Decizia civilă nr. 46/7. Contestaţie la executare

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. _

DECIZIA C IVILĂ Nr. 46 7/ R/2 01 3

Ședința publică din data de 4 decembrie 2013 Tribunalul format din:

PREȘEDINTE: R. I. B., judecător JUDECĂTOR: M. L. B.

JUDECĂTOR: G. C. F., președinte de secție

GREFIER: N. G.

S-au luat în examinare recursurile civile declarate de contestatorii A. A., A. A. și B. L. R. SA - S. B. , împotriva sentinței civile nr. 5278/_, a încheierilor de ședință din data de_ și a încheierilor de ședință din data de_ ,_ ,_ ,_ și_, pronunțate de Judecătoria Bistrița, având ca obiect contestație la executare.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat Bora A. pentru contestatorii A. A. și A. A., mandatarul P. R. pentru intimatul R. C., lipsă fiind contestatorii-recurenți A. A., A. A., recurenta B. L. R. - S. B., intimații

R. C., RO C. I. SA, B. T. - S. B., G. D., V. V. și V. F. . Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Se constată că la data de_ la dosar s-au depus, prin registratura instanței, concluzii scrise din partea intimatului R. C., prin mandatar P. R., la care se atașează în copie: act de adjudecare din_, proces-verbal din_, încheierea nr. 20509/2012 cf, extras de c.f. nr. 3346 B., extras de c.f. nr. 25057 Dumitrița, planșe foto (filele 83, 84) și proces-verbal din data de_ .

Reprezentantul contestatorilor-recurenți, avocat Bora A. și mandatarul intimatului R.

C., arată că nu formulează cereri prealabile dezbaterii recursului.

Nemaifiind cereri prealabile soluționării recursului, tribunalul închide faza de cercetare judecătorească și dispune dezbaterea acestuia.

Reprezentantul contestatorilor-recurenți, avocat Bora A., solicită admiterea recursului promovat de contestatori, modificarea în totalitate a sentinței atacate în sensul admiterii contestației la executare, fără cheltuieli de judecată. Totodată, solicită admiterea recursului declarat de contestatoarea B. L. R. SA, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

In temeiul dispozițiilor art. 68 alin. 4 Cod procedură civilă mandatarul intimatului nu poate pune concluzii pe fondul recursului.

T R I B U N A L U L

Deliberând constată,

Prin sentința civilă nr. 5278/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița la data de 19 iunie 2013 în dosarul nr._ s-au respins ca neîntemeiate, atât contestațiile la executare din dosarele conexate nr._, nr._ și nr._ formulate de contestatorii A. A. ,

A. A. și B. L. R. SA, prin S. B. în contradictoriu cu intimații R. C. , prin mandatar P. R. , RO C. I. SA, B. T. - S. B. și G. D. , cât și cererea de intervenție formulată de intervenienta A. A. , în interesul contestatorului A. A., precum și cererea de întoarcere a executării silite formulată de contestatoarea B. L. R. SA.

S-a luat act de renunțarea la judecata contestației la executare formulată de contestatoarea B. L. R. SA față de intimații V. V. și V. F. .

S-a respins ca prematură cererea formulată de contestatoarea B. L. R. SA de restituire a cauțiunii în sumă de 7.000 lei achitată cu recipisa de consemnare la CEC B. SA nr._ .14 (seria TA nr. 1626547) depusă în dosarul nr._ .

Au fost obligați contestatorii să achite intimatului R. C. suma de 5900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat în sumă de 3000 lei și 2900 lei onorariu pentru expertizele tehnice efectuate în cauză.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond, în baza probatoriului administrat, a reținut faptul că în dosarul execuțional numărul 62/2010 al Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești Andronesi V. n-D. și Andronesi D. a M. a fost demarată executarea silită imobiliară împotriva bunurilor proprietatea contestatorului A. A., la cererea creditorilor V. V. și V. F., potrivit titlului executoriu - Ordonanța nr. 7170/2009 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, pentru recuperarea debitului de 1990 Euro și 4934 lei, imobilul supus executării silite fiind compus din teren de 2900 mp situat în localitatea B., înscris în CF 17573 B., nr. cadastral 9759, proprietatea contestatorului cu titlu de ieșire din indiviziune, dobândit prin convenția de partaj avută în vedere la pronunțarea sentinței civile nr. 2260/2007 a Judecătoriei B. (fila 27 din dosarul execuțional nr. 62/2010). Prin încheierea civilă nr. 660/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ s- a încuviințat executarea silită.

În dosarul nr. 194/2010 al aceleiași societăți profesionale de executori judecătorești creditorul Morozan Doru a formulat și el cerere de executare silită a patrimoniului debitorului A.

A. pentru recuperarea debitului în sumă de 5.000 Euro, constând din casă de locuit formată din 4 camere, bucătărie, cămară, baie antreu, debara, două verande, pivniță, garaj, lemnărie, seră, garaj, două magazii, cameră locuit, și 4 magazii, precum și teren în suprafața de 1.745 metri pătrați, bunuri situate în localitatea B., strada T. T., numărul 8, județul B. -Năsăud, înscrise în CF nr. 3346 B. nr. top. 2429/_ /2/1 și 2432/12/1, în favoarea contestatorului

A. A., cu titlu de moștenire și partaj judiciar, așa cum rezultă din evidențele de carte funciară depuse la dosarul execuțional nr. 194/2010 (conexat la dosarul nr. 62/2010), la filele 14-19 din dosar. Prin încheierea civilă nr. 1661/2010 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ a fost încuviințată executarea silită.

Trebuie precizat că acest creditor a renunțat la executarea silită, așa cum reiese din declarația sa depusă la dosarul nr. 194/2010 - fila 230, de care executorul judecătoresc a luat act conform procesului-verbal din data de_ (fila 231 din dosar).

În dosarul nr. 125/2010 al Societății civile profesionale de Executori Judecătorești Andronesi V. n-D. și Andronesi D. a M. a fost demarată executarea silită imobiliară împotriva bunurilor proprietatea contestatorului A. A., la cererea creditorului G. D. , potrivit titlului executoriu - Ordonanța de plată nr. 442/2010 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, pentru recuperarea debitului de 5000 Euro și 2405 lei, imobilul supus executării silite fiind compus din teren de 2900 mp situat în localitatea B., înscris în CF 17573 B., nr. cadastral 9759, proprietatea contestatorului cu titlu de ieșire din indiviziune, dobândit prin convenția de partaj avută în vedere la pronunțarea sentinței civile nr. 2260/2007 a Judecătoriei B. (fila 27 din dosarul execuțional nr. 62/2010). Prin încheierea civilă nr. 1104/2010 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ a fost încuviințată executarea silită.

Dosarele nr. 125/2010 și nr. 194/2010 au fost conexate la dosarul execuțional nr. 62/2010, constatându-se totodată că debitorul mai are datorii rezultate din contracte de credit și față de creditoarea - ce are dublă calitate procesuală, atât contestatoare, cât și de intimată în prezenta cauză B. L. R. SA, precum și față de intimații Ro C. I. SA și B. T. SA -

S. B., care au formulat cereri de înscriere la eliberarea și distribuirea sumelor realizate din executarea silită a patrimoniului debitorului A. A. (filele 62-63 din dosarul execuțional nr. 194/2010, fila 42 din dosarul execuțional nr. 62/2010).

Potrivit dispozițiilor art. 497 raportat la art. 500 Cod procedură civilă, debitorul a fost somat la data de_ să achite debitul în caz contrar se va proceda la vânzarea la licitație publică a imobilului teren în suprafață de 2.900 m.p. înscris în c.f. 17573 B., nr. cadastral 9759. După expirarea termenului de 15 zile expertul tehnic C. I. a procedat la evaluarea susmenționatului imobil.

Potrivit dispozițiilor art. 373 indice 1 alin. 3 Cod procedură civilă, la data de_ debitorul A. A. a declarat că deține în proprietate o casă de locuit și teren aferent de 1.700 m.p.; un teren în suprafață de 1.300 m.p.; un teren în suprafață de 2.900 m.p. (cel evaluat mai sus), declarând totodată că nu deține în proprietate autoturisme și lichidități bancare.

Pentru terenul în suprafață de 2.900 m.p. s-au organizat licitații la următoarele date: _

,_, iar la data de_ numitul Predescu V. iu N. a comunicat către SCPEJ Andronesi

V. n D. și Andronesi D. a M., în scris (filele 180-182 din dosarul execuțional nr. 194/2010), că este proprietarul de drept a susmenționatului imobil teren de 2900 mp dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4460/_ de către notarul public Buta M. .

În acest sens Predescu V. iu N. a formulat acțiune în prestație tabulară înregistrată la Judecătoria Bistrița sub nr._, în care prin sentința civilă nr. 3351/2013 s-a admis acțiunea civilă extinsă, formulată de reclamantul Predescu V. iu N. împotriva pârâților A.

