Decizia civilă nr. 4269/2013. Servitute
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4269/R/2013
Ședința publică din 31 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta T. T. M., precum și recursul declarat de O. PENTRU A. D. O. împotriva deciziei civile nr. 256/A din 21 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. 21._, privind și pe intimații B. N., B. A. și CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, având ca obiect desființarea servituții.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamanta recurentă T. T.
M., personal, lipsă fiind celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 15 octombrie 2013, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantei recurente T. T. M., un înscris la care a anexat chitanța în original privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 810 lei și 3 lei timbru judiciar, recursul fiind astfel legal timbrat.
Reclamanta recurentă depune la dosar răspuns la întâmpinare și solicită acordarea unui termen pentru a fi comunicat acest răspuns.
Curtea, pune în discuția reclamantei recurente să precizeze dacă temeiul de drept constând în art.10 litera I din OG 17/1991, care a modificat Legea 42/1990, a fost invocat în fața instanței de apel și fond.
Reclamanta recurentă arată că nu știe să fi fost invocat la fond acest temei de drept. Revine și arată că a invocat acest temei de drept atât la fond cât și în apel.
Curtea, pune în discuția reclamantei recurente să precizeze dacă toate motivele de recurs se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 C.pr.civ.
Reclamanta recurentă solicită acordarea unui termen pentru a se comunica răspunsul la întâmpinarea depusă în ședința publică de azi.
Curtea, în urma deliberării, respinge cererea de amânare a cauzei având în vedere că din punct de vedere procedural, conform Codului de procedură civilă aplicabil în cauză, acest act intitulat "răspuns la întâmpinare"; nu este reglementat, instanța înțelegând să-califice ca și concluzii scrise.
Reclamanta recurentă arată că înțelege să recuze întreg completul de judecată.
Curtea pune în vedere reclamantei recurente să depună cererile de recuzare în scris pentru fiecare membru al completului de judecată recuzat, să le timbreze
cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, cauza urmând a fi reluată la ora 12,00, după soluționarea cererilor de recuzare.
La apelul nominal făcut în cauză, la ora 12,00, se prezintă reclamanta recurentă T. T. M., personal, lipsă fiind celelalte părți.
Se aduce la cunoștința reclamantei recurente că prin încheierea ședinței Camerei de Consiliu din data de 31 octombrie 2013, s-au anulat cererile de recuzare formulate de reclamanta recurentă, motiv pentru care la acest moment completul de judecată C 4 R, este legal investit să soluționeze prezenta cauză.
Reclamanta recurentă arată că sunt probleme de corupție și dorește amânarea cauzei pentru a se face o anchetă.
Curtea pune în vedere reclamantei recurente să se refere doar la criticile formulate prin motivele de recurs.
Nemaifiind cereri sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamanta recurentă solicită admiterea recursului formulat, arătând că acest contract a fost făcut fără a se primi nici un ban în schimb, doar cu promisiunea că va fi ajutată să își construiască casa. A solicitat anularea actului întrucât au fost încălcate prevederile art. 32 din Legea 18/1991, cu privire la interdicția de a se înstrăina un teren pentru care s-a constituit dreptul de proprietate.
Arată că în prezentul dosar temeiul juridic este motivul de nulitate absolută, care face trimitere la încălcarea legii și a ordinii de drept, respectiv la încălcarea art.10 lit. I din OG 17/1991, care a modificat Legea 42/1990, privind constituirea eroilor martir și acordarea unor drepturi acestora.
C U R T E A
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecatoriei Sectorului 6 B., reclamanta T. T. M. a solicitat, in contradictoriu cu paratii B. N. si B.
sa se constate ca servitutea instituita prin contractul de vanzare-cumparare nr. 1900/2000 este lovita de nulitate deoarece este contrara ordinii publice.
Prin precizarea de actiune depusa in data de_ de reclamanta a solicitat introducerea in cauza a C. ui S. al M. in calitate de chemat in garantie (f.53-54).
Prin precizarea de actiune depusa la dosar in data de_, reclamanta a solicitat in principal anularea contractului autentificat sub nr. 1900/2000 de BNP D. Gorcia, ca nul absolut.
Prin Sentința civilă nr. 23936/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca s-a respins în principiu ca inadmisibilă cererea de interventie in interesul reclamantei formulată de O. pentru A. D. O. .
A fost admisă excepția autorității de lucru judecată cu privire la cererea formulată de reclamanta T. T. M. cu domiciliul in B. str. P. G. nr. 139 sector 6, in contradictoriu cu pârâții B. N. si B. A. ambii domiciliați in
str. P. G. nr. 139M sector 6, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1900/_ de BNP D. Gorcia.
S-a respins ca având autoritate de lucru judecat cererea formulată de reclamanta T. T. M. in contradictoriu cu pârâții B. N. si B. A. având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1900/_ de BNP D. Gorcia.
A fost respinsă ca neintemeiată cererea formulată de reclamanta având ca obiect constatarea nulității dreptului de servitute stabilit in favoarea pârâților B.
N. si B. A. prin contractul vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1900/_ de BNP D. Gorcia.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea având ca obiect încetarea dreptului de servitute stabilit in favoarea pârâților B. N. si B. A. prin contractul vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1900/_ de BNP D. Gorcia.
