Decizia civilă nr. 44/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 44/A/2013
Ședința publică din data de 4 aprilie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: I. C., judecător JUDECĂTOR: S. I. GREFIER: C. S.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor civile declarate de pârâta U. A. SPA și de reclamantele N. V. și N. A. -A. împotriva sentinței civile nr. 1702/2012 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, pentru reclamantele apelante, se prezintă avocat Cârlig C. Costel, cu împuternicire avocațială depusă la dosar în ședință publică, iar pentru pârâta apelantă se prezintă avocat Manea Valentin, cu împuternicire avocațială la fila 19, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța reține că apelurile sunt declarate în termen legal, motivate, scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar. Apelul reclamantelor s-a comunicat cu ambii pârâți, potrivit dovezilor de la filele 13 și 14, dar apelul pârâtului nu s-a comunicat reclamantelor apelante, însă reprezentantul acestora învederează instanței că a luat la cunoștință despre criticile aduse sentinței de către pârâta apelantă.
Reprezentanții părților apelante susțin oral apelurile așa cum au fost formulate în scris și arată că nu formulează cereri prealabile, apreciind cauza în stare de judecată.
Nefiind cereri prealabile, tribunalul declară închisă faza de cercetare judecătorească și dispune dezbaterea apelului.
Reprezentantul reclamantelor apelante, avocat Cârlig C. Costel, solicită admiterea apelului declarat de reclamante așa cum a fost formulat, pentru motivele arătate în scris, pe care le reiterează. Nu solicită obligarea pârâtei apelante la plata cheltuielilor de judecată. În ceea ce privește apelul declarat de pârâtă, solicită respingerea acestuia.
Reprezentantul pârâtei apelante, avocat Manea Valentin, cere respingerea apelului declarat de reclamante, iar, în baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, admiterea apelului declarat de pârâtă, pentru motivele arătate în scris, pe care le reiterează. Nu solicită obligarea reclamantelor apelante la plata cheltuielilor de judecată.
T R I B U N A L U L,
deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 1702/2012 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr._ a fost admisă în parte acțiunea civilă precizată de către reclamantele N.
V. și N. A. A., în contradictoriu cu pârâții G. I. și U. A. SPA Italia, prin mandatar I. I. B. de A. Reasigurare S.R.L.
Pârâtul G. I. alături de asiguratorul U. A. SPA ( în limita contractului de asigurare) au fost obligați la plata următoarelor sume cu titlu de despăgubiri civile:
- 40.000 lei daune materiale în favoarea reclamantelor N. V. și N. A.
A. ;
80.000 lei daune morale în favoarea reclamantei N. V. ;
60.000 lei daune morale în favoarea reclamantei N. A. A. . Au fost respinse restul pretențiilor ca nefondate.
Pârâții G. I. și U. A. SPA au fost obligați la plata cheltuielilor de
judecată în cuantum de 2480 lei, reprezentând onorar avocat, în favoarea reclamantelor N. V. și N. A. A. .
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._, reclamantele N. V. și N.
A. -A. au chemat în judecată pe pârâții G. I. și U. A. SPA Italia-prin mandatar I. I. B., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța: să fie obligați pârâții în solidar să achite suma de 10.000 lei reprezentând pagube materiale și daune morale pricinuite reclamantelor de către pârâtul G. I. în urma evenimentului rutier petrecut la data de_, care s-a soldat cu decesul numitului N. Ionuc, soțul, respectiv tatăl reclamantelor. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, se arată că accidentul rutier provocat de către pârâtul G.
I. la data de_ s-a soldat cu decesul numitului N. Ionuc. În ce privește latura penală a cauzei Judecătoria Beclean în dosarul_ prin sentința penală 38/_ l-a condamnat pe pârâtul G. I. la pedeapsa de 3 ani și șase luni închisoare, care a fost suspendată condiționat, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 320 indice 1 Cod procedură penală. S-a mai reținut de că reclamantele nu au formulat pretenții civile față de pârât.
În ce privește latura civilă au formulat prezenta cerere de chemare în judecată, solicitând obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 10.000 reprezentând daune materiale și morale cauzate în urma accidentului rutier.
Referitor la daunele materiale acestea se compun din cheltuielile pe care reclamantele le-au suportat în urma accidentului și pe care urmează să le dovedească cu scripte și cu martorii care vor fi audiați în cauză.
În ce privește daunele morale acestea le solicită având în vedere consecințele nefaste ale accidentului rutier în urma căruia tatăl, respectiv soțul reclamantelor a decedat, suma solicitată fiind justificată din punct de vedere moral (suferința imensă și nelimitată a reclamantelor neputând fi cuantificată în bani), orice cuantum acordat nefiind în măsură sa atenueze această suferință pentru familia reclamantelor.
Date fiind consecințele grave și ireversibile suferite de către familia reclamantelor, suferințe pe care acestea nu le-au putut depăși, a modului în care această nenorocire le-a afectat pentru totdeauna viața, a impactului pe care această faptă l-a produs în rândul familiei în sens larg, a prietenilor, a comunității, cuantumul despăgubirilor este solicitat în mod temeinic și legal.
Cu toate că o restabilire a situației anterioare nu este posibilă, reclamantele apreciază că despăgubirile civile sunt necesare pentru a anihila în măsura posibilului consecințele grave ale faptei inculpatului.
