Decizia civilă nr. 84/2013. Servitute
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR.84/A
Ședința publică din 11 aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: H. D. M.
J. ecător: Ț. D.
G. ier: O. V.
Pe rol este pronunțarea asupra apelului formulat de apelanții V. A., V.
F., ambii cu domiciliul în D. nr. 78, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 485/_ pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, având ca obiect servitute.
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din_, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru termenul de azi.
În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.
T.
Asupra apelului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 485/12 septembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._ a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului V. A., invocată din oficiu. Au fost admise cererile având ca obiect constatare drept de servitute de trecere și obligația de a face, introduse de reclamantul O. G. în contradictoriu cu pârâta V. F. și respectiv în contradictoriu cu această pârâtă și cu pârâtul V. A. .
S-a constatat în beneficiul reclamantului O. G. dreptul de servitute de trecere asupra terenului în suprafață de 93 mp situat în intravilanul localității D. și identificat în CF nr. 50305 D. nr. cad. 50305 și obligă pe pârâta V. F. să permită reclamantului trecerea în tot cursul anului, cu picioarele, cu vehicule și cu autovehicule, pe acest teren, reprezentat grafic cu hașură albastră în Anexa
nr. 1 la Raportul de expertiză întocmit în cauză de expert Mărieș M. și integrat în prezenta sentință.
Au fost obligați pârâții V. A. și V. F. să desființeze poarta ce s-a edificat la intrarea din calea publică - str. G.E., spre parcela de 93 mp, identificată conform prezentului dispozitiv, asupra căreia s-a instituit servitute de trecere în beneficiul reclamantului O. G., precum și gardul ce dublează poarta reclamantului O. G. intrarea spre parcela sa de 61 mp, identificată în CF 50314 D. nr.cad. 50314 și reprezentată grafic cu hașură verde în Anexa nr. 1 a aceluiași Raport de expertiză, în caz de refuz reclamantul fiind autorizat să desființeze ambele construcții pe cheltuiala pârâților.
Au fost obligați aceiași pârâți să plătească reclamantului suma de 3331,50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele: Reclamantului O. G. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate privată în baza legilor fondului funciar și a fost pus în posesie asupra unui teren ce are în prezent caracter de loc înfundat.
Potrivit Procesului-verbal de punere în posesie nr. 2475/_, în pct.
"Acasă";, punerea în posesie s-a efectuat pentru suprafața totala de 921 mp, compusa din două parcele situate în intravilan, si anume 417 mp - categorie arabil și 504 mp - categorie curți, construcții.
Suprafața de teren măsurată în acest punct de expertul desemnat în prezenta cauză - d-na ing.Mărieș M., este de 772 mp, fiind marcat grafic cu culoare verde în Anexa nr. 1 la raportul de expertiză, același expert stabilind că pe acest teren se află edificate două case și o anexă.
În cuprinsul acestei suprafețe a fost identificată parcela de 61 mp, asupra căreia poartă dreptul de proprietate al reclamantului O. G., constatat în baza Sentinței civile nr. 697/_ a Judecătoriei D. pronunțată în Dosar nr._ (atașat), această parcelă fiind marcată grafic tot cu culoare verde, dar delimitată distinct.
Parcela de 61 mp este identificată în CF nr. 50314, nr. cad. 50314, având categoria de folosință curți-construcții, iar potrivit recunoașterilor părților, astfel cum sunt înscrise în cuprinsul întâmpinării (f.21-22), acest fond are caracter de loc înfundat, pârâții recunoscând și că, până în urmă cu 3 ani, deci pana in anul punerii in posesia, accesul reclamantului O. G. la calea publică s-a făcut prin trecerea pe fondul aparținând pârâtei V. F. și care coincide cu cel la care se referă cererea reclamantului, însă trecerea acestuia din urmă din urmă s- a făcut numai prin îngăduința provizorie a proprietarului acestui fond.
Proprietarul fondului pe care s-a făcut trecerea reclamantului către calea publică este pârâta V. F., în baza aceleiași Sentințe civile nr. 697/_ a Judecătoriei D. pronunțată în Dosar nr._, fondul aservit fiind identificat în CF nr. 50305 D., nr.cad. 50305 și având suprafața de 93 mp, marcată grafic prin culoarea albastră în Anexa nr. 1 la raportul de expertiză.
Raportat la situația de fapt până aici reținută și având în vedere obiectul cererii - stabilirea servituții de trecere, instanța va respinge excepția lipsei
calității procesuale pasive invocate din oficiu cu privire la pârâtul V. A., reținându-se că proprietarul exclusiv al parcelei cu privire la care s-a solicitat a fi grevată cu dreptul de servitute de trecere al reclamantului este numai pârâta V.
F., iar cererea de stabilire servitute de trecere a fost îndreptată numai împotriva acestei pârâte.
În ce privește parcela propusă de pârâți să fie aservită exploatării fondului dominant, se retine ca a fost identificată de expertul cauzei ca fiind în proprietatea pârâtului V. A., conform CF nr. 3510 N, nr.cad.7215, dar reclamantul a refuzat această variantă, marcată grafic cu culoare roșie, iar pârâtul V. A. nu a formulat o cerere în sensul schimbării traseului de trecere a reclamantului.
