Decizia civilă nr. 295/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-N.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIV ILĂ NR. 295/R/2013
Ședința publică din data de 26 iunie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: G. | C. | F. | , președinte secție | |
JUDECĂTOR: R. | - I. | B. | ||
JUDECĂTOR: M. | L. | B. | ||
GREFIER: M. | - M. | E. |
S-a luat în examinare recursul civil formulat de pârâții R. N. și R. V. împotriva sentinței civile nr. 437/2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._, având ca obiect pretenții-despăgubiri din penal.
Dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din 19 iunie 2013 în prezența pârâților-recurenți R. N. și R. V., asistați de avocat Sîngeorzan Daciana în substituirea avocatului M. V. și respectiv al reprezentantului reclamantelor-intimate - avocat S. M., concluziile acestora fiind consemnate în scris în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. 437/2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._ a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantele S. E. și R. O., în contradictoriu cu pârâții R. N. și
V.,
și, în consecință:
Au fost obligați în solidar pârâții:
să plătească reclamantei S. E., suma de 778 lei despăgubiri civile și suma de 1.200 lei daune morale;
să plătească reclamantei R. O., suma de 280 lei despăgubiri civile și suma de 1.500 lei daune morale;
să plătească reclamantelor S. E. și R. O. suma de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în dosarul nr.2/P/_ al Parchetului de pe lângă Judecătoria Năsăud.
Au fost obligați în solidar pe pârâți să plătească reclamantelor suma de
1.000 lei cheltuieli de judecată.
Au fost respinse ca neîntemeiate celelalte pretenții ale reclamantelor.
Pentru pronunțarea acestei sentințe, prima instanță în baza probatoriului administrat, a reținut următoarele.
La data de_, prin Ordonanța prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Năsăud s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților R. N. și R. V., cercetați sub aspectul comiterii infracțiunii de lovire sau alte violențe prevederile de art.180 al.2 Cod penal și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ de câte 500 lei amendă pentru fiecare.
Din cercetările penale a rezultat faptul că pârâții-învinuiți au comis infracțiunea prevederile de art.180 al.2 Cod penal, însă, deoarece au recunoscut și regretat fapta comisă, nu au antecedente penale și ținând cont de modalitatea în care a fost comisă fapta, de împrejurările concrete, s-a reținut că prezintă un grad redus de pericol social, fiind suficientă pentru îndreptarea lor aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
În fapt, în cadrul cercetărilor penale, s-a stabilit că la data de_, S.
E. și sora sa R. O. se întorceau de la casa lor din câmp situată în ridul Colibița, sat G., având fiecare în spate câte un sac cu produse agricole. În momentul în care se deplasau pe drumul de hotar, prin fața locuinței învinuitului
N. (vecin cu casa părților vătămate) s-a iscat un conflict spontan între părți cu privire la poarta care le desparte proprietățile, părțile adresându-și reciproc cuvinte vulgare. Pe fondul consumului de alcool, învinuiții R. N. și R. V. au ieșit din casă, le-au împins pe părțile vătămate și le-au aplicat mai multe lovituri peste corp cu mâinile, timp în care aceste au căzut la pământ. Conflictul s-a încheiat în scurt timp prin plecarea părților vătămate de la fața locului.
Din rapoartele de nouă expertiză medico-legală nr.2192/VI/a/14 din_ și nr. 2191/Vi/a/13 din_, eliberate de I.M.L C. -Napoca ca urmare a actelor medico-legale întocmite anterior (certificate medico-legale și rapoarte de constatare medico-legală) în final s-a stabilit, că S. E. a suferit leziuni ce au necesitat circa 1-2 zile de îngrijiri medicale și nu au pus în primejdie viața victimei, iar R. O. a suferit leziuni ce au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale care nu i-au pus în primejdie viața, leziunile putându-se produce mai probabil prin cădere de la același nivel în cadrul unei auto sau heteropropulsii, fără a putea exclude în totalitate lovirea cu un corp dur, în ceea ce o privește pe
E. și, în ceea ce o privește pe R. O., leziunile s-au putut produce mai probabil prin lovire cu corp dur și cădere de la același nivel în cadrul unei auto sau heteropropulsii.
Pentru ambele reclamante-părți vătămate, s-a constatat că modificările constatate la examinările de specialitate efectuate nu au caracter post traumatic și nu au legătură de cauzalitate cu agresiunea din_, părțile vătămate neprezentând, ca urmare a leziunilor suferite, infirmitate fizică sau psihică, pierderea unui simț sau organ sau încetarea funcționării acestora.