, V. V., V. F., G. D., Sc Rocredit I. SA ca fiind întemeiată și în consecință s- a dispus intabularea în CF 56826 B., sub nr. cadastral 9759 a dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului teren de natură arabil, în suprafață de 2.900 mp., identificat în ridul "Cighir";, sola 116, parcela 1 din titlul de proprietate nr. 7768/1994, cu titlu de cumpărare, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentic nr. 4460/_, conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul Talpoș M. Narcis, act ce face parte integrantă din prezenta sentință, precum și radierea mențiunilor înscrise în CF 56826 B., în partea III - Foaia de sarcini, sub C1-3, asupra imobilului de mai sus.
Având în vedere această situație, chiar înainte de a se pronunța hotărârea judecătorească mai sus menționată, susceptibilă de apel în termen de 15 zile de la comunicare, executorul judecătoresc nu a mai procedat la vânzarea acestui imobil.
Potrivit art. 497 raportat la art. 500 Cod procedură civilă, debitorul a fost somat să achite debitele în caz contrar se va proceda la vânzarea la licitație publică a imobilelor casă de locuit și teren aferent situate în B., str. T. T. nr. 8. După expirarea termenului de 15 zile, expertul judiciar C. I. a procedat la evaluarea acestor imobile, stabilind ca preț suma de
518.000 lei.
La data de_ B. T. - S. B. a solicitat înscrierea pe tabloul creditorilor pentru recuperarea debitului de 40.000 lei reprezentând credit, dobânzi și penalități.
În_ B. L. R. S.A. - S. B. a solicitat înscrierea la eliberarea și distribuirea sumelor realizate din executarea silită a debitorului, pentru recuperarea sumei de 246.473,40 lei, reprezentând credit, dobânzi și penalități calculate până la_ .
La_ S.C. Rocredit I. S.A. B. a solicitat recuperarea de la debitor a sumei de 180.525,58 lei reprezentând credit, dobânzi și comisioane.
Pentru imobilele situate în B., str. T. T., nr. 8 s-au organizat următoarele licitații publice:_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ . Pentru acest din urmă termen au formulat cerere de înscriere la licitație licitatoarele: P. A. Florina și P. R. în numele și pentru mandantul său R. C., ambele achitând cauțiunea legală de 38.850 lei, conform recipiselor de consemnare aflate la dosar.
Așa cum reiese din documentația tehnică de evaluare depusă la filele 21-44 din dosarul execuțional nr. 194/2010, expertul evaluator C. I., a stabilit prețul imobilelor ca fiind
518.000 lei, însă prețul de începere a licitației a fost de 388.500 lei, datorită faptului că acesta a fost redus cu 25 % în considerarea dispozițiilor art. 509 alin. 5 din C.proc.civ., prețul inițial nefiind oferit de niciun participant, motiv pentru care în data de_, participantele la licitație, care nu au calitate nici de creditoare-urmăritoare nici de interveniente, fiind terțe persoane, au oferit pentru început P. R. suma de 50.000 lei, P. A. Florina suma de 51.000 lei iar după mai multe oferte, P. R. a adjudecat imobilul, în numele și pentru R. C., pentru suma de
70.000 lei. În baza dispozițiilor art. 512 alin. 1 Cod procedură civilă, mandatara a solicitat ca diferența de preț în sumă de 31.150 lei să o achite până cel târziu la data de_ . Această diferență a fost achitată la data de_ .
Împotriva procesului verbal de licitație s-a formulat contestație la executare, iar Judecătoria Bistrița prin încheierea civilă nr. 11329/2011 pronunțată în dosarul nr._ a admis cererea de suspendare provizorie a executării silite demarată în dosarul execuțional nr. 62/2010 susmenționat, până la soluționarea cererii de suspendare a executării silite formulată în cadrul contestației la executare obiect al dosarului nr._ al Judecătoriei B. .
Prin încheierea pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ s-a respins cererea de suspendare a executării silite formulată de către contestatorii B. LSA. și A. A.
, motiv pentru care la data de_ s-a procedat de către executorul judecătoresc la eliberarea către adjudecatar a "Actului de Adjudecare", iar în baza acestui titlu executoriu, mandatara- intimată P. R. a solicitat predarea în posesia sa a imobilelor adjudecate.
Judecătoria Bistrița prin încheierea civilă nr. 8690/2012 pronunțată în dosarul_ a dispus suspendarea provizorie a executării silite începută în dosarul nr. 62/2010 până la soluționarea cererii de suspendare a executării silite formulată în cadrul contestației la executare din dosarul nr._ a Judecătoriei B. cu termen de judecată la data de_ .
Prin toate cele trei contestații la executare conexate, ce fac obiectul prezentei cauze, contestatorii A. A., A. A. și B. L. R. SA invocă un prim motiv de nelegalitate al procesului-verbal de licitație întocmit la data de_ în dosarul execuțional nr. 62/2010
referitor la prețul la care a fost adjudecat imobilul de către intimatul R. C., considerat de aceștia ca fiind derizoriu.
Din conținutul procesului-verbal de licitație imobiliară încheiat la data de_, precum și din actele dosarul execuțional nr. 62/2010, instanța a reținut că în speță s-au îndeplinit condițiile pentru ținerea licitației prevăzute de art. 506 alin. 1 C.proc.civ., respectiv s-a depus cauțiunea de 10% din prețul de începere a licitației pentru termenul respectiv, adică 38.850 lei de către ambele licitatoare, iar la termenul de licitație din_ s-au prezentat persoanele mai sus menționate, respectiv cele care au îndeplinit obligația de depunere a cauțiunii prevăzută în art. 506 C.proc.civ., așa cum reiese din recipisele atașate la dosarul nr. 62/2010 - filele 94 și 98.
Prețul de începere a celei de a doua licitații a fost de 388.500 lei, redus cu 25% deoarece nu s-a oferit nici prețul la care au fost evaluate de către expert imobilele, astfel că imobilul s-a adjudecat pentru suma de 70.000 lei, după trei strigări succesive de către intimatul R. C. .
L. R. S.A, în calitate de creditor, a mai invocat ca și motiv al nelegalității formelor de executare și participarea formală la licitație a doamnei P. A. Florina, pe lângă caracterul neserios al prețului de vânzare al imobilului.

În privința participării la licitația publică, s-a constatat că s-a făcut în urma afișării publicației de vânzare a imobilului de către executorul judecătoresc care conține invitația către toți cei care vor să cumpere imobilul de a se prezenta la termenul de vânzare, în locul fixat în acest scop. Participanții sunt obligați să depună cauțiunea de 10% din prețul de începere a licitației pentru termenul respectiv, dovada consemnării fiind atașată ofertei de cumpărare. Această obligație a fost respectată de intimat, respectiv acesta a depus cauțiunea 38.850 lei, iar recipisa nr. 1447/_ a fost atașată ofertei de cumpărare.

Potrivit art. 504 alin. 4 C.proc.civ., executorul judecătoresc, la cererea celui interesat, va anunța vânzarea la licitație și într-un ziar de largă circulație, astfel că, deși avea această posibilitate, instanța a constatat că, în speță, contestatoarea B. L. R. SA avea posibilitatea de a solicita executorului judecătoresc publicarea vânzării la licitație și într-un ziar de largă circulație, dar pe lângă faptul că dat curs acestui drept al său nici nu a participat la licitația publică, astfel că a dat dovadă de pasivitate pe întreg parcursul desfășurării executării silite, cu atât mai mult cu cât au fost afișate 7 (șapte) publicații de vânzare, având loc 6 licitații la care nu s-a putut vinde bunul, din lipsa de ofertanți.

De asemenea, deși nu avea obligația de a depune cauțiunea prevăzut la alin. 1 din art. 506 C.proc.civ., fiind creditoare și neexistând nicio dispoziție legală care să o împiedice să participe la licitație apare ca nejustificată susținerea ei cu privire la participarea așa zis formală a d-nei P. A. Florina la licitație, în condițiile în care nu s-a făcut dovada celor afirmate, așa cum cer dispozițiile art. 1169 din C.civil.

Întrucât nemulțumirea contestatoarei se întemeiază pe faptul că "una dintre persoane a participat doar formal, participare care s-a făcut exclusiv pentru asigurarea numărului de doi participanți prevăzut de art. 509 alin. 5 C.proc.civ., în lipsa căruia executorul nu ar fi putut să declare adjudecatar decât dacă ofertantul R. C. oferea 75% din valoarea de evaluare a imobilului, în condițiile în care ar fi fost interesată ca acel imobil să fie adjudecat în proporție de 75%, participând ar fi avut posibilitatea să adjudece imobilul plătind acel preț ori adjudecând în contul creanței.

În acest fel, este de neînțeles lipsa acesteia de participare la licitație, cu atât mai mult cu cât a solicitat doar să fie citată cu ocazia distribuirii sumelor rezultate din vânzare, chiar dacă avea tot interesul de a participa pentru a se oferi un preț superior, licitând în condițiile permise de lege pentru a se putea îndestula din prețul oferit, dar nu a intervenit în niciun fel, cu toate că norma legală facilita intervenția și participarea.

Nu a fost așadar justificată susținerea contestatoarei că prețul la care s-au vândut imobilele este unul neserios sau derizoriu și nici din probele tehnice efectuate în cauză, mai precis raportul de contraexpertiză tehnică efectuat de 3 experți, Muzsi V., Pavelea Ironim și Poenar V.

, care au constatat în urma evaluării imobilelor, că datorită vechimii acestora, de peste 57 de ani și a deprecierii funcționale și externe, că imobilele constând în casă de locuit, anexe și teren de 1745 mp, aveau o valoare de piață totală la data de_ (data licitației) de 345.692 lei, din care valoarea construcțiilor era de 220.733 lei, iar a celor licitate de doar 161.421 lei, valoarea terenului fiind de 178.513,5 lei, deci în total de doar 339.934,5 lei, mai mică decât valoarea stabilită prin expertiză de expertul evaluator C. I., solicitat de către executorul judecătoresc înainte de a se efectua publicația de vânzare pentru imobile, aceea de 518.000 lei și mai mică chiar și decât 75 % din această valoare, de 388.500 lei de la care a pornit licitația.