Expertul a propus ca variantă mai puțin împovărătoare pentru părți cea solicitată de reclamant, anume cea rezultată prin grevarea parcelei de 93 mp, având ca proprietar pe pârâta V. F., conform înscrierilor din CF nr. 50305
D., această parcelă având și anterior destinația de drum de acces al reclamantului O. G., de la locuința sa la calea publică, astfel ca nu are relevanta in cauza categoria de folosință curți-construcții, stabilita pentru acest fond prin documentația cadastrala in baza căreia a fost intabulat dreptul de proprietate al pârâtei V. F. in CF nr. 50305.
Pentru a concluziona astfel, expertul a arătat că varianta propusă de pârâți implică dezmembrarea imobilului înscris în CF nr. 3510/N nr. cad. 7215 în lotul 1 - cu suprafața de 628 mp și lotul 2 - cu suprafața de 128 mp, pe această din urmă suprafață fiind deja amenajat parțial un nou drum de acces, urmând ca reclamantul să desăvârșească amenajarea pe porțiunea din grădina sa, până la construcțiile ce îi aparțin, cu sublinierea existenței unei pante de 11 grade pe această porțiune, determinată de diferența de nivel de 2,30 m pe o lungime de 12 m.
Reclamantul, prin apărător, întrebat fiind cu privire la justificarea refuzului de a accepta această variantă, a arătat că este impracticabilă, iar inconvenientele arătate de pârâți nu au fost dovedite.
Pârâții au justificat refuzul de a mai permite reclamantului trecerea pe parcela de 93 mp invocând inconvenientul creat de trecerea reclamantului prin chiar fața ferestrelor casei lor, dar și de starea conflictuală existentă, precum si provizoratul sub care s-a exercitat trecerea pana in anul 2009.
Cu prilejul cercetării la fața locului s-a constatat următoarea situație de fapt: -terenul reclamantului are caracter de loc înfundat, ieșirea la calea publică făcându-se pe parcela de 61 mp ce îi aparține în proprietate și în continuare pe parcela de 93 mp aparținând reclamantei V. F., potrivit probelor de la dosar; drumul amenajat de pârâți si propus reclamantului ca varianta de trecere se află situat în spatele casei acestora, se întinde până la terenul reclamantului, având gard de sârmă la intrarea din calea publică, iar în continuarea acestui drum se află terenul deținut de reclamant, pe care se află 4 pomi fructiferi tineri și 2 nuci bătrâni, existând o diferență de nivel considerabila față de terenul pe care se află construită casa reclamantului; pârâtul V. A. a afirmat, la fața locului, că se
obligă să niveleze terenul pe care se află pomii fructiferi, pentru a-l aduce la același nivel cu drumul deja amenajat, conform variantei ce au propus-o pentru constituirea servitutii, arătându-se disponibil pârâtul V. A., dacă va fi de acord reclamantul, și să ridice drumul deja amenajat, marcat cu linii roșii în anexa la raport, astfel încât, să diminueze diferența de nivel fata de terenul pe care se află amplasată casa reclamantului; a arătat pârâtul V. A. că se obligă să amenajeze întregul drum de acces necesar reclamantului pentru a circula cu pasul și cu vehicule, până în curtea casei sale;
-în prezent reclamantul trece prin curtea unui imobil nelocuit, aflat în stadiu nefinisat, cu îngăduința proprietarului imobilului, constatându-se la fața locului că pe această cale de acces nu se poate trece cu vehicule, ambii pârâți fiind de acord cu împrejurarea constatată;
-la intrarea pe parcela de 93 mp, ce se cere a fi grevată cu servitute, se află o poartă, ce a fost construită, conform afirmației pârâtului V. A., după finalizarea judecății în Dosarul nr._, pentru care a fost amendat contravențional, numărul dosarului ce a avut ca obiect plângere fiind_, iar în partea dinspre reclamant se află amplasat un gard care dublează poarta de acces în curtea reclamantului, pârâtul afirmând că l-a construit în urma construirii porții, și anume, după ce a fost intabulat dreptul asupra parcelei de 93 mp;
-calea publică se află în pantă, începând cu poarta de acces spre parcela de 93 mp și până la drumul de acces propus de către pârâți;
-în varianta solicitată de reclamant, drumul trece prin dreptul ferestrelor de la casa pârâtului, astfel cum rezultă și din planșele foto;
-pârâții au arătat că nu acceptă varianta solicitată de reclamant, întrucât, după cum au afirmat, au dreptul la liniște, iar pe acest drum trec si alte persoane decât reclamantul, care îi deranjează și care i-au păgubit, furându-le diferite lucruri;
-pentru reclamant, apărătorul învederează că nu acceptă varianta propusă de pârât, întrucât este impracticabilă, iar inconvenientele arătate de pârâți nu au fost dovedite, rămânând simple afirmații.
La termenul din_, s-a depus înscrisul denumit "Contract de vânzare- cumpărare";, încheiat la data de_, între numitul Ilea G. - pe de o parte și reclamantul O. G. și tatăl pârâtei V. F., numitul Zubașcu Ion - de cealaltă parte, primul stipulând că "vinde"; celor doi suprafața totală de 108 mp, parcelată astfel - 40 mp reclamantului și 68 mp tatălui pârâtei V. F., numitului Zubașcu I. .
În actul evocat se stipulează că terenul are destinația "drum";, înstrăinătorul menținându-și dreptul de trecere.
