Sentința civilă nr. 8/2013. Legea 10/2001
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8/2013
Ședința publică de la 10 Ianuarie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: M. O. -S.
Grefier: L. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamant B. C. și pe pârât P. M. C. -N., având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamantului, av. C. L. tina, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că, la data de_, dl. expert B. M. a depus la dosar o notă de evaluare.
Reprezentanta reclamantului depune la dosar dovada achitării onorariului pentru expertiza în construcții în sumă de 1600 lei, precum și obiecțiuni față de raportul de expertiză. În ce privește nota de evaluare depusă de dl. exp. B. la data de_, solicită respingerea acestei solicitări. Învederează că valoarea imobilului este de 28.386 euro.
Tribunalul, după deliberare, având în vedere că onorariul pentru expertiză a fost încuviințat astfel cum a fost solicitat la data de_, constată că cea de-a doua notă de evaluare a rămas fără obiect.
Tribunalul, în ce privește obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de către reclamant, având în vedere obiectul cauzei și probele deja administrate, apreciază că acestea sunt neîntemeiate și le respinge.
Reprezentanta reclamantului arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Tribunalul, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de propus, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbateri pe fond.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul B.
C. a chemat în judecată pe pârâtul P. Municipiului C. -N. , solicitand instanței ca prin hotărarea ce o va pronunța să stabilească dreptul său la măsuri reparatorii în echivalent bănesc pentru imobilul ap.nr.4 situat în C. -N. ,str.Fântânele,bloc lama E,înscris în C.F.NR. 1.
C. -N., compus din cameră si dependințe; și să oblige pârâtu la emiterea dispoziției cuprinzând propunerea de acordare de despăgubiri
bănești pentru imobilul arătat, la valoarea ce va fi stabilită potrivit unei expertize judiciare evaluatorii întocmită de un expert.
În motivare s-a arătat că așa cum rezultă din Contractul de vânzare- cumpărare nr. 1665/8 nov. 1975 încheiat între reclamant și fostul OJCVL C.
, precum și din C.F. 1. C., apart.nr.4 din C. ,str.Fântânele,bloc lamă E compus din 1 cameră,l bucătărie,la baie,l antreu și cămară, a constituit proprietatea exclusivă a reclamantului cu titlu de cumpărare pentru prețul de 53.751 lei.
Prin plecarea reclamantului în străinătate în anul 1982,prin Decizia nr. 101/_ apartamentul a fost trecut în proprietatea Statului Roman în temeiul art.2 al.2 dinDecr.223/1974.
După anul 1990, reclamantul a intentat mai multe demersuri administrative și judiciare pentru redobândirea în natură a bunului trecut abuziv în proprietatea statului, dar acestea au eșuat deoarece Statul Roman prin Consiliul local al mun.C. -N. a vândut apartamentul ilegal, unor terțe persoane .
La apariția Legii 10/2001 ,prin Notificarea nr. 2414/_ expediată prin executor judecătoresc Câmpianu Mihai R. ,a solicitat măsurile reparatorii prevăzute de lege si anume, în principal restituirea în natură și în subsidiar,acordarea de masuri reparatorii în echivalent.
Deoarece până în prezent pârâtul nu a înțeles să dea curs obligației de soluționare favorabile a cererii, s-a formulat prezenta acțiune.
A mai arătat că apartamentul a fost vândut ilegal de Consiliul local,privitor la acest imobil existând 3 cărți funciare cu proprietari diferiti,de aceea despăgubirea în natură este modalitatea reparatorie echitabilă.
Privitor la modalitatea de despăgubire prin echivalent bănesc, în cuantum de urmează a fi stabilit în cadrul procesului de față,invocând în acest sens lipsa de voință a statului de a aduce la îndeplinire cu bună credință și în termenele prevăzute de lege a obligațiilor ce îi revin în procedurile administrative reglementate prin Legea 10/2001 si Legea 247/2005, nefunctionalitatea Fondului Proprietatea,încălcarea art.1 Protocol 1 adițional la CEDO,practica CEDO si practica judiciară internă în materie.
A mai precizat totodată că nu a fost despăgubit cu nicio suma de bani iar apartamentul a fost achitat integral.
In drept, a invocat, disp.art.2,3,11,22,26 al. 1 din L.l0/200l,art.21 Constitutie,art.6 CEDO și art-1 Protocol 1 adițional.