În consecință, fapta ilicită a fost stabilită în dosarul penal prin ordonanța prim-procurorului, aceasta constând în lovirea sau exercitarea altor violențe (împingere) reclamantelor-părți vătămate, prin aceeași ordonanță stabilindu-se vinovăția ambilor învinuiți respectiv atât a pârâtului R. N. cât și a pârâtului
R. V. .
Sub acest aspect, poziția pârâtului R. V. în conformitate cu care doar a asistat la conflictul dintre pârâtul R. N. și reclamante a fost înlăturată de
instanță, inclusiv vinovăția acestui pârât fiind stabilită prin ordonanța prim- procurorului, necontestată. De altfel, la baza aplicării unei sancțiuni cu caracter administrativ, așa cum rezultă din ordonanță, a stat chiar recunoașterea și regretarea faptelor de către pârâți. În acest context, instanța apreciază că pe calea separată a unei acțiuni civile nici unul dintre pârâți nu mai poate să facă apărări cu privire la vinovăția lor stabilită în cadrul dosarului penal. În situația în care pârâții sau vreunul dintre aceștia ar fi considerat că nu este vinovat aveau posibilitatea să atace în termen legal, cu plângere la procurorul ierarhic superior și, ulterior în instanță ordonanța din data de_, fapt pe care nu l-au făcut.
În ceea ce privește însă întinderea și cuantumul prejudiciului invocat de către reclamante, instanța reține următoarele :
Reclamantele au dovedit în cauză faptul că au fost nevoite, ca urmare a faptei pârâților, să efectueze anumite cheltuieli în dosarul penal constând în taxe de consultații, radiografii, avizare expertiză, contravaloare transport la Bistrița sau la C. (contravaloare carburant), fiind astfel dovedite în cauză pentru reclamanta S. E. efectuarea unor cheltuieli în sumă de 778 lei potrivit chitanțelor nr.7184/dec.2011 în valoare de 38 lei, nr.0063960, nr.0061951 din_ în valoare de 60 lei respectiv 100 lei, nr.853/_ în valoare de 187 lei, și chitanței din_ în valoare de 2 lei, precum și prin bonurile fiscale din _
,_ și_ în valoare de 100 lei, de 100,71 lei respectiv, de 190 lei.
Reclamanta R. O., prin chitanțele nr.0063961, nr.0061953 și nr.0065110 a făcut dovada efectuării unor cheltuieli în cadrul dosarului de urmărire penală în cuantum de 280 lei (f. 17-18).
Instanța de fond a reținut însă că, cheltuielile de spitalizare de 1135,46 lei solicitate de reclamanta S. E. și de 1115,42 lei solicitate de R. O., nu au legătură de cauzalitate cu fapta ilicită comisă de către pârâți. Acest aspect rezultă în mod cert și fără echivoc din rapoartele de nouă expertiză medico-legală susmenționate, din care instanța reține faptul că S. E. a suferit leziuni care au legătură de cauzalitate cu fapta din_, ce au necesitat 1-2 zile de îngrijiri medicale, iar R. O. a suferit leziuni care au legătură de cauzalitate cu agresiunea din_, ce au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale.
Ori, reclamanta S. E. a fost spitalizată la data de_, deci după perioada de 1-2 zile de îngrijiri medicale necesare vindecării leziunilor ce i-au fost produse la data de_ .
De asemenea, R. u O. a fost spitalizată în perioada_ -_, deci după perioada de 2-3 zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor ce i-au fost acuzate prin agresiunea exercitată de pârâți asupra sa la data de_ .
Se observă astfel, că reclamantele au fost internate în aceeași zi, respectiv la data de_, cu toate că agresiunea s-a comis de pârâți la data de_ asupra ambelor reclamante.
Pe cale de consecință, deoarece la data internării reclamantelor (_ ), leziunile ce au legătură cu fapta din_, erau deja vindecate, așa cum rezultă din rapoartele de expertiză susmenționate, în ceea ce privește cheltuielile de spitalizare solicitate de reclamante de la pârâți, se va respinge acțiunea ca neîntemeiată, neexistând legătură de cauzalitate între aceste cheltuieli de spitalizare și agresiunea comisă de pârâți al data de_ .
