Decizia civilă nr. 446/2013. Succesiune
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 446/R/2013
Ședința publică din data de 15 noiembrie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: B. I. S., judecător JUDECĂTOR: S. I.
JUDECĂTOR: B. R. -I.
GREFIER: M. D.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii judecătorești privind recursul civil declarat de reclamanta
M. L., împotriva sentinței civile nr. 2786/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._, având ca obiect succesiune
Dezbaterile au avut loc la termenul de judecată din data de de 29 octombrie 2013 în prezența reprezentantei reclamantei-recurentă avocat N. D. și a reprezentantei pârâtelor-intimate A.
M. și O. Ana, avocat Ceoarec D., concluziile acestora fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când tribunalul, din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea hotărârii judecătorești pentru data de 5 noiembrie 2013, 12 noiembrie 2013 și ulterior pentru data de azi, 15 noiembrie 2013.
TRIBUNALUL
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. 2786/2013 pronunțată în dosar nr._ s-a admis în parte acțiunea civilă, precizată, formulată de reclamanta M. L., în contradictoriu cu pârâții H. D. ,
A. M. și O. Ana. S-a admis cererea reconvențională formulată de pârâtele A. M. și O. Ana în contradictoriu cu M. L. și H. D. și în consecință:
S-a constatat că masa succesorală rămasă după defunctul H. Augustin, decedat la_ se compune din cota de 1/2 din imobilele casă și teren în suprafață de 1202 mp situate în comuna T. înscrise în CF nr.25329 T., top.3552/3/4, vocație succesorală având reclamanta M. L. și pârâtul H. D. în calitate de fii în cotă de 3/8 părți și numita H. Ana dec._ în calitate de soție supraviețuitoare în cotă de 1/8 părți.
S-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta H. Ana, decedată la 1_ se compune din cota 5/8 părți din imobilele casă și teren în suprafață de 1202 mp situate în comuna T. înscrise în CF nr.25329 T., top.3552/3/4, vocație succesorală având pârâtele A. M. și O. Ana, în calitate de fiice în cotă de 1/2 părți .
S-a atribuit imobilul casă și teren în suprafață de 1202 mp înscrise în CF nr.25329 T., top.3552/3/4, pârâtelor A. M. și O. Ana cu obligarea acestora la plata de sultă compensatoare în favoarea reclamantei M. L. în sumă de 7.215 lei și în favoarea pârâtului H. dorin în sumă de 7.215 lei în termen de 4 luni de la rămânerea irevocabilă a sentinței.
S-a dispus întabularea dreptului de proprietate în favoarea pârâtelor A. M. și O. Ana în cotă de 1/2 părți, cu titlu de moștenire.
S-au respins celelalte petite ale acțiunii principale ca neîntemeiate. S-au compensat cheltuielile de judecată suportate de părți.
Totodată s-a dispus comunicarea prezentei hotărâri după rămânerea irevocabilă la Administrația Finanțelor Publice B. și Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliara B.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Imobilele casa și teren în suprafață de 1202 mp ce fac obiectul litigiului sunt situate în intravilanul localității T., fiind înscrise în Cartea funciară nr.25329 T. nr. top.3552/3/a 94 având proprietari tabulari cu titlu de cumpărare pe H. Augustin și soția H. Ana conform încheierii de CF nr.1825/_ .
Din actele de stare civila de la fila 89 și din adresa emisă de Primăria Comunei T. (fila
10) din dosar rezultă că proprietarii tabulari, respectiv numitul H. Augustin a decedat la data de_, iar H. Ana a decedat la data de_ .
Conform art. 659 Cod civil, succesiunile sunt deferite descendenților defunctului, ascendenților și rudelor sale colaterale. În principiu, legea cheamă la moștenire rudele apropiate ale defunctului indiferent dacă legătura de rudenie rezultă din căsătorie sau din afara căsătoriei. Ordinea de preferință în care rudele defunctului sunt chemate de lege la moștenire este stabilită prin cele patru clase de moștenitori. Clasa I de moștenitori care este clasa descendenților în linie dreaptă, așa cum este în speța noastră, este alcătuită din copiii defuncților, indiferent dacă sunt din căsătorie sau din afara ei, au preferință la moștenire, înlăturând pe toți ceilalți moștenitori din clasele următoare. În clasa descendenților, respectiv a copiilor defunctului, regula este aceea a împărțirii moștenirii pe capete, adică în funcție de numărul de descendenți moștenitori.
