Decizia civilă nr. 4560/2013. Partaj judiciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 4560/R/2013
Ședința publică din data de 27 noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A. -T. N.
JUDECĂTOR:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
M. -C. V.
GREFIER:
M. -L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN PRIN C. LOCAL AL M. C. -N., împotriva deciziei civile nr. 127/A/2013, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._ *, privindu-i și pe reclamanții BOLZ I. R., C. V., SN P. R. SA-D. R. C., C. N. L. R., F. I. ȘI F. M. ,
având ca obiect partaj judiciar.
Se constată că la data de 21 noiembrie 2013, pârâtul-recurent a depus la dosar, prin registratura instanței, dovada achitării timbrajului aferent recursului, în original, iar la data de 22 noiembrie 2013, reclamantul-intima B. I. -R. a depus concluzii scrise.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 20 noiembrie 2013, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A,
Inițial, prin sentința civilă nr. 4906 din_ a Judecătoriei C. -
N., s-a admis acțiunea civilă intentată de reclamantul B. I. R. împotriva pârâților S. ROMÂN prin C. LOCAL AL M. C. -
N., C. V., KIS ANA decedată în cursul procesului, succesor fiind K. SANDOR, C. N. P. R. SA-D. R. C., C.
N. L. R., F. I. și F. M. și în consecință, s-a reconsiderat partajul dispus prin sentința civilă nr. 86/2002 a T. ului C. cu privire la imobilul situat în C. -N., B-dul 21 D. 1989, nr. 51, înscris în CF nr. 1. C. -N., nr. top 4/876/1/I-4876/1/XIII cu părțile indivize comune și terenul în suprafață de 551 mp înscris în CF colectivă nr. 1. C. -N., în ceea ce privește atribuirea apartamentului nr. 13 din imobil, dispunându-se atribuirea în favoarea reclamantului a apartamentului nr. 3 din același imobil și intabularea în CF a dreptului de proprietate în favoarea acestuia cu titlu de moștenire și partaj.
Prin decizia civilă nr. 1677/R/din_ a T. ului C., s-a admis în parte și în consecință, s-a casat parțial sentința primei instanțe, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași judecătorie, în vederea stabilirii valorii de circulație a apartamentului atribuit în urma reconsiderării partajului și a unei eventuale sulte.
Urmare a casării cu trimitere, prin sentința civilă nr. 19743 din_ a Judecătoriei C. -N., s-a admis acțiunea civilă precizată și extinsă, intentată de reclamantul B. I. R. împotriva pârâților S. ROMÂN prin C. LOCAL AL M. C. -N., C. V., KIS
ANA decedată în timpul procesului, succesor fiind K. SANDOR, C. N. P. R. SA - D. R. C., C. N. "L. R. ";, F.
M. și F. I. și în consecință, s-a reconsiderat partajul asupra imobilului situat în municipiul C. -N., str. 21 D. 1989 nr.51 C.
, înscris în CF nr. 1. C. -N., nr.top 4/876/1/I-4876/1/XIII cu părțile comune și terenul în suprafață de 551 mp înscris în CF colectivă nr. 1. C. -N., în sensul că urmare a atribuirii către reclamant a apartamentelor nr. 3 și nr. 10, a fost obligat pârâtul C. local al municipiului C. -N. să îi plătească reclamantului o sultă în sumă de
51.356 lei.
A fost obligat pârâtul C. local al municipiului C. -N. să îi plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 2.020 lei.
S-a luat act de renunțarea reclamantului la judecata acțiunii în contradictoriu cu pârâtul Kis Sandor.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 6322 din 1998 a Judecătoriei C. -N., s-a constatat că reclamantul este moștenitor legal asupra cotei de 1/5 parte din imobilul înscris în CF nr. 3684 C. -N., nr. top 4875, s-a dispus rectificarea CF în sensul radierii dreptului de proprietate al S. ui Român privind cota de 1/5 parte din imobil și reînscrierea dreptului de proprietate al reclamantului asupra cotei menționate.
Ulterior, imobilul înscris în CF nr. 3684 C., a fost dezmembrat și transcris în 4 cărți funciare distincte; imobilul situat în C. -N., B-dul 21 D. 1989 nr. 51, a fost împărțit în 14 apartamente distincte, transcrise în CF ind. nr. 1. C., cu părțile indivize comune și terenul aferent, înscrise în CF col. 1. C., nr. top 4876/1.