În ceea ce privește daunele morale, prima instanță a considerat că pretențiile reclamantelor sunt întemeiate în parte astfel încât, se vor acorda reclamantei S. E. daune morale în sumă de 1200 lei și reclamantei R. O. daune morale în cuantum de 1500 lei.
La stabilirea acestor sume, instanța a avut în vedere suferința fizică cauzată reclamantelor prin fapta ilicită comisă de către pârâți, raportat la numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor cauzate reclamantelor, respectiv 1-2 zile pentru S. E. și 2-3 zile pentru R.
O. .
De asemenea, s-a avut în vedere și atingerea demnității reclamantelor și afectarea prestigiului lor în localitate, prin fapta pârâților, așa cum rezultă și din declarațiile martorilor audiați în cauză. Pentru toate acestea, instanța a considerat că sumele acordate cu titlu de daune morale sunt suficiente.
În fine, din chitanța nr.95/2012 (f.16) rezultă faptul că în cadrul dosarului de urmărire penală reclamantele părți vătămate au achitat un avans onorar expert de 1000 lei.
Pentru toate aceste motive, fiind dovedite în limitele și cuantumurile arătate, elementele răspunderii civile delictuale, respectiv, fapta ilicită, vinovăția pârâților, prejudiciul suferit de reclamante și legătura de cauzalitate dintre acestea, se va admite în parte acțiunea, potrivit dispozitivului prezentei sentințe civile.
În drept, sunt aplicabile dispozițiile art.1349 și art.1357 Cod civil.
Deoarece se află în culpă procesuală, potrivit art.274 și 277 Cod procedură civilă, în vigoare la data sesizării instanței, au fost obligați în solidar pârâții să plătească reclamantelor suma de 1000 lei cheltuieli de judecată ce reprezintă contravaloarea onorar avocat potrivit chitanței justificative de la dosar.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs pârâții solicitând admiterea recursului
, modificarea sentinței atacate și reducerea despăgubirilor acordate reclamantelor.
În motivarea recursului s-a reliefat că prima instanță nu a ținut cont de leziunile care au legătură de cauzalitate cu fapta din_ ce au necesitat 1-2 zile de îngrijiri medicale și respectiv 2-3 zile de îngrijiri medicale. Așa fiind la data internării în spital în_ 1 leziunile ce au legătură cu fapta erau deja vindecate, cheltuielile de spitalizare nefiind în legătură cu fapta, trebuind respinse ca neîntemeiate. În ce privește daunele morale solicitate de reclamante nu sunt întrunite prevederile art.1349 și art.1357 cod civil deoarece acestea nu au legătură cu fapta din_ . S-a mai susținut că instanța de fond s-a sustras de la prevederile art.6 alin.1 și art.14 din Convenția europeană a drepturilor omului. În final au arătat că sunt de acord să achite contravaloarea zilelor de muncă pentru cele -2 zile de îngrijiri medicale și respectiv 2-3 zile de îngrijiri medicale.
Recursul promovat de pârâți este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
Intimatele reclamante au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului
declarat ca nefondat și menținerea sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată în recurs f.16-17.
În susținerea acestei poziții procesuale s-a reliefat că criticile invocate de pârâți sunt neîntemeiate, în mod corect prima instanță a reținut numărul de zile de îngrijiri medicale necesar fiecărei reclamante, că prima instanță nu a inclus cheltuielile de spitalizare în despăgubirile acordate. În ce privește daunele morale s-a arătat că sunt îndeplinite prevederile art.1349 alin.2 Cod civil, prin fapta de lovire comisă de cei doi recurenți aceștia le-au produs un prejudiciu moral pe care instanța l-a cuantificat corect. Nu este fondată critica privind încălcarea prevederilor CEDO. Referitor la susținerea recurenților că sunt de acord să achite contravaloarea zilelor de muncă acesta constituie o nouă recunoaștere a vinovăției acestora.
Examinând sentința atacată
prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că se impune admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate potrivit considerentelor ce vor fi arătate în cele urmează.
Tribunalul, față de criticile formulate, constată că pârâții au contestat atât cuantumul despăgubirilor civile, cât și cel al daunelor morale acordate de prima instanță.
