Decizia civilă nr. 470/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 470/R/2013
Ședința publică de la 02 Octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ANA-SS JUDECĂTOR: D. T. GREFIER: C. -G. H.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelantul P. M. C. -N. și pe intimatul C. H. G., având ca obiect apelul declarat de reclamantul P. M. C. -N. împotriva Sentinței civile nr. 7789 din_ pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., dosar având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, atât la prima cât și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
T. ul constată că apelul este formulat și motivat în termen, comunicat, legal timbrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în temeiul art. 150 C.pr.civ., T. ul declară închisă faza cercetării judecătorești și reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.
T. UL
Reține că prin Sentința civilă nr. 7789 din_ pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N. s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, invocată de acesta prin întâmpinare, și pe cale de consecință, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul P. mun. C. -N., E. Boc, în contradictoriu cu pârâtul C. H. G., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Examinând actele și lucrările dosarului pe excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, invocată prin întâmpinare, prima instanță a reținut că, prin procesul verbal de constatare a contravenției nr. 91/_, pârâtul C. H. G. a fost sancționat contravențional cu suma de 2000 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 26 alin.1 lit. a din Legea nr. 50/1991, reținându-se că la data de_ pe str. Erkel Ferenc FN, bloc 1A, pârâtul, în calitate de proprietar al podului imobilului situat pe str. Erkel Ferenc FN, bloc 1A, a executat o scară metalică în vederea înlesnirii accesului în podul menționat, fără a deține autorizație de construire. Întrucât în termenul stabilit prin procesul verbal contravenientul nu a solicitat analizarea situației în vederea soluționării potrivit art. 28 alin.1, reclamantul a sesizat în conformitate cu dispozițiile art. 32 alin. 1 lit. b instanțele judecătorești.
La datele de_, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare prin care pârâtul a vândut numitelor C. Ana și M. L. a C. apartamentul nr. 11 și 12 situat în loc. C. -N., str. Erkel Ferenc FN, bloc 1A.
Așadar la data înregistrării prezentei acțiuni, pârâtul nu mai deținea calitatea de proprietar al apartamentului în care au fost efectuate lucrările pentru acre pârâtul a fost sancționat cu amendă contravențională.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății. Reclamantul trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât și pe cea pasivă.
Instanța constată că pârâtul a fost sancționat contravențional pentru nerespectarea dispozițiilor referitoare la edificarea construcțiilor prin procesul verbal menționat mai sus. Constată, de asemenea, că procesul verbal nu a fost atacat în termenul prevăzut de lege, motiv pentru care a devenit conform art. 37 din OG 2/2001 titlu executoriu. Cu toate acestea, la data sesizării instanței
judecătorești în vederea obligării acestuia la desființarea construcției ridicate fără autorizație, instanța constată, din înscrisurile depuse, faptul că pârâtul nu mai este proprietarul imobilului ce a făcut obiectul procesului verbal.
Este legitim argumentul reclamantului, în sensul că pârâtul deținea la momentul sancționării calitatea de proprietar, putându-se considera că dispozițiile Legii 50/1991 ar rămâne lipsite de substanță datorită simplei înstrăinări a imobilului, constructorul contravenient nemaiputând fi obligat la desființarea construcției pentru că nu mai este proprietar, iar noul proprietar pe motivul că nu el a săvârșit contravenția. Însă, fără a pune la îndoială și a
înlătura caracterul personal al răspunderii contravenționale, instanța reține că în momentul edificării unei construcții fără autorizație, fiind săvârșită o contravenție, se naște obligația desființării construcției care se transmite odată cu dreptul de proprietate asupra imobilului, fiind o obligație sui generis similară celor scriptae in rem. Așadar, ceea ce se transmite odată cu dreptul de proprietate nu este răspunderea contravențională, care este și rămâne personală, ci obligația de desființare a construcției ridicată fără autorizație, care este legată de posesia bunului.
Împotriva sentinței civile n.7789/2013 pronunțate de Judecătoria
C. în dosarul nr._ reclamantul P. municipiul C. -N., E. Boc, a promovat, solicitând modificarea sentinței civile atacate și în consecință, admiterea acțiunii.
M. ivul pentru care s-a respins acțiunea a fost admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului raportat la faptul că nu mai are calitatea de proprietar.
Consideră nelegală soluția instanței de fond de respingere a acțiunii, în primul rând, pentru că instanța de fond s-a rezumat la a admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, fără a analiza toate actele depuse la dosarul cauzei.
Astfel, sancțiunea contravențională a amenzii s-a aplicat prin procesul verbal de contravenție nr. 91/_ contravenientului C. H. G. pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 26 alin.l lit. a) din Legea nr. 50/1991 și s-a dispus intrarea în legalitate în termen de 60 zile de la data comunicării procesului, în modalitatea obținerii autorizației. Sancțiunea contravențională este definitivă, procesul-verbal nu s-a anulat, iar autorizația nu s-a emis în termenul stabilit în actul constatator.