Calificând acest act, instanța constată, potrivit principiului conversiunii actului juridic, că deși este lovit de nulitate ca și operațiune de vânzare- cumpărare, manifestarea de voință exprimată în cuprinsul actului și menținută în actele și lucrările efectuate în Dosar nr._, valorează ca și convenție de dezmembrare a dreptului de proprietate aparținând lui Ilea G., precum a fost
valorificat și ca antecontract de vânzare-cumpărare în cauza ce a format obiectul dosarului evocat, fiind dincolo de orice îndoiala împrejurarea ca pârâții au recunoscut, cel puțin din anul 1983, destinația de drum de acces a celor doua parcele la care se refera actul.
Astfel, în cauza nr._, în calitate de reclamantă, V. F., pârâtă în prezenta cauză, a solicitat instanței astfel "să validați convenția încheiată între tatăl meu, Zubașcu I. și tatăl pârâtei - Ilea G. ";, cu privire la terenul în suprafață de 68 mp situat în D., situat în fața casei acesteia și înscris în CF nr.2379 nr.top. 641/a, temeiul de fapt fiind convenția încheiată în anul 1983 și analizată în cele ce precedă.
În aceeași cauză, prevalându-se de același act, a formulat cerere de intervenție în interes propriu reclamantul din prezenta cauză, acesta formulând o cerere distinctă cu același obiect, dar cu referire la partea de teren ce s-a stipulat că îi este vândută lui, fără ca reclamanta din acest dosar sa se opună.
Pârâta Târlea Anuța, chemată în judecată în aceeași cauză, în calitate de fiică a defunctului Ilea G., prin înscrisul depus la dosar, a recunoscut pretențiile celor mai sus referiți, arătând că "acești doi proprietari au cumpărat drumul deodată, iar tatăl meu a încheiat o singură convenție cu ambii cumpărători";.
Așadar, parcela de 93 mp, cu privire la care s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantei V. F. în Dosar nr._, a servit ca drum de acces al reclamantului O. G. din prezenta cauză, cel puțin din anul 1983, cel al constatării în scris a actului denumit de părți contract de vânzare, după cum însuși pârâtul V. A. a recunoscut cu prilejul lămuririlor date la termenul din_ și consemnate în încheierea de amânare a pronunțării.
Față de actele comunicate de Primăria Dragomirești - Planul urbanistic general și file din Registrul agricol din care rezultă anul construirii caselor părților, precum și având în vedere afirmația pârâtului V. A., făcută cu prilejul cercetării la fața locului, în sensul că propria casă a fost construită în anul 1979, în același an fiind încheiată verbal și convenția constatată printr-un înscris în anul 1983, instanța va reține că reclamantul a practicat trecerea pe drumul de acces constituit pe parcela de 93 mp aflată acum în proprietatea pârâtei V. F., din anul 1980, în sprijinul concluziei fiind Autorizația de construire nr. 17/_, ce a fost eliberată reclamantului în considerarea ieșirii sale la calea publică pe terenul pârâtei V. F., astfel cum rezultă din actele aici evocate.
În planul cadastral, din drumul având denumirea prezentă George E. (calea publică) se formează drumul sătesc DS 14, compus din două parcele - de 93 mp, asupra căreia s-a constatat dreptul de proprietate al pârâtei V. F. și cea de 61 mp, asupra căreia s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantului
O. G., prin aceeași Sentință civilă nr. 697/_ a Judecătoriei D., pronunțată în Dosar nr._ (atașat), situația juridică a acestor parcele fiind aceeași și conform Planului urbanistic general actualizat.
Conform filelor din Registrul agricol înaintate tot de Primăria Dragomirești, casa pârâților V. A. și V. F. a fost dată în folosință în anul 1979, iar casele aflate pe terenul reclamantului O. G., în anii 1904 și 1984, pentru aceasta din urmă fiind eliberată autorizație de construire referită anterior. Din actele depuse de pârâți, rezultă că reclamantul i-a tulburat pe pârâți în liniștita folosință a locuinței acestora, fie împreună cu soția sa (O. F. a), așa cum rezultă din adresa nr. 433413/_ a Poliției D., fie prin fiul său, O.
G., care a produs astfel de tulburări, acesta din urmă fiind sancționat contravențional conform Legii nr. 61/1991, așa cum rezultă din adresa nr. 735034/2008 a aceluiași emitent, însă aceste conflicte de natură penală sau contravențională s-a produs după închiderea drumului de acces de către pârâți, în anul 2009, astfel cum a recunoscut pârâtul V. A. .
Raportat la expunerea ce precedă, prima instanță nu a primit apărările pârâților, reținând ca aceștia refuză a se continua exercitarea trecerii pe parcela in litigiu, invocând un provizorat sub care s-a efectuat, ce este dificil de conceput ca a durat aproximativ 30 de ani, precum si inconveniente ce au fost cauzate de trecerea reclamantului și a familiei sale, însă produse ca urmare a închiderii drumului de acces de către pârâți.
Impunându-se a se face distincție între cele două situații, cea dedusă judecății de către reclamant, constând în lipsa unei ieșiri a acestuia la calea publică și cea învederată de pârâți, constând în inconvenientele născute din practicarea trecerii de către reclamant și familia lui, pe terenul din fața casei pârâților, prima instanță a avut în vedere dreptul aplicabil pentru situația ce formează obiectul prezentei judecăți, urmând ca cealaltă situație să își găsească rezolvarea într-un alt cadru procesual.
Conform art. 616 și urm. ale Codului civil de la 1864, incidente în cauză conform normei tranzitorii cuprinse la art. 59 din Legea nr.71/2011:
Proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorire de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.
Trecerea trebuie regulat făcută pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului închis, ca să iasă la drum.