Pârâtul P. municipiului C. -N. a depus la dosar întâmpinare arătand în principiu, că nu se opune admiterii acțiunii cu privire la obligarea emiterii dispoziției, în modalitatea propusa de Comisia de aplicare a prevederilor Legii nr. 10/2001.
In prezent, singurul criteriu privind soluționarea notificărilor formulate in baza Legii 10/2001 este numărul de ordine, dosarul in cauza având numarul 2431. Pentru a adopta o soluție unitara, comisia poate discuta un dosar in doua sau mai multe ședințe, urmând ca, numai după formularea unei poziții unitare din partea Comisiei de aplicare a Legii 10/2001, să se procedeze la emiterea dispoziției de către P. municipiului C. -N. .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
La data de_, reclamantul B. C. a formulat în temeiul Legii nr. 10/2001 notificare, înregistrată sub nr. 24141/2001 la biroul executorului judecătoresc Cîmpian Mihai, prin care a solicitat restituirea în natură sau prin echivalent pentru imobilul situat în C. -N., str. Fantanele bloc lamă E ap.4, înscris atat în CF nr.66446/a cat și în CF nr.102 660 C. -N., nr. top 10297/S/IV compus din cameră și dependințe trecut în proprietatea Statului Român în temeiul Decretului nr. 223/1974.
S-a menționat că imobilul este actualmente înscris în CF 1. C. -N.
.
Prin contractul de vanzare-cumpărare nr.1665/1975 încheiat cu
Oficiul județean pentru construcții și vanzarea locuințelor C. ,reclamantul
C. a achiziționat apartamentul situat în C. -N., str. Fantanele bloc Lamă E, sc.A,ap.4 avand nr. top 10297/S/IV, fiindu-i eliberat ulterior titlul de proprietate nr.1090/_ (f.30,34).
Inițial, imobilul a fost înscris în favoarea reclamantului în CF nr. 66446/a C. -N. nr. top 10297/S/IV sistată ulterior, imobilul fiind transcris în CF 121.875 .
Este de menționat că potrivit extrasului CF nr.1. C. -N. ar rezulta că imobilul a fost înscris în favoarea reclamantului și în această carte funciară în anul 1993, iar instanța reține că în cauză nu s-a contestat împrejurarea că ar fi vorba despre unul și același imobil, cu atat mai mult cu cat apare același număr top. 10297/S/IV.
Prin Decizia nr.101/_ a Consiliului P. ular a Județului C. ,în baza Decretului nr.223/1974 și a Decretului nr.182/1977, imobilul a fost trecut în proprietatea statului. Dreptul de proprietate al acestuia a fost întabulat cu încheierea de cf nr._ în baza art.2 al.2 din Decretul nr.223/1974 și a Deciziei nr.101/_ a GIGCL, ulterior coala CF nr.66446/a C. -N. fiind sistată, imobilul fiind transcris în CF 1. C. -N. în favoarea lui Staricu G. L. tina Octavia.
Se reține că, în temeiul Legii nr.112/1995, în privința imobilului în litigiu, s-a încheiat contractul de vanzare-cumpărare nr.33708/_ între SC Constructardealul SA C. -N. și numita Staricu G. L. tina Octavia, aceasta din urmă înscriindu-și dreptul de proprietate în cartea funciară, conform celor anterior menționate.
Contractul de vânzare-cumpărare astfel încheiat nu a fost atacat, astfel că apartamentul nu mai constituie un imobil liber în sensul dispozițiilor Legii nr. 10/2001 pentru a putea fi restituit în natură.
Imobilul în litigiu, fiind preluat în baza Decretului nr.223/1974 face obiectul reglementării Legii nr.10/2001, normele metodologice de aplicare a acesteia cuprinse în HG nr. 250/2007 prevăzând în mod expres faptul că pentru cazul Decretului nr. 223/1974 urmează a se considera că preluarea a fost abuzivă, atât în cazul trecerii imobilului fără plată în proprietatea statului, cu titlu de sancțiune, cât și în cazul în care persoana a făcut cerere de plecare definitivă din țară și a înstrăinat în mod obligatoriu locuința sa către stat.
De asemenea, reclamantul, proprietar al imobilului la data preluarii in mod abuziv a acestuia de către stat, are calitate de pesoană îndreptățită să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de dispozițiile Legii nr.10/2001, conform prevedeilor art.3 al.1 lit. a) din lege.