S-a respins ca neintemeiată cererea de chemare in garantie formulată de reclamanta T. T. M. in contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii cu sediul in B. Sector 6 C. P. nr. 141B.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1900/_ de BNP D. Gorcia (f. nr. 85-86) paratii B. N. si B. A. au dobandit de la reclamanta T. -T. (fosta Cioplea) M., dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 714,72 mp din suprafata totala de teren de 5000 mp situat in B., P. G. nr. 139, sector 6, inscris in CF nr. 13626 avand nr. cadastral 3483 si urmatoarele vecinatati: la Nord- pe o latura de 17,88 m.l. rest proprietate T. T. M. ; la Sud- pe o latura de 17,88 m.l. rest proprietate
T. T. M., la Est- pe o latura de 39,98 m.l Manaila E. si la Vest- pe o latura de 39,98 m.l. Florescu Petra. In mod expres, partile au instituit prin acest contract un drept de servitute in favoarea paratilor B., pe latura de est a intregului teren in suprafata de 5000 mp, din care face parte si terenul de 714,72 mp. Dreptul de servitute a fost ";rezervat"; si dupa ce paratii vor avea si alte cai de acces la proprietatea lor, fapt ce s-a stipulat in mod neechivoc in alineatele nr. 4 si 5 din contractul contestat. Vanzatoarea T. T. M. a declarat ca este de acord cu dreptul de servitute creat in favoarea cumparatorilor, in conditiile mentionate mai sus, si dupa data la care acestia vor avea acces la proprietatea lor potrivit studiului topografic realizat de Oficiul de Cadastru; Geodezie si Cartografie al Mun. B. .
Reclamanta T. T. M. (fosta Cioplea M. ) a dobandit terenul ce a facut obiectul contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1900/_ ca urmare a constituirii dreptului de proprietate prin TP nr. 11334/_ .
Prin sentinta civila nr. 6250/_ s-a respins ca neintemeiata actiunea reclamantei inregistrata sub nr. 8957/2002 pe rolul Judecatoriei Sectorului VI B.
. Solutia instantei a ramas definitiva ca urmare a respingerii apelului reclamantei prin decizia civila nr. 963.A/_ a Curtii de Apel B. si irevocabila ca urmare a respingerii recursului prin decizia civila nr. 765/R/_ a Curtii de Apel B. (f.nr. 42-51).
Prin sentinta civila nr. 2272/_ pronuntata de Judecatoria Sectorului VI B. in dosarul nr._ s-a admis actiunea precizata formulata de reclamantii B. N. si B. A. in contradictoriu cu paratii T. T. M. si
T. T. Grigore L. si in consecinta: - s-a constatat ca sotii B. au un drept de servitute de trecere asupra caii de acces, pe latura de est a intregului teren in suprafata totala de 5000 mp, situat in B., str. P. G. nr. 139, sector 6, pe o suprafata de 798,172 mp respectiv de 3,5 m latime si 228,052 m lungime, drept constituit prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1900/_ la BNP D. Gorcia; - au fost obligati sotii T. T. sa asigure, sa respecte si sa elibereze servitutea de trecere constituita asupra fondului aservit; - s-a constatat ca parcela de teren in suprafata de 868 mp, avand latimea de 2,65 m la nord si latime de 3,55 m la sud, pe o lungime de 280 m, aflata intre proprietatile din str. P. G. nr. 139-139M si str. P. G. nr. 135- 137, reprezinta drum public (f. nr. 26-30).
Paratii B. A. si B. N. au pus in executare titlul reprezentat de sentinta civila nr. 2272/_ pronuntata de Judecatoria Sectorului VI B.
in dosarul nr._, fapt ce reiese din continutul incheierii pronuntate de Judecatoria Sectorului VI B. in dosarul nr._ (f. nr. 31-32).
In conformitate cu prevederile art. 137 C.pr.civ instanta se va pronunta cu prioritate asupra exceptiei autoritatii de lucru judecat invocata de parati, raportat la continutul cererii de chemare in judecata precizata:
Potrivit prevederilor art.163 al. 1 si 166 Cod procedura civila si art.1201 cod civil (1864), exista autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare in judecata are același obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti, facuta de ele si in contra lor in aceeasi calitate. Exceptia autoritatii de lucru judecat este o exceptie de ordine publica, ce poate fi invocata de orice parte litiganta si in oficiu, in orice stare a pricinii si care impiedica reluarea unei judecati intre aceleasi parti, pentru aceleasi motive. Pentru a se stabili dacă este incidentă excepția în prezenta cauză trebuie verificată tripla identitate de obiect, părți, cauză intre prezentul dosar si dosarul nr. 8957/2002 al Judecatoriei Sectorului VI B. .
Prin cererea de chemare in judecata ce a facut obiectul dosarului nr. 8957/2002 al Judecatoriei Sectorului VI B., reclamanta T. T. M. a solicitat in contradictoriu cu paratii B. N. si B. A. sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1900 din_ de BNP D. Gorcia. In motivarea cererii reclamanta a aratat in esenta ca paratul B. N. a indus-o in eroare si a determinat-o prin manevre dolosive sa-i dea o parte din terenul proprietatea sa pentru a-si construi o casa. In drept a invocat dispozitiile art. 953 C.civ. La data de_ reclamanta a depus la dosarul nr. 8957/2002 o cerere precizatoare prin care a aratat ca solicita sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare pentru lipsa consimtamantului. A motivat aceasta cerere prin faptul ca a fost pensionata medical dupa revolutia din decembrie 1989, deoarece suferea de afectiuni psihice grave care au evoluat progresiv, iar la semnarea actului de vanzare-cumparare a avut consimtamantul viciat. A mai aratat ca solicita rezolutiunea vanzarii deoarece paratii nu i-au platiti nici un pret si, mai mult, acestia au instrainat in prezent terenul pentru suma de 36.500 USD. De asemenea, a aratat ca acest teren, in suprafata de 715 mp, face parte dintr-un lot mai mare de 5000 mp, obtinut in baza Legii nr. 42/1990, si nu putea fi instrainat timp de 10 ani.
