Sentința civilă nr. 423/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 423/2013
Ședința publică din 13 Septembrie 2013 Instanța alcătuită din:
PREȘEDINTE: D. T. GREFIER: G. -C. Ț.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de reclamant P. I. V. în contradictoriu cu pârât M. H. O., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
La data de 09 septembrie 2013, prin registratura instanței s-a depus la dosar din partea reclamantului dovada cheltuielilor de judecată.
De asemenea, tot la data de 09 septembrie 2013, intimatul a înregistrat la dosar o cerere de repunere a cauzei pe rol și fixarea unui termen pentru dezbaterea fondului în ședință publică conform art. 400 NCPC coroborat cu prevederile alin. 2 parte finală a art. 244 NCPC și art. 389-394 NCPC.
Se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 06 septembrie 2013, când părțile prezente au pus concluzii pe fond conform încheierii din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistratată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamantul P. I. V. a chemat în judecată pe M. H. O. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea paratului la restituirea către reclamant a sumei de 181.276 euro calculata in lei la cursul BNR din ziua plații, reprezentând suma împrumutata si dobânda; obligarea paratului la plata către reclamant in continuare a dobânzii convenționale, pana la data restituirii integrala a împrumutului acordat; cu obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii s-a arătat că între P. I. V. in calitate de imprumutator si M. H. O. in calitate de împrumutat, s-a incheiat Contractul de împrumut din data de_ .
Conform art. 1 din Contractul de împrumut, P. I. V. a imprumutat paratului suma de 120.000 euro, in doua transe. Suma imprumutata a fost pusa la dispozitia acestuia, in numerar astfel: 40.000 euro înainte de semnarea Contractului de împrumut părțile convenind: " contractul odată semnat de către ambele parti tine loc de chitanța pentru aceasta suma" (art. 1.1. din Contractul de imprumut); 80.000 euro conform Anexei din data de_ la Contractul de imprumut, (Anexa 2) cu privire la care părțile au convenit sa: "tina loc de chitanța pentru achitarea restului de imprumut (n.n.: a sumei de 80.000 euro). Conform art. 1.2 din Contractul de
imprumut părțile au stabilit ca imprumutatul ca plătească imprumutatorului o dobânda de 10% pe an pentru suma imprumutata. Termenul de scadenta pentru restituirea sumei împrumutate si a dobânzilor aferente, a fost stipulat ca fiind: "de 1 an calendaristic incepand de la data la care debitorul primește de la creditor intreg imprumutul" (n.n.: respectiv începând cu data de_ data la care paratul a primit restul sumei împrumutate in cuantum de 80.000 euro). (la art. 1 teza finala din Contractul de imprumut).
Prin Actul Adițional din data de_ (Anexa 3) incheiat la Contractul de imprumut, (in continuare: "Actul Adiționat";) părțile au stabilit prelungirea perioadei de restituire a împrumutului, in sensul ca "imprumutatul debitor se obliga sa restituie imprumutul si dobânda aferenta acestuia pana la data de_ " (art.1 din Actul Adițional).
Termenul de scadenta convenit pentru restituirea sumei împrumutate si a dobânzii aferente nu a fost respectat de către parat care nu a restituit suma imprumutata si dobânda convenita.
Prin Notificarea nr. 17N/2013 comunicata paratului prin intermediul executorului judecătoresc, BEJ S. loan Calin, la data de_ reclamantul a somat, fara rezultat paratul, in vederea îndeplinirii obligațiilor contractuale asumate si a restituirii sumei împrumutate. Toate demersurile întreprinse au fost fara succes, paratul nerestituind împrumutul si dobânda aferenta nici pana in prezent.