În speța de față, reclamanta și pârâtul H. D. sunt copiii dintr-o altă căsătorie a defunctului H. Augustin decedat la data de_, iar pârâtele A. M. și O. Ana sunt fiicele dintr-o altă căsătorie a defunctei H. Ana, decedată la data de_ .
Față de celelalte clase de moștenitori, descendenții sunt moștenitori sezinari, adică se bucură de drept de posesiunea titlului de moștenitor și nu au nevoie de îndeplinirea unor formalități pentru a intra în posesia moștenirii. În conformitate cu art.700 cod civil "dreptul de accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea moștenirii. În cazul în care moștenitorul a fost împiedicat de a se folosi de dreptul său, din motive de forță majoră, instanța judecătorească, la cererea moștenitorului, poate prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data când a luat sfârșit împiedicarea".Din depozițiile martorilor audiați în cauză, coroborat cu înscrisurile depuse și din atitudinea părților rezultă că aceștia au înțeles să accepte în mod tacit moștenirea după defuncții lor părinți.
Instanța nu poate reține argumentele folosite de reclamantă cu privire la constatarea calității de bun comun dobândit în timpul căsătoriei prin contribuție exclusivă a defunctului H. Augustin la achiziționarea imobilului situat în T. pentru cele ce urmează:
Antecontractul de vânzare cumpărare sub semnătura privată încheiat la data de 1 iulie 1986 între H. Augustin și P. Ileana având ca obiect ,,casa din str. Ion C. compusă din 2 camere și dependințe nu are ca efect transmiterea dreptului de proprietate. Din declarația martorului Szocs Petru prezent la încheierea actului sub semnătura privată, rezultă că obiectul antecontractului l-a constituit casa și grădina aferentă. La data încheierii acestui antecontract exista interdicția de înstrăinare a imobilelor terenuri, prin art.30 din Legea 58/1974, cu ocazia vânzării imobilelor case terenul devenea proprietatea statului.
În atare condiții, vânzătorul nu a vândut, iar cumpărătorul nu a cumpărat, ci ambii s-au obligat numai să încheie contractul, deși s-au înțeles asupra lucrului și prețului, vânzarea- cumpărarea nu poate fi considerată încheiată, fiind valabilă doar obligația de a încheia contractul în viitor. La data de 26 martie 1997 se încheie în formă autentică contractul de vânzare cumpărare între P. Ileana în calitate de vânzătoare și H. Augustin și soția H. Ana având ca obiect imobilul înscris în CF 1613 T. nr. top.3552/3/a compus din casa din lemn cu două camere, cămara, sură, grajd, fânar, curte și grădină în suprafață totală de 1202 mp. Din acest contract rezultă că ,,Noi cumpărătorii cumpărăm la prețul și în condițiile stipulate în prezentul contract imobilul descris la pct.1.
Acest contract nu a fost anulat și nici nu s-a solicitat anularea lui, ci a stat la baza înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate pe cei doi soți. Contribuția la achiziționarea unui bun în timpul căsătoriei are relevanță în cazul acțiunilor de partaj dintre foști soți. Potrivit regimului actual de reglementare, orice bun dobândit în timpul căsătoriei de oricare dintre soți este bunul comun al ambilor. Nu are astfel relevanță dacă în act este trecut doar unul dintre soți sau amândoi ori dacă semnează doar unul și nu ambii. Această comunitate de bunuri poartă numele de devălmășie deoarece legea nu stabilește niciodată cât anume din bun sau din valoarea sa este al unui soț și cât al celuilalt. Ambii au drepturi egale și de multe ori nu pot dispune de aceste bunuri decât împreună.
Regula generală a comunității nu va înceta decât în urma partajului de bunuri comune ale soților, operațiune care se va efectua de regulă după desfacerea căsătoriei. Abia atunci, soții de comun acord sau judecătorul - dacă nu se înțeleg - vor stabili cu cât a contribuit fiecare dintre soți la achiziționarea bunului în urma examinării veniturilor fiecăruia.