Astfel, executorul judecătoresc și-a îndeplinit obligațiile prevăzut de art. 500-512 alin. 1 din C.proc.civ., care a înștiințat atât pe creditorii persoane fizice cât și persoanele juridice, B. L.

R. SA, Ro C. I. SA, B. T. SA despre licitațiile organizate la care însă niciuna dintre acestea nu a participat și nici nu a invocat vicii de comunicare a actelor respective, motiv pentru care se presupune că au cunoscut toate actele și formele de executare întocmite în dosarele execuționale nr. 62/_ și 125/2010 și au cerut doar să fie citați la distribuirea sumelor rezultate din vânzare, deși aveau posibilitatea să ofere un preț mai mare, să facă licitări și supralicitări după care poate prețul ar fi fost altul.

Contestatoarea B. Laumi R. SA invocă totodată o așa numită "conivență" a intimatului și a celeilalte persoane participante la licitație, care, în opinia contestatoarei, au îndeplinit doar formal procedura de licitație, pentru a putea cumpăra bunul urmărit silit la un preț mic, când, în realitate, bunul s-a licitat și vândut cu respectarea tuturor condițiilor legale, la un preț real vis-a-vis de dinamica actuală a pieței imobiliare, fapt de altfel confirmat de raportul de contraexpertiză tehnică efectuat în cauză (filele 143-211 din dosar).

Pornind de la dispozițiile legale mai sus citate, respectiv art. 510 alin. 2 C.proc.civ. care prevăd că "în toate cazurile, creditorii urmăritori sau intervenienții nu pot să adjudece bunurile oferite spre vânzare la un preț mai mic de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat", instanța a reținut că intimatul-adjudecatar, care și-a înscris dreptul de proprietate asupra imobilelor adjudecate, nu are calitatea de creditor ori intervenient astfel că dispozițiile art. 510 alin. 2 C.proc.civ. nu sunt aplicabile în speță.

În acest sens, în condițiile în care nu există nicio dispoziție legală care să stabilească vreun procent din valoarea de evaluare a imobilului ca preț de la care să pornească licitarea și având în vedere scopul executării silite, precum și faptul că persoanele care au solicitat inițial executarea silită au fost doar G. D. și fam. V. V. și V. F., în favoarea cărora erau înscrise somații de plată potrivit titlurilor executorii - sentințe civile doar în CF 56826 nr. cadastral 9759 referitor la terenul de 2900 mp care între timp a fost intabulat în favoarea numitului Predescu V. iu, potrivit actului autentic de vânzare-cumpărare încheiat cu debitorul

A. A. în anul 1995, iar somațiile au fost radiate din coala C de CF, motiv pentru care s-a oprit licitația acestui imobil, instanța a reținut că acestea nu mai au rangul preferențial pentru acest imobil.

La licitația din_, imobilul a fost adjudecat de către R. C. la prețul de 70.000 de lei, deoarece în materia vânzării silite, în situația de speță, adjudecarea bunului s-a putut face la prețul cel mai mare oferit, în condițiile prescrise de textele de lege aplicabile, pentru că așa cum s- a arătat mai sus, cei doi licitatori au făcut licitări și supralicitări permise, în condițiile în care niciunul dintre creditori și nici intervenienții nu au participat la licitație pentru a oferi prețuri mai mari, motiv pentru care potrivit art. 509 alin. 5 C.proc.civ. dacă nu se obține prețul de începere a licitației, la același termen bunul va fi vândut la cel mai mare preț oferit.

Astfel, în baza art. 510 alin. 1 raportat la art. 509 alin. 5 din Codul de procedură civilă, așa cum s-a procedat în mod corect, față de situația dată, executorul judecătoresc avea obligația de a constata calitatea de adjudecatar al intimatului R. C. și a procedat la continuarea executării silite, ce a culminat cu evacuarea contestatorului A. A., deoarece dacă ar fi refuzat să constate calitatea intimatului de adjudecatar, ar fi săvârșit un act nelegal și care l-ar fi prejudiciat pe cel care a obținut imobilele în urma licitației.

Apare astfel ca neavenită intervenția ulterioară a contestatoarei-creditoare, care s-a opus practic adjudecării imobilelor de către intimat, motivat de faptul că prețul oferit este neîndestulător și nu corespunde cu valoarea reală a imobilului, dar nu a apelat nici la modalitatea preluării imobilelor în contul creanței, care nu ar fi justificat un eventual refuz al executorului judecătoresc de a recunoaște calitatea intimatului de adjudecatar, în condițiile date, așa cum ar fi dorit contestatoarea SC B. L. R. SA.

Totodată, trebuie din nou precizat faptul că această bancă nu a participat la licitație si nu a oferit un preț cel puțin egal cu cel oferit de intimatul-adjudecatar, pentru a avea posibilitatea de a invoca un eventual drept de preemțiune, dar nici nu a indicat la data la care a avut loc licitația, prețul de la care înțelege să se pornească licitația.

În ceea ce privește prețul de 70.000 lei oferit de intimat, este real că reprezintă un preț mult mai mic decât valoarea la care a fost evaluat imobilul, însă așa cum s-a arătat mai sus, au fost respectate dispozițiile art. 509 alin. 5 din Codul de procedură civilă, iar contestatoarea nu a formulat o cerere prin care să se conteste valoarea bunurilor determinată prin raportul de evaluare efectuat de către expertul evaluator C. I., dar și pe parcursul soluționării prezentului proces, chiar dacă a formulat obiecțiuni în privința evaluării imobilelor de către experții care au efectuat contraexpertiza tehnică în cauză, la acestea s-a răspuns de către experți, în realitate obiecțiunile nefiind decât aprecieri asupra modului în care s-au evaluat imobilele în contextul crizei economice, cerând totodată suspendarea executării silite, dar în cuprinsul cererii

nu sunt invocate vicii de formă ale raportului de expertiză de evaluare inițială și nici în privința dovezilor de comunicare ale actelor și formelor de executare.

Totodată, din procesul verbal privind desfășurarea și rezultatul licitației imobiliare, din data de_, se constată că la această licitație nu a fost prezentă contestatoarea, ci doar cele două licitatoare, terțe persoane, astfel că doar ele au fost cele care au depus oferte, mai mult, în cuprinsul înscrisului prin care a solicitat doar citarea la distribuirea sumelor rezultate din vânzare (filele 62-63 din dosarul nr. 194/2010), instanța a reținut față de cererea formulată de contestatoare că aceasta a recunoscut practic și și-a însușit raportul de evaluare efectuat la solicitarea executorului judecătoresc de către expertul tehnic C. I. .

Referitor la motivul invocat de către contestatorii A. A. și A. A., de nulitate a procesului-verbal de licitație imobiliară în privința regimului juridic al imobilelor supuse executării silite, susținându-se că imobilul casă de locuit se află sub regimul juridic al comunității de bunuri, invocând dreptul de proprietate devălmașă a soților asupra acesteia, edificată pe terenul situat în B., str. T. T. nr. 8 instanța a reținut că acesta nu a fost dovedit în speță, deoarece atât din evidențele de CF (filele 15-18 din dosarul execuțional nr. 194/2010), cât și din decizia civilă nr. 575/R/1994 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș în dosarul nr. 1020/1994 (filele 18-28 din dosarul execuțional nr. 125/2010) reiese că unic proprietar asupra imobilelor casă de locuit, cu anexele gospodărești și teren aferent de 1745 mp, cu titlu de moștenire și partaj judiciar este contestatorul A. A., intabulat potrivit încheierii de CF 714/1995, în cauză nefiind făcută dovada existenței unui alt regim juridic de bunuri aplicabil, apărările sub acest aspect nefiind probate prin niciunul dintre mijloacele de probă prevăzute de lege.

Prin prisma invocării atât de către contestatorul A. A. (filele 16-17), cât și a contestatoarei, respectiv intervenientei în interesul contestatorului, A. A., soția acestuia (filele 57-58 din dosarul nr._ ), a motivului de nulitate a executării, datorită încălcării dispozițiilor imperative ale art. 493 din C.proc.civ., instanța a reținut că nici acesta nu subzistă, întrucât și terenul pe care se află casa de locuit și anexele gospodărești din B., str. T. T., nr. 8 este proprietatea exclusivă a acestuia, chiar dacă este dobândit prin moștenire, care a fost dezbătută pe cale judecătorească și urmare partajului judiciar potrivit deciziei civile nr. 575/R/1994 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș în dosarul nr. 1020/1994 (filele 18-28 din dosarul execuțional nr. 125/2010) s-a individualizat dreptul său de proprietate, fiind intabulat potrivit încheierii de CF 714/1995 pronunțată de OCPI B. -Năsăud. Dispozițiile legale enunțate de contestatori în susținerea acestui motiv sunt extrem de clare, iar bunurile în litigiu nu mai trebuie partajate, în dosarele execuționale vizate (dosarul nr. 62/2010 și 125/2010), contestatorul fiind debitor, în nume propriu, al creditorilor urmăritori V. și G., care au formulat cereri de executare silită și nu administrator al debitoarei SC Artlemn A. SRL, așa cum rezultă din hotărârile judecătorești ce reprezintă titlurile executorii mai sus menționate, adică Ordonanța nr. 7170/2009 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ și Ordonanța de plată nr. 442/2010 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. 7414/19072009.

