Decizia civilă nr. 4443/2013. Legea 10/2001
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ ** Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 4443/R/2013
Ședința publică din 15 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. -A. P. JUDECĂTORI: C. -M. CONȚ
I. -D. C. GREFIER: A. -A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta C. L. -L., împotriva sentinței civile nr. 274 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._ **, privind și pe pârâții intimați M. C. -N., prin P. și
P. M. C. -N., având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamantei recurente, doamna avocat D. Paler Groșan, lipsă fiind reclamanta recurentă personal și reprezentanții pârâților intimați.
Dosarul se află la al doilea termen de judecată. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamanta C. L. -L. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat pârâtului intimat P. M. C. -N. (f.11) și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 50 din Legea nr. 10/2001.
S-a făcut referatul cauzei după care:
La întrebarea instanței, adresată reprezentantei reclamantei recurente, referitoare la împrejurarea dacă are împuternicire avocațială pentru reprezentare în fața Curții de Apel C., aceasta arată că împuternicirea avocațială a fost anexată la recurs.
Curtea, în urma verificărilor efectuate, constată că doamna avocat D. Paler Groșan nu a depus la dosar împuternicirea avocațială pentru reprezentare în fața Curții de Apel C. .
La întrebarea instanței, adresată reprezentantei reclamantei recurente, referitoare la împrejurarea dacă a luat cunoștință despre întâmpinarea pârâților intimați, care a fost depusă la dosar în data de_, aceasta arată că a luat cunoștință despre întâmpinarea pârâților intimați.
Reprezentanta reclamantei recurente arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat și se obligă ca până la sfârșitul dezbaterilor să
depună la dosar împuternicirea avocațială pentru reprezentare în fața Curții de Apel C. .
Curtea, sub rezerva depunerii la dosar a împuternicirii avocațiale de reprezentare de către doamna avocat D. Paler Groșan, având în vedere că nu mai sunt de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reprezentantei reclamantei recurente în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și, pe cale de consecință, modificarea în parte a sentinței recurate, în baza art. 304 pct. 9 C.pr.civ., în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamantă și a dispune restituirea în natură în favoarea reclamantei a terenului în suprafață de 453,5 mp înscris în C.F. nr. 1. C. cu nr. topo. 1662/2, conform variantei III din raportul de expertiză efectuat în cauză.
Reprezentanta reclamantei recurente arată următoarele:
Instanța a restituit terenul, conform variantei I din raportul de expertiză efectuat în cauză, respectiv a restituit o suprafață de teren de 327 mp.
Consideră că varianta I din raportul de expertiză efectuat în cauză, conform căreia s-a lăsat o distanță de 2 m între proprietăți, este în neconcordanță cu legile în vigoare.
Arată că instanța de fond a făcut referire la prevederile art. 611 și 615
N.C.C. însă art. 615 N.C.C. nu este aplicabil în cauză.
În vechiul cod civil există art. 612 și apreciază că dacă s-ar aplica în speță, ar fi de acord cu aplicarea acestuia și, totodată, face referire la prevederile art. 1264 C.civ.
La întrebarea instanței, adresată reprezentantei reclamantei recurente, referitoare la împrejurarea dacă a invocat în memoriul de recurs textele de lege anterior arătate, aceasta arată că a invocat dispozițiile din Vechiul Cod Civil, întrucât a considerat că în speță nu se aplică dispozițiile din Noul Cod Civil.
Reprezentanta reclamantei recurente arată următoarele:
Reglementarea amintită anterior, constă în obligația proprietarilor a două imobile învecinate de a nu deschide ferestre de vedere la o distanță mai mică de 2 m față de zidurile casei învecinate.
În condițiile în care reclamanta nu a construit după intrarea în vigoare a Noului Cod Civil, apreciază că nu i se aplică această prevedere legală, anterior arătată, iar în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Noului Cod Civil.
Când reclamanta va construi, va trebui să solicite un certificat de urbanism și o autorizație de construire, iar la eliberarea acestor acte, trebuie avute în vedere toate normele legale în vigoare la acea dată.
Obligația reglementată de textul legal anterior menționat nu este și reciprocă și dacă imobilul reclamantei avea deja o fereastră deschisă, reclamanta nu este obligată să schimbe poziția acelei ferestre.
Curtea pune în discuția reprezentantei reclamantei recurente incidența în cauză a Legii nr. 165/2013.
Reprezentanta reclamantei recurente consideră că Legea nr. 165/2013 se aplică cu prioritate proceselor administrative, iar prin această lege s-a abrogat doar titlul VII din Legea nr. 247/2005, nu și prevederile Legii nr. 10/2001.
Totodată, arată că Legea nr. 165/2013 se referă eventual la acțiunile având ca obiect obligația de a face și nu consideră că se aplică cererilor de judecată privind restituirea imobilelor, pentru că acestora li se aplică dispozițiile din Legea nr. 10/2001.
În concluzie, reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată și, totodată, arată că
dovada cheltuielilor de judecată o va depune la dosar odată cu împuternicirea avocațială pentru reprezentare în fața Curții de Apel C. .
Notă:
După luarea cauzei, doamna avocat D. Paler Groșan a depus la dosar împuternicirea avocațială, care atestă împrejurarea că a fost împuternicită de către reclamanta recurentă C. L. -L., în baza contractului de asistență juridică nr. 317 din 2013, să exercite următoarele activități: redactare și reprezentare în fața Curții de Apel C., și chitanța care atestă plata sumei de
1.240 RON, reprezentând contravaloarea facturii seria DPGG nr. 0172 din data de_ .
C U R T E A
Pr in sen tinț a c iv il ă nr. 264/_, pronunț ată de T ribun alul Clu j în dos ar nr.
_, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M. C. -N.
, invocată de acest pârât; s-a respins acțiunea extinsă, formulată de reclamanta
C. L. -L., în contradictoriu cu pârâții M. C. -N. și P. municipiului C. -N., având ca obiect plângere la Legea nr. 10/2001.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței sale, următoarele:
"Prin dispoziția 5187/_ emisă de P. Mun C. -N. s-a respins notificarea 2180/2001 formulată de reclamantă pentru imobilul înscris inițial în CRF 9589 top 1662 situat in C. -N. str. Brasov nr. 35.
Pentru a pronunța această dispoziție s-a reținut că reclamanta nu face dovada calității de moștenitoare a foștilor proprietari tabulari ai imobilului revendicat.
La solicitarea instanței reclamanta a comunicat dosarul intern întocmit în baza notificării.
Potrivit extrasului CF 9589 C. asupra imobilului teren și construcție înscris pe parcela cu nr. top 1662 proprietari tabulari sub B 1 și 2 au fost înscriși Suceavă Teodor și soția născută Bozga Ștefania.
Imobilul a fost preluat in baza Decretului 32/1950 cu titlu de naționalizare in favoarea ST. LUI ROMÂN
Din actele de stare civilă depuse de reclamantă rezultă că Suceavă Teodor a decedat la data de_ fila 19.
Din declarațiile reclamantei a rezultat că acesta nu a avut copii.
La data decesului acestuia a rămas în viață Suceavă L., soție, decedată la rândul său la data de_ (fila 18).
Suceavă Toader a avut ca soră pe Suceavă E., căsătorită C. (fila 16-
17), decedată în anul 1980 (fila 15).
C. E. a avut o singură fiică, reclamanta (filele 13-14).
Dovada calității de moștenitor în sensul Legii 10/2001 nu poate fi făcută doar cu certificat de moștenitor așa cum au învederat cei doi pârâți ci și prin acte de stare civilă.
Trebuie însă remarcat că reclamanta justifica calitatea de moștenitor doar a unchiului său Suceavă Teodor, nu și a soției acestuia Suceavă Ștefania, având în vedere regulile devoluțiunii legale reglementate de Codul Civil.
Instanța a pus în discuția părților și a dispus efectuarea uneia drese către Camera Notarilor P. i C., care a comunicat copiile certificatelor de moștenitor 867/1969 (fila 143) prin care s-a dezbătut masa succesorală după Suceavă Toader și certificat de moștenitor 819/1971 (fila 146), prin care s-a dezbătut masa succesorală după Suceavă Ștefania Aurelia soția lui Suceavă Toader .