Prin sentinta civila nr. 6250/_ s-a respins ca neintemeiata actiunea reclamantei inregistrata sub nr. 8957/2002 pe rolul Judecatoriei Sectorului VI B.
. Solutia instantei a ramas definitiva ca urmare a respingerii apelului reclamantei prin decizia civila nr. 963.A/_ a Curtii de Apel B. si irevocabila ca urmare a respingerii recursului prin decizia civila nr. 765/R/_ a Curtii de Apel B. (f.nr. 42-51).
Examinand cererea de chemare in judecata ce a format obiectul dosarului nr. 8957/2002 a Judecatoriei Sectorului VI B. si actiunea din prezenta cauza, astfel cum a fost precizata inclusiv in data de_, instanta de fond a reținut ca exceptia autoritatii de lucru judecat este intemeiata cu privire la solicitarea de a se constata nulitatea absoluta a contractului pentru incalcarea prevederilor art. 32 din Legea nr. 18/1991.
Astfel, prin hotararile mai sus mentionate s-a retinut ca terenul de 5000 mp a fost dobandit de reclamanta in proprietate in temeiul Legii nr. 42/1990, in conditiile Legii fondului funciar, sens in care, potrivit art. 32 din Legea nr. 18/1991 era interzisa instrainarea timp de 10 ani. Prin sentinta civila nr. 6250/_ a Judecatoriei Sectorului VI B. s-a respins solicitarea reclamantei privind constatarea nulitatii absolute a contractului, intemeiata pe prevederile art. 32 din Legea nr. 18/1991 respectiv Legii nr. 42/1990. In
considerentele hotararii s-a retinut ca opereaza principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans, deoarece reclamanta a instrainat terenul stiindu-se in culpa, respectiv avand cunostinta de interdictia de vanzare. Solutia primei instante a fost mentinuta in intregime in caile de atac, prin sentintele mentionate mai sus.
Fata de cele de mai sus, instanta va retine ca litigiul din prezenta cauza are aceleasi parti ca in dosarul nr. 8957/2002 al Judecatoriei Sectorului VI B., ce actioneaza in aceeasi calitate. Obiectul cererii de chemare in judecata include si constatarea nulitatii absolute a contractului autentificat sub nr. 1900/_ de BNP D. Gorcia. Cauza pentru care in prezentul dosar se solicita constatarea nulitatii absolute a contractului este identica cu cea indicata in dosarul nr. 8957/2002 si consta in prevederile art. 32 din Legea nr. 18/1991.
Pentru aceste considerente, in temeiul art. 163 al. 1 C.pr.civ. s-a admis excepția autorității de lucru judecat cu privire la cererea formulată de reclamanta
T. T. M. in contradictoriu cu pârâții B. N. si B. A. având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1900/_ de BNP D. Gorcia si a fost respinsă aceasta cerere deoarece exista autoritate de lucru judecat.
Pe fondul cauzei instanta retine urmatoarele:
Instanta a fost sesizata in prezenta cauza cu solicitarea reclamantei de constatare a nulitatii absolute si relative a servitutii de trecere instituita prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1900/_ .
Reclamanta a invocat in sprijinul sustinerilor referitoare la nulitatea absoluta cauza imorala si frauda la lege, care ar rezulta din inserarea in cuprinsul clauzei referitoare la servitute a mentiunii potrivit careia servitutea se va mentine si dupa construirea drumului public. De asemenea, a invocat dispozitiile art. 620 C.civ. motivand ca prin constituirea servitutii i s-ar fi impus ei in calitate de proprietar al fondului aservit un fapt personal (f. nr. 53-54, 62- 63).
Clauza din contractul de vanzare-cumparare referitore la instituirea servitutii care se va mentine si ulterior construirii drumului public, criticata de reclamanta, nu este contrara legii. Nu s-a facut dovada scopului ilicit urmarit de pârâți prin inserarea acestei prevederi contractuale. De asemenea, reclamanta nu a adus nici un argument in sprijinul sustinerilor referitoare la cauza imorala. In aceste conditii sunt aplicabile dispozitiile art. 967 C.civ. (1864) care instituie prezumtia legala relativa a existentei si valabilitatii cauzei unei conventii.
Reclamanta a mai precizat ca la data incheierii contractului autentic de vanzare cumparare starea sanatatii sale era afectata de o boala psihica. Instanta va interpreta aceste sustineri ca o solicitare de anulare a clauzei referitoare la dreptul de servitute, pe motivul lipsei discernamantului reclamantei, in momentul vanzarii. Lipsa discernamantului este o stare de fapt care trebuie probata de persoana interesata, or, in prezenta cauza, reclamanta nu a adus nici o dovada in acest sens. Cu privire la acest aspect, instanta va retine si efectul pozitiv al puterii de lucru judecat de care beneficiaza sentinta civila nr. 6250/2003 pronuntata de Judecatoria Sectorului VI B. in dosarul nr. 8957/2002, conform art. 1201 C.civ. (1864). In cadrul acelui proces, reclamanta a contestat in intregime contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1900/_ si a invocat printre alte motive si lipsa discernamantului, datorita bolii psihice de care suferea. In cauza s-a efectuat o expertiza medico-legala care a concluzionat ca la momentul semnarii actului reclamanta avea capacitatea psihica de apreciere a continutului si consecintelor care decurgeau din respectivul contract. Prin urmare, aspectele retinute in sentinta civila nr. 8957/2002 referitoare la discernamantul reclamantei la momentul semnarii
actului autentic au intrat in puterea lucrului judecat iar instanta le va considera dovedite in prezenta cauza.