Soluționarea notificării este conform cap. III din Legea nr. 10/2001 de competența P. ui municipiului C. -N., având în vedere că unitatea deținătoare a acestui imobil este Municipiul C. -N. .
Până în prezent, așa cum rezultă din actele depuse de pârât, notificarea nu a fost soluționată prin emiterea unei dispoziții motivate.
Din dispozițiile cuprinse în capitolul III al Legii 10/2001 rezultă că în termenele prevăzute de art. 25 din Legea 10/2001 unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe asupra notificării prin dispoziție sau decizie motivată. În speță, imobilul este deținut de Municipiul C. -N., astfel că în sarcina pârâtului subzistă obligația sus menționată.
Termenul prevăzut de art. 25 din Legea 10/2001 în care trebuia emisă dispoziția de soluționare a notificării reclamantului a expirat, ceea ce echivalează cu un refuz nejustificat al paratului de a răspunde notificării.
În aceste condiții, așa cum s-a statuat și prin Decizia nr.XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,pronunțată în recursul în interesul legii, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
În ce privește natura măsurilor reparatorii la care reclamantul este îndreptățit, avand în vedere că imobilul nu poate fi restituit în natură,
nefiind liber în înțelesul Legii nr.10/2001, urmează ca acestea să constea în despăgubiri în condițiile legii speciale, Titlul VII al Legii nr.247/2005
Referitor la solicitarea privind stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru imobilele revendicate care nu pot fi restituite în natură, instanța apreciază că această operațiune se impune să fie efectuată în cadrul procedurii administrative reglementată de Titlul VII al legii nr. 247/2005. Astfel, în practica sa recentă, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în sensul că parcurgerea unei proceduri administrative prealabile este compatibilă cu limitările acceptate de Curtea Europeană ale dreptului de acces la o instanță, iar exigențele coerenței și certitudinii statuate de Curte în jurisprudența sa în ceea ce privește adoptarea măsurilor reparatorii pentru bunurile preluate în mod abuziv, impun autorităților statale, inclusiv celor
judiciare, să respecte regulile adoptate prin legi speciale pentru restituirea în natură sau aplicarea de măsuri reparatorii (I., Secția a I-a Civilă, decizia civilă nr. 7267 din 19 octombrie 2011).
Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 247/2005, măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în (…) despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Stabilirea cuantumului despăgubirilor, potrivit alin. 6 și 7 al textului de lege invocat, se face de către evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată de Comisia Centrală care, pe baza raportului evaluatorului, va proceda la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate, acestea pot face obiectul de analiză al instanței de contencios administrativ, doar după ce au fost stabilite prin decizie de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Procedura în fața Fondului ";Proprietatea"; este o procedură execuțională, care intervine după ce dreptul este stabilit prin decizia Comisiei Centrale sau hotărârea instanței.
Apoi, întrucat instanța s-a pronunțat pe fond asupra măsurilor reparatorii ce se cuvin persoanei îndreptățite, respectiv despăgubiri în condițiile legii speciale, Titlul VII al Legii nr.247/2005 nu se mai impune obligarea paratului la emiterea unei dispoziții de soluționare a notificării în sensul propunerii de acordare de despăgubiri, solicitarea reclamantului sub acest aspect urmand a fi respinsă .
Așa fiind, raportat la considerentele și dispozițiile legale mai sus menționate, în temeiul dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 10/2001 republicată, instanța va admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamant, potrivit dispozitivului prezentei hotărâri.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul B. C., cu dom. procesual ales în C. -N., B-dul 21 D. 118, jud. C. la cabinet av. C. L. tina în contradictoriu cu paratul P. Municipiului
-N. și în consecință:
-stabilește dreptul reclamantului la despăgubiri în condițiile legii speciale, Titlul VII al Legii nr.247/2005 pentru imobilul apartament nr.4 situat în C. -N., str. Fantanele, bloc lamă E, înscris inițial în CF nr. 66446/a C. -N. nr. top 10297/S/IV, apoi în 1. C. -N., nr. top 10297/S/IV .
Respinge celelalte pretenții formulate de reclamant. Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte,
M. O. -S.
Grefier,
L. M.
L.M. 11 Ianuarie 2013 Red./Dact.M.O.S./E.C.-_
| ← Decizia civilă nr. 4443/2013. Legea 10/2001 | Decizia civilă nr. 3826/2013. Legea 10/2001 → |
|---|