În drept s-au invocat prevederile art. 19 și următoarele Cod procedură penală. Legal citați, dintre pârâți s-a prezentat în instanța doar pârâta A. SPA
Italia-prin mandatar I. I. B., prin mandatar avocat C. I. în substituirea avocatului Manea Valentin din Baroul București, care a depus întâmpinare. Prin întâmpinare s-a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B. în soluționarea litigiului.
În motivarea excepției invocate, se arată că potrivit dispozițiilor art. 5 teza I Cod procedură civilă (sediul general al competenței teritoriale) "Cererea se face la Instanța domiciliului pârâtului".
Cu caracter de excepție, "dacă pârâtul are domiciliul în străinătate sau nu are domiciliu cunoscut, cererea se face la instanța reședinței sale din țară (este și cazul pârâtei), iar dacă nu are nici o reședință cunoscută, la instanța domiciliului sau reședinței reclamantului" (art. 5 Teza finală Cod procedură civilă), această teză din urmă nefiind aplicabilă în speța dedusă judecății, daca se are în vedere că pârâta are reședința în B., B-dul U., nr. 10, Bl. 7B, sc. 1, et. 3, ap. 9, sector 4.
S-a arătat că în eventualitatea în care reclamantele ar susține în fața instanței în privința competenței teritoriale a Judecătoriei B. că s-ar aplica dispozițiunile art. 11 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă, se apreciază că acest text de lege nu poate fi reținut în cazul prezent, întrucât prevederea menționată se aplică exclusiv litigiilor dintre asigurat și asigurător, respectiv în situația în care ar fi existat un proces între asiguratul-intervenient forțat (și nu pârât) G. I. și societatea de asigurare UGF ASSICURAZIONI din Italia, cea care a emis polița de asigurare de răspundere civilă auto Carte Verde pentru autoturismul marca Ford Tranzit, înmatriculat în Italia, sub nr. BX-562-WA și implicat în accidentul de circulație din data de_, pentru care
G. I. a și fost condamnat prin sentința penală nr. 38/_ .
În condițiile în care, pe de o parte, reclamantele sunt terți la raportul de asigurare dintre intervenientul forțat G. I. și asigurătorul său UGF ASSICURAZIONI din Italia, iar pe de altă parte, acțiunea a fost promovată de terțele-reclamante N. V. și N. A. -A. și nu de asiguratul G. I. sau de asigurătorul UGF ASSICURAZIONI urmare a nerespectării contractului de asigurare, este fără putință de tăgadă că în dosarul nr._ al Judecătoriei B. nu pot fi aplicabile prevederile art. 11 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă, pentru a atrage competența teritorială a acestei instanțe.
Chiar și în situația în care reclamantele ar fi introdus acțiune la instanța Judecătoriei B. exclusiv urmare a răspunderii civile delictuale (accident de circulație, și nu a nerespectării contractului de asigurare) și astfel și-ar motiva ulterior acțiunea în drept pe prevederile art. 998 și 999 Cod civil, faptul că în astfel de cazuri dauna este garantă de o poliță de asigurare nu înseamnă că sunt pe tărâmul asigurării la care face referire art. 11 alin. 1 Cod procedură civilă, mai ales că în asemenea
cazuri - polița RCA are doar rolul de a garanta plata de către asigurator în locul propriului său asigurat răspunzător de fapta delictuală.
Mai mult, s-a solicitat a se avea în vedere că în concordanță cu susținerile pârâtei sunt și dispozițiunile pct. 1 și 2 tot ale art. 11 alin. 1. Cod procedură civilă și care fac referire la notiunea de: « domiciliul asiguratului (pet. 1) si bunurile asigurate (pct. 2). Or, în cazul dedus judecății, domiciliul asiguratului este cel al intervenientului forțat G. I., iar bunul asigurat este autoturismul Ford Tranzit înmatriculat în Italia sub nr. BX-562-WA, aparținând tot asiguratului - intervenient forțat.
Față de cele precizate, pârâta a arătat că necompetența teritorială a Judecătoriei
B. de soluționare a litigiului apare evidentă, daca se ține cont și de faptul că acțiunea nu a fost introdusă de asigurat sau asigurător ca urmare a nerespectării vreunei clauze din contractul de asigurare de răspundere civilă auto (RCA) - Carte verde, ci a fost introdusă de reclamante, în calitate de terțe persoane vătămate urmare a unei fapte delictuale și care au solicitat citarea pârâtei persoane juridice de drept privat UGF ASSICURAZIONI la reședință sau din B., așa cum prevede art. 5 teza a II-a Cod procedură civilă.
Se mai arată în întâmpinare că este adevărat că reclamantele au chemat în judecată pe autorul accidentului - numitul G. I., în calitate de pârât, însă în opinia pârâtei autorul accidentului nu poate sta în proces decât ca intervenient forțat, iar în acest sens se menționează că în cauza dedusă judecății prioritară este legea specială - Legea nr. 136/1995, iar art. 42 se coroborează cu art. 54 alin. 1 din aceeași Lege nr. 136/1995 și care stabilește indubitabil calitatea de intervenient forțat a autorului accidentului, și nu de pârât.
