Decizia civilă nr. 45/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
4204
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 45/R
Ședința publică din 23 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
P.: G. G. P.
J. ecător: M. C.
J. ecător: D. Ț.
G. ier: V. O.
Pe rol este soluționarea recursului civil formulat de reclamantul-pârât C.
I., domiciliat în V. de S., str. P., nr. 16, județul M., împotriva sentinței civile nr. 711 din_ pronunțată de J. ecătoria V. de S. în dosarul nr. _
, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul C. I., lipsă fiind intimatul P. orașului V. de S. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare din partea intimatului P. ui orașului V. de S. .
Instanța comunică în ședință publică un exemplar al întâmpinării cu recurentul C. I. .
Recurentul C. I. depune la dosar chitanța atestând plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 9,50 lei, timbru judiciar în valoare de 1 leu. Arată că, comisia a încercat să îl pună în posesie pe vechiul amplasament, conform sentinței civile nr. 65/2003 însă el a refuzat semnarea procesului-verbal pe motivul că pădurea a fost defrișată. Învederează instanței faptul că, în prezent nu deține o sentință judecătorească prin care să i se fi aprobat schimbarea amplasamentului față de cel indicat în sentința prin care s-a aprobat reconstituirea dreptului de proprietate. Învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat.
T. constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterile judiciare orale asupra recursului.
Recurentul C. I. solicită admiterea recursului în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 316 Cod procedură civilă și modificarea sentinței atacate, în temeiul dispozițiilor art. 304¹ Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă și după rejudecarea cauzei, admiterea
în totalitate a acțiunii principale, sau casarea cu trimitere spre rejudecare instanței de fond, cu obligarea intimatului la cheltuieli de judecată în recurs în cuantum de 100 lei reprezentând contravaloarea transportului la instanță potrivit bonului fiscal pe care îl depune la dosar.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Asupra cererii de recurs de față.
Prin sentința civilă nr. 711 din_ pronunțată de J. ecătoria V. de S. s-a respins ca nefondată acțiunea civilă intentată de reclamantul-pârât C. I. împotriva P. ui O. V. de S. .
În considerentele sentinței se arată că: Prin sentința civilă nr. 65 din 20 ianuarie 2003 a Judecătoriei V. de S. pronunțată în dos. nr. 133/2003, a fost admisă plângerea petentului C. I. formulată în contradictoriu cu Comisia Locală de fond funciar V. de S. și Comisia J. ețeană M. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 10 ha teren cu vegetație forestieră cuprins în foaia cadastrală nr. 394, nr. 396 și nr. 368 din localitatea V. de S. la locul numit Valea Sasului.
De asemenea, prin sentința civilă nr. 3472/2003 a fost admisă plângerea aceluiași petent și s-a dispus să i se reconstituie dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1,77 ha teren cu vegetație forestieră situat tot la locul denumit Valea Sasului. Hotărârile judecătorești menționate mai sus au rămas definitive și irevocabile și au intrat în puterea lucrului judecat.
În mai multe rânduri, Comisia Locală de fond funciar V. de S., al cărei președinte este, conform legii, P. O. V. de S., a încercat să pună în posesie pe reclamant asupra celor două parcele de teren menționate (10 ha +1,77 ha) situate la locul numit Valea Sasului și cuprinse( sub aspectul amenajamentelor silvice) în UP I, u.a. 108 și 104 ( pentru sentința civilă nr. 65/2003), respectiv UP I, u.a. 104 ( pentru sentința civilă nr. 3472/2003).
De fiecare dată, însă, reclamantul C. I. a refuzat să fie pus în posesie pe amplasamentul oferit, invocând faptul că terenul ar aparține unei alte persoane pe nume Chiuz I. .
În locul terenului ce vegetație forestieră care i se cuvine, petentul a solicitat să fie pus în posesie asupra unei suprafețe împădurite echivalente situate pe
"Valea Sasului"; unde pădurea are o valoare mult mai mare.
Față de cele reținute nu se poate considera că P. O. V. de S., în calitate de președinte al Comisie L. de fond funciar V. de S., a refuzat să-l pună în posesie pe reclamant, singurul caz în care ar fi justificată amendarea acestuia sau obligarea la daune cominatorii pe durata întârzierii. Se poate spune chiar că reclamantul, cu rea-credință, a urmărit obținerea unei sume cât mai mari de bani din totalizarea daunelor stabilite pe "zi de întârziere";.
În întâmpinare, s-a solicitat și să se constate că amplasamentul menționat este singurul amplasament liber de sarcini pe care reclamantul poate fi pus în posesie. Acest petit este inutil a fi formulat atâta vreme cât amplasamentul este identificat corect în cele două hotărâri care se pun în executare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C. I. solicitând admiterea recursului în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 316 Cod procedură civilă și modificarea sentinței atacate, în temeiul dispozițiilor art. 304¹ Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă și după rejudecarea cauzei, admiterea în totalitate a acțiunii principale, sau casarea cu trimitere spre rejudecare instanței de fond.