În ceea ce privește Actul de adjudecare a cărui anulare se cere, instanța a reținut că, potrivit art. 518 C.proc.civ., prin actul de adjudecare proprietatea imobilului sau, după caz, un alt drept real care a făcut obiectul urmăririi silite se transmite de la debitor la adjudecatar. De la această dată adjudecatarul are dreptul la fructe și venituri, datorează dobânzile până la plata integrală a prețului și suportă toate sarcinile imobilului. Prin intabulare, adjudecatarul dobândește dreptul de a dispune de imobilul cumpărat, potrivit regulilor de carte funciară.

De la data intabulării imobilul rămâne liber de orice ipoteci sau alte sarcini privind garantarea drepturilor de creanță, creditorii putându-și realiza aceste drepturi numai din prețul obținut. Dacă prețul de adjudecare se plătește în rate, sarcinile se sting la plata ultimei rate.

Actul de adjudecare reprezintă titlu de proprietate, care se va preda dobânditorului spre a servi ca titlu de proprietate și pentru a fi înscris în cartea funciară. Așadar, actul de adjudecare reprezintă înscrisul ce face dovada dreptului de proprietate al adjudecatarului asupra imobilului in litigiu, urmare a procedurii de vânzare silită.

Potrivit art. 404¹Cod de procedură civilă în toate cazurile în care se desființează titlul executor sau executarea silită cel îndreptățit are dreptul la întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare iar în alin. II se prevede că bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptățit.

Față de dobânditorul de bună credință legiuitorul prin art. 449 Cod de procedură civilă a subliniat că, în cazul vânzărilor făcute în condițiile prezentei secțiuni nu este admisibilă nicio

cerere de desființare a vânzării împotriva terțului adjudecatar care a plătit prețul în afară de cazul în care a existat fraudă din partea acestuia.

În ceea ce privește argumentele aduse în susținerea tezei potrivit cu care, actul de adjudecare a fost întocmit în baza convenției frauduloase a celor doi participanți la licitație, în temeiul aspectului că recipisele de consemnare a cauțiunilor poartă numere consecutive, acestea sunt nefundamentate, raportat la faptul că nu a fost dovedită frauda coparticipantului la licitație. Ori, este de principiu că reaua credință astfel cum a fost invocată nu se prezumă, aceasta trebuind a fi dovedită.

Însă o atare afirmație este neîntemeiată, deoarece, din simpla lecturare a celor două recipise de consemnare a avansului rezultă că acest avans a fost depozitat la agenții diferite, în ciuda numerelor consecutive ce reprezintă în speța de față o simplă coincidență.

Pe cale de consecință, nefiind dovedită frauda intereselor creditorilor, instanța constatând legalitatea și temeinicia actului de adjudecare, în baza căruia adjudecatarul și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară și nefiind desființată executarea silită, apare ca nejustificată cererea de întoarcere a executării silite.

Referitor la cererea contestatoarei SC B. L. R. SA, de restituire a cauțiunii depusă la dosar pentru soluționarea cererii de suspendare a executării silite, văzând atât soluția adoptată asupra cererii de suspendare a executării silite, de respingere, dar și lipsa caracterului irevocabil al acestei hotărâri, cerut de dispozițiile art. 723 indice 1 alin. 3 C.proc.civ., instanța a reținut că potrivit dispozițiilor legale mai sus citate cererea apare ca fiind prematură.

Văzând soluția adoptată în contestație, precum și culpa procesuală a părților căzute în pretenții, respectiv a tuturor contestatorilor, instanța a dispus obligarea contestatorilor să achite intimatului R. C. suma de 5900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat în sumă de 3000 lei și 2900 lei onorariu pentru expertizele tehnice efectuate în cauză.

În drept s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 373 indice 1 alin. 3, art. 404¹și urm., art. 449, art. 493, art. 497 raportat la art. 500, art. 500-512 alin. 1, art. 504 alin. 4, art. 506, art. 509

alin. 5, art. 510 alin. 2, art. 518, art. 246, art. 274, art. 399, art. 723 indice 1 alin. 3 C.proc.civ.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs contestatorii B. L.

R. S.A., A. A. și A. A. .

Prin recursul declarat contestatoarea B. L. R. S.A. a solicitat în principal admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei B. în vederea administrării de noi probe, respectiv categoriile de probe solicitate de intimatul G. D. și asupra cărora instanța nu s-a pronunțat prin niciuna din încheierile atacate, respectiv în vederea refacerii probei cu expertiza tehnică; în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii contestației la executare, anulării procesului-verbal de licitație publică imobiliară din data de_, a actului de adjudecare întocmit în baza acestui proces- verbal de licitație și a tuturor actelor și formelor de executare ulterioare efectuate de acesta în dosarul execuțional nr. 62/2010, precum și întoarcerea executării silite și restabilirea situației anterioare procesului-verbal din_, cu obligarea intimatului R. C. la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare s-a arătat că prin încheierea din data de_, instanța retine că s-a depus întâmpinare prin care intimatul G. D. a propus audierea în calitate de martor a numitei P.

A., precum și a numitei P. R. . Asupra cererii de administrare a probei, instanța dispune că se va pronunța la termenul de judecata următor. Aceeași dispoziție o cuprinde și încheierea din data de_, respectiv asupra cererii de probațiune formulată de intimatul G. D., instanța se va pronunța la termenul de judecată următor.

Prin niciuna din încheierile de ședință ulterioare celei din data de_, indicate mai sus, instanța nu s-a pronunțat asupra probelor solicitate prin întâmpinare.

De asemenea, prin aceeași încheiere de ședință din data de_, instanța admite în mod neîntemeiat obiecțiunile la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul tehnic judiciar Mora Csaba, prin care a fost stabilită valoarea de circulație/valoarea de piață a imobilelor teren+construcții cuprinse în procesul-verbal de licitație atacat la momentul vânzării acestora la

508.065 lei, echivalentul a 119.130 Euro (1 euro= 4.3056 lei).

Recurenta a solicitat respingerea obiecțiunilor la raportul de expertiză și a cererii de efectuare a unei contraexpertize formulate de R. C. . Singurul motiv pentru care intimatul a solicitat efectuarea unei contraexpertize este faptul că valoarea rezultată din raportul de expertiza judiciară este foarte apropiată de valoarea stabilită de expert prin raportul de evaluare întocmit la momentul evaluării bunului în procedura de executare silită în vederea stabilirii prețului de pornire a licitației, rezultând deci o disproporție vădită între prețul de adjudecare și valoarea reală a imobilului.

La dosar s-a depus inclusiv o hartă de unde reiese locația exactă a imobilului în cauză, din cuprinsul căreia rezultă faptul că imobilul este situat pe o stradă secundară, fără trafic intens, în apropiere de centrul orașului (la doar 10 minute de mers), că este situat într-o zonă rezidențială, cu multe spații verzi. De asemenea, cu privire la evaluarea imobilelor clădiri, suprafața luată în calcul este, conform Catalogului 124 pentru reevaluarea clădirilor de locuit și administrative Reeditare Matrix Rom 1996, suprafața construită desfășurată și nu suprafața utilă astfel cum a susținut intimatul. Toate aceste susțineri ale băncii nu au fost avute în vedere de către instanță, nefiind nici măcar menționate în încheierea de ședință.

În cadrul executării silite în dosarul execuțional nr. 62/2010 imobilul a fost evaluat de expertul C. I. la 518.000 lei, iar la termenul de licitație din_ prețul de pornire, conform publicației de vânzare a fost de 388.500 lei, reprezentând 75% din valoarea de evaluare.

Prin încheierea din_ instanța a admis în parte obiecțiunile la raportul de contraexpertiză dispunând completarea raportului de contraexpertiză, completare depusă de experți pentru termenul din_, instanța urmând a se pronunța asupra acestora și a omologa unul din rapoartele de expertiză/contraexpertiză efectuate în cauză la termenul din_ . Însă, la acest termen, astfel cum rezultă din cuprinsul încheierii din_, instanța nu mai pune în discuție completarea raportului de contraexpertiză și nu se mai pronunță asupra acestuia, nu omologhează niciun raport de expertiza, însă reține în considerentele sentinței că valoarea de piață a imobilelor adjudecate la data de_ la data adjudecării era de doar 339.934.5 lei, deci o valoare chiar mai mică decât cea la care a pornit licitația, deci o valoare considerată de instanța ca fiind apropiată de prețul la care a fost adjudecat acest imobil, de 70.000 lei (care și din această sumă, cu mult redusă față de valoarea de piață stabilită prin două rapoarte de evaluare anterioare reprezintă doar 20%).

Prețul oferit de ambii licitatori pentru achiziția imobilului este unul neserios, derizoriu, cei doi licitatori oferind sume apropiate valoric și prezentându-se împreună la licitație, numai formal, pentru a se putea susține că fiind doi participanți/ofertanți, imobilului se adjudecă celui care a oferit mai mult. Participarea la licitație a d-nei P. A. -Florina a fost doar formală, participarea s-a făcut exclusiv pentru asigurarea numărului de doi participanți prevăzut de art. 509 alin. 5 C.proc.civ., în lipsa căruia executorul nu ar fi putut să declare adjudecatar decât dacă ofertantul

R. C. oferea 75% din valoarea de evaluare a fiecărui imobilului.

Caracterul neserios al prețului de vânzare al imobilului are efect direct asupra vânzării atrăgând nulitatea acesteia, și anularea procesului-verbal de licitație din_ și a actelor și formelor de executare, precum și a actului de adjudecare emis.

Practica instanțelor de judecată este în sensul că prevederile privitoare la seriozitatea prețului din materia contractului de vânzare-cumpărare se aplică și în cazul vânzării silite.