Față de toate cele de mai sus, ținând cont exclusiv de prevederile legii speciale, este fără putință de tăgadă că numitul G. I. nu poate fi chemat în judecată decât în calitate de intervenient forțat, și nu de pârât, așa cum greșit au procedat reclamantele, iar în codul de procedură civilă nu există nicio prevedere care să atragă competența teritorială a instanței (n.n. Judecătoria Târgu Frumos) în raport de domiciliul intervenientului forțat și, văzând și dispozițiile art. 5 teza a II-a Cod procedură civilă, se apreciază de către pârâta UGF ASSICURAZIONI că, în privința competenței de soluționare a litigiului, aceasta aparține indubitabil Judecătoriei Sector 4 B., instanța de la reședința pârâtei societății de asigurare UGF ASSICURAZIONI, motiv pentru care solicită admiterea excepției și declinarea dosarului spre competentă soluționare la Judecătoria Sector 4 B. .
La termenul de judecată din data de_, potrivit dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă a fost pusă în discuție și soluționată excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, în sensul respingerii excepției invocate de către pârâta UGF ASSICURAZIONI prin întâmpinare.
La data de_, reclamantele au formulat precizare de acțiune prin care au solicitat obligarea pârâtei de rând 2 să achite în favoarea reclamantelor suma de
300.000 lei reprezentând pagube materiale și daune morale pricinuite pentru decesul numitului N. Ionuc, soțul, respectiv, tatăl reclamantelor, în urma evenimentului rutier petrecut la data de_, iar la termenul din data de_ au depus Note de ședință prin care au precizat că din suma totală de 300.000 lei solicitată, 40.000 lei reprezintă daune materiale, iar 260.000 lei reprezintă daune morale.
În probațiune, a fost încuviințată proba cu înscrisuri, proba cu martori, fiind audiați martorii M. I. și Horga Silvia și a fost acvirat dosarul penal_ al Judecătoriei B. .
După închiderea dezbaterilor au fost depuse concluzii scrise de către reclamantele N. V. și N. A. A. prin avocat Cârlig C. . S-a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost precizată, în sensul obligării pârâților în solidar să achite suma de 300.000 lei reprezentând despăgubiri civile, apreciindu-se că suma de
40.000 lei daune materiale este justificată și dovedită în totalitate. Așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați reclamantele au cheltuit suma de 30.000 lei cheltuieli cu înmormântarea și în urma accidentului a fost distrusă și motocicleta Honda aparținând defunctului în valoare de 2500-3000 Euro. În ce privește sumele solicitate cu titlu de daunele morale acestea reprezintă o echitabilă despăgubire pentru prejudiciul suferit, ținând cont de gravitatea extremă a faptelor culpabile ale pârâtului și grave prejudicii morale provocate reclamantelor prin distrugerea familiei.
Pârâta UGF ASSICURAZIONI, prin avocat Manea Valentin, a depus Note rezumative și practică judiciară. Pârâta, societatea de asigurare a solicitat admiterea în parte a acțiunii și obligarea sa la plata sumelor de 15.000 lei daune materiale și câte
50.000 daune morale către reclamantele N. V. și N. A. A. . În acest sens, pârâta a insistat pentru aplicarea unui regim juridic identic celui aplicabil cetățenilor români sau persoanelor juridice române, excluzându-se orice formă de discriminare după cetățenia sau naționalitatea persoanelor implicate și observarea principiilor fundamentale ale răspunderii civile delictuale și a regulilor cu privire la probațiune. Cu privire la daunele materiale în sumă de 40.000 lei pretinse de către reclamante, a arătat că acestea se cer probate cu documente justificative, textul de lege neadmițând o altă modalitate de stabilire a acestei categorii de despăgubiri, iar, pe cale de consecință, având în vedere probele administrate, inclusiv înscrisurile de la dosar coroborate cu natura evenimentului, tradiția locală și nu numai, se crede că reclamantele au cheltuit circa 15.000 lei pentru înmormântarea victimei N. Ionuc. De asemenea, s-a apreciat că acordarea de despăgubiri morale în sumă de 50.000 lei pentru reclamante ar reprezenta o compensație adecvată prejudiciului moral încercat de acestea în urma accidentului de circulație soldat cu decesul soțului, respectiv tatălui acestuia.
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătoria a statuat că prin sentința penală nr. 38/2011 pronunțată în dosarul penal_ al Judecătoriei B. a fost condamnat inculpatul G. I. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 320 indice 1 Cod procedură penală, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
S-a reținut, în fapt, că la data de_, în jurul orei 14:30, G. I. a condus autoturismul marca Ford Tranzit (proprietate personală), cu nr. de înmatriculare BX- 562-WA, pe DN 17, pe direcția de mers Șintereag - B., în condiții de vizibilitate bună, carosabilul fiind uscat, cu intenția de a ajunge în Italia. Pe DN 17, la km. 28+100, pe un sector de drum în aliniament (în zonă acționau indicatoare rutiere
"Depășirea interzisă"; și "Curbă la dreapta";, lățimea părții carosabile fiind de 10,10 m, cu marcaj central linie simplă discontinuă), respectiv la ieșirea din orașul B., conducătorul auto a ajuns în spatele autoturismului marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_, care era condus regulamentar, în același sens, de către martorul Obrodoviciu Ștefan, persoană care a semnalizat intenția de a vira la stânga pentru a
intra în stația de carburanți Peco - Ozana. Astfel, martorul sus menționat a oprit autovehiculul în apropierea axului drumului pentru a acorda prioritate de trecere motocicletei cu nr. de înmatriculare_, condusă din sens opus de către numitul N. Ionuc. La sesizarea - de la o distanță de aprox. 100-150 m - a manevrei efectuate de acest autoturism din față, G. I. a frânat puternic, însă - din cauza vitezei ridicate de deplasare - a pierdut controlul autovehiculului său, care a pătruns pe contrasens, ajungând pe marginea stângă a drumului public, loc unde a colizionat frontal cu motocicleta ce se deplasa regulamentar din sens opus.