În motivarea recursului se arată că, hotărârea instanței de fond cuprinde motive străine de natura pricinii și totodată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Astfel, în sentința recurată se reține că, de fiecare dată reclamantul a refuzat să fie pus în posesie pe amplasamentul oferit, astfel că, nu se poate considera că P. în calitate de președinte al C. locale de fond funciar a refuzat să-l pună în posesie. În realitate, prin sentința civilă nr. 974/2009 instanța a statuat în mod definitiv cu privire la persoana căreia îi aparține culpa în neîndeplinirea punerii în posesie a recurentului, sens în care intimata a fost obligată la plata daunelor cominatorii. Nici după pronunțarea Deciziei civile nr. 387/R din_ a T. ui M. nu s-a procedat la punerea în posesie. Astfel, instanța în mod greșit a analizat cui îi revine culpa în neîndeplinirea obligațiilor, astfel că, instanța în mod greșit a analizat acest aspect, acesteia revenindu-i doar în a calcula despăgubirile.
P. orașului V. de S., prin întâmpinarea depusă (f.8), a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că, prin sentința civilă nr. 974/2009 a Judecătoriei V. de S., primarul a fost obligat la daune cominatorii doar în cazul în care nu se conformă cele dispuse, deci în situația în care refuză punerea în posesie. Nu sunt îndeplinite condițiile pentru a fi obligat la plata daunelor interese cauzate de întârzierea punerii în posesie a reclamantului, deoarece această întârziere este cauzată tocmai de reclamant. Acesta a refuzat punerea în posesie chiar și pe vechiul amplasament, respectiv cel din UPI ua 108 și 104.
Analizând sentința atacată prin prima motivelor de recurs și în considerarea dispozițiilor art. 312, 304¹ Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 65 din 20 ianuarie 2003 pronunțată de J. ecătoria V. de S. s-a dispus reconstituirea în favoarea reclamantului a dreptului de proprietate cu privire la terenul cu vegetație forestieră în suprafață de 10 ha cuprins în foaia cadastrală nr. 394, 396, 368 din localitatea V. de S., teren situat la locul numit "Valea Sasului";.
Prin sentința civilă nr. 974 din_ P. orașului V. de S. a fost obligat să îl pună în posesie pe reclamant cu privire la suprafața totală de 11,77 ha teren cu vegetație forestieră, iar în caz de refuz acesta urmând a fi obligat la plata sumei de 30 lei pentru fiecare zi de întârziere reprezentând daune cominatorii.
Așa cum a recunoscut recurentul în fața tribunalului, comisia a încercat să îl pună în posesie pe vechiul amplasament, conform sentinței civile nr. 65/2003 însă el a refuzat semnarea procesului-verbal pe motivul că pădurea a fost defrișată. Tot acesta a recunoscut faptul că, în prezent nu deține o sentință judecătorească prin care să i se fi aprobat schimbarea amplasamentului față de cel indicat în sentința prin care s-a aprobat reconstituirea dreptului de proprietate.
Potrivit art. 10 din HG nr. 890/2005 în situațiile în care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibilă, fostul proprietar sau moștenitorilor acestuia li se va oferi un alt amplasament situat în aceeași localitate sau într-o localitate învecinată.
Din textul de lege redat mai sus reiese că, regula este aceea că, punerea în posesie se face pe vechiul amplasament, iar comisia este obligată să ofere un alt amplasament doar în situația în care punerea în posesie pe vechiul amplasament nu este posibilă.
În cauză, așa cum au recunoscut părțile, punerea în posesie pe vechiul amplasament se poate realiza, terenul fiind liber, iar nefinalizarea procesului- verbal de punere în posesie s-a datorat culpei recurentului, care refuză acest amplasament.
Cum în cauză recurentul nu deține nicio sentință judecătorească prin care s-ar fi aprobat schimbarea de amplasament, având în vedere faptul că prin sentința prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate s-a stabilit și amplasamentul terenului, se apreciază că recursul este nefondat, urmând a fi respins conform dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
RESPINGE recursul declarat de C. I., domiciliat în V. de S., str. P.
, nr. 16, județul M. în contra sentinței civile nr. 711 din_ a Judecătoriei
V. de S., județul M. . IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi 23 ianuarie 2013.
P. | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
P. G. G. | C. | M., Ț. D. | O. | V. |
Red. P.G./_
T.Red. O.V./_
2 ex.
J. . la fond: T. H.
| ← Sentința civilă nr. 615/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 56/2013. Obligatie de a face → |
|---|