Sustinerile reclamantei referitoare la nelegalitatea instituirii servitutii fata de dispozitiile art. 620 C.civ. sunt infirmate de starea de fapt retinuta din nou cu putere de lucru judecat in dosarul nr._ solutionat prin sentinta civila nr. 2272/_, irevocabila (f. 26-30). In acest dosar B. N. si B. A. in calitate de reclamanti au solicitat in contradictoriu cu sotii T. T. sa se constate existenta dreptului de servitute stabilit prin contractul de vanzare- cumparare autentificat sub nr. 1900/_ si sa fie obligata parata T. T. M. sa permita exercitarea acestui drept. S-a efectuat o expertiza tehnica topografica in urma careia instanta a stabilit ca ulterior incheierii contractului de vanzare- cumparare nr. 1900/_ sotii T. T. au inceput sa edifice o constructie pe restul de teren ramas in proprietatea lor, constructie care incalca servitutea de trecere existenta in favoarea sotilor B. . De asemenea, s-a stabilit ca sotii T.
T. au inchis servitutea de trecere constituita in favoarea terenului dobandit de sotii B., prin amplasarea unui gard de sarma fără porți si edificarea unei constructii. Pentru a putea beneficia in continuare de servitute, sotii B. au procedat la executarea silita a sentintei civile nr. 2272/_ pronuntata de Judecatoria Sectorului VI B. adresandu-se executorului judecatoresc Nemes Dan, aspect care reiese din continutul incheierii date de Judecatoria Sectorului VI B. in dosarul nr._ avand ca obiect aplicare amenda civila. ";Distrugerile"; pe care le imputa reclamanta pârâților, au fost realizate de executorul judecatoresc, in vederea eliberarii servitutii conform titlului executoriu sentinta civila nr. 2272/_ . Prin urmare, reclamantei nu i s-a impus de catre pârâți un fapt personal prin instituirea servitutii in sensul prevederilor art. 620 C.civ.. Reclamanta este cea care a ignorat un drept legal constituit si recunoscut de instanta, si a blocat servitutea de acces prin constructiile amplasate.
De asemenea, fata de situatia de fapt retinuta in cuprinsul sentintei civile nr. 2272/2007, nu se poate retine exercitarea cu rea credinta a servitutii de catre paratii B., in sensul prevederilor art. 970 C.civ.. Demersurile efectuate de acestia ulterior pronuntarii acestei hotarari, au avut ca obiect punerea in executare a dispozitiilor instantei, respectiv eliberarea drumului de servitute. Dimpotriva, reclamanta este cea care a incalcat conventia partilor, impiedicand exercitarea dreptului de servitute.
In sfarsit, nu pot fi retinute nici sustinerile reclamantei din precizarea de actiune depusa in data de_, referitoare la desfiintarea dreptului de servitute ca urmare a vanzarii terenului de catre pârâti prin contractul autentificat sub nr. 1477/2002 de BNP Dan C. M. . Valabilitatea contractului la care se face referire a fost verificata in dosarul nr. 11955/2002 al Judecatoriei Sectorului VI
B., iar prima instanta a dispus anularea partiala a acestui act, tocmai referitor la dreptul de servitute contestat in prezenta cauza. Dreptul de servitute a ramas in patrimoniul paratilor B., dupa cum s-a constatat prin sentinta civila nr. 2272/2007 pronuntata de Judecatoria Sectorului VI B. in dosarul nr. _
, ramasa irevocabila.
Instanta de fond a constatat ca in prezenta cauza reclamanta invoca aspecte contradictorii. Astfel, pe de o parte se prevaleaza de exercitarea cu rea credinta a dreptului de servitute de catre parati, iar pe de alta parte sustine ca acestia nu au folosit niciodata servitutea instituita in favoarea lor prin contractul nr. 1900/_, sens in care a solicitat sa se constate ca a incetat dreptul de servitute.
Cererea formulata de reclamanta avand ca obiect incetarea dreptului de servitute este de asemenea neintemeiata. Servitutile se pot stinge fie ca urmare a
desfiintarii titlului prin care au fost constituie, fie prin modificarea sau schimbarea modului de exercitare (art. 636-643 C.civ).
Avand in vedere pe de o parte, ca servitutea de trecere a fost instituita prin titlu, in speta contractul de vanzare-cumparare nr. 1900/_, iar titlul nu a fost desfiintat, iar pe de alta parte, starea de fapt consemnata in sentinta civila nr. 2272/2007, instanta de fond a reținut ca nu a operat stingerea servitutii in modalitatea invocata de reclamanta. Paratii B. nu au renuntat nici un moment la exercitarea servitutii, fapt ce reiese din hotararile judecatoresati mentionate in considerentele expuse si este confirmat chiar de sustinerile reclamantei care a adus in atentia instantei ca a avut un numar mare de litigii cu paratii legat de acest drept.