Fiecare dintre soți dobândește în devălmășie cu celălalt doar bunuri comune anume determinate. Legea română presupune efortul comun al soților la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei și nu permite stabilirea unilaterală sau de comun acord a unui alt regim juridic, încercând astfel să evite situațiile inechitabile care pot apărea în urma influenței crescute a unui soț în detrimentul celuilalt.
Legea română de astăzi exclude din devălmășie doar anumite bunuri dobândite în timpul căsătoriei pentru care nu mai aplică ipoteza inițială a efortului comun.
În virtutea principiului comunității de bunuri, stabilirea în concret a contribuției soților nu se efectuează prin raportare la fiecare bun în parte, ci la întregul masei de împărțit.Ca atare nu se poate vorbi de o contribuție exclusivă a lui H. Augustin la dobândirea bunurilor imobile, atât timp cât cota nu se raportează, ca probațiune, la toate bunurile mobile și imobile-cum prevăd dispozițiile codului familiei - efectul nedovedirii fiind reținerea cotei de contribuție egală a foștilor soți la dobândirea bunurilor comune.
Astfel față de cele ce preced, instanța reține că masa succesorală rămasă după defunctul H. Augustin, decedat la_ se compune din cota de 1/2 din imobilele casă și teren în suprafață de 1202 mp situate în comuna T. înscrise în CF nr.25329 T., top.3552/3/4, vocație succesorală având reclamanta M. L. și pârâtul H. D. în calitate de fii în cotă de 3/8 părți și numita H. Ana dec._ în calitate de soție supraviețuitoare în cotă de 1/8 părți și masa succesorală rămasă după defuncta H. Ana, decedată la 1_ se compune din cota 5/8 părți din imobilele casă și teren în suprafață de 1.202 mp situate în comuna T. înscrise în CF nr.25329 T., top.3552/3/4, vocație succesorală având pârâtele A. M. și O. Ana în calitate de fiice în cotă de 1/2 părți.
Pentru sistarea stării de indiviziune a reclamantei de pârâți, în cauză s-a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice de evaluare a imobilelor, ocazie cu care expertul Țăranu Cornel a concluzionat că valoarea totală de circulație a acestora este de 38.480 lei, expertiză necontestată de părți.
Ca modalitate de partajare, instanța adoptă propunerea pârâților, în sensul atribuirii în favoarea pârâtelor A. M. și O. Ana a imobilului casă și teren în suprafață de 1202 mp înscrise în CF nr.25329 T., top.3552/3/4, cu obligarea acestora la plata de sultă compensatoare în favoarea reclamantei M. L. în sumă de 7.215 lei și în favoarea pârâtului H. D. în sumă de
7.215 lei în termen de 4 luni de la rămânerea irevocabilă a sentinței, având în vedere, în aplicarea criteriilor de preferință prevăzute enunțiativ de art. 673/9 C.pr.civ., că deși opoziția manifestată de reclamantă a fost fermă, cota procentuală mai mare deținută de cele două pârâte, este o realitate ce nu poate fi ignorată de către instanță. Or, în lipsa relevării și implicit a dovedirii de către părți a existenței unor împrejurări relevante care să reprezinte un criteriu preferabil de atribuire a bunului, aspectul sus menționat prevalează în aprecierea temeiniciei cererii formulate de pârâte în sensul a li se atribui în proprietate exclusivă bunul imobil.
În conformitate art. 659, 664-668, 669 Cod civil și în aplicarea principiului reglementat de art.728 C.civ., potrivit căruia nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune, instanța urmează să admită în parte acțiunea reclamantei și să admită cererea reconvențională formulată de pârâtele
A. M. și O. Ana cu obligarea acestora la plata de sultă compensatoare în favoarea reclamantei M. L. în sumă de 7.215 lei și în favoarea pârâtului H. D. în sumă de 7.215 lei în termen de 4 luni de la rămânerea irevocabilă a sentinței și întabularea dreptului de proprietate în CF, în baza art.22 din Legea nr.7/l996, republicată, respingând celelalte petite ale acțiunii principale ca neîntemeiate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat, în termen legal, cerere de recurs reclamanta M. L.
, solicitând ca în conf. cu art. 312 din C.pr.civ., pentru motivul prevăzut de art. 304 pct.9 din C.pr.civ., instanța de control să admită recursul, să modifice sentința civilă nr. 2786/2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr.7665/190/2011
.