Prin certificatul de moștenitor 867/1969, s-a stabilita calitatea de unic moștenitor a defunctului Suceavă Toader a soției Suceavă Ștefania Aurelia soție supraviețuitoare și moștenitoare testamentară reținându-se că prin declarații autentice notariale, inclusiv a lui C. E., frați și surorile defunctului au renunțat la moștenire.
Reclamanta nu justifică calitatea de moștenitoare după mătușa sa Suceavă Ștefania Aurelia, prin certificatul de moștenitor 819/1971, stabilindu-se calitatea de moștenitor a acesteia în favoarea altor persoane.
Susținerile reclamantei că în cuprinsul certificatului de moștenitor nu s-a avut în vedere imobilul obiect al notificării sale nu are relevanță.
Este relevant faptul că prin declarație autentică cuprinsă în certificatul de moștenitor antecesoarea sa, a pierdut calitatea de moștenitoare a fratelui său și nu mai justifică calitatea de persoană îndreptățită în condițiile legii 10/2001
Faptul că mama sa a renunțat la succesiunea fratelui său, nu justifică admiterea cererii chiar dacă dezbaterea succesiunii nu a avut loc și cu privire al imobilul în litigiu.
În acest sens, sunt și interpretările Înaltei Curți de C. și Justiție, în Decizia RIL 11/2008, tot cu privire la aplicarea unei legi de retrocedare a bunurilor confiscate de regimul anterior, care a stabilit că potrivit dispozițiilor art. 696 din Codul civil, eredele care renunță la succesiune este considerat că nu a avut niciodată această calitate, titlul de moștenitor fiind desființat cu efect retroactiv, moștenitorul fiind considerat ca o persoană străină de moștenire.
De aceea, cel care renunță la succesiune nu intră în categoria persoanelor care sunt moștenitori, el neputând dovedi această calitate întrucât, în acest caz, nu este vorba de neacceptarea succesiunii în condițiile art. 700 din Codul civil și care este doar prezumat de lege ca renunțător, ci, dimpotrivă, se dovedește cu certitudine (declarație notarială) că nu este moștenitor, dat fiind faptul că a renunțat expres la succesiune.
Prin efectul renunțării, moștenitorul este socotit că nu a fost niciodată moștenitor, iar vocația sa succesorală este retroactiv desființată.
Regula indivizibilității patrimoniului succesoral conferă același caracter indivizibil și opțiunii succesorale care nu poate fi condiționată de aspectul cantitativ al patrimoniului succesoral. Renunțarea vizează atât bunurile existente în succesiune la data decesului, cât și cele care, eventual, ar intra în succesiunea respectivă.
Raportat la această constatare, Tribunalul apreciază că nu mai există nici un interes din partea reclamantei în a se analiza și pronunța asupra cererii formulată de reclamantă, având ca obiect constatarea preluării imobilului de către Statul Român fără titlu.
Pentru aceste considerente, tribunalul în temeiul art. 26 din Legea10/2001 apreciind că reclamanta nu a făcut dovada calității sale cerută de dispozițiile legii 10/2001 va respinge acțiunea civilă extinsă, formulată de reclamanta C.
L. -L., în contradictoriu cu M. C. -N. și P. M. C. -N. având ca obiect Legea 10/2001";.
Împ o tr iv a aces te i sen tințe a declarat recurs, în termen legal,reclamanta C. L. -L. , solicitând admiterea recursului și admiterea în întregime a acțiuni sale, astfel cum a fost formulată în fața instanței de fond.
Curtea de Apel C., prin decizia civilă nr. 1912/R/_, pronunțată în dosar nr._ , a admis în parte recursul reclamantei, a casat sentința recurată în parte, cu privire la soluția dată plângerii reclamantei având ca obiect calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2011 pentru cota de proprietate a defunctului Suceavă Teodor, din imobilul situat în C. -N., str. Brașov, nr. 35, înscris inițial în CF nr. 9589 C., nr. top. 1662 și, în aceste limite, a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare pe fond la Tribunalul Cluj.
A fost menținut restul dispozițiilor din sentință, în ceea ce privește respingerea plângerii reclamantei având ca obiect constatarea calității de persoană îndreptățită după defuncta Suceavă Ștefania (Aurelia).
La pronunțarea acestei decizii, Curtea de Apel C. a avut în vedere următoarele considerente:
"Prin notificarea înregistrată sub nr. 2180/_ la B.E.J. C. Mihai și expediată Primăriei mun. C. -N., reclamanta C. L. -L. a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în C. -N., str. Brașov, nr. 35, înscris în CF nr. 9589, nr. top. 1662 constând din casă și teren, iar în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, acordarea de despăgubiri bănești conform Legii nr. 10/2001. În cuprinsul notificării, reclamanta a arătat că este moștenitoare legală a proprietarilor tabulară Suceavă Teodor și Ștefania care au decedat, în calitate de nepoată de frate (f.7-8 dosar fond)
Prin Dispoziția nr. 5187/_ emisă de P. mun. C. -N. s-a respins notificarea nr. 2180/_ formulată de reclamantă pentru imobilul înscris inițial în CF nr. 9589, nr.top. 1662, situat în C. -N., str. Brașov, nr. 35, deoarece revendicatoarea nu a făcut dovada calități de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, nefăcând dovada calități de moștenitoare după foștii proprietari tabulari ai imobilului (f.5 dosar fond).
Conform C.F. nr. 9589 C., A+1, nr. top. 1662 constând din casă, curte și grădină în situat în str. A. Mureșeanu, nr. 55, în suprafață de 252 stjp. a fost întabulat dreptul de proprietate, în părți egale, în favoarea lui Suceavă Teodor și soția născută Bozga Ștefania prin încheierea de C.F. nr. 3649/_ (f.9-13 dosar fond).
În baza Decretului nr. 92/1950 privitor la naționalizarea unor imobile și a extrasului din tabelul anexă, asupra imobilul mai sus arătat, s-a întabulat dreptul de proprietate, cu titlu de drept naționalizare, în favoarea Statului Român, în administrarea Sfatului P. ular al orașului C. .
Ulterior, prin încheierea de CF nr. 98/_, în baza planurilor de împărțire pe apartamente, imobilul mai sus menționat s-as dezlipit din C.F. nr. 9589 și s-a împărțit în: imobilul cu nr.top.nou 1662/1 constând în casă și teren în suprafață de 157 mp. transcris în CF col.nr. 1. și imobilul cu nr.top. nou 1662/2, teren în str. Brașov, nr. 35, în suprafață de 750 mp., transcris în CF nr.
1., în favoarea Statului Român și în administrarea operativă a mun.C. -N. . În consecință, imobilul mai sus descris a fost preluat în mod abuziv de
Statul Român și face obiectul Legii nr.10/2001, conform prevederilor art.2 lit.a din acest act normativ.
Suceavă Toader a decedat la data de 0_, așa cum rezultă din certificatul de deces anexat la f.19 din dosar fond.
Conform certificatului de moștenitor nr. 867/_ emis de notariatul de Stat Județean C., moștenitoarea defunctului Suceavă Toader este Suceavă Ștefania Aurelia, în calitate de soție supraviețuitoare și moștenitoare
testamentară. În cuprinsul acestui act se menționează că au renunțat la succesiune - sunt decăzuți din succesiune conform art. 700 C.civ.-, numiții: Suceavă N., Suceavă I., C. E., Milea M., Hasnas M. și Suceavă Ștefan, toți frați și surori ai defunctului. (f.143 dosar fond)
Suceavă Ștefania Aurelia a decedat la data de_, așa cum rezultă din certificatul de deces anexat la f.18 dosar fond.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 819/_ emis de Notariatul de Stat Județean C., moștenitorii defunctei Suceavă Ștefania Aurelia sunt: Monda
L., Bozga Macedon și Oros M. L., în calitate de legatari (f.146 dosar fond).
Suceavă Toader a fost fratele numitei Suceavă E., căsătorită C., care a fost mama reclamantei și care a decedat la data de_, așa cum reiese din actele de stare civilă anexate la f.13-16 dosar fond.