De asemenea, nu este incident cazul special de incetare a servitutii prin neuz, in sensul dispozitiilor art. 639 C.civ., deoarece nu s-a implinit termenul de 30 de ani.
Fata de considerentele expuse instanța a respins ca neîntemeiate cererile formulate de reclamanta având ca obiect constatarea nulității dreptului de servitute stabilit in favoarea pârâților B. N. si B. A. prin contractul vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1900/_ de BNP D. Gorcia respectiv a incetării dreptului de servitute.
Cu privire la cererea de chemare in garantie a C. ui S. al M., s-a reținut ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 60 al. 1 din C.pr.civ. Intre reclamanta si aceasta institutie nu exista nici un raport juridic care sa-i permita regresul cu o cerere in despagubire, pentru pretentiile formulate in prezenta cauza in contradictoriu cu paratii B. .
n consecinta, instanta de fond a respins cererea de chemare in garantie ca neintemeiata.
Prin decizia civilă nr. 256/A din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ s-au respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanta T.
M. și O. pentru A. D. O. împotriva Sentinței civile nr.23.936/04 Decembrie 2012 pronunțată în dosarul civil nr.21._ al Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care a menținut-o în totul. Fără cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
În ceea ce privește clauza privind servitutea inclusă în contractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți, Tribunalul a constatat, așa cum de altfel a reținut și Judecătoria Cluj-Napoca, faptul că prin Sentința civilă nr. 2272/_ pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B. în dosarul nr._ s-a constatat că soții B. au un drept de servitute de trecere asupra căii de acces, drept constituit prin contractul de vânzare-cumpărare în discuție, motiv pentru care prezenta reclamantă a fost obligată să asigure și să elibereze servitutea de trecere constituită asupra fondului aservit, constatându-se totodată existența unui drum public (f.26-30 dosar fond).
Drept urmare, invocarea împrejurării că există un drum public asfaltat, este lipsită de relevanță în condițiile în care, sub putere de lucru judecat s-a tranșat obligația respectării de către apelantă a acestei servituți, chiar în contextul existenței unui drum public, și în plus, s-a convenit prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți prezervarea dreptului de servitute și după data la care intimații vor avea și alte căi de acces pentru proprietatea lor.
De asemenea, nici lipsa discernământului la momentul încheierii actului în discuție nu poate fi primită în condițiile în care în dosarul nr. 8957/2002 al aceleiași judecătorii s-a respins cererea acesteia privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare pentru lipsa consimțământului,
indiferent dacă a fost calificată ca nulitate absolută sau relativă de către instanță, în condițiile în care s-a analizat pe fond lipsa discernământului în urma administrării unei expertize medico-legale.
Neindicarea hotărârilor care au stat la baza admiterii excepțiilor puterii de lucru judecat în dispozitivul sentinței atacate nu constituie un motiv de nulitate al hotărârii având în vedere că prima instanță s-a aplecat asupra acestor hotărâri judecătorești, identificându-le prin număr și dosarul în care s-au pronunțat și mai mult, analizându-le din perspectiva triplei identități de obiect, cauză și părți.
În ceea ce privește încetarea dreptului de servitute prin Sentința civilă nr. 296/2003 a Judecătoriei Sector 6 B., Tribunalul a constatat că potrivit acestei sentințe s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta Burcescu Florica împotriva pârâților B. N. și B. A. și s-a constatat nulitatea absolută a clauzei privind înstrăinarea dreptului de servitute de trecere inserată în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1477/_ de BNP Dan C. M. încheiat între reclamantă în calitate de cumpărătoare și pârâți în calitate de vânzători, însă cu motivația că pârâții nu puteau înstrăina acest drept de servitute constituit în favoarea lor prin contractul de vânzare- cumpărare în discuție în prezenta cauză pentru că nu au devenit proprietari și asupra fondului aservit.
Cu alte cuvinte, instanța a avut în vedere faptul că pârâții din acea cauză nu puteau să vândă și acest teren asupra căruia se exercită doar dreptul de trecere, nefiind proprietari, însă această statuare a instanței nu afectează cu nimic dreptul de servitute litigios în această cauză, neafectându-l din perspectiva constituirii în favoarea lor de către apelantă.
Critica privind admiterea excepției puterii de lucru judecat raportat la disp. art. 32 din Legea nr. 18/1991 nu poate fi, de asemenea, primită raportat la Sentința civilă nr. 6250/_ pronunțată de către Judecătoria Sector 6 B. prin care s-a respins cererea prezentei reclamante privind constatarea nulității absolute a contractului, reținându-se că operează principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans, deoarece reclamanta a înstrăinat terenul știindu-se în culpă, adică cunoscând interdicția de vânzare.
Indiferent de faptul că este vorba de o nulitate absolută cu regimul pe care îl presupune, potrivit art. 1201 C.civ. reclamanta nu mai poate repune în discuție aceeași chestiune, tranșată irevocabil.
Motivele de apel privind fondul cauzei sunt de asemenea, neîntemeiate.
Așa cum în mod temeinic și legal a reținut judecătoria, nu poate fi primită nulitatea absolută și nici relativă a servituții de trecere în condițiile în care nu s-a dovedit în cauză încălcarea legii, scopul ilicit urmărit de pârâți prin inserarea acestei prevederi contractuale sau cauza imorală, conform art. 129 C.pr.civ.