Se solicită modificarea hotărârii atacate, în sensul de a se admite în întregime acțiunea civilă promovată de reclamantă si în parte cererea reconvențională formulată de pârâtele - intimate - AM.
și OA, respectiv, să se constate că: 1) masa succesorală rămasă după def. H. Augustin se compune din imobilele casă si teren aferent în suprafață de 1.202 mp, vocație succesorală având defuncta HA în calitate de soție supraviețuitoare în cotă de 1/4, reclamanta recurentă si pârâtul H. Augustin în cotă de 3/4 împreună; 2) masa succesorală rămasă după defuncta H. Ana se compune din cota de 1/4 din imobile, vocație succesorală având pârâtele intimate AM și OA în cote egale; 3) să se dispună partajarea prin atribuirea imobilelor recurentei cu sultă compensatoare în favoarea pârâților, potrivit cotelor de moștenire calculate la valoarea imobilelor stabilite prin expertiză; 4) să se dispună intabularea dreptului de proprietate de reclamantei recurente, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că defunctul H. Augustin, decedat la data de 15 ian. 2011, tatăl reclamantei și al pârâtului de ordin 1, a cumpărat cu prețul de 50.000 lei, imobilul casă din lemn, compusă din două camere, cămară, șură, grajd și fânar, cu teren aferent în suprafață de 1.202 mp., sens în care s-a încheiat Antecontractul de vânzare-cumpărare sub semnătura privată la data de 1 iulie 1986, depus la dosarul cauzei. Ulterior dobândirii imobilului, la 11 iulie 1993, defunctul H. Augustin s-a căsătorit cu H. Ana ( anterior M. ), în prezent decedată și ea. În anul 1997, deci în timpul căsătoriei, după 11 ani de la încheierea actului sub semnătură privată, s-a procedat la încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.199/26 martie 1997 de BNP M. Dițiu, cu mențiunea că prețul a fost anterior achitat vânzătoarei P. Ileana. Deși în extrasul de C.F. nr. 25329 T., top.3552/3/a se face mențiunea că imobilele casă și teren aferent sunt bunuri comune, prețul lor a fost achitat anterior încheierii căsătoriei de defunctul H. Augustin, astfel că imobilele fac parte în întregime din masa succesorală, fiind dobândite prin contribuția exclusivă a defunctului.
La masa succesorală rămasă după defunct, au vocație defuncta H. Ana în calitate de soție supraviețuitoare, decedată la data de 1 feb. 2011, în cota de 1/4, reclamanta M. L. și pârâtul H.
D. în cotă de 3/4 împreună (copii rezultați din prima căsătorie a defunctului). Pârâtele A. M. și M. Ana, sunt fiicele defunctei H. Ana, rezultate din prima căsătorie a defunctei.
Recurenta a susținut că această situație de fapt a fost dovedită cu actele depuse la dosarul cauzei în copie respectiv, extras de C.F. nr.25329 T., Antecontractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 1 iulie 1986, Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.199/26 martie 1997, răspunsurile la interogatoriu date de către pârâtele reconvenționale A.
M. și M. Ana, precum și de declarațiile martorilor P. Ileana, Scoci Petru și C. Emil. Prețul de 2500000 lei, din contractul de vânzare-cumpărare autentificat, menționat a fi achitat anterior, este practic prețul încasat de vânzătoarea P. Ileana în anul 1986, la care s-a aplicat indicele de inflație, potrivit indicațiilor date de notar. De altfel P. Ileana, audiată ca martor în cauză, face precizarea că ea a primit integral prețul de la H. Augustin, în anul 1986, care a și intrat în posesia imobilelor.
Recurenta mai arată că cererea reconvențională formulată de pârâtele de ordin 2-3, este întemeiată doar în ceea ce privește cota legală de moștenire ce ar reveni mamei lor, defuncta H. Ana.
Se susține că instanța nu a avut în vedere probatoriul administrat în cauză, respectiv actele, declarațiile martorilor și nici răspunsurile la interogatoriu. Printr-o interpretare greșită a textelor de lege aplicabile în speță, instanța a ajuns la o soluție nefirească și cel puțin paradoxală, aceea de a atribui imobilele casă și teren aferent, achiziționate în exclusivitate de defunctul H. Augustin, fiicelor soției supraviețuitoare H. Ana, respectiv intimatelor A.M. și O.A., cu sulta compensatoare în favoarea copiilor defunctului.