Seriozitatea prețului depinde de existența unei proporții între cuantumul prețului fixat de părțile contractante și valoarea reală a bunului vândut. În condițiile în care prețul este neserios, derizoriu, obiectul și cauza sunt cele care lipsesc, făcând actul anulabil.

Regulile și condițiile vânzării directe relative la obiectul vânzării se aplică și în materia vânzării silite, acestea completând prevederile procedurale. Astfel, prevederile codului de procedură civilă în materia vânzării trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu principiile și dispozițiile legale care guvernează orice vânzare, inclusiv o vânzare silită/adjudecare pe cale silită și care stabilesc condițiile de validitate ale acesteia. Printre acestea se numără și cerința imperativă ca prețul de vânzare al bunului ce face obiectul vânzării trebuie să fie serios, în sensul existenței unei echivalențe între preț și valoarea reală a bunului.

Completarea dispozițiilor procedurale în materia vânzării silite cu norma de drept material este necesară și firească. În acest sens, în doctrină se arată că: "în codul de procedură civilă nu se determină în mod expres și persoanele care pot participa la licitații. Cu toate acestea trebuie să se țină seama de principiile instituite de prevederile art. 1306 C.civ.

Pentru o casă cu 4 camere și dependințe (bucătărie, boxe, baie, garaj, debara, cămară), seră, atelier de lemnărie, la care se adaugă 2 anexe, dintre care 1 este compusă din 2 camere de locuit și 4 magazii, iar cealaltă compusă din garaj și două magazii, precum și teren în suprafață de 1.745 mp, adjudecatarul a oferit aproximativ 16.000 euro, adică nici măcar prețul unei garsoniere. Este evidentă neseriozitatea prețului. Și în cazul în care valoarea reală a imobilului ar fi cea reținută de instanța de fond, respectiv 339.934.5 lei, prețul oferit la licitație, care reprezintă 20% din această valoare stabilită prin contraexpertiza efectuată în cauză, tot ar reprezenta un preț derizoriu.

În dovedirea caracterului nelegal al adjudecărilor efectuate în atare condiții s-au invocat prevederile art. 162 din Codul de procedură fiscală, conform cărora prețul de adjudecare al bunului nu poate coborî sub 50% din valoarea de evaluare. Pe cale de consecință, legiuitorul a

considerat că nu se poate face vânzarea bunului sub acest procent, căci altfel prețul ar fi neserios, criteriu care trebuie avut în vedere sub aspectul voinței legiuitorului de a reglementa sub ce prag prețul de vânzare este considerat neserios.

Scopul executării silite nu este îndeplinit prin vânzarea aceasta, în care creditorii care au început executarea nu au primit nicio sumă de bani, și nici ceilalți creditori, cu excepția băncii care a primit o sumă modică, rămânând în pierdere cu aproape întreaga creanță și fără posibilitate de a o mai recupera.

În decizia nr. 207/2003 a Curții Constituționale s-a reținut cu privire la scopul executării silite și rațiunea posibilității adjudecării la mai puțin de 75% atunci când sunt cel puțin doi participanți la licitație că: "rațiunea pentru care legiuitorul nu a considerat necesar, în cazul mai multor ofertanți, să instituie o limită inferioară a prețului de adjudecare a constituit-o convingerea că, cel puțin în principiu, concursul dintre aceștia este de natură să asigure creșterea respectivului preț, făcând astfel puțin probabilă ipoteza în care prețul cel mai mare oferit să fie inferior prețului de începere a licitației [...].

În sfârșit, în cazul ofertantului creditor, instituirea unei limite inferioare a prețului de adjudecare, indiferent dacă acesta participă singur sau în concurs cu alți ofertanți, a fost determinată de preocuparea de a evita îmbogățirea sa fără justă cauză, în dauna debitorului proprietar, prin adjudecarea, în contul creanței sale, a unui imobil cu o valoare mai mare decât valoarea respectivei creanțe.

Cu privire la neajudecarea imobilului de către recurentă s-a arătat că depinde exclusiv de strategia băncii dacă adjudecă anumite imobile în contul creanței sau nu, căci altfel s-ar transforma în agenție/dezvoltator imobiliar, ceea ce nu corespunde obiectului de activitate al băncii.

Referitor la necontestarea valorii de piață a bunului s-a subliniat că recurenta nu avea niciun interes să conteste valoarea. Faptul că bunul s-a vândut la un preț de 7,4 ori mai mic decât valoarea de piață nu poată fi imputabil băncii. Nici în cazul în care ar fi participat la licitație, banca nu ar fi avut alt mijloc de a-l împiedica pe executorul judecătoresc să declare imobilul adjudecat, cu excepția prezentei căi, a contestației la executare, care a și fost formulată.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 304¹, art. 312 C.proc.civ.

Prin recursul declarat contestatorii A. A. și A. A. , au solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței atacate în sensul admiterii contestației la executare formulate de contestatorul recurent și a cererii de intervenție formulată de recurentă.

În motivare s-a arătat că toate motivele invocate, care în esență constau în neseriozitatea prețului de vânzare/adjudecare, încălcarea regimului comunității de bunuri, fraudarea licitației publice de către P. A. Florina și P. R. au fost apreciate ca neîntemeiate, iar cu privire la motivul referitor la vânzarea mai multor bunuri decât cele cuprinse în procesul-verbal de situație instanța nu s-a pronunțat, deși din expertizele efectuate în cauză rezultă în mod evident că o parte din imobile nu au fost cuprinse în procesul-verbal de licitație și nici în expertiza de evaluare.

Astfel cum rezultă din probatoriul administrat, respectiv din înscrisurile depuse la dosar, executarea silită a fost efectuată fără a se încheia în mod legal procesul-verbal de situație și expertiza de evaluare, care au avut ca efect identificarea eronată și incompletă a construcțiilor edificate pe teren.

Astfel, nici executorul și nici evaluatorul nu au avut în vedere extinderile, reamenajările la construcțiile existente și construcțiile noi edificate pe terenul adjudecat efectuate, astfel că s-a ajuns în situația în care, pe de o parte, adjudecatarul este pus în posesie, pe baza procesului- verbal de adjudecare cu imobile care nu au fost cuprinse în procesul-verbal de situație, iar pe de altă parte, expertiza de evaluare cauză ilicită, având în vedere ca vânzarea s-a făcut la un preț 7-8 ori mai mic decât valoarea reală a imobilelor.

Executarea silită este nulă întrucât prețul la care s-a făcut vânzarea este neserios, în raport de valoarea bunurilor vândute.

În mod judicios s-a reținut în jurisprudență că dispozițiile art. 1303 C.civ. 1864 aplicabil sunt incidente în materia vânzării, indiferent dacă vânzarea se face prin acordul părților ori prin intermediul executorului judecătoresc în procedura executării silite.

Actul de adjudecare este întocmit cu nesocotirea intereselor tuturor creditorilor, fiind contrar chiar scopului executării silite.

Singurul care a profitat de încheierea acestui act este adjudecatarul.

C. orii urmăritori, cei care au solicitat executarea silită (V. și G. ), nu au primit nimic din prețul de adjudecare, bunul fiind ipotecat în favoarea unei bănci pentru o creanță mult mai mare. Această bancă nu a solicitat executarea, înscriindu-se în procedură doar pentru a nu

pierde garanția, dar valoarea de adjudecare nu a acoperit decât o parte infimă din datorie, astfel că și interesele creditorului ipotecar au fost prejudiciate.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 304¹, art. 312 C.proc.civ.

Recursurile au fost legal timbrate cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, anulate la dosar (f. 32, 61).

Intimatul R. C., legal citat, s-a prezentat în instanță prin mandatar și prin întâmpinarea depusă la dosar (f. 54) s-a opus admiterii recursurilor, cu motivarea că în materia vânzării silite la licitație publică, principiul echilibrului dintre prestație și contraprestație potrivit regulilor de drept comun, devine inoperant. Principiul echivalenței relative dintre prestație și contraprestație pentru valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare este prevăzut numai în cazul contractelor voluntare. Astfel, o atare critică referitoare la caracteristica prețului fictiv și derizoriu incident în materia contractului de vânzare-cumpărare vizează acele situații de reglementare generală, ori, în speță, ne circumscriem unor dispoziții speciale care se referă strict la vânzarea imobilelor prin licitație publică și anume art. 509 alin .5 C.proc.civ. care prevede că "Dacă nu se obține prețul de începere a licitației, la același termen bunul va fi vândut la cel mai mare preț oferit", fără ca legiuitorul să stabilească vreun prag minim al prețului, în care să se încadreze "cel mai mare preț oferit". În raport de acest text de lege aplicat principiilor de drept generale, se poate conchide că acolo unde legea nu prevede expres nici interpretul nu poate adăuga.

În materia vânzării silite, adjudecarea bunului se face la orice preț oferit, în condițiile prescrise de textele de lege aplicabile.

În condițiile mai sus descrise, cota de 13,5% din prețul evaluării, de asemenea supusă discuției și contestată de creditoare, nu reprezintă nicidecum un preț derizoriu sau fictiv în raport cu valoarea de piață actuală a imobilului și având în vedere evoluția pieței imobiliare, mai mult, acesta se circumscrie condițiilor legale sus menționate, fiind cel mai mare preț oferit.

De altfel, valoarea reală a bunului este valoarea de piață, stabilită de ofertă, iar nu cea de evaluare.