Art. 696 C.civ. prevede că eredele ce renunță este considerat că nu a fost niciodată moștenitor.
Așadar, titlul de moștenitor al renunțătorului este desființat cu efect retroactiv, moștenitorul fiind considerat ca o persoană străină de moștenire.
Potrivit art. 698 C,.civ., eredele renunțător nu poate fi reprezentat niciodată. Dacă renunțătorul este singur în gradul său, sau dacă coerezii săi renunță, copii lor vin la succesiune în virtutea propriului lor drept, pentru părți egale.
În consecință, partea renunțătorului profită coerezilor săi, fără voia lor, indiferent dacă acceptarea coerezilor s-a făcut înainte sau după renunțarea comoștenitorului, deoarece acceptarea succesiunii este indivizibilă. Dacă renunțătorul este singur în grad succesibil, moștenirea trece în cadrul devoluțiunii legale la moștenitorii subsecvenți.
În speță, așa cum s-a arătat, toți frații și toate surorile defunctului Suceavă Toader, în calitate de colaterali privilegiați, au renunțat la succesiunea acestuia, prin declarații autentice date în fața fostului notariat de stat, astfel încât la succesiunea acestuia pe lângă soția supraviețuitoare Suceavă Ștefania Aurelia are vocație concretă și reclamanta, descendenta renunțătoarei C. E., în calitate de nepoată de soră a defunctului, care vine în concurs cu soția supraviețuitoare.
Critica recurentei referitoare la faptul că obiect al renunțării îl reprezintă doar drepturile și bunurile care se află legal în patrimoniul defunctului la data exprimării opțiunii succesorale astfel încât antecesoarea sa nu a renunțat la succesiune cu privire la imobilul în litigiu, nu poate fi primită deoarece regula indivizibilității patrimoniului succesoral conferă același caracter indivizibil și actului juridic de opțiune succesorală care nu poate fi condiționat de aspectul cantitativ al patrimoniului succesoral. Renunțarea la moștenire reprezintă manifestarea de voință a moștenitorului prin care acesta declară că înțelege a nu se folosi de drepturile succesorale pe care vocația sa i le conferă astfel încât renunțarea vizează atât bunurile existente în patrimoniul lui de cujus la data decesului, cât și cele care eventual ar intra în viitor în patrimoniul defunctului. În acest sens actul de opțiune succesorală este indivizibil deoarece succesibilul are dreptul să opteze între a renunța sau accepta moștenirea, dar în întregul ei, astfel încât nu are posibilitatea de a accepta o anumită parte a moștenirii și de a renunța la o altă parte.
Potrivit art. 4 alin. 3 și alin. 4 din Legea nr. 10/2001, succesibili care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi. De cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la Cap. III profită
ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire.
Prin urmare, reclamanta care nu a acceptat moștenirea defunctului Suceavă Toader, dar nici nu a renunțat la ea, prin formularea notificării în baza Legii nr. 10/2001, în temeiul textului legal mai sus citat, a fost de drept repusă în termenul de acceptare a succesiunii acestui defunct pentru imobilul situat în
C. -N., str. Brașov, nr. 35, înscris inițial în CF nr. 9589 C., nr.top.1662, astfel încât în mod greșit tribunalul a făcut aplicarea prevederilor legale mai sus citate.
Așa cum s-a arătat, soția defunctului Suceavă Toader a decedat la data de_, ulterior decesului defunctului ei soț, iar potrivit regulilor devoluțiunii legale a moștenirii, reclamanta nu justifică calitatea de moștenitoare a defunctei Suceavă Ștefania Aurelia întrucât nu are vocație succesorală legală concretă și mai mult decât atât, conform certificatului de moștenitor, moștenitorii acesteia sunt alte persoane fizice decât reclamanta în calitate de legatari, astfel că soluția tribunalului este legală și corectă din acest punct de vedere.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 și alin. 3 raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., va admite în parte recursul declarat de reclamanta C. L. -L. împotriva sentinței civile nr. 264 din 16 martie 2011 a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._, pe care o va casa în parte cu privire la soluția dată plângerii reclamantei având ca obiect calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2011 pentru cota de proprietate a defunctului Suceavă Teodor, din imobilul situat în C. -N., str. Brașov, nr. 35, înscris inițial în CF nr. 9589 C., nr. top. 1662 și, în aceste limite va dispune trimiterea cauzei pentru rejudecare pe fond la Tribunalul Cluj, menținând restul dispozițiilor din sentință în ceea ce privește respingerea plângerii reclamantei având ca obiect constatarea calității de persoană îndreptățită după defuncta Suceavă Ștefania Aurelia.
În rejudecare, tribunalul va soluționa plângerea reclamantei ținând seama de calitatea de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii în baza Legii nr.10/2011 pentru cota de proprietate a defunctului Suceavă Teodor, din imobilul situat în C. -N., str. Brașov, nr. 35, înscris inițial în CF nr. 9589 C., nr. top. 1662 și va decide dacă este posibilă restituirea în natură a imobilului litigios, iar în caz contrar, se va pronunța asupra măsurilor reparatorii solicitate de reclamantă";.
În rejudecare, cauza a f ost înreg is tr ată p e rolul T ribun alulu i C. sub nr. _
*, f iind soluț ion ată pr in sen tinț a c iv il ă nr. 874/_ , după cum urmează:
S-a admis cererea formulată de reclamanta C. L. -L., în contradictoriu cu pârâții M. C. -N. prin P. și P. M. C. -N. și, în consecință:
S-a anulat Dispoziția nr. 5187/2009 emisă de către pârâtul P. M.
C. -N. .
S-a stabilit că reclamanta C. L. -L. este persoana îndreptățită la stabilirea de măsuri reparatorii, în baza Legii nr. 10/2001, cu privire la imobilul solicitat, situat în C. -N., str. Brașov, nr. 35, înscris inițial în CF nr. 9589, nr. top. 1662.
S-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamantei C. L. -L. a unei suprafețe de teren de 504 m.p., conform variantei I din raportul de expertiză, efectuat de către expert ing. Zaiu N. O., raport care face parte integrantă din prezenta sentință.
S-a stabilit că reclamanta C. L. -L. este persoana îndreptățită să beneficieze de despăgubiri în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru diferența de teren de 403 m.p. și pentru construcție.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Cluj a reținut în considerentele sentinței sale, următoarele:
"Astfel, așa cum s-a reținut prin decizia pronunțată în recurs, reclamanta este persoană îndreptățită să beneficieze de măsuri reparatorii, având vocație succesorală proprie la moștenirea defunctului Suceavă Toader, depunând în acest sens cererea de restituire în baza Legii nr. 10/2001.
La data decesului, fostul proprietar tabular Suceavă Toader nu a lăsat descendenți, vocație la moștenirea acestuia mai putând avea alături de reclamantă, doar soția supraviețuitoare sau moștenitorii acesteia.
Soția supraviețuitoare a decedat la rândul său, însă în temeiul Legii nr. 10/2001, nu s-a depus o cerere de restituire a imobilului de către eventualii moștenitori ai acesteia.
Prin urmare de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedură de restituire profită ceilalți moștenitori, care au depus în termen cerere de restituire în sensul art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001.
Astfel, tribunalul reține că doar reclamanta este îndreptățită să beneficieze de măsuri reparatorii în întregime, pentru imobilul solicitat, situat în C. -N., str. Brașov, nr. 35.
Prin Dispoziția de respingere a notificării nr. 5187/2009 emisă de către pârâtul P. Mun. C. -N. s-a respins cererea formulată, reținându-se că reclamanta nu face dovada calității de moștenitor după foștii proprietari tabulari, nemaifiind analizată situația imobilului.
Reținând însă calitatea de persoană îndreptățită, Tribunalul va proceda în sensul Deciziei nr. XX /2007 a Î.C.C.J., la această analiză urmând a pronunța o soluție pe fond cu privire la posibilitatea de restituire în natură sau nu a imobilului solicitat.