În considerentele sentinței atacate instanța învederează că la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, respectiv 1 iulie 1986, exista interdicția de înstrăinare a imobilelor terenuri, prin art.30 din Legea nr.58/1974. Si totuși nimeni nu ar fi cumpărat în mediul rural o casă fără să aibă în vedere la achitarea prețului curtea și grădina aferentă. Cert este ca părțile au procedat la încheierea unui antecontract, dată la care au stabilit prețul imobilelor înstrăinate de
50.000 lei, achitat integral de către cumpărătorul H. Augustin care a și intrat în posesia imobilelor casă și teren aferent în suprafață măsurată de 1.202 mp. Împrejurarea că actul autentic s-a încheiat în timpul căsătoriei, după o perioadă de 11 ani, fără ca defuncții H. Augustin și soția lui H. Ana să mai achite o diferență de preț, întărește convingerea că întregul preț s-a achitat doar de antecesorul reclamantei, imobilul casă și teren aferent cu suprafața de 1202 mp. fiind achiziționate doar prin contribuția lui exclusivă.
Intimatele A. M. și O. Ana au formulat întâmpinare împotriva recursului declarat de reclamantă, solicitând respingerea acestuia, ca nefondat, și, pe cale de consecință, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată
.
În motivare se arată că hotărârea atacată nu este "criticabilă", nici "nefirească", nici
"paradoxală", dimpotrivă, că este legală și temeinică, deoarece prin aceasta s-a stabilit adevărul în cauză în baza unui vast probatoriu judicios administrat. De asemenea, hotărârea s-a dat cu respectarea întocmai a legii și nu "cu interpretarea greșită a textelor de lege aplicabile în speță", cum în mod rău-voitor și total nefondat afirmă în recurs reclamanta - recurentă. De altfel, prin neatacarea acestei hotărâri de către fratele reclamantei, H. Dorin este mulțumit de judecata făcută de prima instanță.
În opinia intimatelor "situația de fapt" expusă de recurentă a fost analizată corect de prima instanță, la fel și nevalabilitatea acelui antecontract de v/c, raportat la disp. legale în materie în vigoare și că a fost reținută și neatacarea contractului de v/c autentificat până în prezent, acesta rămânând valabil, producând consecințele juridice pentru care a fost încheiat, inclusiv, înscrierea în CF a dreptului de proprietate astfel dobândit. Nu este real că prețul de 2.500.000 lei din contractul de v/c autentificat a fost achitat anterior prin antecontractul de v/c de mână, reclamanta neprobând măcar, în vreun fel (contabil), cum prima sumă, de 50.000 lei (1986) a ajuns să fie 2.5000.000 lei (1997) în cel autentificat. Aprecierea recurentei, în alineatul penultim al recursului, potrivit căreia,
"împrejurarea că actul autentic s-a încheiat în timpul căsătoriei...., fără ca defuncții H. Augustin și Ana să mai achite o diferență de preț...", nu corespunde realității, dimpotrivă, faptul că prețul a fost achitat integral, conform actului autentic, rezultă nu numai din acest script, dar și din depoziția martorului Cioarec S., care a declarat că defuncta H. Ana i s-a plâns că au dat foarte mulți bani pentru casă.
Se arată în continuare că nu este real că instanța de fond nu a ținut seama de declarațiile martorilor etc, dimpotrivă, le-a analizat și acestea au contat, coroborat cu celelalte probe, în stabi- lirea adevărului/în luarea hotărârii - alin.8/pag.4 din sentința atacată.
Că toate susținerile intimatelor corespund adevărului, o confirmă din plin și atitudinea reclamantei și a fraților ei, copiii din prima căsătorie ai defunctului H. Augustin, care, după căsătoria tatălui lor cu mama intimatelor, au rupt orice relație cu tatăl lor, nu l-au vizitat, nu s-au ocupat de nevoile lui, nici măcar în ultima perioadă a vieții sale, când a fost foarte bolnav, abandonându-1 total în grija exclusivă a soției sale și a intimatei A. M., vecină de gard cu ei, care nu i-a abandonat, ci i-a îngrijit pe amândoi până la decesul fiecăruia și. împreună cu soțul ei, s-au ocupat de înhumarea acestora (nici măcar la înhumarea tatălui ei, reclamanta-recurentă M. L. n-a fost prezentă), cu tot ce incumbă un astfel de moment, aspecte confirmate de martorii: Bugnar
M., C. Emil, Ceoarec S., Szoczi Petre.