Datoria instanțelor de judecată este ca interpretând coroborat textele legale incidente într- o anumită materie și analizând scopul legiuitorului prin norma de sine stătătoare, dar și cea coroborată, să pronunțe hotărârea în funcție de circumstanțele speței. Așadar, odată ce legiuitorul a prevăzut vânzarea la licitație pentru cel mai mare preț oferit în momentul în care nu se poate vinde cu respectarea plafoanelor minime ale prețului a intenționat să repare, chiar și în măsură mai mică, prejudiciul creditorului deja afectat de diminuarea patrimoniului său. Astfel, această critică a prețului neserios nu se circumscrie voinței legiuitorului.

De observat faptul că legiuitorul nu a impus un prag minimal la care să se poată adjudeca imobilul suspus licitației, acesta putându-se adjudeca în mod legal chiar și la 1% din prețul de evaluare. De asemenea, în raport de principiul acolo unde legea nu prevede expres înseamnă că permite, se consideră că executarea silită s-a făcut cu deplina respectare a normelor procesuale aplicabile fazei de executare silită.

Nici critica vizând neachitarea procentului de 10% din avansul datorat la nivelul prețului de evaluare nu subzistă în cauză, aceasta deoarece prețul imobilului a fost diminuat, printr-un simplu calcul matematic putându-se deduce că intimatul a achitat avansul de 10% din prețul de vânzare, adică la prețul de pornire diminuat - prețul de începere al licitației.

Nu se poate susține că prețul oferit ar fi neserios, în cauză fiind vorba despre o vânzare la licitație publică, dispozițiile în materie, referitoare la contractul de vânzare-cumpărare nefiind aplicabile în materia actelor de adjudecare, derogatorie de la dreptul comun vizând înstrăinările, fiind vorba de instituții juridice distincte, de situații diferite, cărora le sunt aplicabile reglementări diferite.

Mai mult, demn de menționat este și aspectul că, imobilul a fost scos la licitație nu mai puțin de 8 ori, la toate aceste licitații nefiind oferit nici măcar 5% din prețul de pornire al licitației, ori, a proceda în maniera în care susțin contestatorii, ar însemna ca imobilul să nu poată fi niciodată executat silit, datorită faptului că nu se oferă prețul stabilit prin o evaluare care depășește cu mult realitățile pieței actuale. Cu alte cuvinte, debitorul ar fi pus la adăpost pentru o perioadă de timp nedeterminată, în detrimentul tuturor creditorilor.

sunt nefundamentate, raportat la faptul că nu a fost dovedită frauda coparticipantului la licitație. Ori, este de principiu că, reaua credință astfel cum a fost invocată nu se prezumă, aceasta trebuind a fi dovedită.

Însă o atare afirmație este făcută cu vădită rea credință. Aceasta deoarece, din simpla lecturare a celor două recipise de consemnare a avansului rezultă că acest avans a fost depozitat la agenții diferite, în ciuda numerelor consecutive ce reprezintă în speța de față o simplă coincidență.

Un aspect demn de menționat și de luat în considerare, vizează conduita pasivă pe care creditorii o exercită cu privire la executarea silită. Este binecunoscut aspectul potrivit cu care executarea silită se face la stăruința creditorilor, ori a susține că prețul de vânzare al imobilului este unul derizoriu, în condițiile în care aceștia aveau deschisă posibilitatea de a se opune unei asemenea vânzări, fie în modalitatea adjudecării imobilului în contul creanței, fie chiar prin oferirea unui preț mai mare, echivalează cu invocarea propriei culpe, aspect care converge încă o dată în sensul imposibilității admiterii tezei potrivit cu care prețul în discuție este unul derizoriu, în considerarea principiului nemo auditur propriam turpitudine allegans.

Criticile ulterioare aduse fondului actului de adjudecare de către participanții la executarea silită care nu vizează legalitatea în sine a actului sunt lipsite de valabilitate, aceștia putând formula orice fel de obiecțiuni cu ocazia licitației.

În fine, nici raportul de evaluare a imobilului nu poate fi primit ca suport pentru admiterea contestației, aceasta întrucât această sumă stabilită de către expert este nereală, apărând cel puțin absurd că prețul imobilelor, pe fondul crizei economice, poate fi în creștere.

Nici starea de coproprietate invocată în cauză nu poate subzista în admiterea contestației, aceasta deoarece imobilele asupra cărora se invocă aceasta coproprietate nu au fost vândute la licitație publică, neconstituind obiectul adjudecării ori garanție a creanței, nefiind înscrise în CF, deci inopozabile terților.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 115, art. 312 alin. 1 teza II C.proc.civ.

Ceilalți intimați, legal citați, nu s-au prezentat în instanță și nici nu au depus apărări scrise la dosar.

Prin concluziile scrise depuse la dosar de intimatul R. C. (f. 71) s-a solicitat respingerea recursurilor declarate.

În motivare s-a arătat că recurenta B. L. R. S.A nu se poate prevala de dispozițiile art. 312 alin. 3 teza finală vechiul Cod de procedură civilă, în sensul în care invocă apărările formulate de intimatul G. D., referitoare la împrejurarea că instanța nu s-ar fi pronunțat asupra solicitărilor acestuia de la termenul din_, câtă vreme intimatul nu a formulat recurs. În tot ciclul procesual banca-recurentă a fost legal citată, iar notele scrise depuse de aceasta sau apărările formulate au fost avute în vedere de instanță atât la încuviințarea probațiunii, cât și la administrarea ei. Este lesne de observat că niciuna din recurente nu a solicitat expertiză de specialitate, la fond, deși ambele au contestat evaluarea imobilului, respectiv cuantumul la care s-a adjudecat, astfel încât solicitarea unei noi expertize într-o eventuală rejudecare nu este întemeiată, cu atât mai mult cu cât intimatul a suportat cheltuielile ocazionate

cu efectuarea ambelor expertize.

Este în afara oricărei discuții faptul că, procesul verbal de situație și expertiza de evaluare au avut în vedere exclusiv imobilele obiect al contractului de garanție accesoriu al contractului de credit și prin urmare, expertiza de evaluare nu putea și nu poate identifica și evalua și alte imobile a căror existență nu a fost notată în cartea funciară, respectiv dreptul nu a fost înscris în

C.F. Aceste pretinse imobile și dreptul invocat asupra lor, nu există, întrucât suntem în regim de carte funciară în care dreptul de proprietate asupra unor bunuri se dovedește cu extrasul de carte funciară. În concluzie, actele de executare în acest sens au fost corect întocmite. În ipoteza în care pretind foștii soți A. că au un drept construit asupra unor bunuri aveau posibilitatea să-l dovedească, mai ales că procesul a durat peste 2 ani de zile, interval de timp în care nu au produs nicio probă în acest sens.

Nu s-au încălcat dispozițiile imperative ale art. 493 din vechiul Cod de procedură civilă, deoarece nu s-au adjudecat bunurile comune ale foștilor soți A., întrucât nu s-a făcut nicio dovadă că bunurile adjudecate sunt comune, iar în actul de adjudecare dresat de executorul judecătoresc sunt înscrise, respectiv adjudecate bunurile debitorului A. A. aduse în garanție de acesta la încheierea contractului de împrumut. În primă instanță nu s-a dovedit împrejurarea că bunurile supuse executării silite intră în categoria bunurilor comune, prin urmare, nu s-au adjudecat și bunurile proprii și bunurile comune astfel cum încearcă să acrediteze ideea contestatorii recurenți.

În ce privește pretinsa conivență frauduloasă a celor două participante la licitație în sensul adjudecării imobilelor aduse în garanție de către mandatara intimatului, motiv de anulare a actului de adjudecare, susținerea contestatorului nu numai că nu a fost dovedită prin niciun mijloc de probațiune, dar ea este ireală, inimaginabilă. Faptul consemnării consecutive a celor două recipise din data de_ are o singură explicație logică, care poate fi înțeleasă fără a fi specialist în materie. Altfel spus, dacă în contul executorului nu intră alte sume de bani în intervalul dintre două sau mai multe consemnațiuni (plăți) recipisele participanților vor avea numere consecutive indiferent de timpul scurs între depuneri (5 minute, o zi, o săptămână etc.).

Un alt aspect pe care recurentul îl supune criticii vizează conduita creditorilor în ceea ce privește executarea silită, susținând că actul de adjudecare a fost întocmit cu nesocotirea intereselor tuturor creditorilor.

Un aspect demn de menționat și de luat în considerare, vizează conduita pasivă pe care creditorii o exercită cu privire la executarea silită. Este bine cunoscut aspectul potrivit cu care executarea silită se face la stăruința creditorilor, ori a susține că prețul de vânzare al imobilului este unul derizoriu, în condițiile în care aceștia aveau deschisă posibilitatea de a se opune unei asemenea vânzări, fie în modalitatea adjudecării imobilului în contul creanței, fie chiar prin oferirea unui preț mai mare, echivalează cu invocarea propriei culpe, aspect care converge încă o dată în sensul imposibilității admiterii tezei potrivit cu care prețul în discuție este unul derizoriu, în considerarea principiului nemo auditur propriam turpitudine allegans.

Referitor la caracterul neserios și derizoriu al prețului de adjudecare al imobilului, ca susținere principală de critică formulată de către recurentul A. A., cât și a creditoarei B. L.