Nici boala psihică a acesteia nu constituie un motiv al anulării acestei clauze, cu atât mai mult cu cât într-un alt dosar, așa cum s-a arătat anterior, respectiv nr. 8957/2002 al Judecătoriei Sector 6 B., s-a stabilit în urma efectuării unei expertize medico-legale că reclamanta avea discernământ la momentul semnării actului.
Nerespectarea disp. art. 620 C.civ., raportat la existența unui drum public asfaltat, nu poate fi reținută în condițiile statuării sub putere de lucru judecat, a obligației respectării dreptului de servitute, chiar și în contextul existenței unui asemenea drum în aproprierea locuinței intimaților, având în vedere prevederile contractuale.
Cât privește apelul Organizației pentru apărarea drepturilor omului, Tribunalul l-a respins considerând cererea de intervenție în interesul reclamantei ca fiind inadmisibilă, raportat la prevederile art. 28 din OG nr. 137/2000 conform cărora (1) Organizațiile neguvernamentale care au ca scop protecția
drepturilor omului sau care au interes legitim în combaterea discriminării au calitate procesuală activă în cazul în care discriminarea se manifestă în domeniul lor de activitate și aduce atingere unei comunități sau unui grup de persoane.
Organizațiile prevăzute la alin. (1) au calitate procesuală activă și în cazul în care discriminarea aduce atingere unei persoane fizice, la cererea acesteia din
urmă.
Așadar justificarea unui interes chiar și din perspectiva unei cereri de intervenție accesorie se poate face doar în condițiile arătate anterior care evident nu se regăsesc în speță, urmărindu-se protejarea unui interes particular, dar nu ca și o consecință a discriminării.
Menținând soluția judecătoriei în privința respingerii ca inadmisibile a cererii de intervenție, Tribunalul nu a mai analizat celelalte critici formulate, acestea fiind lipsite de obiect.
Față de cele ce preced, Tribunalul a respins apelurile cu consecința menținerii hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta T. T. M. și O. PENTRU A. D. O. .
Prin recursul declarat de reclamanta T. T. M. s-a solicitat modificarea deciziei civile nr. 256/2013 a Tribunalului Cluj în sensul admiterii acțiunii formulate.
În motivare s-a arătat că în ceea ce privește respingerea în principiu ca inadmisibilă a cererii de intervenție în interesul reclamantei formulată de către O. pentru A. D. O., instanța de apel, interpretând în mod greșit actul juridic dedus judecății a schimbat înțelesul lămurit și vădit al acestuia, respingând ca inadmisibilă cererea ca fiind înaintată de către o persoană juridică care nu avea interes să invoce nulitatea absolută.
Atunci când se încalcă legislația în vigoare și ordinea de drept, orice persoană poate avea interes în a cere constatarea nulității absolute a unui act juridic încheiat în aceste condiții, interesul fiind unul general privind respectarea legislației și a ordinii de drept. Mai mult, în aceste cazuri instanța ar trebui să se sesizeze din oficiu.
Capacitatea procesuală activă a Organizației pentru A. D. O. nu depinde de obiectul de activitate sau scopul acestei organizații. Această organizație are personalitate juridică și poate invoca nulitatea absolută indiferent de faptul că are sau nu legătură cu scopul sau obiectul ei de activitate care este discriminarea.
Dacă instanța trece peste un motiv de nulitate absolută și respinge cererea invocând inadmisibilitatea bazată pe lipsa de interes, înseamnă că ori legislația este imperfectă ori instanța interpretează greșit actul dedus judecății și nu se supune legii.
Referitor la admiterea excepției autorității de lucru judecat s-a arătat că potrivit art. 32 din Legea nr. 18/1991 terenul atribuit conform art. 19, 21, 43 nu poate fi înstrăinat între vii timp de 10 ani socotiți de la începutul anului următor celui în care s-a făcut înscrierea proprietății, sub sancțiunea nulității absolute a actului de înstrăinare. La data încheierii contractului era în vigoare Legea nr. 54/1998 care interzicea înstrăinarea. Prin urmare nici o instanță nu poate ratifica și nici confirma un act juridic lovit de nulitate absolută și nici nu poate da eficiență dispozițiilor referitoare la conversiunea unui act juridic astfel cum susțin pârâții și instanțele de fond și apel.
Toate instanțele care au făcut aplicarea principiului "nemo auditur propriam turpitudinem allegans"; au făcut o greșită aplicare a acestei reguli jurisprudențiale. În cazul unei nulități absolute, care protejează un interes de
ordine publică, principiul nu-și mai găsește aplicarea deoarece funcția sancționatoare a instituției nulității absolute se impune cu necesitate.
În ceea ce privește autoritatea de lucru judecat reținută de către instanță s- a arătat că în dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 6 B. în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 2272/2007, temeiul juridic al cererii l-a constituit motivul de nulitate absolută datorat lipsei consimțământului valabil exprimat, lipsa unei tranzacții efective și încălcarea art. 32 din Legea nr. 18/1991 cu privire la interdicția de a înstrăina un teren pentru care s-a constituit dreptul de proprietate. Cauza nulității a fost analizată și respinsă exclusiv pe motivul că pârâții au invocat și instanțele au aplicat eronat principiul că nimeni nu se poate prevala de propria culpă în interesul de a proteja un drept. Procesul a fost soluționat exclusiv din acest punct de vedere în timp ce în prezentul dosar temeiul juridic este altul și anume motive de nulitate absolută care trimit la încălcarea legii și a ordinii de drept, respectiv la încălcarea art. 10 lit. I din OG nr. 17/1991 care a modificat Legea nr. 42/1990.