Recursul este fondat în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează
:
Conform art. 659 Cod civil, succesiunile sunt deferite descendenților defunctului, ascendenților și rudelor sale colaterale. În principiu, legea cheamă la moștenire rudele apropiate ale defunctului indiferent dacă legătura de rudenie rezultă din căsătorie sau din afara căsătoriei. Ordinea de preferință în care rudele defunctului sunt chemate de lege la moștenire este stabilită prin cele patru clase de moștenitori. Clasa I de moștenitori care este clasa descendenților în linie dreaptă, așa cum este în speța noastră, este alcătuită din copiii defuncților, indiferent dacă sunt din căsătorie sau din afara ei, au preferință la moștenire, înlăturând pe toți ceilalți moștenitori din clasele următoare. In clasa descendenților, respectiv a copiilor defunctului, regula este aceea a împărțirii moștenirii pe capete, adică în funcție de numărul de descendenți moștenitori.
Față de celelalte clase de moștenitori, descendenții sunt moștenitori sezinari, adică se bucură de drept de posesiunea titlului de moștenitor și nu au nevoie de îndeplinirea unor formalități pentru a intra în posesia moștenirii. În conformitate cu art.700 Cod civil "dreptul de accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea moștenirii. În cazul în care moștenitorul a fost împiedicat de a se folosi de dreptul său, din motive de forță majoră, instanța judecătorească, la cererea moștenitorului, poate prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data când a luat sfârșit împiedicarea".Din depozițiile martorilor audiați în cauză, coroborat cu înscrisurile depuse și din atitudinea părților rezultă că aceștia au înțeles să accepte în mod tacit moștenirea după defuncții lor părinți, acest aspect nefiind de altfel contestat.
Obiectul recursului îl constituie de fapt solicitarea reclamantei de a se constata că masa succesorală după defunctul H. Augustin este compusă din întreg imobilul înscris în CF nr. 25329
T. nr. top 3552/3/4, teren și casă, ca urmare a contribuției sale exclusive la achiziționarea acestuia, nu doar ½ cum susțin pârâtele, aspect ce afectează desigur și masa succesorală rămasă după defuncta H. Ana.
Relevante în acest sens sunt declarațiile martorilor Ceoarec S. (f.96), C. Emil (f.97), Szocs Petru (f.98) și P. Ileana (f.109). Toți au arătat că H. Augustin stătea încă dinainte de Revoluție din 1989 împreună cu copiii săi în casa, ce face obiectul prezentului dosar, iar abia ulterior s-a mutat în casă H. Ana. Martorii C. Emil și P. Ileana, vânzătoarea imobilului, au precizat că vânzarea a avut loc de fapt în 1986, când s-a semnat un înscris redactat de mână, aflat la fila 6 din dosar. Prețul a fost de 50.000 lei, sumă achitată integral de H. Augustin în anul 1986, iar ulterior, când s-au prezentat la notar, acesta a trecut prețul de 2.500.000 lei, dar această sumă nu a fost niciodată achitată, prețul fiind remis de H. Augustin în 1986.
Aceste aspecte au fost recunoscute parțial și de pârâte, prin răspunsurile date de acestea la interogatoriu (f.100,101), arătând că casa s-a cumpărat de H. Augustin în 1986, acesta locuind deja acolo la momentul căsătoriei cu mama lor, totuși susțin că ambii au dat sume de bani în 1997, întrucât cei doi soți au dorit ca imobilul să fie al amândurora, pentru a avea și mama pârâtelor drepturi.
Nu se pot reține cele invocate de intimate în întâmpinare cu privire la declarația martorului Ceoarec S., care a arătat că mama pârâtelor i s-a plâns că au cheltuit mulți bani pe casă, întrucât, pe de o parte acest martor nu a fost prezent la perfectarea contractelor dintre părți, relatând doar susținerile defunctei H. Ana, iar pe de altă parte vânzătoarea P. Ileana a arătat în mod clar și fără vreun dubiu, că prețul imobilului i-a fost achitat de H. Augustin în anul 1986, iar la perfectarea actului autentic, nu i s-a achitat nici o sumă de bani, părțile apreciind că prețul a fost cel din 1986, chiar dacă în contractul autentic a fost trecut de notar suma de 2.500.000 lei.