Cu toate acestea trebuie a se alege trecerea prin locul ce ar pricinui o mai puțină pagubă acelui pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă.
Acțiunea de despăgubire în cazul prevăzut prin art. 616 este prescriptibilă; iar trecerea trebuie să urmeze după prescripție, deși acțiunea de indemnitate nu s- ar mai putea admite.
Reclamantul O. G. nu are nici o ieșire la str. George E., accesul său la calea publică fiind făcută in mod constant, cu acordul pârâților, încă din anul 1980 si pana in anul 2009, pe traseul marcat cu culoare albastra in Anexa grafica nr. 1 la Raportul de expertiza, atât reclamantul, cât si pârâții încheind o convenție cu cel ce deținea cele doua parcele ce constituie drumul de acces redat si in planul urbanistic general al localității D., astfel ca refuzul pârâților de
a mai permite trecerea reclamantului pe acest drum de acces apare pentru aceasta instanța ca fiind excesiv, fata de inconvenientele invocate si fata de cauza acestora.
Aplicând dispozițiile legale precitate la situația de fapt reținută, instanța a constatat că reclamantul este proprietarul unui fond având caracter de loc înfundat, ieșirea sa la calea publică făcându-se pe terenul ce îi aparține în proprietate (parcela de 61 mp) și care se continuă cu terenul în suprafață de 93 mp, ce se află în proprietatea pârâtei V. F., această cale reprezentând varianta cea mai scurtă pentru ieșirea la calea publică a proprietarului fondului închis și cea care pricinuiește cea mai mică pagubă reclamantului, fiind practicată încă din anul 1980, considerente pentru care se va admite cererea reclamantului având ca obiect stabilire servitute de trecere cu luarea in considerare a traseului aici analizat.
În ce privește cererea aceluiași reclamant având ca obiect obligația de a face - desființarea porții amplasate de pârâți la intrarea din calea publică (str. George E. ) spre casa reclamantului, astfel cum a fost întregită această cerere la termenul din_, prin referire și la gardul care dublează poarta de acces a reclamantului la propria locuință, instanța observă că pârâții au amplasat construcțiile a căror desființare se cere, fără autorizație de construcție, așa cum rezultă din actele și lucrările Dosarului nr._ al Judecătoriei D., la care a făcut referire pârâtul V. A. cu prilejul cercetării la fața locului.
Astfel, prin Sentința civilă nr. 636/_ a Judecătoriei D. pronunțată în acest dosar și menținută prin Decizia civilă nr. 602/R/_, s-a reținut că petentul din acea cauză, V. A., a fost sancționat cu amendă contravențională de 1000,oo lei pentru fapta de a construi fără autorizație de construcție, în data de_, un gard ce blochează trecerea la locuința numitului O. G., din D.
, str. G. E., faptă prev. de art. 26 pct. 1lit. a) din Legea nr. 50/1991.
Plângerea petentului V. A. a fost respinsă, soluția primei instanțe fiind menținută prin respingerea recursului.
Pârâtul V. A. a recunoscut, cu prilejul lămuririlor solicitate de instanță la termenul din_, că gardul constatat la cercetarea la fața locului este același cu cel pentru construirea căruia a fost sancționat.
Se impune a se sublinia că la data de_, cea a respingerii recursului evocat, pârâții V. A. și V. F. nu obținuseră autorizație de construire cu privire la poarta și gardul montate spre a bloca accesul reclamantului la calea publică, pârâtul V. A. afirmând, la termenul din 11.09.20, că i-a fost eliberat Certificat de urbanism, dar nu și autorizație, întrucât s-a înregistrat pe rolul instanței prezentul litigiu.
Pârâții au depus la dosarul cauzei un Certificat de Urbanism, emis sub nr. 1/_, în scopul întocmirii documentației tehnice pentru construirea unei extinderi prin alipire (structură independentă) anexă parter + gard.
Certificatul s-a eliberat pentru întregul teren identificat prin extras CF nr. 50305 nr.cad. 50305 - parcela de 93 mp, pe care s-a practicat ieșirea reclamantului la calea publica.
Prin urmare, nici până la data soluționării prezentei cereri, pârâții nu au intrat în legalitate, poarta ce deschide accesul spre calea publică menționată și gardul ce dublează poarta de intrare pe proprietatea reclamantului fiind edificate fără autorizație deconstrucție, în chiar cuprinsul certificatului de urbanism depus de pârâți la dosarul cauzei fiind înscrisă mențiunea că acesta nu ține loc de autorizație de construire și nu conferă dreptul de a executa lucrări deconstrucții, conform art. 6 al. 5 din Legea nr. 50/1991®.
Prin Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 2820/_, s-a constatat săvârșirea de către pârâtul V. A. a contravenției prev. de art. 26 pct. 1 lit. a), a fost sancționat cu amendă contravențională de 1000,oo lei și s-a impus contravenientului măsura demolării gardului ce blochează trecerea la locuința numitului O. G., edificat fără autorizație de construcție, într-un termen de 48 ore, ce se împlinește la data de_, ora 10:00 (f.2-Dosar nr._ ).
Prin cererea verbală formulată la termenul ce a urmat celui la care s-a efectuat cercetarea la fața locului, reclamantul a solicitat a se impune pârâților obligația de desființare atât cu privire la poarta amplasată la intrarea din calea publică la terenul ce s-a cerut a fi grevat cu servitute de trecere, cât și cu privire la gardul ce dublează poarta de acces la terenul reclamantului.