Conform C.F. nr. 9589 C. sub nr. top. 1662, A+1, a fost înscrisă construcția și terenul în suprafață de 252 stj.p., în litigiu, în favoarea antecesorilor reclamantei, iar ulterior, în favoarea Statului Român.
Imobilul a fost ulterior dezmembrat în trei apartamente, vechea carte funciară sistându-se, fiind create noi cărți funciare, respectiv CF nr. 1., nr. 1. și nr. 1., nr. 2. -C1, nr. 2., nr. 2. -C1-U1, nr. 1., nr. 1. (filele 104-
114).
Conform cărților funciare, apartamentele formate au fost vândute către chiriași, aceștia înscriindu-și dreptul în baza contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în baza Legii nr. 112/1995.
Prin urmare, apartamentele nu pot fi restituite în natură către reclamantă. Conform expertizei tehnice extrajudiciare, depuse la dosar la filele 125-134,
terenul preluat a fost împărțit în două topografice 1662/1 în suprafață de 157 m.p., aferent construcțiilor, și 1662/2 în suprafață de 750 m.p., pe acest imobil fiind executate un număr de 4 construcții cu destinația de garaje, cu autorizație de construcție (fila 147).
Reținând că garajele sunt construcții demontabile, amplasate pe terenul proprietatea Statului Român, tribunalul apreciază că o parte din teren poate fi restituită în natură, respectiv 504 m.p., conform variantei I din raportul de expertiză, efectuat de către expert ing. Zaiu N. O. (fila 131 dosar), situația garajelor urmând a fi reglementată ulterior, cu proprietarii acestora, fiind posibilă ori închirierea suprafeței de teren către proprietarii garajelor, ori demolarea sau mutarea acestora.
Pentru diferența de teren și pentru construcție, urmează a fi stabilite despăgubiri în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Pentru motivele arătate, în raport cu aspectele menționate, în baza art. 26 alin. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001, Tribunalul va admite cererea formulată, va anula dispoziția atacată și va stabili că reclamanta este persoană îndreptățită la stabilirea de măsuri reparatorii, în baza Legii nr. 10/2001, cu privire la imobilul solicitat, situat în C. -N., str. Brașov, nr. 35, înscris inițial în CF nr. 9589, nr. top. 1662.
Raportat la același temei de drept, instanța va dispune restituirea în natură a unei suprafețe de teren de 504 m.p., conform variantei I din raportul de expertiză, efectuat de către expert ing. Zaiu N. O., pentru diferența de teren de 403 m.p. și pentru construcție, impunându-se acordarea de despăgubiri în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Fără cheltuieli de judecată, întrucât nu au fost dovedite";.
Împ o tr iv a aces te i se n tințe au decl ar at r ecurs, în ter men le g al, p âr âț ii P.municipiului C. -N. și M. C. -N. prin P., recurs care a fost soluționat de Curtea de Apel C. prin decizia civilă nr. 1595/R/_, pronunțată în dosar nr. _ *, după cum urmează:
Au fost admise recursurile declarate de pârâții P. municipiului C. -N. și M. C. -N. prin P. împotriva sentinței civile nr. 874 din 26 octombrie 2011 a Tribunalului C., pronunțată în dosar numărul_ *, care a fost casată în întregime și trimisă cauza spre rejudecare la același tribunal.
La pronunțarea acestei soluții, instanța de recurs a avut în vedere următoarele considerente:
"Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. C. -N. reprezentat prin P., în mod corect a fost respinsă față de dispozițiile art. 21 alin.(4) din Legea nr. 10/2001, conform cărora în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ-teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor.
În speță, unitatea deținătoare administrativ-teritorială a imobilelor a căror restituire se solicită, este M. C. -N., nu P. care doar emite dispoziția.
Pe fondul cauzei, curtea reține că imobilul în litigiu, situat în C. -N., str. Brașov nr. 35, înscris inițial în CF nr. 9589 C. -N., nr. top 1662, casă din cărămidă și teren în suprafață de 252 stjp = 907 mp, a fost proprietatea tabulară a numiților Suceavă Teodor și Bozga Ștefania, intabulați prin încheierea nr. 3640 din 8 martie 1938.
Cu încheierea nr. 6236 din 2 octombrie 1957, asupra imobilului s-a intabulat dreptul de proprietate în favoarea Statului Român, în administrarea Sfatului P. ular al orașului C., în baza Decretului nr. 92/1957.
Suceavă Toader a decedat la data de_, iar prin certificatul de moștenitor nr. 867/_ s-a stabilit că moștenitoare este Suceavă Ștefania Aurelia în calitate de soție supraviețuitoare, în timp ce C. E. - sora defunctului și mama reclamantei - a renunțat expres la succesiunea după frate.
Suceavă Ștefania-Aurelia a decedat la data de_, iar conform certificatului de moștenitor nr. 819/_, moștenitori legatari au fost Monda L.
, Bozga Macedon și Gros M. -L. .
După intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, reclamanta C. L. -L. a formulat notificarea nr. 2180 din_, prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului casă și teren situate în C. -N., str. Brașov nr. 35, înscris în CF nr. 9589, nr. top 1662, înregistrată la Primăria municipiului C. -N. sub nr. 67864/3 din_ .
Prin dispoziția nr. 5187 din_ emisă de P. municipiului C. -N., s-a respins notificarea formulată de C. L. -L., cu motivarea că aceasta nu
a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, republicată.
Prin sentința civilă nr. 261 din 16 martie 12011 a Tribunalului C., s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M. C. -N., iar pe fond s-a respins acțiunea civilă extinsă intentată de reclamanta C. L. -L. împotriva pârâților M. C. -N. prin P. și a P. ui municipiului C. -N.
.
Curtea de Apel C. prin decizia civilă nr. 1912 din 27 mai 2011, a admis în parte recursul reclamantei C. L. -L. împotriva sentinței civile nr. 264 din 16 martie 2011 a Tribunalului C., pe care a casat-o în parte cu privire la soluția dată plângerii reclamantei având ca obiect calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii pentru cota de proprietate a defunctului Suceava Teodor din imobilul în litigiu și a trimis cauza spre rejudecare pe fond în aceste limite la Tribunalul Cluj, reținând că reclamanta nu a acceptat moștenirea defunctului Suceavă Toader, dar nici nu a renunțat la ea.
În ceea ce privește cota de proprietate a defunctei Suceavă Ștefania-Aurelia, instanța a menținut dispozițiile sentinței, dar cu toate acestea, făcând aplicarea greșită a prevederilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, Tribunalul Cluj prin sentința civilă nr. 874 din_, a admis acțiunea reclamantei și cu privire la cota de proprietate a defunctei Suceavă Ștefania-Aurelia, deși în această privință a fost menținută sentința civilă nr. 264 din_ a Tribunalului C. .
În ceea ce privește cota de proprietate a defunctului Suceavă Teodor (Toader), așa cum am arătat, mama reclamantei, defuncta C. E. în calitate de soră a defunctului Suceavă Teodor, a renunțat expres la succesiunea după fratele ei prin declarație autentică, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 867 din_, întreaga moștenire a acestuia fiind culeasă de soția lui supraviețuitoare Suceavă Ștefania-Aurelia, față de care reclamanta nu se află în niciun grad de rudenie, moștenitorii acesteia fiind Monda L., Bozga Macedon și Gros M. -L., așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 819/_ .
Potrivit art. 315 alin.(1) C.pr.civ., în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Cu toate că prin decizia civilă nr.1912/R din 27 mai 2011 a Curții de Apel
C. s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că "reclamanta nu justifică calitatea de moștenitoare a defunctei Suceavă Ștefania Aurelia";, cauza fiind trimisă spre rejudecare numai în privința cotei de ½ parte din imobil aparținând unchiului reclamantei, Suceavă Teodor (Toader), prima instanță nu a ținut seama de îndrumările instanței de recurs și a stabilit calitatea acesteia de persoană îndreptățită, cu privire la întregul imobil.