S-a reținut de către instanța de fond și s-a invocat și de către intimate în întâmpinare, faptul că reclamanta M. L. nu a solicitat anularea contractului autentic de vânzare-cumpărare nr. 199/_ redactat de notarul public M. Dițu. Tribunalul apreciază că reclamanta nu avea vreun motiv aparent sau vreun interes să solicite nulitatea acestui contract, dar acest lucru nu determină imposibilitatea de a solicita constatarea contribuției exclusive a tatălui ei la achiziționarea imobilului.
Nu sunt însă întemeiate susținerile reclamantei - recurente că prețul de 2.500.000 lei a reprezentat actualizarea cu indicele de inflație a sumei de 50.000 lei din 1986, nefiind efectuate calcule care să susțină această variantă, tribunalul apreciază că explicația pentru trecerea în contractul autentic al acestei sume este cea furnizată de vânzătoarea P. Ileana, că notarul public a indicat această sumă ca fiind prețul vânzării, deși în mod real prețul a fost deja achitat cu 11 ani în urmă de H. Augustin.
Raportat la cele evidențiate, tribunalul reține că s-a dovedit în cauză contribuția exclusivă a defunctului H. Augustin la achiziționarea bunului imobil înscris în CF nr. 25329 T. nr. top 3552/3/4, teren și casă, iar în masa succesorală rămasă după acest defunct întră acest bun în întregime.
Având în vedere cele arătate mai sus, tribunalul în baza art.312 alin.1 teza I din codul de procedură civilă va admite recursul declarat de reclamanta M. L., împotriva sentinței civile nr. 2786/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, pe care o va modifica în tot, în sensul că:
Va admite acțiunea civilă, precizată, formulată de reclamanta M. L., în contradictoriu cu pârâții H. D., A. M. și O. Ana. Va admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtele A. M. și O. Ana în contradictoriu cu M. L. și H. D. și în consecință: Conform art. 660 Cod civil se va constata că masa succesorală rămasă după defunctul H. Augustin, decedat la_ se compune din imobilele casă și teren în suprafață de 1202 mp situate în comuna T. înscrise în CF nr.25329 T., top.3552/3/a, vocație succesorală având reclamanta M.
L. și pârâtul H. D. în calitate de fii în cotă de 3/8 părți fiecare și numita H. Ana dec._ în calitate de soție supraviețuitoare în cotă de 2/8 părți.
Conform art. 660 Cod civil se va constata că masa succesorală rămasă după defuncta H. Ana, decedată la 1_ se compune din cota 2/8 părți din imobilele casă și teren în suprafață de
1.202 mp situate în comuna T. înscrise în CF nr.25329 T., top.3552/3/a, vocație succesorală având pârâtele A. M. și O. Ana în calitate de fiice în cotă de 1/2 părți .
Văzând dispozițiile art. 728 Cod civil și art. 6731și urm. Cod procedură civilă, raportat și la
concluziile raportului de expertiză tehnică în construcții (f.74-87), se va atribui imobilul casa și teren în suprafață de 1.202 mp înscrise în CF nr.25329 T., top.3552/3/a, reclamantei M. L. cu obligarea acesteia la plata de sultă compensatoare în favoarea pârâtele A. M. și O. Ana în sumă de 4.810 lei pentru fiecare și în favoarea pârâtului H. D. se stabilește sultă în sumă de
14.430 lei.
Tribunalul va dispune intabularea dreptului de proprietate asupra imobilelor sus arătate în favoarea reclamantei M. L., cu titlu de moștenire.
Conform art. 276 Cod procedură civilă din 1865 tribunalul urmează să compenseze parțial cheltuielile de judecată, având în vedere pe de o parte faptul că s-a admis în totalitate acțiunea principală formulată de M. L., dar s-a admis în parte și cererea reconvențională promovată de
A. M. și O. Ana, dar pe de altă parte și natura petitelor formulate, de dezbaterea succesiunii și partaj, care le profită tuturor părților.