O cerere anterioară a reclamantului O. G. și a soției sale, O. F., s-a înregistrat la această instanță sub nr._ (dosar atașat), prin care s-a solicitat atât constituirea servituții de trecere în beneficiul reclamanților, cât și obligarea pârâților V. A. și V. F. să înlăture stâlpii montați pe terenul ce s-a cerut a fi grevat cu servitute, iar în caz de refuz să fie îndrituiți reclamanții să- i înlăture, pe cheltuiala pârâților.
În ce privește acest din urmă capăt de cerere, prin Sentința civilă nr.
117/_ a Judecătoriei D. s-a dispus astfel:
"Obligă pe pârâții-reclamanți să înlăture stâlpii montați pe terenul de mai sus pentru edificarea unei porți, iar în caz de refuz autorizează pe reclamanții- pârâți să-i ridice pe cheltuiala primilor";.
Se impune a se sublinia că stâlpii la care se referă partea de dispozitiv precitată, conform recunoașterii paratului, sunt parte componentă a porții cu privire la care s-a solicitat în cauza de față a fi obligați pârâții V. A. și V.
să o desființeze.
În același Dosar nr._, pe cale reconvențională, pârâții V. A. și
V. F. au solicitat a fi obligați reclamanții O. G. și O. F. să le permită construirea unei porți de acces, în partea dinspre drumul comunal, cu folosirea acestei porți de către ambele părți (f.27-dosar atașat).
Prin sentința evocată s-a respins această cerere, reținându-se astfel:
"Chiar dacă în concret amplasarea celor doi stâlpi metalici, precum și edificarea unei porți nu ar împiedica accesul la proprietate, totuși s-a putea crea o stare conflictuală permanentă prin închiderea porții cu cheie sau cu lacăt de către una sau cealaltă dintre părți";.
Instanța de fond a apreciat că nu s-au dovedit motive întemeiate pentru construirea porții.
În exercitarea controlului judiciar, Tribunalul Maramureș, prin Decizia civilă nr. 238/A/_, a admis apelul declarat de pârâții-reclamanți V. A. și
V. F. si a constatat lipsa calității procesuale pasive a acestora în ce privește capătul de cerere având ca obiect servitute de trecere și desființare a stâlpilor porții, dar s-a menținut soluția primei instanțe cu privire la cererea pârâților- reclamanți V. A. și V. F. de a li se permite construirea porții anterior referite, T. reținând, pentru a decide astfel, că din probele administrate în cauză nu a rezultat necesitatea edificării unei porți pe drumul de acces.
Aceeași este concluzia și pentru această instanță, nefiind de primit susținerile pârâților din prezenta cauză în sensul că scopul construirii porții de la intrarea din calea publică - str. George E. a fost acela de a nu mai permite accesul persoanelor care i-au creat inconvenientele descrise, fiind evident scopul acestora de a suprima efectiv și definitiv dreptul de trecere al reclamantului, ce a fost recunoscut acestuia și familiei sale, încă din anul 1980, la însăși propunerea pârâtului V. A., după cum acesta a recunoscut la termenul din_, așa cum s-a reținut la examinarea primului capăt de cerere.
Potrivit art. 1 alin 1 din Legea nr .50/1990 :
Executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisă în condițiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren și/sau construcții
- identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel.
Conform art. 1076 Coc civil:
Creditorul poate cere a se distrui ceea ce s-a făcut, călcându-se obligația de a nu face și poate cere a fi autorizat a distrui el însuși, cu cheltuiala debitorului, afară de dezdăunări.
Făcând aplicarea textelor legale precitate la situația de fapt ce s-a reținut și având în vedere că măsura impusă prin actul sancționator pentru gard se impune, pentru identitate de rațiune, și cu privire la poarta referită, va fi admis și acest capăt de cerere, astfel cum a fost întregit la termenul din_, pârâții au fost obligați la desființarea porții de acces din calea publică - str. George E., spre parcela de 93 mp aparținând pârâtei V. F. si reprezentată grafic cu culoare albastra în Anexa nr. 1 a Raportului de expertiză, precum și a gardului ce dublează poarta de acces spre parcela de 61 mp aparținând reclamantului O.
, reprezentată grafic cu hașură verde în Anexa nr. 1 a aceluiași Raport de expertiză, în caz de refuz reclamantul fiind îndrituit să desființeze ambele construcții, pe cheltuiala pârâților.
Cu privire la cheltuielile de judecată, pârâții au fost obligați la plata către reclamanți a sumei de 3331,50 lei cu acest titlu, reprezentând taxa judiciară de timbru, onorariu avocațial și costul raportului de expertiză.
Împotriva sentinței civile nr. 485/_, în termenul prevăzut de art. 284 Cod procedură civilă au formulat apel apelanții-pârâți V. A. și V. F., solicitând: admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul
stabilirii servituții de trecere conform variantei reprezentate grafic cu hașură roșie în Anexa 1 a raportului de expertiză întocmit în cauză de expert Mărieș M. și respingerii cererii vizând obligarea pârâților la desființarea porții și a gardului.
În motivele de apel, depuse la dosar la data de_, apelanții au arătat că terenul reclamantului are caracter de loc înfundat, însă pentru a se face trecerea la calea publică, există două variante, cele indicate în cuprinsul lucrării de expertiză.