Dacă suprafața totală a parcelei topografice nr. 1662 din CF inițial nr. 9589
C. -N. este de 907 mp, înseamnă că ½ parte reprezintă 453,5 mp.
Prin raportul de expertiză tehnică extrajudiciară efectuat de expertul Zaiu
N. O. f. 125-133 care a constatat posibilitatea restituirii în natură, s-au întocmit două variante: varianta I-a în care s-a identificat o suprafață de 504 mp și varianta a II-a în care s-a identificat o suprafață de 750 mp, așadar ambele mai mari decât cota de ½ parte din imobilul teren.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 alin. (1), (3) și (5) C.pr.civ., se vor admite recursurile declarate de pârâți împotriva sentinței tribunalului, care va fi casată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Cluj, Secția civilă.
Cu ocazia rejudecării, tribunalul va pune în discuția părților necesitatea efectuării unui raport de expertiză tehnică judiciară, prin care să se stabilească dacă din parcela cu nr. top 1662 din fosta CF nr. 9589, poate fi restituită în
natură o parcelă în suprafață de 453,5 mp sau mai mică și să o identifice cu date de carte funciară";.
În re judec are, c auz a a f ost înreg is tr ată p e rolul T ribun alulu i C. sub nr. _
**.
Pr in sen tinț a c iv il ă n r. 274/_, pronunț ată de T ribun alul Clu j în dos ar nr.
_ **, s-a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta C.
L. -L., în contradictoriu cu pârâții M. C. -N. prin P. și P. municipiului C. -N. și în consecință:
A fost anulată dispoziția nr. 5187/_ emisă de pârâtul P. municipiului C. -N. .
S-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamantei a terenului în suprafață de 327 mp situat în C. -N., str. Brașov nr.35, înscris în CF 1. C. cu nr. topo. 1662/2, conform variantei I din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de exp. Colțat D. Mihai, care face parte integrantă din prezenta sentință.
S-a dispus acordarea de despăgubiri în favoarea reclamantei, conform dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru terenul în suprafață de 126,5 mp situat în C. -N., str. Brașov nr.35, înscris în CF 1. C. cu nr. topo. 1662/2 și pentru cota parte de ½ din construcția situată în C. -N., str. Brașov nr.35, înscris în CF col. 1. C. cu nr. topo. 1662/1.
Au fost obligați pârâții să achite reclamantei suma de 2750 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele acesteia, următoarele:
"Având în vedere hotărârile judecătorești menționate și ținând cont de dispozițiile art.315 alin.1 și 3 C.proc.civ., instanța constată ca fiind soluționat cu putere de lucru judecat aspectul privind calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii numai în privința cotei de ½ parte din imobilul situat în C. -N., str. Brașov nr.35, înscris în CF 1. C. cu nr.topo. 1662/2, aparținând unchiului reclamantei, Suceavă Teodor (Toader).
Astfel, tribunalul urmează să analizeze dacă din parcela cu nr. top 1662 din fosta CF nr. 9589, poate fi restituită în natură în favoarea reclamantei o parcelă în suprafață de 453,5 mp sau mai mică. În privința construcției, se pot acorda doar despăgubiri, având în vedere dispozițiile art.7 alin.2 din Legea nr.10/2001, conform cărora "nu se restituie în natură, ci doar în echivalent, imobilele care au fost înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, cu respectarea condițiilor cerute de lege";.
Din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de exp. Colțan D. Mihai rezultă că față de situația existentă la momentul preluării de către stat a imobilului situat în C. -N., str. Brașov nr.35, înscris în CF 9589 C., cu nr.topo. 1662, cu suprafața de 907 mp, pe teren au mai fost edificate un garaj de cărămidă, o magazie de cărămidă și două garaje de tablă. În regim de carte funciară, imobilul a fost dezmembrat, parcela cu nr.topo. 1662/1, în suprafață de
157 mp, casă cu 3 apartamente, fiind înscrisă în CF 1. C., în favoarea proprietarilor apartamentelor, parcela cu nr.topo. 1662/2, teren în suprafață de 750 mp fiind înscris în CF 1. în favoarea Statului Român. Parcela cu nr.topo. 1661/1 în suprafață de 157 mp reprezintă amprenta la sol a construcției, iar parcela cu nr.topo. 1661/2 în suprafață de 750 mp reprezintă curtea aferentă imobilului.
Expertul a propus două variante de atribuire în favoarea reclamantei a unei porțiuni din parcela cu nr.topo. 1661/2.
În prima variantă a avut în vedere delimitarea suprafeței libere astfel încât această suprafață să nu afecteze construcția garaj din zidărie de cărămidă proprietatea lui Moga C. și de asemenea s-a menținut o distanță de 2 m față de zidurile casei cu 3 apartamente. Construcțiile care sunt amplasate în această variantă pe terenul liber, adică un garaj de tablă și o magazie de cărămidă sunt demontabile având în vedere că sunt construcții neautorizate. Suprafața liberă în această variantă este de 327 mp.
În varianta a doua s-a avut în vedere delimitarea suprafeței libere astfel încât aceasta să se încadreze în suprafața de 453,5 mp. Restituirea acestei suprafețe nu este posibilă fără să afecteze construcția garaj din zidărie de cărămidă proprietatea lui Moga C., fiind menținută o distanță de 2 m față de zidurile construcției casă cu 3 apartamente.
La solicitarea reclamantei expertul a propus o a treia variantă, în care suprafața liberă este de 453,5 mp, limita terenului fiind stabilită pe marginea trotuarului care este amplasat lângă zidurile construcției casă cu 3 apartamente și are frontul la stradă de 15,87 m. În această variantă nu sunt afectate construcțiile garaje existente în partea nord-estică a terenului în litigiu.
Reclamanta a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 453,5 mp, conform variantei 3.
Potrivit dispozițiilor art.10 alin.2 și 3 din Legea nr.10/2001 "în cazul in care pe terenurile pe care s-au aflat constructii preluate in mod abuziv s-au edificat noi constructii, autorizate, persoana indreptatita va obtine restituirea in natura a partii de teren ramase libera, iar pentru suprafata ocupata de constructii noi, cea afectata servitutilor legale si altor amenajari de utilitate publica ale localitatilor urbane si rurale, masurile reparatorii se stabilesc in echivalent. Se restituie in natura terenurile pe care s-au ridicat constructii neautorizate in conditiile legii dupa data de 1 ianuarie 1990, precum si constructii usoare sau demontabile";.
Conform art.10.4 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 "norma cuprinsă la alin. (3) al art. 10 din lege instituie obligativitatea restituirii în natură a terenurilor, în ipoteza în care pe acestea se află edificate ilegal fie construcții, indiferent de destinația acestora, fie construcții ușoare sau demontabile. În aceste cazuri entitatea învestită cu soluționarea notificării va analiza regimul juridic al construcțiilor deja edificate și în ipoteza în care va constata că acestea au fost construite sau, după caz, amplasate fără autorizările legale va emite decizia de restituire în natură persoanei îndreptățite potrivit legii. Se vor restitui în natură terenurile pe care au fost amplasate construcții ușoare sau demontabile (garaje, chioșcuri și altele asemenea), chiar dacă amplasarea acestora a fost autorizată (construcțiile care au acest regim se amplasau, potrivit legii, numai pe perioadă determinată, adică autorizația era temporară). În acest ultim caz proprietarul este ținut a respecta prevederile art. 14 din lege";.
Față de cele ce preced, instanța consideră că restituirea în natură în favoarea reclamantei se poate dispune doar asupra terenului în suprafață de 327 mp situat în C. -N., str. Brașov nr.35, înscris în CF 1. C. cu nr.topo. 1662/2, conform variantei I din raportul de expertiză.
În varianta 3, solicitată de reclamantă, nu se asigură o distanță de 2 m față de zidurile casei, astfel încât s-ar încălca dreptul de servitute prevăzut de art.611 și următoarele. Contrar susținerilor reclamantei, dispozițiile art.10 alin.2 din Legea nr.10/2001 stabilesc că nu pot fi restituite în natură terenurile afectate servituților legale, situație existentă în speță.
De asemenea, nici varianta nr.2 nu poate fi luată în considerare, întrucât terenul ar cuprinde și porțiunea pe care există edificat un garaj din zidărie de
cărămidă, pentru care s-a eliberat autorizația de construire nr.20844/_
, așa cum rezultă din adresa nr.21380/451/_ a Primăriei municipiului C. -
N. .
Pentru toate motivele expuse mai sus, în baza dispozițiilor art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, instanța va admite în parte acțiunea reclamantei și va dispune anularea dispoziției nr. 5187/_ emisă de pârâtul P. municipiului C. -N.