În urma impactului, conducătorul motocicletei - numitul N. Ionuc - a fost proiectat în parbrizul autovehiculului, iar - de acolo - în rondoul cu panoul publicitar al stației PECO.
Evenimentul rutier s-a soldat cu decesul, în cadrul Spitalului Orășenesc B., în cursul aceleiași zile (orele 15,25) a numitului N. Ionuc (în vârstă de 51 ani), respectiv avarierea autovehiculului cu nr. de înmatriculare BX-562-WA și a motociclului marca Honda Africa Twin RD03, cu nr. de înmatriculare_ .
S-a mai concluzionat că doar conducătorul autoutilitarei cu nr. BX-562-WA -
G. I. - putea evita producerea accidentului, prin conducerea cu atenție și păstrarea unei distanțe adaptate vitezei cu care circula, față de vehiculul din fața sa, astfel încât să poată opri în spatele acestuia în condiții de siguranță.
De asemenea, instanța penală a luat act că aparținătorii victimei N. Ionuc, respectiv părțile vătămate N. V. și N. A. A. nu s-au constituit părți civile în cauză.
Reclamantele N. V. și N. A. A., respectiv, soția și fiica defunctului N. Ionuc, decedat în accidentul de circulație provocat de către pârâtul
G. I., părți vătămate în dosarul penal sus menționat și care nu s-au constituit părți civile în cauza penală, au înțeles să formuleze potrivit art. 19 Cod procedură penală prezenta acțiune la instanța civilă pentru repararea pagubei materiale și a daunelor morale pricinuite de către pârâtul G. I. prin infracțiunea săvârșită.
De asemenea, având în vedere că autoturismul condus de către pârâtul G. I. era asigurat de către societatea de asigurare UGF ASSICURAZIONI din Italia, reclamantele au chemat în judecată și asigurătorul potrivit dispozițiilor Legii 136/1995.
Prin urmare, reclamantele nu au înțeles să se îndrepte direct, împotriva asiguratorul potrivit art. 54 din Legea 136/1995, ci au promovat acțiunea în principal împotriva autorul accidentului G. I., care a fost chemat în judecată în calitate de pârât și nu citat în cauză ca intervenient forțat (așa cum a afirmat pârâta UGF ASSICURAZIONI) și alături de acesta a chemat în judecată și pe asigurător în baza și în limitele contractului de asigurare de răspundere civilă al pârâtului G. I., toate acestea ca o consecință a principiului disponibilității de care se bucură reclamantele.
De altfel potrivit art. 42 din Legea 136/1995 (aplicabil la data încheierii contractului de asigurarea): "Drepturile persoanelor păgubite se vor exercita împotriva celor răspunzători de producerea pagubei. Asigurătorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limitele obligațiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare.";
Însă, în mod evident, cei doi pârâți, respectiv, autorul accidentului și asigurătorul nu pot fi obligați în solidar așa cum au solicitat reclamantele întrucât din
analiza dispozițiilor legale în materie rezultă că în cazul producerii unui accident de circulație având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, coexistă răspunderea civilă delictuală (art. 998 Cod civil) a celui vinovat de producerea accidentului cu răspunderea contractuală a asiguratorului în temeiul contractului de asigurarea încheiat potrivit dispozițiilor Legii nr.136/1995, dar societatea de asigurare răspunde în mod distinct și direct față de persoana prejudiciată în calitate de asigurator de răspundere civilă și nu în calitatea de garant al plății despăgubirilor civile datorate de autorul accidentului.
Față de aceste considerente și starea de fapt mai sus expusă, s-a reținut că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a pârâtului G. I., constând în provocarea accidentul de circulație din data de _
, care a avut ca urmare decesul numitului N. Ionuc, putând fi angajată răspunderea acestuia în baza art. 998 și 999 cod civil pentru prejudiciul produs rudelor defunctului, respectiv reclamantelor N. V. și N. A. A. .
Având în vedere că la data producerii accidentului, autoturismul condus de către G. I. era asigurat pentru răspundere civilă delictuală, conform poliței de asigurarea de răspundere civilă auto Carte Verde nr._ 3690 (fila 84-85 dosar penal_ 9), asigurător fiind pârâta UGF ASSICURAZIONI, s-a constatat angajată și răspunderea contractuală a asiguratorului RCA, dată fiind incidența dispozițiilor art. 49 din Legea 136/1995: "Asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil…";și art. 50 din Legea 136/1995:
"Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.";
În ce privește pretențiile formulate de către reclamante, soția și fiica defunctului N. Ionuc, s-a apreciat că acestea sunt în parte întemeiate, prejudiciul material și moral suferit de către familia defunctului N. Ionuc necesitând a fi reparat.