Astfel consideră că obligația de a "intra în legalitate" revine numai contravenientului, fiind una personală.
În conformitate cu art. 32 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991 în cazul în care persoana sancționată contravențional nu a intrat în legalitate, organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune desființarea construcțiilor, ca sancțiune complementară, fiind incident art. 5 alin. 3 lit. g) din O.G. nr. 2/2001.
Faptul că proprietar al imobilului la data introducerii acțiunii nu mai este pârâtul nu are relevantă. Executarea sancțiunilor complementare, conform OG nr. 2/2001 (art. 40 și art. 48) ale cărei dispoziții completează Legea nr. 50/1991, are loc în condițiile legii speciale, în speță prin obligația ce revine numai contravenientului-pârâtul din prezenta cauză.
Sub acest aspect excepția nu se subscrie obiectului acțiunii și temeiului de drept. Lucrările fiind executate ilegal de proprietarul la aceea vreme, obligația de a le desființa revine numai acestuia.
Contractul de înstrăinare s-a realizat ulterior aplicării sancțiunii complementare și nu constituie o cauză de stingere a obligației, a încetării executării sancțiunii complementare, motiv pentru care consideră neîntemeiată admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. H. G.
.
În al doilea rând, din textul art. 32 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 rep. rezultă cu claritate faptul că măsura desființării construcțiilor executate nelegal constituie o sancțiune a nerespectării obligațiilor impuse de către agentul constatator prin procesul-verbal.
Or, măsura de intrare în legalitate, dispusă de agentul constatator prin procesul-verbal, nu a fost îndeplinită în termenul specificat, astfel încât se impune aplicarea sancțiunii de desființare a construcțiilor executate nelegal.
Nu s-a formulat întâmpinare în apel.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor at.1 din Legea nr.50/1991 autorizarea executării unor lucrări de construcție se poate solicita de către titularul unui drept real, astfel că și desființarea unor lucrări de construcție efectuate în lipsa autorizației de construire sau cu nerespectarea acesteia este o măsură care se solicita și dispune doar față de sau în contradictoriu cu titularul unui drept real asupra construcției.
Potrivit art.8 alin.2 din Legea nr.50/1991 autorizația de desființare se emite în aceleași condiții ca și autorizația de construire. Prin urmare, se urmează principiul simetriei, astfel că dacă la emiterea autorizație se cere calitatea de titular al uni drept real, aceeași calitate se solicită și persoanei care solicită emiterea autorizației de desființare sau față de care se dispune desființarea.
Chiar dacă pârâtul a fost sancționat contravențional cu amenda de 2000 lei și a fost obligat să solicite Primăriei municipiului C. -N. să analizeze situația pentru a intra î legalitate. În acest sens a fost stabilit un termen de 60 de zile. Cu toate că pârâtul a achitata amenda, nu s-a adresat pentru remedierea situației, astfel că s-a solicitat în temeiul dispozițiilor art.32 alin.1 lit.b din Legea nr.50/1991 desființarea lucrărilor realizate nelegal.
Chiar dacă răspunderea contravențională este una personală, măsura solicitată în temeiul dispozițiilor art.32 alin.1 litb din Legea nr.50/1991 aceea de desființare a construcției nu poate fi dispusă decât față de proprietarul
construcției, condiție pe care pârâtul nu o mai îndeplinește. Obligația de desființare a construcțiilor realizate nelegal este o obligație propter in rem care s-a transmis deodată cu dreptul de proprietate asupra construcției. Nelegalitatea construcției nu se asanează prin înstrăinare, însă fostul proprietar pierzând orice drept cu privire la construcție nu mai poate fi obligat la desființarea lucrărilor nelegale. Statuând în acest fel s-ar aduce atingere dreptului de proprietate al unui terț, drept apărat de art.44 din Constituția României. Prezenta acțiune însă nu se încadrează în limitările prevăzute de Constituția României prin art.44, când s-ar putea duce limitări dreptului de proprietate.
Ca urmare, tribunalul apreciază că în mod legal prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale a pârâtului. În ceea ce privește faptul că prima instanță nu a analizat actele de la dosar, apelul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art.137 Cod de procedură civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. Pornind de la aceste dispoziții, în mod legal prima instanță a analizat mai întâi excepția, iar urmare a admiterii acesteia cercetarea fondului a devenit de prisos.
Restul motivelor invocate constituie aspecte de fond care în lipsa unei cercetări a acestora sunt de prisos a fi analizate.
Raportat la considerentele mai sus invocate, în temeiul dispozițiilor art.296 Cod de procedură civilă va respinge ca nefundat apelul și va menține în întregime sentința atacată.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul P. M. C.
-N. împotriva Sentinței civile nr. 7789 din_ pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte, Ana-SS
Judecător,
D. T.
Grefier,
C. -G. H.
Red. S.S./ Tehnored. C.H. 4ex._
Jud. fond. C. S. N. - Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 213/2013. Obligatie de a face | Sentința civilă nr. 423/2013. Obligatie de a face → |
|---|