Împrumutatorul are dreptul de a solicita obligarea împrumutatului la restituirea sumei împrumutate. Imprumutatorul a pus la dispoziția imprumutatului suma promisa. Cu privire la suma împrumutata din coroboarearea prevederilor art. 1.1 din Contractul de imprumut cu cele ale Actului Adițional rezulta faptul ca paratului i-a fost pus la dispoziție înainte de semnarea Contractului de imprumut un avans de 40.000 euro. Părțile au atribuit Contractului de imprumut valoarea unei "chitanțe" de natura a face dovada împrumutului (n.n. avansului) astfel cum se stipulează in mod expres la art. 1.1 din Contractul de imprumut respectiv:"contractul odată semnat de către ambele parti tine loc de chitanța pentru aceasta suma" (art.1.1. din Contractulde imprumut).
Primirea sumei de 40.000 euro a fost recunoscuta de către parat prin semnarea Contractului de imprumut. Paratului i-a fost pusa la dispoziție suma 80.000 euro (n.n.: restul sumei împrumutate) la data de_ .
Primirea sumei de 80.000 euro rezulta in mod clar din prevederile Actului Adițional in cuprinsul căruia se stipulează expres ca: "Subsemnatul debitor M. H. O. declar ca am primit de la creditorul P. loan V. restul de imprumut in suma de 80.000 euro la scadenta, in condițiile si termenii indicați ia art. 1.1 din Contractul de imprumut semnat fa_ ", Actul Adițional tinand loc si in acest caz: "de chitanța pentru achitarea restului de imprumut";. Ca urmare, atât Contractul de imprumut cat si Actul Adițional, ambele insusite de către parat prin semnătura fac dovada absoluta a existentei raporturilor juridice dintre parti si a primirii sumei împrumutate de către parat.
Paratul are obligația de a respecta obligațiile asumate convențional.
Contractul este obligatoriu intre parti.
Obligativitatea contractului legal încheiat si a clauzelor acestuia, de la care părțile nu se pot sustrage, rezulta din prevederile art. 969 din vechiul Codul Civil: "convențiile legal făcute au putere de lege intre părțile contractante".
In climatul de securitate si ordine juridica ce trebuie sa existe in societate, respectarea contractelor constituie un deziderat deoarece prin acestea se realizează drepturile subiective juridiceste ocrotite.
Respectarea clauzelor contractului prezintă o deosebita însemnătate, nu numai pentru raporturile dintre parti dar si pentru certitudinea si eficienta raporturilor juridice, in general si constituie un adevărat imperativ social.
Principiul pacta sunt servanda nu poate fi fundamentat numai pe cerințele morale ale respectării cuvântului dat ori pe cerințele juridice ale respectării voințelor individuale exprimate, si se înscrie in rândul cerințelor societății insăși. Conform art. 1 din Contractul de împrumut paratul si-a asumat obligația: de a restitui intreg imprumutul si dobânda aferenta acestuia in termen de 1 an calendaristic începând de la data la care debitorul primește de la creditor intreg imprumutul.
De astfel imprumutul, ca definiție este "un contract prin care una din parti da celeilalte oarecare câtime de lucru, cu indatorirea pentru dansa de-a restituie tot atâtea lucruri, de aceeași specie si calitate" (Art. 1576 din Codul Civil de la 1865 in vigoare la data încheierii Contractului de împrumut).
Partea contractanta, care are calitatea de titular de drepturi dobândite prin contract, este îndreptățită a pretinde celeilalte parti obligate satisfacerea acestor drepturi.
In consecința in virtutea art. 969 coroborat cu art. 1584 din Codul Civil de la 1864, paratul era obligat sa isi respecte obligația contractuala asumata si sa restituie integral suma împrumutata in cuantum de 120.000 euro si dobânda aferenta pana la termenul stipulat de către parti in Contractul de imprumut.
Imprumutatorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exacta a obligației care i se datorează (art. 1073 vechiul Cod Civil). Ca regula, raportat si la principiul forței obligatorii a contractului, împrumutatul isi îndeplinește de buna voie obligația si executa prestația datorata. In cadrul Contractului de împrumut/principala obligație a imprumutatului este de a restitui la scadenta lucruri de același gen, in aceeași cantitate si de aceeași calitate (art. 1584 vechiul Cod Civil), respectiv de a restitui suma împrumutata.