Apelanții se prevalează de dispozițiile art. 618 Cod civil, aplicabile în cauză raportat la prevederile art. 59 din Legea nr. 71/2011, indică faptul că trebuie a se alege trecerea prin locul ce ar pricinui o mai puțină pagubă acelui pe a cărui loc trecerea urmează a fi deschisă.
La stabilirea unei servituți de trecere, instanța trebuie să țină seama și de interesul celui care urmează să suporte consecințele ei, fără a avea în vedere exclusiv interesul celui care urmează să beneficieze de dreptul de trecere.
Prevederile cu privire la constituirea servituții de trecere sunt destinate să diminueze paguba provocată fondului aservit, căruia i se impune o sarcină care ar duce la știrbirea dreptului proprietarului, chiar dacă aceasta reprezintă unica soluție pentru folosirea locului înfundat. Ca urmare, la stabilirea corectă a drumului de trecere, trebuie să se țină seama în aceeași măsură de interesele obiective și subiective ale proprietarului fondului aservit, ca și de nevoia celui care reclamă trecerea, pentru că numai astfel se poate garanta utilizarea netulburată a servituții și respectarea sa de bunăvoie.
Apelanții critică sentința atacată, arătând că instanța fondului nu a ținut cont de aceste aspecte esențiale și, având de ales între două variante de trecere, a ales-o pe cea care menține starea conflictuală între părți.
Între părți există conflicte de natură penală și contravențională, reclamantul, soția și fiul acestuia fiind sancționați pentru tulburarea liniștitei folosințe a locuinței pârâților cu ocazia utilizării căii de acces alese de către instanță și care cauzează prejudicii însemnate proprietarilor fondului aservit. Astfel, drumul de servitute stabilit de prima instanță trece la câteva zeci de centimetri de casa apelanților, pe partea unde aceștia au ferestrele de vedere, creând disconfort atât din punct de vedere fizic cât și al intimității. Art. 26 din Constituția României garantează dreptul oricărei persoane la intimitate.
Pe această porțiune de teren, care are destinația de "curți-construcții"; apelanții au un certificat de urbanism nr. 1/_, în scopul întocmirii documentației tehnice pentru construirea unei extinderi anexă și gard.
Apelanții i-au oferit reclamantului drept de trecere conform variantei cu hașură roșie din raportul de expertiză, variantă ce afectează partea vestică a terenului apelanților și ajunge până la proprietatea intimatului.
Apelanții s-au angajat să remedieze diferența de nivel față de terenul reclamantului pe cheltuială proprie.
Prima instanță a luat în considerare exclusiv interesul reclamantului.
Prima instanță a ținut cont de aprecierea d-nei expert vizând costurile operațiunilor de întabulare a servituții în cartea funciară, deși nu s-a cerut și nici nu s-a dispus de către instanță întabularea dreptului de servitute în cartea funciară.
În măsura în care s-ar stabili servitutea de trecere conform variantei indicate de către apelanți, se impune respingerea cererii vizând desființarea porții ca fiind lipsită de interes.
Cu privire la cererea de desființare a gardului, aceasta a fost formulată de către reclamant doar la termenul de judecată din_, peste termenul prevăzut de art. 132 Cod procedură civilă, apelanții pârâți s-au opus acestei cereri însă prima instanță nu s-a pronunțat la termenul din_, ulterior dând curs petitului suplimentar prin sentința atacată.
Cererea de apel este legal timbrată, conform art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare.
Intimatul-reclamant O. G. a depus întâmpinare la cererea de apel, solicitând, în baza art. 296 Cod procedură civilă, respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelanților la cheltuieli de judecată în apel.
În motivarea întâmpinării, intimatul-reclamant a arătat că, în opinia sa, prima instanță în mod corect a admis acțiunea, stabilind traseul servituții de trecere conform variantei reprezentate grafic cu hașură albastră în Anexa I a Raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert Mărieș M. .
Terenul proprietatea intimatului-reclamant are caracter de loc înfundat, aspect necontestat de către apelanții-pârâți.
Terenul proprietatea apelantei, înscris în CF 50305 D. în suprafață de 93 mp a fost folosit de către pârâți ca drum de acces către proprietatea intimatului-reclamant din 1980 până în 2009, aspect necontestat de către apelanți.
Varianta stabilită prin sentința atacată este varianta cea mai puțin împovărătoare pentru părți, aceasta putând fi practicată fără a mai fi nevoie de alte amenajări.
Varianta propusă de apelanții-pârâți implică operațiuni de carte funciară precum și amenajarea unui drum de acces cu investiții majore, deoarece, pe o lungime de 12 mp terenul are o pantă de 11 grade, determinând o diferență de nivel de 2,30 m.
Incidentele dintre părți au avut loc după închiderea căii de acces de către apelanți.
Terenul pe care s-a construit servitutea de trecere a fost cumpărat de către apelantă prin actul intitulat "contract de vânzare-cumpărare";, act validat prin sentința civilă pronunțată în dosarul nr._ ca și drum.
În planul urbanistic general al localității D., terenul proprietatea apelantei-pârâte V. F., înscris în CF 50305 D., nr. cad. 50305, în suprafață de 93 mp a figurat ca drum încă din anii 1980, când s-a eliberat autorizația de construire a locuinței intimatului-reclamant.
Nu poarta provizorie, din plasă de sârmă, indicată în planșele fotografice anexate motivelor de apel face obiectul acțiunii ci poarta amplasată pe calea de acces situată pe terenul reprezentat grafic cu hașură albastră în Anexa 1 a raportului de expertiză întocmit de expert Mărieș M. .