Pe fondul cauzei s-a arătat că față de reclamanta T. T. dreptul de servitute constituit intuitu personae în favoarea pârâților B. a încetat în momentul în care aceștia au înstrăinat proprietatea către o altă persoană care nu putea dobândi și dreptul de servitute. Chiar dacă părțile care au încheiat contractul au fost puse în situația anterioară încheierii contractului, dreptul de servitute s-a pierdut prin renunțare la acesta, respectiv prin vânzare.
Instanța de apel nu a luat în considerare faptul că pârâții au un drum public asfaltat la dispoziție și nu este necesar să îngrădească abuziv dreptul de proprietate al reclamantei. Este un abuz a fi păstrat dreptul de servitute prin care se limitează dreptul de proprietate al fondului aservit dacă nu mai subzistă condițiile de necesitate pentru constituirea servituții.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 și art. 312 C.pr.civ.
Intimata B. A. a formulat întâmpinare la recursul declarat de către reclamantă solicitând respingerea acestuia ca neîntemeiat.
În motivare, după prezentarea stării de fapt și a celorlalte litigii în care au fost implicate părțile referitor la imobilul în litigiu s-a arătat că acțiunea din prezentul dosar are autoritate de lucru judecat, fiind soluționată anterior.
Prin recursul declarat de O. PENTRU A. D. O. s-a învederat că instanța de apel a respins în mod greșit ca inadmisibile cererea de intervenție accesorie formulată de către O. pentru A. D. O., reiterându-se motivele invocate în acest sens în cererea de recurs a reclamantei. Au fost reluate în cuprinsul cererii de recurs și celelalte motive din recursul declarat de către reclamantă, inclusiv temeiul de drept.
Referitor la justificarea calității procesual active în dosar au fost invocate dispozițiile Legii nr. 48/2002 cu modificările ulterioare și ale Legii nr. 324/2006 și decizia Curții Constituționale nr. 285/2004.
Analizând recursurile declarate de reclamanta T. T. M. și O. PENTRU A. D. O. împotriva deciziei civile nr. 256 din_ a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr._, Curtea reține următoarele:
În primul rând se constată că temeiul de drept invocat în susținerea cererii de recurs este art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.pr.civ., din conținutul cererii de recurs rezultând însă incidența în cauză numai a pct. 9 și eventual a pct. 8 al art.
304 C.pr.civ., reclamanta neinvocând nici un motiv de recurs care să poată fi încadrat în prevederile art. 304 pct. 7 C.pr.civ.
Prima critică din cererea de recurs formulată de către reclamanta T. -
T. M. se referă la soluția de respingere în principiu a cererii de intervenție în
interesul reclamantei, cerere formulată de către O. PENTRU A. D.
O. .
Contrar susținerilor reclamantei, O. pentru A. D. O. poate formula cereri în cauzele derulate între persoane fizice sau juridice numai dacă sunt întrunite cerințele art. 28 din OG nr. 137/2000, acest text de lege instituind condiții suplimentare față de cele instituite cu caracter general de art.49 și urm. C.pr.civ.
Textul de lege aplicabil în cauză este alin. 2 al art. 28 din OG nr. 137/2000 care stipulează că organizațiile neguvernamentale care au ca scop protecția drepturilor omului sau care au interes legitim în combaterea discriminării au calitate procesuală activă și în cazul în care discriminarea aduce atingere unei persoane fizice, la cererea acesteia din urmă.
Astfel cum a arătat și instanța de apel acest text de lege nu este aplicabil în cauză, nepunându-se problema vreunei discriminări a reclamantei raportat la obiectul litigiului.
Rezultă deci că în mod corect a procedat instanța de fond respingând în principiu ca inadmisibilă cererea de intervenție în interesul reclamantei formulată de către O. pentru A. D. O., și apoi instanța de apel prin menținerea acestei soluții.
2.În ceea ce privește modul de soluționare al excepției autorității de lucru judecat, Curtea apreciază că și aceasta a fost în mod legal soluționată de către instanța de fond, soluție care a fost menținută și în dosarul de apel.
Prin sentința civilă nr. 6250/2003 a Judecătoriei Sectorului 6 B., rămasă irevocabilă prin respingerea apelului și a recursului declarate de către reclamanta T. -T. M. împotriva acesteia (filele 42-51 dosar nr._ al Judecătoriei Sectorului 6 B. ) s-a statuat irevocabil în soluționarea cererii de chemare în judecată având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1900/_ de BNP D. Gorcia că reclamanta nu se poate prevala de propria incorectitudine sau imoralitate pentru a obține un drept. S-a precizat în considerentele sentinței civile nr. 6250/2003 a Judecătoriei Sectorului 6 B. că invocarea de către vânzători a interdicției de înstrăinare timp de 10 ani conform OG nr. 17/1999 care a modificat Legea nr. 42/1992, sub sancțiunea nulității absolute încalcă principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans.