Aceasta obligație de rezultat, exista chiar si in situația in care nu ar fi prevăzuta in înscrisul constatator al contractului, deoarece ea trebuie sa fie subinteleasa ca o consecința fireasca, o data ce se dovedește ca predarea s-a făcut cu titlu de imprumut. Daca împrumutatul nu executa de bunăvoie obligația, imprumutatorul, pentru valorificarea dreptului sau subiectiv patrimonial pe care ii are impotriva imprumutatului debitor, poate recurge la mijloacele pe care legea i le pune la dispoziție.
Avand in vedere ca obligația de restituire a sumei împrumutate, este o obligație de a da care are drept obiect o suma de bani, executarea ei in natura este întotdeauna posibila. In consecința, imprumutatorul are dreptul de a obține prestația care i se datorează fiind îndreptățit sa ceara obligarea împrumutatului la restituirea sumei datorate.
Dreptul imprumutatorului de a solicita obligarea împrumutatului la plata dobânzii convenționale. Potrivit art. 2 din O.G. nr: 9/2000, (norme de drept material incidente in cauza acestea fiind in vigoare la momentul încheierii Contractului de împrumut) împrumutatul datorează dobândă numai "în cazul în care potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi";.
Conform art. 1587 din Codul civil de la 1864, legiuitorul a oferit pârtilor posibilitatea de "a stipula dobânzi pentru un împrumut de bani."
Părțile au convenit ca împrumutatul sa achite împrumutatorului o dobândă de 10% pe an pentru suma împrumutata, astfel cum rezulta din Contractul de împrumut. Dobânda pentru avansul si restul de împrumut curge de la datele la care au fost plătite sumele de 40.000 euro si 80.000 euro de către creditor debitorului." (Art.1.2) si prevederile Actului Adițional:
"Subsemnatul debitor declar ca sunt de acord sa iau cu împrumut_ si sa achit_ si dobânda stabilita de comun acord cu creditorul"
"imprumutatorul debitor se obliga sa restituie împrumutul si dobânda aferenta acestuia pana la data de_ " (art. 1 din Actul adițional).
Conform voinței pârtilor, dobânda a fost stabilita sub forma unui fruct civil, respectiv preț al folosinței lucrului împrumutat.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 194 coroborat cu art. 192 si art. 148 NCPC; art. 969, art. 1576, art. 1584, art. 1073 din vechiul Codul Civil; art. 1587 din vechiul Codul civil; art. 2 din OG. nr. 9/2000.
Pârâtul a depus întâmpinare, invocând excepția necompetenței materiale generale de ordine publică a tuturor instanțelor, excepția necompetenței materiale de ordine privată a Tribunalului C., iar pe fond respingerea ca neîntemeiată.
În susținerea primei excepții se invocă disp art. 95, 129-139 NCPC coroborat cu art. 3 din Legea 216/2011. Obligarea unei persoane la plata de dobânzi ar face complice instanța la o infracțiune.
În susținerea celei de a doua excepții se invocă disp art. 95, 129-139 NCPC și caracterul complex specializat al cauzei decurgând din convenția părților, respectiv natura comercială a acestuia la data încheierii actului.
Contractul a fost novat prin intermediul clauzei penale conținută în art. 5 și 5 pct. 1.
Cu privire la fond invederează că recunoaște valabilitatea contractului și a actului adițional, fiind gata să execute în natură obligațiile asumate.
Consideră nelegală pretenția de obligare la plata dobânzii convenționale până la data restituirii deoarece prin intrarea în vigoare a Legii nr. 216/2011 nicio instanță nu poate deveni complice la săvârșirea unei infracțiuni. Nici pretenția principală nu este temeinică întrucât se recunoaște în totalitate clauzele contractuale, contract care a fost novat prin intermediul clauzei penale conținute în art. și 5 pct. 1, act care reprezintă un contract de cesiune de părți sociale pe care nu a refuzat să îl respecte.
În intenția de a respecta întru tot clauzele contractuale a comunicat prin intermediul unui executor judecătoresc intenția de a executa asumația contractuală prin care s-a obligat să cesioneze 5% din procentul pe care îl deține din capitalul social al societății Ro Tours International SRL.