Daunele materiale solicitate în sumă de 40.000 lei au fost probate în cauză cu înscrisurile depuse la dosar, coroborat cu declarațiile martorilor audiați. Astfel, rezultă din declarațiile martorilor M. I. și Horga Silvia, persoane apropiate familiei defunctului și care au participat la înmormântarea acestuia că reclamantele au organizat înmormântarea la Căminul Cultural din localitatea Ciceu Giurgești, unde au participat aproximativ 400 de persoane, toate cheltuielile cu înmormântarea după obiceiul locului (prosoape, cozonaci, meniu) ridicându-se la suma de 30.000 lei. La aceste cheltuieli s-au adăugat și altele cum ar fi transportul persoanei decedate, contravaloarea sicriului - 2041,65 lei, slujbele oficiate conform tradiției și ulterior piatra funerară, cheltuieli care se regăsesc parțial în facturile și chitanțele depuse la dosar (fila 36 și 41-42).
Este adevărat că față de dispozițiilor art. 49 din Ordinul CSA nr.21/2009 (aplicabil la data producerii accidentului) la stabilirea despăgubirilor în caz de deces al unor persoane se au în vedere următoarele: cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară, precum și cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative; cheltuielile cu transportul cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut
loc decesul până la localitatea în care se face înmormântarea; veniturile nete nerealizate și alte eventuale cheltuieli rezultate în perioada de la data producerii accidentului și până la data decesului, prevăzute la pct. 1, dacă acestea au fost cauzate de producerea accidentului; d) daunele morale: în conformitate cu legislația și jurisprudența din România, însă pe de altă parte dispozițiilor art. 26 alin. 1 din același act normative permit ca dovada pretențiilor să se facă prin orice mijloc de probă: "Asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă…";
Instanța a reținut că este excesiv a se pretinde reclamantelor să dețină acte justificative pentru fiecare dintre sumele pe care au fost obligate să le avanseze în acele tragice momente, (înmormântare, parastase, monument funerar), instanța bazându-se și pe prezumții simple, dat fiind faptul că obiceiul locului, dar și dorința reclamantelor, impuneau organizarea unor funeralii de anumite proporții și faptul că reclamantele, care munceau în străinătate, având un venit lunar de 1000 Euro fiecare, și-au permis să suporte astfel de costuri. Relevantă în acest sens este și depoziția martorului M. I.: "Reclamanta nu s-a uitat la bani cu înmormântarea, pentru sufletul soțului său a vrut să fie cât mai multă lume la înmormântarea și lumea mulțumită pentru a rămâne în amintirea cunoscuților";.
De asemenea, dacă se reține și valoarea motociclului marca Honda Africa Twin RD03, cu nr. de înmatriculare_, care a aparținut defunctului N. Ionuc, și a fost avariat în accidentul din data_ și care a ajuns în stare de neîntrebuințare, fiind radiat din circulație, respectiv 2500 Euro, așa cum s-a reținut și din declarațiile martorilor audiați, s-a observat că prejudiciul material adus reclamantelor este superior sumei rezonabile de 40.000 lei pe care reclamantele au pretins-o cu titlu de daune materiale, drept pentru care s-a admis cererea în ce privește despăgubirile materiale solicitate.
Analizând cauza sub aspectul daunelor morale solicitate, s-a reținut că reclamantele N. V. și N. A. A. sunt soția, respectiv, fiica majoră a defunctului N. Ionuc, decedat în accidentul din data de_ și până la acest tragic moment, cei trei formau o familie fericită. Familia N. locuia cu chirie în Spania, unde toți cei trei membrii munceau cu forme legale în speranța unui trai mai bun, visând ca din bani câștigați să-și construiască o casă la țară. Din declarațiile martorilor audiați s-a mai reținut că cele mai mari venituri în familie le aducea defunctul N. Ionuc și că, odată cu moartea acestuia, eveniment survenit chiar de ziua fiicei sale N. A. A., N. Ionuc "a luat cu el toată liniștea și dragostea din familia reclamantelor";, martorii descriind suferința imensă pe care a provocat-o decesul numitului N. Ionuc în familia reclamantelor.
Chiar dacă nu există criterii legale pentru determinarea daunelor morale suferite ca urmare a pierderii unei persoane apropiate, traumele generate în astfel de situații fiind incomensurabile, instanța a avut în vedere la stabilirea cuantumului daunelor morale ce se impun a fi acordate în cauză împrejurarea că reclamanta N.
V. era căsătorită cu victima accidentului N. Ionuc de circa 30 ani, aceștia au locuit efectiv împreună cu fiica lor, în prezent majoră, reclamanta N. A. A., suferința provocată de moartea soțului și tatălui lor fiind proporțională cu gradul de afecțiune ridicat care a existat în familia acestora, așa cum rezultă din declarațiile
martorilor audiați. Pe de altă parte se va avea în vedere și faptul că reclamanta N.
A. A. este o persoană tânără, pe cale să-și întemeieze propria familie, astfel că pentru aceasta, în timp, va fi mai ușor de suportat suferința provocată de decesul tatălui său, realizându-se un transfer de afectivitate către familia nou întemeiată, lucru care este mai puțin probabil că se va întâmpla și în cazul văduvei N. V., care odată cu evenimentul din data de_, a pierdut sprijinul material și moral oferit de partenerul de viață.
Căutând să asigure un echilibru între necesitatea ca sumele acordate să reprezinte în mod real o alinare pentru reclamante, având corespondent în condiții de viață mai confortabile, în vederea unei juste compensări a suferinței psihice produse, iar pe de altă parte grija de a nu transforma acordarea de daune morale într-o îmbogățire fără justă cauză, s-a apreciat că sumă de 80.000 lei pentru reclamanta N.