În considerentele deciziei civile nr. 963/2004 a Curții de Apel B., decizie prin care s-a soluționat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 6250/2003 a Judecătoriei Sectorului 6 B. s-a analizat motivul de nulitate invocat de către reclamantă raportat la prevederile art. 32 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 și cele ale Legii nr. 42/1992, concluzionându-se în același sens. Și în considerentele deciziei civile nr. 765/2006, pronunțată în recurs au fost menținute aceleași concluzii, respectiv faptul că reclamanta nu poate invoca nulitatea contractului raportat la textele de lege invocate, opunându-se principiului de drept care nu permite nimănui a invoca propria incorectitudine în vederea obținerii unui drept, aplicabilitatea principiului în cauză fiind confirmată de dispozițiile art. 1-3 din Decretul nr. 131/1954 în condițiile în care la încheiarea actului s-a urmărit un scop imoral, cunoscându-se interdicția de înstrăinare.
Instanța investită cu soluționarea prezentului litigiu nu se mai putea pronunța asupra acestei cauze de nulitate fără a încălca astfel prevederile art. 1201 Cod civil.
Deși se invocă de către reclamantă în recurs că temeiul juridic al cererii de chemare în judecată formulată în acest dosar este diferit, raportat la cele reținute
mai sus aceste susțineri nu se verifică, fiind în mod cert vorba despre autoritate de lucru judecat.
În mod corect a reținut instanța de apel că există autoritate de lucru judecat, raportat la sentința civilă nr. 6250/2003 a Judecătoriei Sectorului 6 B.
, și în ceea ce privește motivul de nulitate constând în lipsa discernământului reclamantei în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, referitor la acest motiv de nulitate acceptându-se de către reclamantă existența autorității de lucru judecat raportat la hotărârile judecătorești pronunțate anterior.
De asemenea, se apreciază de către Curte că s-a interpretat pertinent de către instanța de apel sentința civilă nr. 2272/2007 a Judecătoriei Sectorului 6
B. și efectele acesteia în prezenta cauză, hotărâre prin care s-a stabilit irevocabil între aceleași părți stabilirea prin contractul de vânzare-cumpărare a dreptului de servitute de trecere, reclamanta fiind obligată să elibereze servitutea de trecere chiar în condițiile în care s-a constatat și existența unui drum public pe care ar fi posibil accesul pârâților.
Într-adevăr, numai prin cererea de chemare în judecată care face obiectul acestui dosar s-a solicitat de către reclamantă constatarea nulității absolute a dreptului de servitute de trecere ca urmare a încălcării legii, a existenței unui scop ilicit urmărit de către pârâți prin inserarea acestei prevederi în contract sau a unei cauze imorale.
Astfel cum s-a reținut și de către instanța de apel,reclamanta nu a reușit însă să facă dovada motivelor de nulitate invocate, această dovadă neputând fi considerată ca fiind făcută doar prin simplul fapt că în contract s-a stabilit de către părți că dreptul de servitute de trecere asupra căii de acces urmează a fi menținut și după data la care pârâții vor avea și alte căi de acces de la proprietatea lor la drumul public. Din interpretarea art.967 C.civ. rezultă aplicabilitatea a două prezumții în ceea ce privește cauza actului juridic, prezumția de existență a cauzei și de valabilitate a acesteia, cine invocă lipsa ori nevalabilitatea cauzei actului juridic trebuind să probeze acest lucru.
Clauza contractuală supusă cenzurii instanței reprezintă voința părților, nu poate fi considerată ab initio nici ilicită și nici imorală, în virtutea libertății contractuale care guvernează actele juridice civile părțile putând stabili în considerarea împrejurărilor concrete în care este încheiat actul, orice fel de clauze care nu încalcă ordinea publică. Ori, clauza atacată nu este în contradicție cu normele de ordine publică, atâta timp cât a fost prevăzută în contract trebuind respectată de către toate părțile contractului, raportat la dispozițiile art.969 C.civ. Referitor la invocarea de către reclamanta recurentă a caracterului intuitu personae al dreptului de servitute instituit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1900/2000 de BNP D. Gorcia, acesta nu rezultă din contract, motiv pentru care nu se poate aprecia că acest drept de servitute a
încetat în momentul înstrăinării de către pârâți a fondului dominant. De altfel, de natura servituții este faptul că este vorba despre un drept real care este instituit în folosul unui imobil și în sarcina altuia, independent de succesiunea în timp a titularilor dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale asupra acestor imobile.
Având în vedere ansamblul considerentelor de mai sus, recursul declarat de reclamantă apare a fi neîntemeiat,nepunându-se problema greșitei interpretări sau aplicări a legii și nici a greșitei interpretări a actului juridic dedus judecății, motiv pentru care va fi respins în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ.
Recursul declarat de către O. PENTRU A. D. O.
Acest recurs este admisibil numai în ceea ce privește soluția de respingere în principiu ca inadmisibilă a cererii de intervenție în interesul reclamantei,
numai în cazul în care ar fi schimbată această soluție, O. pentru A. D.
O. dobândind calitatea de parte în dosar și putând face alte apărări.
Având în vedere motivele reținute în soluționarea recursului declarat de către reclamantă, Curtea apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție în interesul reclamantei, nefiind necesar a fi reluate considerentele reținute deja anterior referitor la această problemă.
Prin urmare, nici această cerere de recurs nu este întemeiată, urmând a fi respinsă în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta T. T. M. și O. PENTRU A. D. O. împotriva deciziei civile nr. 256 din_ a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, A. C. | Judecător, A. A. C. | Judecător, Ana I. |
Grefier, C. B. |
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.apel: Alin-Florin Doica, O. -C. Tatu Jud.fond: Doina V. P.
| ← Decizia civilă nr. 104/2013. Servitute | Decizia civilă nr. 107/2013. Servitute → |
|---|