În ce privește despăgubirile civile, prima instanță a obligat pârâții în solidar să plătească reclamantei S. E. suma de 778 lei despăgubiri civile, iar reclamantei R. O. suma de 280 lei despăgubiri civile, având în vedere cheltuieli în dosarul penal constând în taxe de consultații, radiografii, avizare expertiză, contravaloare transport la Bistrița sau la C., contravaloare carburant. Tribunalul constată că pentru fapta de lovire reținută în sarcina pârâților în dosarul penal s-a stabilit că S. E. a suferit leziuni ce au necesitat circa 1-2 zile de îngrijiri medicale, iar R. O. a suferit leziuni ce au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale, dar consideră că nu toate cheltuielile efectuate de reclamante în dosarul penal trebuiau imputate pârâților, ci doar a celor ce au fost în strânsă
legătură cu această faptă ilicită.
În acest sens, tribunalul constată că inițial prin certificatele medico legale de către SML Bistrița N., datate_, depuse în dosarul penal s-a stabilit că
S. E. a suferit leziuni ce au necesitat circa 1-2 zile de îngrijiri medicale f.22 dosar penal, iar R. O. a suferit leziuni ce au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale f.34 dosar penal. Ulterior, s-au efectuat două rapoarte de constatare medico legală de către SML Bistrița N., datate_, prin s-a stabilit că S.
E. a suferit leziuni ce au necesitat circa 30-32 zile de îngrijiri medicale f.26-27 dosar penal, iar R. O. a suferit leziuni ce au necesitat 24-25 zile de îngrijiri medicale f.40-41 dosar penal. Apoi, s-au efectuat și două rapoarte de noua expertiză medico legală întocmite de I.M.L C. -Napoca prin care s-a stabilit că în urma agresiunii din_ S. E. a suferit leziuni ce au necesitat circa 1-2 zile de îngrijiri medicale f.30-32 dosar penal, iar R. O. a suferit leziuni ce au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale f.46-48 dosar penal.
Așa fiind, tribunalul constată că prin noile expertize medico legale s-a stabilit aceleași număr de zile de îngrijiri medicale ca cele stabilite inițial prin cele două certificate medico legale, situație în care toate aceste cheltuieli suplimentare privind efectuarea acestor analize medicale și deplasări la C. Napoca nu mai pot fi puse în sarcina pârâților, aceștia trebuind să plătească doar cheltuielile dovedite privind eliberarea certificatelor medico legale. Față de aceste elemente, tribunalul constată că se impune ca pârâții să plătească în solidar reclamantei S.
E. , suma de 40 lei despăgubiri civile ce reprezintă taxă eliberare certificat medico legal f.10, 13 potrivit chitanțelor depuse la dosar.
În ce privește celelalte cheltuielile indicate de prima instanță constând în taxe de consultații, radiografii, avizare expertiză, contravaloare transport la Bistrița sau la C. (contravaloare carburant), ținând și data acestor chitanțe indicate corect în considerentele sentinței, tribunalul consideră că în cazul ambelor reclamante acestea nu se află în legătură directă cu fapta ilicită de lovire reținută în sarcina pârâților, motiv pentru care aceste cheltuieli urmează a rămâne în sarcina reclamantelor. Ar fi putut fi imputabile pârâților și asemenea cheltuieli doar în cazul în care s-ar fi stabilit un număr de zile de îngrijiri medicale diferit decât cel stabilit inițial prin cele două certificate medico legale.
Tribunalul consideră că este fondată și critica recurenților privind întinderea daunelor morale acordate de prima instanță.
În acest sens, tribunalul observă că din cele menționate în ordonanța de scoatere de sub urmărire penală, dar și din considerentele sentinței atacate, se reține în mod clar că și reclamantele au avut o atitudine de implicare în incidentul cu cei doi pârâți, în sensul că părțile și-au adresat reciproc cuvinte vulgare, iar apoi pe fondul consumului de alcool, învinuiții R. N. și R. V. au ieșit din casă, le-au împins pe părțile vătămate și le-au aplicat mai multe lovituri peste corp cu mâinile, timp în care aceste au căzut la pământ.
Tribunalul consideră că prin modul în care și reclamantele s-au implicat activ în incident prin proferarea de cuvinte jignitoare la adresa pârâților au escaladat conflictul ce s-a soldat apoi cu lovirea intimatelor, și că, deși nu s-a reținut starea de provocare în dosarul penal, această atitudine a reclamantelor poate și trebuie avută în vedere la stabilirea cuantumului daunelor morale, fiind incident art.1371 Cod civil, iar de această atitudine a reclamantelor intimate trebuie ținut cont pe lângă celelalte elemente judicios indicate de instanța de fond, respectiv de numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor cauzate reclamantelor, respectiv 1-2 zile pentru S. E. și 2-3 zile pentru R. O., pe de o parte, și pe de altă parte, de atingerea demnității reclamantelor și afectarea prestigiului lor în localitate.