V. și suma de 60.000 lei pentru reclamanta N. A. A. corespunde unei integrale despăgubiri pentru daune morale, apreciindu-se ca fiind exagerate pretențiile în sumă totală de 260.000 cu titlu de daune morale, solicitate de către reclamante.
Față de toate aceste considerente s-a admis în parte acțiunea precizată și, în baza art. 998 Cod civil, respectiv art. 49 și 50 din Legea nr.136/1995, pârâtul G. I. a fost obligat alături de asiguratorul U. A. SPA (în limita contractului de asigurarea) la plata următoarelor sume cu titlu de despăgubiri civile: 40.000 lei daune materiale în favoarea reclamantelor N. V. și N. A. A. ; 80.000 lei daune morale în favoarea reclamantei N. V. ; 60.000 lei daune morale în favoarea reclamantei N. A. A. ;
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă și reținând culpa procesuală a pârâților, s-a dispus obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către reclamante, reprezentând onorar avocat în sumă de 2480 lei conform chitanței depuse la dosar.
Împotriva sentinței expuse au declarat apel, în termen legal, reclamantele N.
V. și N. A. -A., prin care au solicitat admiterea acestuia, schimbarea în parte a hotărârii în sensul admiterii în întregime a acțiunii introductive precizate; cu cheltuieli de judecată, pentru motivele ce urmează.
Accidentul rutier provocat de către pârâtul G. I. la data de_ s-a soldat cu decesul soțului, respectiv, tatălui reclamantelor N. Ionuc. În ce privește latura penală a cauzei Judecătoria Beclean, în dosarul_, prin sentința penală 38/_ l-a condamnat pe pârâtul G. I. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pedeapsă care a fost suspendată condiționat, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 320 indice 1 Cod procedură penală.
În ce privește latura civilă a cauzei au formulat prezenta acțiune solicitând obligarea pârâților la plata în solidar a sumei de 300.000 lei, reprezentând daune materiale și daune morale pentru prejudiciul fizic și moral cauzat reclamantelor în urma accidentului rutier.
Instanța de fond a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții la plata sumei de
40.000 lei reprezentând daune materiale și la plata sumei de 140.000 lei reprezentând daune morale, 80.000 lei în favoarea lui N. V. și 60.000 lei în favoarea lui N.
A. A. . Suma de 40.000 lei reprezentând daune materiale este justificată și dovedită în totalitate, așa cum corect a reținut instanța de fond.
În ce privește daunele morale, raportat la consecințele nefaste ale accidentului rutier care s-a soldat cu decesul soțului, respectiv, tatălui lor, suma de 260.000 lei solicitată este justificată din punct de vedere moral (suferința imensă și nelimitată a reclamantelor neputând fi cuantificată în bani), orice cuantum acordat nefiind în măsură să atenueze traumele psihice suferite ca urmare a pierderii intempestive a soțului, respectiv, tatălui lor de care erau foarte atașate.
Din depozițiile martorilor rezultă că defunctul era o persoană remarcabilă în plan social, fiind apreciat de către toți cei din jurul său. În plus, defunctul era sprijinul material și moral al întregii familii.
Astfel, trebuie să se aibă în vedere gravitatea faptei pârâtului G. I., care a adus la dispariția prematură a stâlpului familiei, decesul acestuia fiind violent, datorându-se unei insuficiențe circulatorii acute, așa cum reiese din raportul de constatare medico-legală ce se află în lucrările dosarului penal, care este acvirat prezentului dosar.
Date fiind consecințele grave și ireversibile suferite de către reclamante, suferințe pe care nu le-au putut depăși în ciuda stăruinței lor, a modului în care această nenorocire le-a afectat pentru totdeauna viața, a impactului pe care această faptă l-a produs în rândul familiei în sens larg, a prietenilor, a comunității, cuantumul daunelor morale este solicitat în mod netemeinic și nelegal.
Cu toate că o restabilire a situației anterioare nu este posibilă, despăgubirile civile sunt necesare pentru a anihila în măsura posibilului consecințele gravei fapte a pârâtului. Astfel, acordarea așa cum au fost ele solicitate, se impune întrucât constituie nu atât o compensare materială, care nu este fizic posibilă, cât o măsură care le conferă o ușurare a imensei suferințe încercate.
În consecință, sumele solicitate cu titlu de daune morale deși sunt o palidă consolare, reprezintă o echitabilă despăgubire pentru prejudiciul suferit, ținând cont de gravitatea extremă a faptelor culpabile ale pârâtului și gravele prejudicii morale provocate reclamantelor prin distrugerea familiei lor.
La individualizarea cuantumului daunelor morale se solicită să se aibă în vedere și pasivitatea pârâților, în special a societății de asigurare U. Assigurationi S.
. Italia, prin mandatar, care nu s-a opus în niciun fel acțiunii formulate și precizate de către reclamante, mai mult decât atât, la dezbaterea pe fond a cauzei reprezentanta societății de asigurare fiind de acord cu acțiunea formulată și precizată.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel, de asemenea în termen legal, pârâta
U. Assicurazioni SPA, cerând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței în direcția acordării unor daune morale de câte 50.000 lei pentru fiecare reclamantă.
S-a considerat sentința ca fiind netemeinică, aducându-se criticile ce succed.