Reclamanta a dovedit efectuarea următoarelor cheltuieli: onorariu avocat în sumă de 1.000 lei (f. 113), onorariu expert de 723,4 lei (f.68, 112), taxă de timbru în total de 1419 lei ( f. 4, 36), timbre judiciare în valoare de 15,1 lei.
Pârâtele au achitat depus chitanțe cu privire la onorariu avocat în sumă de 1.500 lei (f. 119) taxă de timbru de 700 lei (f.43), timbre judiciare în valoare de 5 lei.
Tribunalul stabilește că atât reclamanta, cât și pârâtele vor suporta taxele de timbru achitate și timbrele judiciare depuse la dosar. Onorariile de avocat se compensează parțial, până la suma de 500 lei, iar raportat la modul de admitere al acțiunilor, pârâtele vor fi obligate să achite reclamantei diferența de 500 lei cu titlul de onorariu avocațial. Cu privire la onorariul expertului, în sumă de 723,4, acesta va fi suportat de pârâte în proporție cu cota lor de proprietate din imobile, respectiv 2/8, în sumă de 180,85 lei.
Raportat la cele arătate anterior, tribunalul va obliga pârâtele să plătească reclamantei suma de 680,85 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Se va dispune comunicarea prezentei hotărâri la Administrația Finanțelor Publice B. și Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliara B. .
Față de prevederile art. 274 alin.1 Cod proc.civ., potrivit cărora "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată";, tribunalul față de admiterea recursului, le va obliga pe intimatele A. M. și O. Ana să plătească recurentei M. L. suma de 275 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxă de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanta M. L., cu domiciliul în com. Șieu - Măgheruș, sat Chintelnic, Nr. 286, jud. B. -Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 2786/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, pe care o modifică în tot, în sensul că:
Admite acțiunea civilă, precizată, formulată de reclamanta M. L., domiciliată în com. Șieu Măgheruș, sat Chintelnic, nr.286, județul B. Năsăud, în contradictoriu cu pârâții H. D., domiciliat în loc. M., nr.616, județul B. Năsăud, A. M., domiciliat în com. T., str. Ion C., nr.695, județul B. Năsăud, și O. ANA, domiciliată în com. T., nr.695, județul B. Năsăud.
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtele A. M. și O. ANA în contradictoriu cu M. L. și H. D. și în consecință:
Constată că masa succesorală rămasă după defunctul H. Augustin, decedat la_ se compune din imobilele casă și teren în suprafață de 1202 mp situate în comuna T. înscrise în CF nr.25329 T., top.3552/3/a, vocație succesorală având reclamanta M. L. și pârâtul H. D. în calitate de fii în cotă de 3/8 părți fiecare și numita H. Ana dec._ în calitate de soție supraviețuitoare în cotă de 2/8 părți.
Constată că masa succesorală rămasă după defuncta H. Ana, decedată la 1_ se compune din cota 2/8 părți din imobilele casă și teren în suprafață de 1202 mp situate în comuna T. înscrise în CF nr.25329 T., top.3552/3/a, vocație succesorală având pârâtele A. M. și O. Ana în calitate de fiice în cotă de 1/2 părți .
Atribuie imobilul casa și teren în suprafață de 1202 mp înscrise în CF nr.25329 T., top.3552/3/a, reclamantei M. L. cu obligarea acesteia la plata de sultă compensatoare în favoarea pârâtele A. M. și O. Ana în sumă de 4.810 lei pentru fiecare și în favoarea pârâtului H. D. se stabilește sultă în sumă de 14.430 lei.
Dispune întabularea dreptului de proprietate asupra imobilelor sus arătate în favoarea reclamantei M. L., cu titlu de moștenire.
Compensează parțial cheltuielile de judecată, obligă pârâtele să plătească reclamantei suma de 680,85 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Dispune comunicarea prezentei hotărâri după rămânerea irevocabilă la Administrația Finanțelor Publice B. și Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliara B. .
Obligă intimatele A. M. și O. Ana să plătească recurentei M. L. suma de 275 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
B. I. S. | S. | I. | B. | R. I. |
GREFIER
M. D.
Red/Dact: BISz/MD
_ / 2 ex
Jud. fond: T. L. M.
| ← Decizia civilă nr. 181/2013. Succesiune | Decizia civilă nr. 996/2013. succesiune → |
|---|