În probațiune, apelanții au depus la dosar planșe fotografice.
Analizând sentința civilă nr. 485/_, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, pe baza motivelor de apel formulate și în conformitate cu dispozițiile art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul reține că apelul este fondat, pentru considerentele ce succed:
Din probele administrate rezultă că terenul reclamantului are caracter de loc înfundat, aspect necontestat de pârâți.
Pentru a se realiza trecerea la calea publică, în raportul de expertiză efectuat în fața primei instanțe au fost propuse două variante - fila 72 din dosarul de fond.
Prima instanță a efectuat și o cercetare la fața locului, reținând în procesul verbal de cercetare la fața locului că: terenul reclamantului are caracter de loc înfundat, ieșirea la calea publică făcându-se pe parcela de 61 mp ce îi aparține în proprietate și în continuare pe parcela de 93 mp aparținând reclamantei V. F.
, potrivit probelor de la dosar. Drumul amenajat de pârâți se află situat în spatele casei acestora, se întinde până la terenul reclamantului, având gard de sârmă la intrarea din calea publică; în continuarea acestui drum se află terenul deținut de reclamant, pe care se află 4 pomi fructiferi tineri și 2 nuci bătrâni, față de terenul pe care se află construită casa reclamantului, acest teren aflându-se la diferență de nivel, pârâtul V. A. afirmând, la fața locului, că se obligă să niveleze terenul pe care se află pomii fructiferi, pentru a-l aduce la același nivel cu drumul deja amenajat, conform variantei ce au propus-o pentru constituirea servituții, arătându-se disponibil pârâtul V. A., dacă va fi de acord reclamantul, să ridice și drumul deja amenajat, marcat de linii roșii în anexa la raport, astfel încât, să diminueze diferența de nivel cu terenul pe care se află amplasată casa. A arătat pârâtul V. A. că se obligă să amenajeze întregul drum de acces necesar reclamantului pentru a circula cu pasul și cu vehicule, până la curtea casei sale.
În prezent reclamantul trece prin curtea unui imobil nelocuit, aflat în stadiu nefinisat, cu îngăduința proprietarului imobilului, constatându-se la fața locului că pe această cale de acces nu se poate trece cu vehicule, ambii pârâți fiind de acord cu împrejurarea constatată.
La intrarea pe parcela de 93 mp, ce se cere a fi grevată cu servitute, se află poarta construită, conform afirmației pârâtului V. A., după finalizarea judecății în Dosarul nr._, pentru care a fost amendat contravențional, nu poate indica numărul dosarului ce a avut ca obiect plângere, acestea fiind_ și_, iar în partea dinspre reclamant se află amplasat un gard, care dublează poarta de acces în curtea reclamantului, pârâtul afirmând că l-a construit în urma porții, și anume, după ce a fost întabulat dreptul asupra parcelei de 93 mp.
Calea publică se află în pantă, începând cu poarta de acces spre parcela de 93 mp și până la drumul de acces, propus de către pârâți.
În varianta solicitată de reclamant, drumul trece prin dreptul ferestrei de la casa pârâtului, astfel cum rezultă și din planșele foto.
În ceea ce privește legea aplicabilă în speță, sunt de reținut dispozițiile art. 59 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, care arată că dispozițiile art. 602-625 din Noul cod civil se aplică situațiilor născute după intrarea în vigoare a Noului Cod civil.
Prin urmare, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 616 și următoarele din Vechiul Cod civil.
Din dispozițiile art. 616 și art. 634 din Codul civil (1864), rezultă că la constituirea dreptului de servitute trebuie să se aleagă trecerea prin locul ce ar pricinui cea mai redusă pagubă pentru proprietarul fondului aservit. Așadar, la stabilirea unei servituți de trecere, trebuie să se țină seama și de interesul celui ce urmează să suporte consecințele ei, iar nu să se ia în considerare în mod precumpănitor și exclusiv interesul celui ce urmează să beneficieze de dreptul de trecere.
Din probele administrate în dosarul primei instanțe, precum și din dosarele atașate rezultă că între părți există conflicte de natură civilă, contravențională, penală.
Traseul servituții ales de prima instanță, potrivit căruia drumul de acces trece prin curtea pârâților - apelanți, pe lângă ferestrele acestora, încalcă dreptul la respectarea vieții private și de familie al apelanților, garantat de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Potrivit art. 8 din Convenție, orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale. Nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege și dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora.
În varianta aleasă de prima instanță, drumul de acces trece prin curtea pârâților, foarte aproape de casa, respectiv de ferestrele acestora.
Varianta propusă de apelanți, identificată în expertiză, presupune accesul pe terenul hașurat cu roșu în Anexa 1, cu suprafața de 128 mp, care face parte din nr. cadastral 7215, cu suprafața de 756 mp, înscris în CF 3510/N D., asupra căreia este proprietar V. A. . Expertul menționează că acest teren este amenajat ca drum. Pe porțiunea din grădina reclamantului până la construcții drumul încă nu este amenajat, existând o diferență de nivel de 2,30 m pe o lungime de 12 m, însă amenajarea acestei porțiuni de drum este posibilă, iar apelanții au arătat că vor amenaja și această porțiune de drum pe cheltuiala apelanților, astfel cum s-a consemnat în procesul verbal de cercetare la fața locului.
Împrejurarea că reclamantul a trecut o perioadă lungă de timp pe traseul solicitat de acesta, cu acordul proprietarilor terenului nu poate să conducă în mod necesar la obligativitatea stabilirii acestui traseu.