Cele două excepții de necompetență au fost respinse prin încheierea pronunțată la data de_ .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între P. I. V. in calitate de imprumutator si M. H. O. in calitate de împrumutat, s-a incheiat Contractul de împrumut din data de_ prin care P. I. V. a imprumut paratului suma de 120.000 euro, sumă remisă in doua transe.
Suma imprumutata a fost pusa la dispozitia pârâtului, in numerar prima tranșă de 40.000 euro înainte de semnarea Contractului de împrumut părțile convenind: " contractul odată semnat de către ambele parti tine loc de chitanța pentru aceasta suma" și tranșa a doua de 80.000 euro conform Anexei din data de_ la Contractul de imprumut, cu privire la care
părțile au convenit sa: "tina loc de chitanța pentru achitarea restului de imprumut
Conform art. 1.2 din Contractul de imprumut părțile au stabilit ca imprumutatul ca plătească imprumutatorului o dobânda de 10% pe an pentru suma imprumutata.
Termenul de scadenta pentru restituirea sumei împrumutate si a dobânzilor aferente, a fost stipulat un an calendaristic incepand de la data la care debitorul primește de la creditor intreg imprumutul.
Prin Actul Adițional din data de_, părțile au stabilit prelungirea perioadei de restituire a împrumutului, pana la data de_ .
Potrivit art.5 din convenție în situația în care debitorul nu restituie împrumutul în condițiile stabilite acesta se obligă să cesioneze creditorului în termen de 10 zile de la data prevăzută pentru restituirea împrumutului un număr de părți sociale aferente unui procent de 5% din procentul pe care îl deține din capitalul social al societății Ro Tours Internațional SRL.
Termenul de scadenta convenit pentru restituirea sumei împrumutate si a dobânzii aferente nu a fost respectat de către parat care nu a restituit suma imprumutata si dobânda convenita.
Prin întâmpinare pârâtul a recunoscut existența acestei convenții, inclusiv încasarea sumelor solicitate prin cererea de chemare în judecată.
Din interpretarea art. 969 C.civ. 1864, în vigoare la data încheierii convenției, convenția părților reprezintă legea acestora, fiecare parte fiind datoare să o respecte.
Potrivit art. 1584 cod civil 1864 împrumutatul are obligația să restituie suma împrumutată la data scadenței.
Natura acestei convenții este pur civilă, apărările cuprinse în întâmpinare cu privire la natura complexă specializată comercială a cauzei nefiind întemeiate. Este adevărat, așa cum rezultă din preambulul contractului de împrumut, că ambele părți dețin calitatea de asociați în cadrul unei societăți comerciale și că anterior au avut loc operațiuni în legătură cu calitatea de asociați ai acestei societăți a părților, dar convenția are o natură strict civilă în condițiile în care obiectul contractului este acordarea unei sume de bani cu titlu de împrumut cu obligația de a restitui
împrumutul și dobânda aferentă într-un termen de 1 an.
După cum reține și pârâtul în întâmpinare, dispozițiile cuprinse în art. 5 reprezintă o clauză penală prin care părțile au stabilit prejudiciul în cazul în care restituirea împrumutului nu s-a făcut în termen.
Așa cum a fost catalogată și în doctrină, clauza penală este clauză accesorie prin care pârâtul se obligă la plata unei alte valori sau la realizarea unei alte prestații reprezentând o garanție a obligațiilor pe care aceasta le are de executat.
Această interpretare decurge din disp. art. 1066 Cod civil. Totodată trebuie reținut că pârâtul nu are dreptul de a alege să execute obligația principală sau să execute clauza penală. Debitorul nu are un drept de opțiune și nici nu poate refuza executarea obligației principale în scopul executării clauzei penale. Potrivit art. 1068 Cod civil creditorul are facultatea de a cere de la debitorul care nu a executat la timp fie îndeplinirea clauzei penale, fior obligația principală. Așadar acest drept aparține creditorului și nu debitorului.
În această ordine de idei manifestarea pârâtului de executare a clauzei penale nu poate fi primită, neavând așadar relevanță în cauză notificarea în acest scop, făcută prin executor judecătoresc.