R. S.A, s-a arătat că ceea ce se impune a fi subliniat încă de la început în prezenta cauză este aspectul că în materia vânzării silite la licitație publică, principiul echilibrului dintre prestație și contraprestație potrivit regulilor de drept comun, devine inoperant. Principiul echivalenței relative dintre prestație și contraprestație pentru valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare este prevăzut numai în cazul contractelor voluntare. Astfel, o atare critică referitoare la caracteristica prețului fictiv și derizoriu incident în materia contractului de vânzare cumpărare vizează acele situații de reglementare generală, ori, în speță, ne circumscriem unor dispoziții speciale care se referă strict la vânzarea imobilelor prin licitație publică și anume art. 509 alin. 5 C.proc.civ. care prevede că "dacă nu se obține prețul de începere a licitației, la același termen, bunul va fi vândut la cel mai mare preț oferit", fără ca legiuitorul să stabilească vreun prag minim al prețului în care să se încadreze: "cel mai mare preț oferit". În raport de acest text de lege aplicat principiilor de drept generale, se poate conchide că acolo unde legea nu prevede expres nici interpretul nu poate adăuga.

În materia vânzării silite, adjudecarea bunului se face la orice preț oferit, în condițiile prescrise de textele de lege aplicabile.

De observat faptul că legiuitorul nu a impus un prag minimal la care să se poată adjudeca imobilul supus licitației, acesta putându-se adjudeca în mod legal chiar și la 1% din prețul de evaluare. De asemenea, în raport de principiul acolo unde legea nu prevede expres înseamnă că permite, executarea silită s-a făcut cu deplina respectare a normelor procesuale aplicabile fazei de executare silită.

Practica instanțelor de judecată invocată de către părțile adverse în cauză în susținerea poziției procesuale favorabilă acestora nu este izvor de drept pe de o parte, iar pe de altă parte nu este identică cu circumstanțele faptice ale speței. În acest sens, s-a precizat că practica judiciară nu este uniformizată în sensul invocat de partea adversă.

Nici critica vizând neachitarea procentului de 10% din avansul datorat la nivelul prețului de evaluare nu subzistă în cauză, aceasta deoarece prețul imobilului a fost diminuat, printr-un

simplu calcul matematic putându-se deduce că intimatul a achitat avansul de 10% din prețul de vânzare, adică la prețul de pornire diminuat-prețul de începere al licitației.

Concluzionând, s-a apreciat că nu se poate susține că prețul oferit ar fi neserios, în cauză fiind vorba despre o vânzare la licitație publică, dispozițiile în materie, referitoare la contractul de vânzare-cumpărare nefiind aplicabile în materia actelor de adjudecare, derogatorie de la dreptul comun vizând înstrăinările, fiind vorba de instituții juridice distincte, de situații diferite, cărora le sunt aplicabile reglementări diferite.

Mai mult, demn de menționat este și aspectul că imobilul a fost scos la licitație nu mai puțin de 8 ori, la toate aceste licitații nefiind oferit nici măcar 5% din prețul de pornire a licitației, ori, a proceda în maniera în care susțin contestatorii, ar însemna ca imobilul să nu poată fi niciodată executat silit, datorită faptului că nu se oferă prețul stabilit prin o evaluare care depășește cu mult realitățile pieței actuale. Cu alte cuvinte, debitorul ar fi pus la adăpost pentru o perioadă de timp nedeterminată, în detrimentul tuturor creditorilor.

Însăși recurenții referitor la vânzare indică decizia nr. 3334/06.12 a Tribunalului B. ca și practică judiciară în materie unde însă s-a adjudecat bunul la un preț de mai puțin de 10%, decizie care nu este relevantă în speță, întrucât adjudecarea s-a făcut la un preț ce depășește 10% din vânzarea bunului.

În acest context, probabil că instanța Tribunalului B. a avut în vedere procentul înscris în noul cod de procedură civilă și că acest procent poate fi luat ca și reper în sensul în care sub acest prag poate fi apreciat preț derizoriu, ori, prețul la care s-a adjudecat bunul în speță este peste 18%, deci nu este unul derizoriu.

Debitorul a stat în pasivitate, pe toată perioada executării silite, (de altfel și creditoarea B.

L. R. S.A) în sensul că nici anterior adjudecării bunului și nici ulterior acestuia nu au contestat actele de executare emise de executorul judecătoresc, respectiv procesul verbal de distribuire a prețului, evacuarea, etc., cunoscut fiind faptul că fiecare act emis avea termen de contestare.

În consecință este evident că recurenții au urmărit tergiversarea executării silite și apoi predarea bunului, pentru ca ulterior să solicite întoarcerea executării silite, cea ce în fapt ar crea prejudicii ireparabile intimatului, bunul fiind predat, dreptul înscris în cartea funciară, iar prețul a fost distribuit creditorilor, recuperarea tuturor cheltuielilor ocazionate cu executarea silită fiind practic aproape imposibilă.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 312 teza a II-a C.proc.civ.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și sub toate aspectele conform art. 3041C.proc.civ., tribunalul constată că toate recursurile sunt întemeiate.

În prezenta cauză s-au contestat procesul-verbal de licitație încheiat la data de 10 octombrie 2011 în dosarul execuțional nr. 62/2010 de Societatea civilă profesională de executori judecătorești Andronesi V. n D. & Andronesi D. a M., precum și toate actele de executare întocmite ulterior acestui proces-verbal în același dosar execuțional.

La data de 10 octombrie 2011 s-a vândut la licitație imobilul proprietatea contestatorului

A. A. constând în casă cu 4 camere, bucătărie, cămară, baie, antreu, debara, 2 verande, pivniță, garaj, lemnărie, seră împreună cu 1 anexă compusă din garaj și 2 magazii; anexa 2 compusă din camere de locuit și 4 magazii și teren în suprafață totală de 1745 m.p., imobile situate în B., strada T. T. nr. 8, înscrise în cartea funciară nr. 3346 B. .

Imobilul în întregul său a fost evaluat la suma de 518.000 lei, din care 284.800 lei reprezintă valoarea construcțiilor și 267.000 lei valoarea terenului, conform lucrării de expertiză depusă în dosarul execuțional nr. 194/2010 (f. 22) conexat la dosarul execuțional nr. 62/2010.

Întrucât nu s-a oferit prețul de evaluare, în baza art. 509 alin. 3 C.proc.civ., licitația a pornit de la prețul de 388.500 lei, reprezentând 75% din prețul de evaluare.

După mai multe publicații de vânzare la data de 10 octombrie 2011 și-au anunțat intenția de participare două persoane și anume: P. A. Florina și P. R. (f. 92, 95 dosar execuțional nr. 62/2010).

Licitația s-a organizat la data de_ .

În ceea ce privește ofertele de preț, așa cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal de licitație, prima ofertă a fost de 50.000 lei, în total formulându-se 9 oferte, ultima fiind de 70.000 lei la care a fost adjudecat bunul.

Chiar dacă pe parcursul judecării cauzei la fond s-au efectuat mai multe lucrări de evaluare, tribunalul reține că legalitatea vânzării la licitație se apreciază în funcție de prețul de evaluare stabilit în vederea scoaterii bunului la vânzare, care în speță a fost de 518.000 lei.

Deși este de necontestat faptul că art. 509 C.proc.civ. permite vânzarea la cel mai mare preț oferit, în ipoteza în care nu se obține prețul de începere a licitației (cel de 388.500 lei), este de observat faptul că norma juridică se referă la preț, ceea ce în opinia tribunalului duce la concluzia că și vânzarea silită trebuie să respecte cerințele oricărei vânzări, printre care și seriozitatea prețului. Dacă s-ar fi dorit de legiuitor vânzarea silită chiar și la 1% din prețul de evaluare, așa cum susține intimatul R. C. prin întâmpinarea depusă la dosar (f. 56) s-ar fi prevăzut vânzarea la orice sumă. Or, folosind sintagma "preț"; legiuitorul pornind de la faptul că prin adjudecare se încheie un act juridic civil a dorit ca acesta să fie supus condițiilor de valabilitate cerute în cazul oricărei vânzări, indiferent dacă este voluntară sau silită.

O soluție contrară ar deschide posibilitatea lipsirii de finalitate a procedurii execuționale, prin anularea scopul său și anume recuperarea creanței, materializată în vânzarea bunului la orice preț, chiar infim care ar echivala cu o donație.

Fiind vorba de un act juridic civil acesta trebuie să îndeplinească toate cerințele de valabilitate ale actului. Astfel, întrucât suntem în prezența unei vânzări, chiar silite, actul trebuie să îndeplinească cerințele de valabilitate ale oricărei vânzări, printre care obiectul în care se include și prețul, respectiv cauza.

Prețul este serios atunci când nu este atât de disproporționat în raport de valoarea lucrului încât să nu poată constitui obiect al obligației adjudecatarului și deci o cauză suficientă a obligației asumată de debitor de a transmite dreptul de proprietate.

Seriozitatea este o chestiune de fapt lăsată la aprecierea instanței.

Raportând prețul stabilit la prețul de adjudecare se constată că imobilul s-a adjudecat cu un preț ce reprezintă 13,5% din prețul de evaluare, respectiv 18% din prețul de pornire a licitației.

Disproporția mare dintre prețul de începere a licitației și cel de adjudecare nu este susceptibil de o justificare firească.

Intenția de a cumpăra la un preț infirm poate fi dedusă chiar din ofertele participanților la licitație, care oferă inițial suma de 50.000 lei crescând-o treptat cu 1.000 lei de 3 ori, apoi cu

7.000 lei o dată, cu 5.000 lei o dată, apoi din nou cu 1.000 lei de 2 ori.

Aceasta în condițiile în care imobilul este situat în zonă centrală, iar terenul singur a fost evaluat la suma de 267.000 lei.