Prin sentința civilă nr. 86/2002 devenită irevocabilă, acțiunea reclamantului în contradictoriu cu S. ROMÂN prin C. LOCAL AL
M. C. -N., C. V., KIS ANA și SN P. R. SA-D. R.
C. în calitate de proprietară a apartamentului nr. 14 și s-a dispus sistarea stării de indiviziune prin atribuirea în favoarea reclamantului a apartamentelor nr. 10 și nr. 13, cu obligarea acestui la plata sultei corespunzătoare în favoarea S. ui Român și intabularea dreptului de proprietate al reclamantului asupra celor două apartamente atribuite și a terenului aferent acestora.
Reclamantul a intrat în posesia apartamentului nr. 10, pe care ulterior l-a înstrăinat, dar nu a intrat și în posesia apartamentului nr. 13, care a fost atribuit în proprietate pârâtei C. N. "L. R. "; în baza O.U.G. nr. 159/1999, beneficiara înscriindu-și dreptul de proprietate în CF nr. 1. C. -N. .
Nu corespunde realității susținerea pârâtului potrivit căreia reclamantul ar încerca să modifice hotărâri judecătorești irevocabile, deoarece apartamentul nr. 13 a fost intabulat pe pârâta C. N.
"L. R. "; în CF nr. 1. C. -N., cu doar 3 luni înaintea soluționării dosarului de sistare de indiviziune, motiv pentru care și raportul de expertiză judiciară a fost efectuat pe baza stării anterioare de carte funciară, adică înainte de intabularea dreptului de proprietate al pârâtei C. N. "L. R. "; asupra apartamentului nr. 13.
Reclamantul nu are nicio culpă în ceea ce privește atribuirea celor două apartamente și nici în ceea ce privește imposibilitatea intrării în posesia apartamentului nr.13; reclamantul nu a revendicat apartamentul nr. 13 și nici nu a contestat dreptul de proprietate al pârâtei asupra apartamentului nr. 13, ci a solicitat atribuirea unui alt apartament în locul acestuia.
În imobilul situat în C. -N., B-dul 21 D. 1989, nr. 51, mai există apartamente ce nu au fost revendicate, astfel că i se poate atribui reclamantului în natură un alt apartament, opțiunea acestuia fiind pentru apartamentul nr. 3 care are destinația de spațiu comercial la fel ca și apartamentul nr. 13, iar suprafața utilă este de 29,49 mp față de apartamentul nr. 13 care are o suprafață utilă de 45,69 mp.
Prin decizia civilă nr. 260 din 10 mai 2012 a T. ului C., s-a anulat ca netimbrat apelul declarat de S. ROMÂN prin C. LOCAL AL M. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 19743 din_ a Judecătoriei C. -N. .
A fost obligat apelantul să îi plătească intimatului B. I. -R. cheltuieli de judecată în apel, în sumă de 1.000 lei.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că pentru exercitarea apelului împotriva sentinței, apelantul avea obligația achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 1.328,5 lei și 3 lei timbru judiciar, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o în mod nejustificat.
Prin decizia civilă nr. 4139 din 3 octombrie 2012 a Curții de Apel
C., s-a admis recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN prin C. LOCAL AL M. C. -N. împotriva deciziei civile nr. 260 din_ a T. ului C., care a fost casată și s-a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut în esență că instanța de apel i-a solicitat apelantului să indice valoarea sultei contestate, iar în caz contrar a stabilit o taxă judiciară în sumă de 1328,5 lei și 3 lei timbru judiciar.
Întrucât valoarea sultei contestate de pârât este de 51.356 lei taxă judiciară de timbru, trebuia stabilită în baza art. 11 din Legea nr. 146/1997.
Or instanța de apel nu a stabilit taxa judiciară de timbru în mod legal, raportat la valoarea contestată.
Prin decizia civilă nr. 127 din 14 martie 2013 a T. ului C., s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul C. local al
municipiului C. -N.
, împotriva sentinței civile nr. 19743 din _
a
Judecătoriei C. -N.
, pe care a păstrat-o în întregime.
A fost obligat apelantul să îi plătească intimatului B. I. R. cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 lei.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că în ceea ce privește stabilirea valorii pentru întregul imobil, expertul a studiat piața imobiliară din zonă, a oferit comparabile care sunt situate în apropierea imobilului în litigiu și a depus planșe foto în anexa expertizei, astfel încât imobilele comparabile să poată fi vizualizate și să poată justifica aplicarea corecțiilor ce se impun.