Criticile legate de cuantumul dobânzii sau așa-zisului împrumut cămătăresc sancționat de disp. Legii 216/2011 nu sunt întemeiate întrucât nu există nici un element care să ducă la concluzia că am fi în prezența unui
împrumut realizat în condițiile acestei legi. Nu s-a probat că reclamantul ar avea ca îndeletnicire darea de bani cu dobândă, iar Codul civil prevede posibilitatea solicitării unor dobânzi pentru sumele solicitate.
În convenția părților s-a convenit o dobândă de 10% pe an pentru suma împrumutată, dobândă care întrunește condițiile de legalitate cuprinse în disp OG 9/2000, dispoziții în vigoare la data introducerii acțiunii.
Potrivit acestei norme legale părțile sunt în drept să stabilească dobânda, dobândă care însă nu poate depăși în cazul împrumuturilor civile 50% din dobânda de referință comunicată de BNR. Așa cum rezultă din evidențele BNR, afișate pe site-ul oficial, la data încheierii convenției aprilie 2008 rata de referință a dobânzii era de 9,03 %, astfel încât dobânda stabilită convențional întrunește exigențele legale sus amintite.
Întrucât legiuitorul în art. 1587 C.civl. recunoaște posibilitatea împrumutului cu dobândă, în temeiul art. 969 C.civil pârâtul este obligat să execute și această obligație.
Reclamantul a cuantificat dobânzile solicitate până la data introducerii cererii de chemare în judecată, pentru care a și achitat taxa de timbru, prin întâmpinare neformulându-se nicio contestație în legătură cu modul de calcul.
Având în vedere considerentele arătate mai sus, văzând și prev art. 1073 Cod civil și convenția părților Tribunalul va admite cererea de chemare în judecată formulată de P. I. V. împotriva pârâtului M. H. O.
, și în consecință va obliga pârâtul să plătească reclamantului echivalentul în lei, la data plății, raportat la cursul BNR din acea zi, a sumei de 181.276 Euro, reprezentând împrumut nerestituit și dobânda stabilită, până la data formulării cererii de chemare în judecată; va obliga pârâtul să plătească reclamantului dobânda pentru suma împrumutată de 180.000 Euro conform convenției părților începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată și până la achitarea integrală a debitului;
Reclamantul a făcut cheltuieli de judecată cu plata taxei de timbru (f. 1, 27) și angajarea unui avocat (f. 69-70). Fiind în culpă procesuală ca urmare a admiterii acțiunii, instanța în temeiul art. 453 NCPC va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 22981,88 lei reprezentând cheltuieli de judecată taxă timbru și onorar avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată de P. I. V. cu dom. în C. -N., str. Iancu de Hunedoara nr. 26 C, jud. C., cu CNP 1.
, cu dom. procesual în C. -N., , str. B. J., nr. 1, ap. 3-4, jud. C., la av. C. Boncaciu, împotriva pârâtului M. H. O., cu dom. procesual ales în C. -N., str. A. F. nr. 4, jud. C., și în consecință:
obligă pârâtul să plătească reclamantului echivalentul în lei, la data plății, raportat la cursul BNR din acea zi, a sumei de 181.276 Euro, reprezentând împrumut nerestituit și dobânda stabilită, până la data formulării cererii de chemare în judecată;
obligă pârâtul să plătească reclamantului dobânda pentru suma împrumutată de 180.000 Euro conform convenției părților începând cu data
introducerii cererii de chemare în judecată și până la achitarea integrală a debitului;
- obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 22981,88 lei reprezentând cheltuieli de judecată taxă timbru și onorar avocat.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare la Tribunalul Cluj. Pronunțată în ședința publică de la 13 Septembrie 2013.
Președinte,
D. T.
Grefier,
G. -C. Ț.
Red.dact.D.T./C.Ț.
4 ex/_
| ← Decizia civilă nr. 470/2013. Obligatie de a face | Sentința civilă nr. 613/2013. Obligatie de a face → |
|---|