; restituirea în natură în favoarea reclamantei a terenului în suprafață de 327 mp situat în C. -N., str. Brașov nr.35, înscris în CF 1. C. cu nr.topo. 1662/2, conform variantei I din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de exp. Colțat D. Mihai, care face parte integrantă din prezenta sentință; acordarea de despăgubiri în favoarea reclamantei, conform dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru terenul în suprafață de 126,5 mp situat în C. -N., str. Brașov nr.35, înscris în CF 1. C. cu nr.topo. 1662/2 și pentru cota parte de
½ din construcția situată în C. -N., str. Brașov nr.35, înscris în CF col. 1.
cu nr.topo. 1662/1.
În baza art.274 C.proc.civ. pârâții vor fi obligați să achite reclamantei suma de 2750 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul expertului și onorariul avocațial";.
Împ o tr iv a aces te i se n tințe a decl ar at rec urs, în ter men leg al, recl aman ta C.L. -L. , solicitând, în temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ., admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamantă și a restituirii în natură în favoarea reclamantei a terenului în suprafață de 453,5 mp, înscris în CF nr. 1. C., cu nr. topo 1662/2, conform variantei III din raportul de expertiză efectuat în cauză. Cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală pentru următoarele aspecte:
In primul rând, în cauza dedusă judecății sunt aplicabile cu prioritate dispozițiile legale privind distanța față de limitele de proprietate, sens în care se impuneau a fi analizate prevederile art.610 Cod civil completate corespunzător cu dispozițiile legale incidente în materie de urbanism, pentru a se găsi soluția juridică și tehnică viabilă de restituire a terenului în litigiu.
In această ordine de idei, nu sunt aplicabile dispozițiile art.611 Cod civil și urm. ce reglementează domeniul servituții de vedere spre proprietatea învecinată și nici distanța minimă de 2 m avută în vedere de instanța de fond, amplasarea unor ferestre de vedere pe peretele dinspre proprietatea învecinată fiind doar o chestiune ipotetică și adiacentă, ce ar fi trebuit analizată ulterior stabilirii elementelor privind distanța față de construcții.
De altfel, caracteristica zonală a poziționării construcțiilor pe str. Brașov față de aliniamentul stradal constă în faptul că acestea sunt cu fațada orientată spre stradă, în consecință fațada construcției pe care reclamantă ar putea-o edifica ar trebui să fie orientată către strada Brașov și nicidecum către proprietatea învecinată, teoretic existând posibilitatea tehnică de a nu amplasa nici o fereastră de vedere înspre construcția deja existentă la nr.35.
Mai mult, chiar și în eventualitatea în care s-ar amplasa o fereastră înspre construcția de la nr. 35, există posibilitatea amplasării unei ferestre de aer sau fereastră de lumină, care să nu afecteze servitutea de vedere impusă de textele Codului Civil.
In al doilea rând, conform Planului de Urbanism Zonal elaborat pentru zona unde se găsește imobilul în litigiu, respectiv str. Brașov, încadrarea din punct de vedere a regimului tehnic este CM3. Aceasta înseamnă că distanța dintre construcția pe care reclamantă ar putea să o edifice pe suprafața de 327 mp teren, atribuit recurentei de către instanță, și limita laterală a parcelei
identificate cu nr. topo 1662/2, va fi calculată după cum urmează: jumătate din înălțimea construcției măsurate de la cornișă, dar nu mai puțin de 5 m față de limita de proprietate.
In susținerea celor arătate, reclamantă a depus un Certificat de Urbanism eliberat pentru o construcție amplasată în zona cu regim tehnic UTR=CM3, unde se specifică în privința amplasamentului față de limitele laterale și posterioare ale parcelei faptul că, clădirile se vor retrage fată de limita posterioară la o distanță de cel puțin jumătate din înălțimea clădirii măsurată la cornișe, dar minim 5.0 m.
Această regulă operează nu doar față de construcția existentă la nr. 35, ci și față de construcția existentă la nr. 33, aceeași distanță trebuind să fie păstrată față de ambele imobile.
In varianta I, agreată de instanța de fond, cu restricțiile de suprafață (de la 453,5 mp la 327 mp), încadrarea între două construcții existente, configurația lotului stabilit de instanță și obligativitatea de a construi păstrând caracteristicile zonei rezultă, în mod indiscutabil, că parcela reclamantei e afectată valoric și e afectată și posibilitatea reclamantei de a obține autorizație de construire.
In ipoteza în care se delimitează parcela identificată cu nr. topo 1662/2 printr-o distanță de 2 m față de construcția existentă (1 m față de trotuarul de lângă casă), distanța liberă rămasă între limitele laterale ale parcelei pentru o posibilă edificare a unei construcții va fi restricționată la o distanță de 9,5 m, distanță mult prea mică pentru a se autoriza edificarea unei construcții pe 3 nivele, cât se impune conform Planului de Urbanism Zonal.
Nu în ultimul rând, forma geometrică neregulată a parcelei identificate cu nr. top 1662/2 impune poziționarea construcției și arhitectura acesteia delimitând suprafețele utile pe care se poate construi.
O altă critică adusă sentinței recurate privește faptul că instanța a apreciat greșit că s-ar încălca dreptul de servitute dacă i s-ar restitui terenul până la trotuarul de 1 m lățime, deoarece acesta este suficient pentru orice intervenție tehnică asupra construcției existente (schelă pentru reparații la fațade), nu există conducte care deservesc construcția de pe parcela 1662/1, amplasate pe acest traseu.
Pe cale de consecință, având în vedere cele expuse mai sus, se apreciază cu deplin temei că instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală, în considerarea unor aspecte ipotetice și fără vreo relevanță în cauză (distante legale pentru servituțile de vedere) diminuând considerabil atât valoarea reală a imobilului restituit, precum și posibilitatea efectivă de a pune în valoare imobilul prin edificarea unei construcții în viitor.
In concluzie, reclamanta solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Prin întâmpinare depusă la dosarul cauzei, intimații P. municipiului C. -
N. ș i M. C. -N. prin P. au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței atacate ca temeinica si legala.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că hotărârea instanței de fond a fost pronunțata in mod corect, cu respectarea dispozițiilor legale, motiv pentru care se solicită respingerea recursului ca nefondat.
Din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de către expert Coltan
Mihai rezulta ca fata de situația existenta la momentul preluării de către stat a imobilului din str. Brașov nr. 35, înscris in C.F. nr. 9589 C., nr.top.1662 cu suprafața de 907 mp, pe teren au mai fost edificate un garaj de cărămida, o magazie de cărămida si doua garaje de tabla.
In regim de carte funciara, imobilul a fost dezmembrat, parcela cu nr. top. l662/1 în suprafața ere 157 mp (casa cu 3 apartamente) fiind înscrisa in
C.F. nr. 1. C. in favoarea proprietarilor apartamentelor, parcela cu nr. top. 1662/2 teren in suprafața de 750 mp fiind înscris in C.F. nr.1. in favoarea Statului Roman. Parcela in suprafața de 157 mp reprezintă amprenta la sol a construcției, iar parcela cu suprafața de 750 mp reprezintă curtea aferenta imobilului.
Expertul a întocmit trei variante de atribuire in favoarea reclamantei, a terenului in litigiu, varianta reținuta de către instanța ca fiind singura ce poate fi luata in considerare fiind varianta 1, in sensul restituirii in natura a terenului in suprafața de 327 mp situat în C. -N., str. Brașov nr.35, înscris în C.F. nr. 1.
, nr. top. 1662/2. La întocmirea acesteia s-a avut in vedere delimitarea suprafeței libere astfel încât aceasta suprafața sa nu afecteze construcția garai din zidărie de cărămida proprietatea lui Moga C. si de asemenea s-a menținut o distanta de 2 m fata de zidurile casei cu 3 apartamente. Construcțiile care sunt amplasate in aceasta varianta pe terenul liber, adică un garai de tabla si o magazie de cărămida sunt demontate având in vedere ca sunt construcții neautorizate. Prin urmare, suprafața libera si care poate fi restituita in natura, in aceasta varianta, este de 327 mp.