Întrucât imobilul în litigiu este compus din 14 apartamente și o suprafață mare de teren, nu s-au găsit pe piața imobiliară imobile asemănătoare având un singur proprietar, de aceea corecțiile sunt mai mari din punct de vedere procentual, însă valoric, valoarea indicată în expertiză pentru întregul imobil, reflectă realitatea.
La estimarea valorii apartamentelor s-a luat în calcul o depreciere normală a imobilului conform vechimii acestuia, iar îmbunătățirile făcute la apartamente de proprietarii lor actuali, nu au fost avute în vedere.
S-a luat în calcul valoarea pe mp atât pentru clădire cât și pentru teren, în scopul elaborării unei lucrări clare care să nu ducă la confuzii; tocmai pentru că imobilul este structurat pe apartamente, evaluarea întregului imobil este structurat pe apartamente, evaluarea întregului imobil trebuie făcută prin însumarea valorii apartamentelor și nu prin stabilirea valorii globale a unei clădiri cu sute de mp construiți.
Prin evaluarea clădirii în acest fel, probabil că valoarea acesteia și implicit a cotei de 1/5 parte ce îi aparține reclamantului ar fi fost mai mică, însă pentru stabilirea unei valori juste este necesar ca atât evaluarea cotei de 1/5 parte, cât și a apartamentelor ce urmează să fie atribuite reclamantului să se raporteze la aceleași criterii.
Corecțiile stabilite de expert sunt mari, referitor la unele comparabile, însă corecțiile extreme sunt înlăturate, rămânând ca finalmente valoarea stabilită de expert să se aporteze la comparabile cu cele mai mici corecții. Este adevărat că suprafața apartamentului nr. 3 atribuit reclamantului în schimbul apartamentului nr. 13 este mai mare, însă diferența de valoare se explică prin împrejurarea că apartamentul nr. 3 este un spațiu de locuit cu intrarea direct din curte, pe când apartamentul nr. 13 era un spațiu comercial cu ieșirea direct la stradă, iar spațiile comerciale au o valoare mai mare decât cele de locuit.
Evaluarea tuturor apartamentelor s-a făcut potrivit suprafeței corecte, astfel că eroarea cu privire la suprafață este una materială.
Diferența dintre sulta stabilită prin sentința atacată și cea stabilită prin procesul de partaj purtat anterior între părți este explicabilă prin destinația diferită a apartamentului atribuit în acest partaj de locuință, față de imobilul atribuit anterior care avea destinația de spațiu comercial, mult mai valoros.
De asemenea a mai reținut instanța de apel, că nu se justifică reducerea onorariului avocațial față de valoarea obiectului și de munca depusă de avocat timp de mai mulți ani de zile cât a durat procesul.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul C. local al municipiului C. -N., solicitând modificarea ei, admiterea apelului împotriva sentinței care să fie schimbată în sensul înlăturării obligației de plată către reclamant a sultei de 51.356 lei.
În motivarea recursului, pârâtul a susținut că decizia recurată este nelegală, fiind dată cu încălcarea limitelor casării dispuse prin decizia civilă nr. 1677/R din 2009 și cu încălcarea principiului non reformatio în pejus.
Astfel, prin decizia civilă nr. 1677/R/2009 s-a casat hotărârea și s-a dispus stabilirea valorii de circulație a apartamentului nr. 3 cu destinația de spațiu comercial în suprafață de 29,49 mp și nu de 45,69 mp cum s-a reținut din eroare în considerentele hotărârilor pronunțate.
Prin reevaluarea întregului imobil și recalcularea cotei de 1/5 parte care îi revine reclamantului, instanțele de fond au încălcat limitele casării, care a dispus stabilirea valorii de piață doar a apartamentului nr. 3 luat individual, urmând a se stabili dacă se impune stabilirea unei sulte raportat la valoarea apartamentului nr. 13 atribuit prin sentința civilă din 2002.
Procedând la o nouă reevaluare a apartamentului nr. 10 care a intrat în proprietatea reclamantului încă din anul 2002, instanța a încălcat autoritatea de lucru judecat a celor statuate prin hotărârile pronunțate în primul dosar de partaj, procedând în fapt la o nouă partajare și nu la reconsiderarea celui anterior.