Acordarea daunelor morale în cuantumul precizat de sentință este mare, iar hotărârea fondului este netemeinică, în condițiile în care în litigii similare în care au fost implicați cetățeni români și societăți de asigurare române, in general sumele sunt de multe ori mai mici.
Conform regulilor esențiale ale răspunderii civile delictuale, reparațiunea consecințelor dăunătoare ale faptului delictual (accidentul de circulație de la_ ) trebuie să vizeze prejudiciul real și cert încercat de persoanele păgubite, iar finalitatea acesteia este acoperirea integrală a pagubei și repunerea persoanei prejudiciate în starea sa materială anterioară accidentului (restitutio in stătu quo ante) cu excluderea, însă, în mod obligatoriu, a oricărei tendințe de îmbogățire fără justă cauză.
Aceasta înseamnă că repararea integrală a daunei trebuie asigurată independent de starea și/sau posibilitățile financiare ale autorului pagubei și/sau a altor persoane chemate, potrivit legii civile, să garanteze și/sau să acopere k prejudiciul cert produs.
Soluționarea acțiunii reclamanților prin acordarea de daune morale se efectuează în conformitate cu prevederile legii române, iar art. 107 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat (in vigoare la_ - data accidentului) stabilește, în mod expres, că: «Legea statului unde are loc un fapt juridic stabilește dacă acesta constituie un act ilicit și îl cârmuiește îndeosebi în ce privește:
capacitatea delictuală;
condițiile și întinderea răspunderii;
cauzele de limitare sau de exonerare de răspundere; d) ……………………………;
natura daunelor care pot să dea loc la reparație;
modalitățile și întinderea reparației; g) .……………………………;
h) persoanele îndreptățite să obțină reparația pentru prejudiciu ».
Drept urmare, norma conflictuală consacrată de legea română «LEX LOCI DELICTI COMMISSI» este deplin aplicabilă cauzei de față, cu excluderea desăvârșită a altei legi străine, câtă vreme nu se află în prezența vreunui element care să facă, expres, trimitere la legea străină.
În spiritul dispozițiunilor art. 18 din Constituția României și în conformitate cu art. 2 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat: «Străinii sunt asimilați, în condițiile legii, în drepturile civile, cu cetățenii români....». Tot astfel, art. 43 din Legea nr. 105/1992 consacră principiul conform căruia: «Persoanele juridice străine cu scop patrimonial, valabil constituite în statul a cărui naționalitate o au, sunt recunoscute deplin drept în România».
Prevederile art. 18 din Constituția României și ale art. 2 și 43 din Legea nr. 105/1992, asimilând condiția juridică a cetățenilor străini și/sau a persoanelor juridice străine cu aceea a cetățenilor români și/sau a persoanelor juridice române, exclud aplicarea vreunui tratament juridic discriminator după criteriul cetățeniei.
Îndreptățirea reclamantelor de a primi o compensație materială pentru suferința prilejuită de accident este, în drept, în afara oricărui dubiu, dar având în vedere următoarele aspecte: la determinarea cuantumului daunelor morale trebuie însă să se aibă în vedere circumstanțele specifice acestui caz, daunele morale urmând a se stabili în raport de efectele infracțiunii deduse judecății.
Or, aceste efecte se concretizează în stări de fapt rezultate din probe și au în vedere, în principal, modificările prejudiciabile moral intervenite în viața persoanei vătămate, care nu se mai circumscrie, de exemplu, afectiv, în limitele anterioare producerii infracțiunii.
Tocmai pentru că daunele morale constituie o chestiune de fapt, în practica instanțelor judecătorești se manifestă tendința evidentă de a se solicita administrarea de probatorii pentru evaluarea lor.
Invocând și principiul constituțional al nediscriminării pe criteriul cetățeniei sau naționalității, - pe drept cuvânt s-a spus că: «instanțele de judecată trebuie să observe ca sumele de bani pe care le acordă cu titlu de daune morale să aibă efecte compensatorii; asemenea sume nu trebuie să constituie nici amenzi excesive pentru
autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele daunelor; sumele de bani acordate trebuie să fie calificate numai despăgubiri.»
Este adevărat că, în lipsa unor criterii stabilite de lege, revine magistratului- judecător dificila sarcină de stabilire a cuantumului daunelor morale pe care persoana vătămată este îndreptățită să le primească, însă, în lumina principiului egalității de tratament și regim juridic aplicabil părților raporturilor juridice procesuale se impune, în mod evident, promovarea unor soluții asemănătoare în cauzele similare în care sunt implicați, exclusiv, cetățeni români.
Cuantumul daunelor morale se stabilește de către Instanțele de judecată, luându-se în considerare gravitatea pe care o prezintă fapta ilicită pentru persoana lezată, profilul moral al autorului faptei ilicite, frecvența unei asemenea conduite a autorului, precum și orice elemente care asigură o dezdăunare echitabilă și rațională, inclusiv faptul că în cauză se vorbește totuși de o infracțiune din culpă, și nu de intenție, aceasta din urmă fiind considerată de legiuitor ca având un pericol social mult mai ridicat. În acest sens, doctrina juridică de la noi a apreciat că prejudiciile nepatrimoniale: «…nu sunt susceptibile de o reparare propriu-zisă. Instanța va trebui să caute a fixa o sumă necesară nu atât pentru repunerea victimei într-o situație similară cu cea avută anterior, cât de a-i procura satisfacții de ordin moral susceptibile a înlocui valoarea de care a fost privată.»
