apărări neîntemeiate. Culpa procesuală pe care se întemeiază reglementarea din art. 274 C.pr.civ., poate fi atât a reclamantului, cât și a pârâtului. în speța de față ea aparține cu certitudine intimatului-pârât.
Pentru acordarea cheltuielilor de judecată este necesar și suficient a se reține culpa procesuală a părții care a pierdut procesul și a căzut astfel în pretenții.
Astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa 3, inclusiv în dreptul intern, partea care a câștigat procesul va putea obține rambursarea unor cheltuieli, în temeiul art. 274 C.pr.civ., doar în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil. Cu alte cuvinte, cheltuielile de judecată cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite de partea care a câștigat procesul în timpul și în legătură cu acel litigiu.
În concluzie, plecând de la prevederile art. 274 C.pr.civ. și având ca limite jurisprudențiale, hotărârile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, respectiv de Curtea Europeană de Justiție, se poate susține în mod rezonabil că onorariul avocatului poate fi încuviințat de instanța judecătorească ca și cheltuială de judecată, (a) dacă este necesar, adică activitatea desfășurată de avocat să fi fost utilă instanței judecătorești, (b) este real, (c) este rezonabil.
Caracterul real al cheltuielilor de judecată rezultă cu prisosință din faptul că am depus dovezile privind efectuarea de către recurentă a plății onorariului stabilit.
În concluzie, față de faptul că între reclamanta recurentă și cabinetul de avocat există contract de asistență juridică, respectiv faptul că la dosar există dovezile privind plata de către subscrisa a onorariului stabilit, este evident faptul că onorariul de avocat/cheltuielile de judecată sunt reale.
Caracterul rezonabil al cheltuielilor de judecată.
Având ca temei prevederile art. 274 C.pr.civ., precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv a Curții Europene de Justiție, caracterul rezonabil al cheltuielilor de judecată, reprezentate în cazul nostru de onorariul avocatului, trebuie să se aprecieze în baza următoarelor criterii: (a) valoarea pricinii, (b) munca depusă de avocat și (c) pregătirea profesională a avocatului. Cu alte cuvinte, stabilirea caracterului rezonabil al onorariului de avocat are la bază atât criterii obiective (valoarea pricinii și munca depusă de avocat) cât și criterii subiective (pregătirea profesională a avocatului/prestanța/notorietatea).
În cazul dedus judecății, criteriile mai sus menționate trebuie avute în vedere de către instanța judecătorească în vederea acordării cheltuielilor de judecată.
Caracterul necesar al cheltuielilor de judecată.
După cum s-a precizat mai sus, sumele cheltuite de persoana care va câștiga procesul trebuie să contribuie în mod semnificativ la soluționarea cauzei, în sensul că trebuie să aibă legătură cu obiectul judecății. În cazul de față, activitatea desfășurata de avocat a contribuit în mod categoric la soluționarea în mod favorabil pentru client a prezentului litigiu, cererea fiind admisă de instanța pe apărarea invocată de avocat si probata prin diligentele sale.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, T. ul constată următoarele:
Instanța de fond a procedat la interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 274 alin. 3 C.pr.civ. și a redus onorariul avocațial în sumă de
1.000 lei la 500 lei (f. 52 dosar judecătorie). Textul legal menționat prevede că "Judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat";.
Or, soluția instanței este conformă cu jurisprudența citată a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat constant în materia cheltuielilor de judecată în sensul că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea,
necesitatea și caracterul lor rezonabil. Mai exact, se poate afirma că în cheltuielile de judecată se cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite de partea care a câștigat procesul.
Recurenta examinează pe larg considerentele avute în vedere de către instanța europeană dar omite să observe că tocmai în lumina acestor criterii, cât și a celor stabilite de art. 274 alin. 3 C.pr.civ. onorariul în sumă de 1.000 lei nu poate fi apreciat ca fiind unul rezonabil.
În ceea ce privește susținerile recurentei cu privire la contribuțiile pe care avocatul le are de achitat din sumele realizate cu titlu de onorariu avocațial, acestea sunt irelevante din perspectiva acestor constatări. În același timp, T. ul apreciază că nu se impune examinarea argumentelor subsecvente expuse de către recurentă cu privire la ansamblul activităților efectuate de avocat.
Pentru motivele expuse T. ul apreciază că motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., în care se încadrează criticile recurentei, nu este prezent în cauză. S-a dat eficiență și dispozițiilor art. 304¹ din același cod, hotărârea nefiind supusă apelului.
Astfel, în baza prevederilor art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304¹ C.pr.civ., urmează să fie respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta A. De P. B. 6A împotriva Sentinței civile nr. 2429/_
, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., care va fi menținută în totul.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ. se va constata că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A. De P.
B. 6A
împotriva Sentinței civile nr. 2429/_, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 iunie 2013
Președinte, M. O. -S. | Judecător, D. -I. T. | Judecător, E. L. |
Grefier, C. -G. H. |
C.H. 06 Iunie 2013 Red. EL/tehn AP
Jud fond - T. C. - Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 4101/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 118/2013. Pretenții → |
|---|