Fata de celelalte doua variante propuse de către expert, varianta 2 si varianta 3, instanța, a reținut, in mod corect, următoarele:
"In varianta 3, solicitata de reclamanta, nu se asigura o distanta de 2 m fata de zidurile casei, astfel încât s-ar încălca dreptul de servitute prevăzut de art.611 si următoarele. Contrar susținerilor reclamantei, dispozițiile art.10, alin.2 din Legea nr. 10/2001 stabilesc ca nu pot fi restituite in natura terenurile afectate servituților legale, situație existenta in speța." Totodată instanța a arătat ca " nici varianta nr.2 nu poate fi luata in considerare, întrucât terenul ar cuprinde si porțiunea pe care exista edificat un garaj din zidărie de cărămida, pentru care s-a eliberat autorizația de construire nr.20844 din 9 septembrie 1993, așa cum rezulta din adresa nr.21380/451 din 8 februarie 2011 a Primăriei municipiului C. -N. ."
Recursul este fondat în parte.
În prezentul ciclu procesual se va analiza doar posibilitatea restituirii în natură, în favoarea reclamantei recurente C. L. -L., a terenului în suprafață de 453,5 mp, înscris în CF nr. 1. C., nr. top 1662/2, conform variantei a III-a din raportul de expertiză efectuat în cauză de expert inginer Colțan D. Mihai, având în vedere că restul problemelor deduse judecății au fost tranșate în mod irevocabil în ciclurile procesuale anterioare.
Legea nr. 10/2001, republicată, instituie, prin dispozițiile art. 1 alin. 1, art. 7 alin. 1 și art. 9, regula restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, și care se circumscriu dispozițiilor acestei legi, în favoarea persoanelor îndreptățite.
Art. 1 alin. 2 prevede că în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent, care pot să constea fie în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, fie în despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în timp ce alin. 4 al aceluiași articol prevede că măsurile reparatorii prin echivalent pot fi combinate.
Art. 7 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată, prevede că, de regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură, iar numai prin excepție, dacă restituirea în natură nu este posibilă, conform alin. 2 al art. 7, persoana
îndreptățită va putea opta pentru măsuri reparatorii prin echivalent, în cazurile expres prevăzute de prezenta lege.
Conform art. 9 din Legea nr. 10/2001, republicată, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.
Art. 10 din Legea nr. 10/2001, republicată, reglementează în concret cum anume se va dispune restituirea în natură, în favoarea persoanei îndreptățite, a imobilelor preluate în mod abuziv, după distincțiile menționate în acest text legal.
Astfel, art. 10 din Legea nr. 10/2001, republicată, prevede următoarele:
"(1) In situatia imobilelor preluate in mod abuziv si ale caror constructii edificate pe acestea au fost demolate total sau partial, restituirea in natura se dispune pentru terenul liber si pentru constructiile ramase nedemolate, iar pentru constructiile demolate si terenurile ocupate masurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
In cazul in care pe terenurile pe care s-au aflat constructii preluate in mod abuziv s-au edificat noi constructii, autorizate, persoana indreptatita va obtine restituirea in natura a partii de teren ramase libera, iar pentru suprafata ocupata de constructii noi, cea afectata servitutilor legale si altor amenajari de utilitate publica ale localitatilor urbane si rurale, masurile reparatorii se stabilesc in echivalent.
Se restituie in natura terenurile pe care s-au ridicat constructii neautorizate in conditiile legii dupa data de 1 ianuarie 1990, precum si constructii usoare sau demontabile.
Se restituie in natura inclusiv terenurile fara constructii afectate de lucrari de investitii de interes public aprobate, daca nu a inceput constructia acestora, ori lucrarile aprobate au fost abandonate.
Se restituie in natura si terenurile pe care, ulterior preluarii abuzive, s- au edificat constructii autorizate care nu mai sunt necesare unitatii detinatoare, daca persoana indreptatita achita acesteia o despagubire reprezentand valoarea de piata a constructiei respective, stabilita potrivit standardelor internationale de evaluare.
In cazul imobilelor preluate in mod abuziv si ale caror constructii edificate pe acestea au fost distruse ca urmare a unor calamitati naturale, persoana indreptatita beneficiaza de restituirea in natura pentru terenul liber. Daca terenul nu este liber, masurile reparatorii pentru acesta se stabilesc in echivalent.
Dispozitiile alin. (6) se aplica in mod corespunzator si imobilelor rechizitionate in baza Legii nr. 139/1940 si ale caror constructii edificate pe acestea au fost distruse in timpul razboiului, daca proprietarii nu au primit despagubiri.
Valoarea corespunzatoare a constructiilor preluate in mod abuziv si demolate se stabileste potrivit valorii de piata de la data solutionarii notificarii, stabilita potrivit standardelor internationale de evaluare in functie de volumul de informatii puse la dispozitia evaluatorului.
Valoarea terenurilor, precum si a constructiilor nedemolate preluate in mod abuziv, care nu se pot restitui in natura, se stabileste potrivit valorii de piata de la data solutionarii notificarii, stabilita potrivit standardelor internationale de evaluare.
In situatiile prevazute la alin. (1), (2) si (6), masurile reparatorii prin echivalent vor consta in compensare cu alte bunuri sau servicii oferite in echivalent de catre entitatea investita potrivit prezentei legi cu solutionarea notificarii, cu acordul persoanei indreptatite sau despagubiri acordate in
conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv";.
Art. 10.3. din H.G. nr. 250/2007 prevede următoarele :
În toate cazurile entitatea învestită cu soluționarea notificării are obligația, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul și vecinătățile și totodată de a verifica destinația actuală a terenului solicitat și a subfeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate și altele asemenea), existența și utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare și altele asemenea. În cazul în care se constată astfel de situații, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe de teren libere sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane. Sintagma amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele. Individualizarea acestor suprafețe, în cadrul procedurilor administrative de soluționare a notificărilor, este atributul entității învestite cu soluționarea notificărilor, urmând a fi avute în vedere, de la caz la caz, atât servituțile legale, cât și documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism. Prevederile alin. (11) al art. 10 din lege interzic înstrăinarea sau schimbarea destinației imobilului a cărui restituire în natură nu este posibilă datorită afectării acestuia unei amenajări de utilitate publică. Interdicția instituită de acest text legal subzistă pe o perioadă de 5 ani, calculată cu începere de la data emiterii deciziei/dispoziției de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, motivată pe afectarea acestuia unei amenajări de utilitate publică.
În speță, în fața instanței de fond de rejudecare, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare topografice de către expert inginer Colțan D. Mihai (f. 20-30 dosar fond, f. 38-40 dosar fond).
Expertul a întocmit, prin primul raport de expertiză, două variante de restituire în natură a terenului revendicat de reclamantă, varianta I, pentru care a optat și instanța de fond, conform căreia, este posibilă restituirea în natură a unui teren în suprafață de 327 mp, și varianta II, conform căreia, este posibilă restituirea în natură a unei suprafețe de 453,5 mp (f. 21-22, 27, 28 dosar fond).
Așa cum s-a stabilit în ciclurile procesuale anterioare, reclamanta este îndreptățită la cota de ½-a parte din imobilul situat în C. -N., str. Brașov nr. 35, înscris în CF nr. 1. C., nr. top 1662/2.
Având în vedere că suprafața totală de teren înscrisă în această carte funciară, sub nr. top inițial 1662, a fost de 907 mp, este evident că reclamanta este îndreptățită la o suprafață de 453,5 mp teren (907 mp: 2 = 453,5 mp).
În varianta I expertul a avut în vedere împrejurarea ca suprafața de teren propusă a fi restituită în natură în favoarea reclamantei să nu afecteze construcția garaj din zidărie de cărămidă, proprietatea lui Moga C. Patricia și, de asemenea, expertul a evidențiat o distanță de 2 m față de zidurile construcției casă cu trei apartamente. În varianta I, pe terenul propus a fi restituit în natură în favoarea reclamantei, sunt amplasate construcții demolabile, neautorizate, respectiv, un garaj de tablă și o magazie de cărămidă.