O altă eroare a instanței de apel constă în menținerea sultei de
51.356 lei, reținând în mod eronat că diferența de valoare își găsește explicația în împrejurarea că apartamentul nr. 3 este un spațiu de locuit cu intrarea direct din curte, pe când apartamentul nr. 13 era un spațiu comercial cu intrarea direct din stradă și că este notorietate că spațiile comerciale au o valoare superioară celei de locuit și concluzionând că diferența dintre sulta stabilită prin sentința atacată și cea stabilită în partajul anterior este explicabilă prin destinația diferită a apartamentului atribuit prin acest partaj, aceea de locuință, față de imobilul atribuit anterior, care are destinația de spațiu comercial.
Acest argument este fals, deoarece apartamentul nr. 13 are suprafața mai mare decât cel atribuit anterior 29,48 mp construcție și 35 mp teren, față de 25,50 mp construcție și 30 mp teren.
Stabilirea valorii sultei s-a făcut în mod greșit și cu încălcarea îndrumărilor date de instanța de casare: din cuprinsul raportului de expertiză rezultă că valoarea estimată a apartamentului nr. 3 este de 84.839 lei, iar cea a apartamentului nr. 13 este de 72.916 lei, rezultând o sultă de 11.923 lei și nu de 51.356 lei.
Instanța a încălcat principiul non reformatio in prejus, agravând situația C. ui local al municipiului C. -N. în propria-i cale de atac, prin obligarea lui la plata sultei de 51.356 lei, încălcând autoritatea de lucru judecat și ceea ce a fost câștigat de partea care a declarat recursul, creând o situație privilegiată părții care nu a uzat de calea de atac, respectiv reclamantului și o situație mai grea pârâtului care a recurs la calea de atac.
Intimatul B. I. R. prin întâmpinare depusă la dosar fila 17- 18, a solicitat respingerea recursului și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării, pârâtul-intimat a arătat că referirile recurentului la probele administrate în cauză, nu se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Contestarea raportului de expertiză nu se poate face pe calea recursului, ci prin solicitarea întregirii expertizei, a contraexpertizei sau a obiecțiunilor la aceasta.
Eroarea primei instanțe cu privire la diferența de suprafață a fost apreciată corect de instanța de apel.
Intimatul a mai arătat că nu poate înțelege cum a ajuns recurentul la concluzia că apartamentul primit este spațiu comercial, probele administrate făcând dovada contrară.
Limitele casării nu se referă la sumele conținute de rapoartele de expertiză, o atare susținere fiind aberantă.
Examinând recursul pârâtului prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 86 din 4 aprilie 2002 a T. ului C., s-a admis acțiunea civilă intentată de reclamantul B. I. -R. împotriva pârâților S. ROMÂN prin C. LOCAL AL M. C. -N., C.
V., KIS ANA și SN P. R. SA-D. R. C. și în consecință, s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului situat în C. -
N., str. 21 D. 1989 nr. 51, înscris în CF nr. 1. C., nr. top 4876/1/I-4876/1/XIII cu părțile indivize comune și terenul în suprafață de 551 mp înscrise în CF colectivă nr. 1., nr. top 4876/1, conform răspunsului la obiecțiuni efectuat de M. M., corectat de instanță și în consecință, i s-a atribuit reclamantului spațiul comercial cu nr. top 4876/1/X în suprafață utilă de 45,69 mp cu părțile indivize
comune în cotă de 9,8/100 parte înscrise în CF colectivă nr. 1., și spațiul comercial cu nr. top 4876/1/XIII în suprafață utilă de 25,40 mp cu părțile indivize comune în cotă de 5,47/100 parte înscrise în aceeași CF colectivă, precum și terenul în suprafață de 71,19 mp, în valoare totală de 569.146.537 lei vechi; restul apartamentelor și a spațiilor comerciale au rămas pe vechii proprietari S. ROMÂN în administrarea C. ui local al municipiului C. -N. ; a fost obligat reclamantul să îi plătească pârâtului C. ui local al municipiului C.
-N. o sultă în sumă de 2.139.638 lei vechi; s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantului asupra spațiilor comerciale atribuite cu titlu de moștenire și partaj și a fost obligat pârâtul C. local al municipiului C. -N. să îi plătească reclamantului cheltuieli de judecată parțiale în sumă de 2.536.000 lei vechi.