Drept urmare, avându-se în vedere: faptul că autorul evenimentului rutier a fost trimis în judecată și, în final, a fost condamnat pentru infracțiunea de ucidere din culpă, și nu de intenție; că în toate cazurile suferința nu diferă de la caz la caz și în funcție de: sumele cerute cu titlu de daune morale, de poziția socială și/sau materială a victimelor accidentelor, a urmașilor acestora sau a asigurătorului; practica constantă a altor instanțe în cazuri identice la ucidere din culpă, apreciază că acordarea de despăgubiri morale în sumă de câte 50.000 lei pentru fiecare reclamantă ar reprezenta o compensație adecvată prejudiciului moral încercat de aceștia în urma accidentului de circulație.
Apelul declarat de reclamante este fondat și va fi admis în limitele determinate în continuare, iar cel promovat de pârâtă nu este întemeiat și urmează să fie respins în consecință.
Deși sentința preia corect și fidel informațiile oferite în cauză de martori Horga Silvia și M. I. (f. 35-38), atunci când cântărește și evaluează pierderea suferită de reclamante prin decesul soțului și tatălui, face o diferență artificială între posibilitatea revenirii după pierderea suferită între fiica și soția defunctului. Nu se poate reține în mod normal, justificat, pe de o parte, de legile firii, iar din punctul de vedere concret al cauzei că suferința fiicei se va diminua în timp mai repede decât cea a soției. Încercarea vieții lor le-a afectat la momentul actual egal, ambele nemaiavând viața dinainte și, oricum, pierderea tatălui nu poate fi înlocuită niciodată pentru un copil prin apariția în viața lui a altor persoane. Fiecare apropiat își are propriul loc în tărâmul afectiv al celuilalt, compensările de genul celui afirmat de sentință nefiind viabile.
În privința cuantificării sumelor acordate pentru prejudiciul moral, sunt pertinente observațiile apelului reclamantelor. Dar, în același timp, se găsesc corecte, ca principii, și criteriile aduse de pârâta apelantă, însă toate acestea, aplicate în litigiul prezent, atrag o altă soluție.
S-a dovedit realitatea, necontrazisă de pârâta asigurătoare, că familia N. a fost una unită, "fericită"; cum subliniază amândoi martorii, membrii acesteia trăind și muncind împreună în vederea atingerii unui scop comun, acela de a-și construi la țară o casă din lemn cu verdeață.
Acesta din urmă, precum și altele, s-au năruit într-o singură zi. Din firi vesele, sociabile și echilibrate, reclamantele au devenit anxioase, chiar depresive, "nu mai sunt aceleași ca înainte";, cu tendință de evitare a colegilor de muncă a lui N. Ionuc, de izolare în general, împărțindu-și activitățile între casă și serviciu. Casa în care acum trăiesc arată ca un mormânt, plină de pozele persoanei dragi decedate. Nu în ultimul rând, cel dispărut nu va putea fi prezent la unul dintre evenimentele importante din viața fiicei sale, acela al căsătoriei, lucru care le întristează și mai tare pe apelante.
Fără îndoială se poate statua că suferința lor este adâncă, mult prea greu de ameliorat, astfel că o reparație pe cât posibil suficientă și rezonabilă poate fi asigurată prin acordarea unor daune morale de câte 100.000 lei pentru fiecare.
Știrbirea pentru totdeauna a unității familiale închegate, în condițiile cauzei, afectarea psihică deosebită pe care o încearcă soția și fiica decedatului reprezintă circumstanțe esențiale care conduc la concluzia lipsei unei elementare și corespunzătoare chibzuințe în oferta făcută de cea de-a treia apelantă, atât la fond (contrar susținerilor reclamantelor), cât și în calea de atac.
Soluția nu se poate întemeia în mod juridic, dar și obiectiv, chiar și subiectiv, pe o discriminare de genul celei afirmate de asigurător. Indiferent de naționalitatea pârâtului cu această calitate, hotărârea, față de argumentele de mai sus, trebuie să fie aceeași. Analiza procesului nu a vizat în niciun caz situația financiară a pârâtei apelante, ci a schimbărilor intempestive, premature și dureroase din sânul familiei N.
.
Nu în ultimul rând, se conchide că forma vinovăției reținută în sarcina autorului accidentului nu are influență asupra problemei juridice deduse judecății. Pe tărâmul răspunderii civile delictuale, prejudiciul trebuie efectiv și integral acoperit inclusiv pentru cea mai ușoară culpă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta U. A. SPA, cu sediul în
, sector 4, B-dul U., nr. 20, bl. 7B, sc. 1, et. 3, ap. 9, împotriva sentinței civile nr. 1702/2012 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr._ .Admite apelul promovat de reclamantele N. V. și N. A. -A., domiciliate în orașul B., str. Ș., nr. 25, sc. 3, ap. 11, jud. Bistrița-Năsăud, în contra aceleiași hotărâri, pe care o schimbă în parte în sensul că obligă pe ambii pârâți să plătească fiecăreia câte 100.000 lei cu titlu de daune morale.
Menține restul dispozițiilor sentinței. Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
C. S. I. C. S.
Red. I.C. - _
Dact. C.S. - 2 ex. /_ Jud. fond C. S.O.
| ← Decizia civilă nr. 238/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 963/2013. Pretenții → |
|---|