În varianta a II-a ar fi afectat în plus garajul din zidărie de cărămidă, proprietatea numitei Moga C. Patricia. Expertul apreciază că în această variantă reclamanta ar trebui să o despăgubească pe proprietara garajului, având
în vedere faptul că acest garaj a fost edificat în baza unei autorizații de construire.
Prin răspunsul la obiecțiuni, expertul a întocmit și o variantă III, prin care a avut în vedere, conform propriilor susțineri, "delimitarea suprafeței libere astfel încât această suprafață să se încadreze în suprafața de 453,5 mp";, conform celor solicitate de reclamantă, limita terenului propus a fi restituit fiind stabilită pe marginea trotuarului care este amplasat lângă zidurile construcției casă cu trei apartamente și are frontul la stradă de 15,87 metri liniari.
Expertul subliniază faptul că în varianta III suprafața de 453,5 mp, propusă a fi restituită reclamantei, nu afectează construcțiile garaje, existente în partea nord-estică a terenului în litigiu.
În această variantă nr. III, potrivit identificării făcute de expert, terenul liber de 453,5 mp, se identifică în regim de carte funciară cu parcela cu nr. topografic 1662/2, în suprafață de 750 mp, reprezentând teren în str. Brașov nr. 35, înscris în CF nr. 1. C., în favoarea Statului Român (f. 38-39 dosar fond).
Instanța de fond a apreciat în considerentele hotărârii sale că varianta III nu este preferabilă întrucât în această variantă "nu se asigură o distanță de 2 m față de zidurile casei, astfel încât, s-ar încălca dreptul de servitute prevăzut de art. 611 și urm.";.
Deși instanța de fond nu precizează care este actul normativ în care sunt conținute dispozițiile art. 611 și urm., Curtea prezumă că este vorba despre Noul C.civ., iar nu despre vechiul C.civ., argumentul în acest sens constituindu-l trimiterea pe care instanța de fond o face la "distanța de 2 m față de zidurile casei";.
Pe de altă parte, art. 611 din vechiul C.civ. prevedea că "unul din vecini nu poate face, fără consimțământul celuilalt, nici într-un chip, fereastră sau deschidere într-un zid comun";.
Art. 612 din vechiul C.civ. vorbește despre servitutea de vedere sau fereastra spre vedere, făcând referire la o distanță de 19 decimetri între zidul pe care se deschid aceste vederi și proprietatea vecină, art. 613 vechiul C.civ. referindu-se la vederea piezișă pe proprietatea vecinului prevede că aceasta nu poate fi mai mică de 6 decimetri, iar art. 614 din vechiul C.civ. reglementează modalitatea în care se va calcula această distanță.
Nicăieri în dispozițiile art. 611, art. 612, art. 613, art. 614, art. 615 din vechiul C.civ. nu este reglementată o distanță de 2 metri față de zidurile casei învecinate, împrejurare în raport de care Curtea constată că instanța de fond a avut în vedere, la motivarea soluției sale, dispozițiile Noului C.civ., întrucât doar acestea conțin o reglementare referitoare la această distanță de 2 m.
Astfel, art. 615 alin. 1 NCC prevede că "este obligatorie păstrarea unei distanțe de cel puțin 2 metri între fondul, îngrădit sau neîngrădit , aparținând proprietarului vecin și fereastra pentru vedere, balconul ori alte asemenea lucrări ce ar fi orientate către acest fond";.
Prin urmare, Curtea constată că Tribunalul Cluj și-a întemeiat soluția pe dispozițiile Noului C.civ.
Or, potrivit art. 59 din Legea nr. 71/2011, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009, privind Codul civil, "dispozițiile art. 602-625 din Noul Cod civil nu se aplică situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia";.
În speță, în mod cert și incontestabil, este vorba despre o situație juridică născută anterior intrării în vigoare a Noului C.civ., motiv pentru care, prin prisma art. 59 din Legea nr. 71/2011, litigiului pendinte nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 602-625 din NCC.
Pe cale de consecință, nu este obligatorie, așa cum nefondat a apreciat instanța de fond păstrarea unei distanțe de cel puțin 2 metri între fondul îngrădit sau neîngrădit aparținând reclamantei - respectiv între limita terenului ce ar urma să fie restituit în natură în favoarea reclamantei -, și fereastra pentru vedere, balconul ori alte asemenea lucrări ce ar fi orientate către acest fond, inclusiv zidurile casei cu trei apartamente.
Varianta III propusă de expert este în concordanță cu principiul prevalenței restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv, consacrat prin dispozițiile art. 1, art. 7 și art. 9 din Legea nr. 10/2001, republicată, fiind preferabilă și pentru faptul că - pe lângă respectarea acestui principiu -, în această variantă nu este afectat garajul din cărămidă al numitei Moga C. Patricia (f. 39 dosar fond), ci doar garajul de tablă și magazia, ambele construcții neautorizate și demolabile.
Așa fiind, Curtea constată că această critică din recursul reclamantei este fondată.
În ceea ce privește despăgubirile pentru cota de ½-a parte din construcția situată în C. -N., str. Brașov nr. 35, înscrisă în CF col. nr. 1. C., nr. top 1662/1 - cu privire la care reclamanta are calitatea de persoana îndreptățită -, Curtea constată că sunt incidente dispozițiile Legii nr. 165/2013, care, în art. 4 prevede următoarele: "dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din_, pronunțată în Cauza M. Atanasiu ș.a. împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi";.
Pe cale de consecință, prin prisma art. 4 din Legea nr. 165/2013, Curtea constată că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent pentru cota de ½-a parte din construcția situată în C. -N., str. Brașov nr. 35, înscrisă în CF col. nr. 1. C., nr. top 1662/1, sub forma compensării prin puncte, conform dispozițiilor Legii nr. 165/2013.
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 304 pct. 9, art. 3041și art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea va admite în parte recursul reclamantei, conform dispozitivului prezentei decizii.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ., față de căderea lor în pretenții, intimații M. C. -N., prin P., și P. municipiului C. -N., vor fi obligați să îi plătească reclamantei recurente suma de 1.240 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial aferent contractului de asistență juridică nr. 317/2013, sumă justificată prin chitanța de plată nr. 0083/_ (f. 25, 26).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite în parte recursul declarat de reclamanta C. L. -L., împotriva sentinței civile nr. 274 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._ **, pe care o modifică în parte, după cum urmează:
Dispune restituirea în natură, în favoarea reclamantei C. L. -L., a terenului în suprafață de 453,5 mp., situat în C. -N., str. Brașov nr. 35, înscris în CF nr. 1. C., nr. top. 1662/2, conform variantei a III- a din expertiza tehnică judiciară topografică efectuată de expert inginer Colțan D. Mihai, aflată la filele 38 și 39 dosar fond, și care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Înlătură dispoziția din sentința recurată referitoare la acordarea, în favoarea reclamantei, de despăgubiri în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, pentru terenul în suprafață de 126,5 mp., situat în C. -N., str. Brașov nr. 35, înscris în CF nr. 1. C., nr. top. 1662/2.
Dispune acordarea în favoarea reclamantei a măsurilor reparatorii în echivalent, sub forma compensării prin puncte, conform Legii nr. 165/2013, pentru cota de ½-a parte din construcția situată în C. -N., str. Brașov nr. 35, înscrisă în CF col. nr. 1. C., cu nr. top. 1662/1.
Menține restul dispozițiilor din sentința recurată.
Obligă pe intimații M. C. -N., prin P. și P. M. C. -N. să plătească recurentei suma de 1.240 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
A. -A. P.
C.
-M.
CONȚ
I. -D. C.
GREFIER
A. M.
Red.CMC/dact.MS 3 ex./_
Jud.fond: D.I.T.
| ← Sentința civilă nr. 409/2013. Legea 10/2001 | Sentința civilă nr. 8/2013. Legea 10/2001 → |
|---|