Sub imperiul Vechiului Cod civil, servitutea de trecere, care este o servitute necontinuă și neaparentă nu se poate dobândi prin uzucapiune. Faptul practicării acelui drum de acces solicitat de reclamant o perioadă îndelungată, cu îngăduința proprietarilor terenului, nu dă naștere unui drept de servitute pentru reclamant. Prin urmare, în mod eronat prima instanță reține în considerentele sentinței atacate că pârâtul V. A. ar fi trebuit să formuleze o cerere în sensul schimbării traseului de trecere al reclamantului.
În speță nu s-au formulat petite vizând înscrierea în cartea funciară a dreptului de servitute, prin urmare argumentația vizând costul operațiunilor de carte funciară excede cadrului procesual creat prin cererea reclamantului .
Varianta propusă de apelanți presupune un drum deja existent și amenajarea a încă unei porțiuni de drum, amenajare care este posibilă și la care s-au angajat apelanții. Aceștia au arătat că, în această variantă, nu solicită despăgubiri.
Prin sentința civilă nr. 697/_ pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, s-a dispus înscrierea suprafeței de 61 mp nr. top. 641/a în CF pe numele intervenientului în acel dosar O. G. .
S-a reținut că intervenientul O. G. a cumpărat de la Ilea G. suprafața de 40 mp, în realitate folosește suprafața de 61 mp pe o lungime de 14,6 ml și o lățime de 4,17 ml, porțiune de teren pentru care a solicitat validarea convenției din 1983-fila 88 dosar de fond.
Prin urmare, în dosar nr._, intervenientul în acel dosar O. G., reclamantul din prezenta cauză, a solicitat validarea convenției intervenită între tatăl reclamantei în acel dosar V. F., Zubașcu I. și tatăl pârâtei din acel dosar, Ilea G., cu privire la partea de teren menționată în acel înscris că ar fi fost vândută lui O. G. .
Analizând cele două variante ale drumului de acces propuse prin raportul de expertiză întocmit de către expert Mărieș M., raportat la ansamblul probelor administrate, se constată că, în aplicarea dispozițiilor art. 616, art. 618 Cod civil (1864) varianta hașurată cu roșu în Anexa 1 la lucrarea de expertiză corespunde cerințelor legale.
Împrejurarea că în această variantă, drumul de acces prezintă o porțiune care necesită amenajare, pe proprietatea reclamantului, nu îndreptățește constituirea servituții de trecere prin curtea pârâților, pe sub ferestrele acestora, mai ales având în vedere istoricul situației conflictuale dintre părți și existența unei alte posibilități de amenajare a unei căi de acces.
Dispozițiile art. 616 și următoarele Cod civil (1864) instituie o restrângere a dreptului de proprietate având ca scop înlesnirea exploatării fondurilor, iar nu comoditatea persoanelor, astfel cum s-a arătat în doctrină și jurisprudență.
Având în vedere că este posibilă practicarea și respectiv amenajarea traseului de servitute prin porțiunea de teren hașurată cu roșu în Anexa I la
raportul de expertiză nu se justifică alegerea dintre cele două variante de trecere pe aceea care menține starea conflictuală dintre părți.
Raportat la considerentele ce preced, în baza art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul va admite apelul, va schimba în parte sentința atacată, în sensul că va stabili traseul pe terenul proprietatea pârâtului V. A., înscris în CF 50069 D.
, CF vechi 3510/N, nr. cad. 7215, cu suprafața de 756 mp, hașurat cu roșu în Anexa 1 la raportul de expertiză tehnică judiciară.
Pe cale de consecință, având în vedere modalitatea de stabilire a traseului servituții, va fi respins capătul de cerere având ca obiect desființarea porții și a gardului care dublează poarta, respectiv autorizarea reclamantului să desființeze gardul și poarta pe cheltuiala pârâților.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile neatacate și care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, intimatul va fi obligat la plata către apelanți a sumei de 2512 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat justificate cu chitanțele depuse la dosar.
În ceea ce privește problema cheltuielilor de judecată la fondul cauzei, în apel nu s-a formulat nicio critică a sentinței cu privire la cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite apelul declarat de către apelanții V. A. și V. F., domiciliați în D., nr. 78, M., împotriva sentinței civile nr. 485/_, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, pe care o schimbă în parte în sensul că stabilește traseul servituții de trecere pe terenul proprietatea pârâtului
V. A. înscris în CF 50069 D. (CF vechi 3510/N) nr. cad. 7215, cu suprafața de 756 mp, hașurat cu roșu în Anexa 1 la raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie întocmit de către expert ing. Mărieș M. .
Respinge capătul de cerere având ca obiect desființarea părții și a gardului care dublează poarta, respectiv autorizarea reclamantului să desființeze gardul și poarta pe cheltuiala pârâților.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile nr. 485/_, pronunțate de Judecătoria Dragomirești care nu contravin prezentei decizii.
Obligă pe intimatul O. G., domiciliat în D. str. G. E. nr. 11 la plata către apelanți a sumei de 2512 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi,_ .
PREȘEDINTE | J. ECĂTOR | GREFIER | ||||
H. | D. M. | Ț. | D. | O. | V. |
Red. Ț.D./_
T.Red. O.V./_
5 ex.
J. . la fond: E. M. S. com. 3 ex.
| ← Decizia civilă nr. 107/2013. Servitute | Decizia civilă nr. 220/2013. Servitute → |
|---|