Totodată, este de remarcat și faptul că în cauză cauțiunile participanților la licitație s-au depus în același moment, de aceeași persoană, consemnarea făcându-se pe numele participanților nu personal de cei care doresc să participe la licitație, ci chiar de executorul judecătoresc, așa cum rezultă din semnătura și ștampila aplicată la rubrica deponent (f. 94, 98 din dosarul execuțional nr. 62/2010).

Teza depunerii la două sucursale diferite susținută de intimatul R. C. și împărtășită de instanța de fond, nu poate fi reținută de tribunal. Simpla lectură a recipiselor de consemnare atestă faptul că ambele cauțiuni s-au depus la aceeași unitate BRD - S. B. -Năsăud, la aceeași dată, de același deponent - executorul judecătoresc, astfel încât acordarea de numere consecutive duce la concluzia evidentă că depunerea s-a făcut la același moment (f. 94, 98 dosar execuțional nr. 62/2010).

De altfel, intimatul R. C. revine asupra acestei teze în concluziile scrise, unde justifică depunerea consecutivă prin faptul că în ipoteza în care în contul executorului nu intră alte sume de bani în intervalul dintre două sau mai multe consemnațiuni (părți) recipisele vor avea numere consecutive indiferent de timpul scurs între depuneri.

Lăsând la o parte schimbarea tezei consemnării succesive, tribunalul nu poate reține nici această susținere. Sumele consemnate cu titlu de cauțiune s-au depus la unitatea bancară personal de deponent, atât timp cât recipisele de consemnare poartă ștampila și semnătura reprezentantului băncii. În aceste condiții, numărul de recipisă se acordă de unitatea bancară emitentă, neavând nicio legătură cu alimentarea sau nealimentarea contului executorului judecătoresc într-un anumit interval de timp atâta vreme cât recipisa nu provine de la executor.

Ofertele mici de preț ale participanților la licitație raportat la valoarea la care au fost evaluate imobilele coroborate cu depunerea cauțiunilor la același moment, de aceeași persoană, pentru cele două participante, duc la concluzia că participarea la licitație s-a făcut cu scopul de a achiziționa imobilul la un preț derizoriu.

Prețul este derizoriu și dacă, teoretic, s-ar avea în vedere lucrările efectuate în cursul judecății în primă instanță. Astfel, raportat la evaluarea efectuată de expertul Mora Csaba, care se apropie de evaluarea efectuată în dosarul execuțional, prețul este de 13,64% raportat la valoarea bunului la data de_ și de 13,77% raportat la valoarea bunului la data licitației (f. 86 dosar fond).

Raportat la evaluarea efectuată de expertul Țăranu Cornel (f. 159 dosar fond) prețul este de 20,24% raportat la valoarea bunului la data licitației și de 19,74% raportat la valoarea bunului la data de_ .

Raportat la contraexpertiza efectuată în cauză (f. 168 dosar fond) prețul este de 16,70% raportat la valoarea bunului la data licitației.

Interesul urmărit prin vânzarea la licitație este satisfacerea creanței creditorilor, or executorul judecătoresc trebuie să acționeze tocmai în interesul creditorului, în vederea realizării creanței sale.

Nu se poate contesta faptul că vânzarea la licitație este o sancțiune împotriva debitorului, dar prin aceasta este inadmisibil să se creeze un prejudiciu mai mare decât cel suferit prin vânzarea silită a unui bun, adică prin lipsirea de proprietatea asupra unui bun. Scopul unei executări silite este obținerea unui preț real în vederea acoperirii pe cât posibil a întregii creanțe a creditorului, evitându-se astfel imposibilitatea recuperării creanței dacă debitorul nu mai are alte bunuri, respectiv vânzarea altui bun la licitație aparținând debitorului.

Dacă s-ar fi pornit de la acest scop, s-ar fi putut constata că prin adjudecarea bunului la prețul de 70.000 lei atât creditorii, cât și debitorul sunt prejudiciați.

Nu poate fi imputat băncii recurente faptul că nu a adjudecat ea însăși imobilul, atât timp cât preluarea bunului în contul creanței este o facultate a creditorului, cât timp respectarea condițiilor de valabilitate ale vânzării, ce implică și seriozitatea prețului este o obligație a celui care efectuează licitația, indiferent dacă banca creditoare participă sau nu la licitație.

De asemenea, intimatul adjudecatar nu poate contesta valoarea de evaluare a imobilului adjudecat invocând criza economică ce a avut ca efect scăderea puterii de cumpărare în condițiile în care participarea sa la licitație este benevolă. Cel care decide să ia parte la o licitație participă în cunoștință de cauză, în sensul că știe ce bun urmează a fi vândut, valoarea de evaluare, prețul de pornire. Optând pentru participare implicit acceptă condițiile prestabilite.

Este adevărat că prin vânzarea la licitație bunul poate fi adjudecat la un preț inferior celui de piață însă în niciun caz nu se admite o disproporție vădită între valoarea reală a bunului și prețul oferit. Or, în cauză prețul de adjudecare a fost de 70.000 lei, care la data adjudecării -_ reprezenta echivalentul a 16.259 euro (cursul BNR al euro la momentul adjudecării era de 4,3053 lei), sumă cu care putea fi achiziționată cel mult o garsonieră modestă în altă zonă decât cea centrală și nicidecum o casă cu 4 camere și anexe, cu teren în suprafață de 1745 m.p.

Reținând caracterul neserios, derizoriu al prețului în raport de prețul de evaluare a bunului și de cel la care s-a adjudecat, tribunalul constată că adjudecarea, ca act juridic civil este nulă, motiv pentru care în baza dispozițiilor art. 312 C.proc.civ. raportat la art. 304¹C.proc.civ., va admite recursurile declarate de contestatori, va modifica în parte hotărârea atacată în sensul că va admite contestațiile la executare formulate de contestatorii A. A. și B. L. R. S.A., precum și cererea de intervenție în interesul contestatorului A. A. formulată de intervenienta

A. (dat fiind caracterul intervenției, de cerere accesorie¸ prin care terțul nu reclamă o pretenție proprie, distinctă de aceea a părții pentru care a intervenit) și în consecință va anula procesul-verbal de licitație publică imobiliară din data de 10 octombrie 2011 întocmit în dosarul execuțional nr. 62/2010 de Societatea civilă profesională de executori judecătorești Andronesi V. n D. & Andronesi D. a M., precum și toate actele de executare întocmite ulterior acestui proces-verbal în dosarul execuțional nr. 62/2010.
Totodată, ca efect al desființării titlului executoriu, procesul-verbal de licitație, actul de adjudecare, în temeiul art. 4042alin. 1 C.proc.civ., tribunalul va dispune restabilirea situației anterioare executării, întoarcerea executării fiind solicitată de banca recurentă.
În baza art. 274 C.proc.civ., reținând culpa procesuală a intimatului R. C., tribunalul îl va obliga să plătească băncii contestatoare B. L. R. S.A. suma de 199 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Vor fi menținute restul dispozițiilor hotărârii (privitoare la renunțarea la judecată a contestatoarei B. L. R. S.A. față de intimații V. V. și V. F. și la respingerea ca prematur formulată a cererii de restituire a cauțiunii formulată de contestatoarea B. L. R. S.A.), care nu au fost criticate prin recursurile declarate.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., reținând culpa procesuală a intimatului R. C., tribunalul îl va obliga să plătească recurentei B. L. R. S.A. suma de 99,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Recurenții A. A. și A. A. nu au solicitat cheltuieli de judecată la fond și în calea de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII D E C I D E
Admite recursurile declarate de contestatorii B. L. R. S.A., cu sediul în B., b- dul A., nr. 45, sector 1, A. A. și A. A. , ambii cu domiciliul procesual ales la sediul profesional al avocatului ales S.C. Bora&Bora, cu sediul în B., A. Odobescu nr. 7, județul B. -Năsăud împotriva sentinței civile nr. 5278/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița la data de 19 iunie 2013 în dosarul nr._, modifică în parte hotărârea atacată și în consecință,
Admite contestațiile la executare formulate de contestatorii A. A. și B. L. R. S.A., precum și cererea de intervenție în interesul contestatorului A. A. formulată de intervenienta A. A. și în consecință:
- anulează procesul-verbal de licitație publică imobiliară din data de 10 octombrie 2011 întocmit în dosarul execuțional nr. 62/2010 de Societatea civilă profesională de executori judecătorești Andronesi V. n D. & Andronesi D. a M., precum și toate actele de executare întocmite ulterior acestui proces-verbal în dosarul execuțional nr. 62/2010;
- dispune restabilirea situației anterioare executării.
Obligă intimatul R. C. , domiciliat în B., strada T. V. nr. 20, scara A, apartament 5, județul B. -Năsăud să achite contestatoarei B. L. R. S.A. suma de 199 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Menține restul dispozițiilor hotărârii (privitoare la renunțarea la judecată a contestatoarei
L. R. S.A. față de intimații V. V. și V. F. și la respingerea ca prematur formulată a cererii de restituire a cauțiunii formulată de contestatoarea B. L. R. S.A.).

Obligă intimatul R. C. să plătească recurentei B. L. R. S.A. suma de 99,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 4 decembrie 2013.

	PREȘEDINTE,			JUDECĂTORI,			GREFIER,
R.	I. B. M.	L.	B. G.	C. F.	N.	G.

red. F.G.C./dact. F.G.C./2 exemplare/_ judec. fond M. N. L.

← Decizia civilă nr. 99/8. Contestaţie la executare		Încheierea civilă nr. 267/2013. Contestaţie la executare →

Decizia civilă nr. 46/7. Contestaţie la executare

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 46/7. Contestaţie la executare