Raportat la toate aceste elemente indicate de prima instanță, dar ținând cont și de atitudinea reclamantelor în conflictul avut cu pârâții în sensul anterior reliefat, tribunalul apreciază că, în baza art.1357 și art.1382 Cod civil, se impune obligarea pârâților în solidar să plătească reclamantei S. E. suma de 1000 lei daune morale, iar reclamantei R. O. suma de 1200 lei daune morale.
Contrar criticilor pârâților recurenți, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 1349 și art.1357 Cod civil ce reglementează natura și condițiile răspunderii civile delictuale, fiind întrunite în mod cumulativ toate cerințele impuse de acest text legal, pârâții săvârșind fiecare fapte ilicite de lovire a intimatelor în mod
culpabil, fapte prin care le-au cauzat acestora inclusiv un prejudiciu de natură nepatrimonială prin vătămarea integrității corporale ce trebuie reparat de recurenți. Trebuie reliefat că cei doi pârâți trebuie să răspundă pentru fapta prejudiciabilă comisă împotriva reclamantelor în mod solidar așa cum impun expres prevederile art.1382 Cod civil.
Nefondată este și susținerea recurenților că instanța de fond s-ar fi sustras de la prevederile art.6 alin.1 și art.14 din Convenția europeană a drepturilor omului, fiindcă, pe de o parte, nefiind indicat clar din ce perspectivă consideră pârâții că prima instanță a încălcat aceste dispoziții convenționale tribunalul nu poate analiza în mod judicios o simplă afirmație generică, iar pe de altă parte, verificând global modul de judecare a cauzei de către prima instanță, nu se poate ajunge la concluzia că aceasta ar fi încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art.6 din CEDO ori principiul interzicerii discriminării reglementat de art.14 din CEDO.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.312 alin.2, 3 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de pârâți împotriva sentinței civile nr.437/2013 a Judecătoriei N., pronunțată în dosarul nr._, va modifica în parte sentința atacată în sensul că va obliga pârâții în solidar să plătească reclamantei S. E. suma de 40 lei despăgubiri civile și suma de 1000 lei daune morale și va obliga pârâții în solidar să plătească reclamantei R.
O. suma de 1200 lei daune morale.
Se vor menține celelalte dispoziții din sentința atacată privind admiterea în parte a acțiunii, cea prin care pârâți au fost obligați în solidar să plătească reclamantelor S. E. și R. O. suma de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în dosarul nr.2/P/_ al Parchetului de pe lângă Judecătoria Năsăud, precum și suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată, dar și cea prin care au fost respinse ca neîntemeiate celelalte pretenții ale reclamantelor.
În temeiul art.274, art.277 Cod procedură civilă, tribunalul constată că intimatele reclamate, față de admiterea recursului, se află în culpă procesuală în recurs și că acestea au avut un interes juridic similar în cauză, motiv pentru care vor fi obligate în solidar intimatele să plătească reclamanților-recurenți suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții R. N., domiciliat în comuna R.
, sat G. I, nr.49, județul Bistrița-N. și R. V., domiciliat în comuna R.
, sat G. I, nr.48, județul Bistrița-N., împotriva sentinței civile nr.437/2013 a Judecătoriei N., pronunțată în dosarul nr._, modifică în parte sentința atacată în sensul că:
Obligă pârâții în solidar să plătească reclamantei S. E., domiciliată în comuna R., sat G. I, nr.139, județul Bistrița-N., suma de 40 lei despăgubiri civile și suma de 1000 lei daune morale.
Obligă pârâții în solidar să plătească reclamantei R. O., domiciliată în
N., str. G., nr.1B, județul Bistrița-N., suma de 1200 lei daune morale.
Menține celelalte dispoziții din sentința atacată.
Obligă în solidar intimatele S. E. și R. O. să plătească reclamanților-recurenți R. N. și R. V. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||||
G. | C. F. R. | I. | B. | M. | L. B. M. M. | E. |
MLB// 2ex.// 09 iulie 2013Jud. fond M. DM.
| ← Decizia civilă nr. 15/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 50/2013. Pretenții → |
|---|