Solicitarea reclamantului din actualul ciclu procesual, de reconsiderare a partajului, a fost determinată de faptul că apartamentul nr. 13 cu nr. top 4876/1/XIII în suprafață de 25,40 mp și părțile indivize comune în cotă de 5,47/100 parte, de 30 mp având destinația de spațiu comercial, i-a fost atribuit pârâtei C. N. L. R. în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 159/1999, care și-a
înscris dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 13 în CF nr. 1.
C. -N. .
Apartamentul nr. 3 atribuit reclamantului în urma reconsiderării partajului, având nr. top 4876/1/III are suprafața de 29,48 mp și o cotă-parte din teren de 35 mp, așadar mai mare decât aceea a apartamentului nr. 13 de 25,40 mp atribuit inițial pârâtului.
Expertul Șomlea M. R. a stabilit (fila 53) că valoarea totală a apartamentului nr. 3 este de 20.095 euro reprezentând 84.839 lei, în timp ce valoarea totală a apartamentului nr. 13 este de 17.271 euro reprezentând 72.916 lei, ceea ce înseamnă că reclamantul ar trebui să îi plătească pârâtului o sultă în sumă de 2.824 euro, respectiv 11.923 lei și nu invers.
Dar prima instanță a reținut eronat că pârâtul trebuie să îi plătească reclamantului o sultă în sumă de 51.356 lei, pe baza aceluiași raport de expertiză, prin raportarea valorii cumulate a apartamentului nr. 10 și nr.3 în valoare totală de 215.907 lei, la cota de 1/5 parte cât reprezintă aceste două apartamente din întregul imobil.
Acest calcul este greșit, deoarece apartamentul nr. 10 nu face obiectul actualului proces, întrucât acel apartament i-a fost atribuit reclamantului în baza sentinței inițiale de partaj, după care ulterior l-a și înstrăinat unui terț.
Corespunde realității susținerea recurentului potrivit căreia prin decizia civilă nr. 1677 din 18 decembrie 2009 a T. ului C. s-a casat doar în parte sentința inițială a Judecătoriei C. -N. și s-a trimis cauza spre rejudecare, numai "în vederea stabilirii valorii de circulație a apartamentului atribuit în urma reconsiderării partajului și a unei eventuale sulte";.
Conform principiului non reformatio in pejus, apelantului nu i se putea înrăutăți situația în propria-i cale de atac.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 alin.(1) și (3) C.pr.civ., se va admite recursul declarat de pârât împotriva deciziei tribunalului, care va fi modificată și rejudecând, se va admite recursul declarat de pârât împotriva deciziei tribunalului, care va fi modificată în sensul că se va admite apelul declarat de același pârât împotriva sentinței judecătoriei, care va fi schimbată în sensul că se va înlătura dispoziția privind obligarea pârâtului la plata sultei în sumă de 51.356 lei în favoarea reclamantului.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Expertiza efectuată în cauză este o probă utilă în ceea ce privește evaluarea apartamentelor 13 și 3.
În temeiul art. 274 alin.(1) C.pr.civ., intimatul va fi obligat să îi plătească recurentului, cheltuieli de judecată în apel și recursuri, reprezentând taxe judiciare de timbru și timbru judiciar, în sumă de 2.697,27 lei.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN prin C. LOCAL AL M. C. -N., împotriva deciziei civile nr. 127/A din 14 martie 2013 a T. ului C., pronunțată în dosar nr._ *, pe care o modifică în sensul că admite apelul declarat de pârâtul S. ROMÂN prin C. LOCAL AL M. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 19743 din_ a Judecătoriei C. -N., pronunțată în dosar nr. _
, pe care o schimbă în parte, în sensul că înlătură dispoziția privind obligarea pârâtului S. ROMÂN prin C. LOCAL AL M. C. -
N., să îi plătească reclamantului B. I. -R. sulta în sumă de
51.356 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă pe intimatul B. I. -R. să îi plătească recurentului S. ROMÂN prin C. LOCAL AL M. C. -N., suma de 2.697,27
lei, cheltuieli de judecată în apel și în recursuri.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 noiembrie 2013.
Președinte,
Judecători,
A.
-T. N.
T.
D.
M. -Carman V.
Grefier,
M. -L. T.
Red.TD:_
Dact.CC:_ -3 ex.
| ← Decizia civilă nr. 814/2013. Partaj judiciar | Decizia civilă nr. 568/2013. Partaj judiciar → |
|---|
