Decizia civilă nr. 4601/2013. Grănițuire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4601/R/2013
Ședința publică din 4 decembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare- pentru pronunțare- recursul declarat de pârâta N.
C. L., împotriva deciziei civile nr. 107 din 21 ianuarie 2004 a Curții de Apel Cluj din dosarul nr._, privind și pe intimații N. G., B. E., C.
M., H. E., I. LIA, P. V., P. V., S. M. I., având ca obiect grănițuire.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 28 noiembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 4 decembrie 2013.
C U R T E A
Prin cererea formulată reclamantul N. GAVRIL, în contradictoriu cu pârâții
C. NIYRI L., S. M. I., P. V., P. V., B. E., I. LIA și H.
, a solicitat instanței:
să se stabilească linia de hotar dintre proprietatea sa și proprietatea pârâților;
obligarea acestora de a lăsa în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de teren pe care au ocupat-o din proprietatea sa.
obligarea pârâtei C. Niyri L. să refacă gardul ce a existat între proprietățile lor, pe mejdă, sau să fie autorizat să-l refacă el pe cheltuiala ei.
obligarea pârâtei C. Niyri L. să refacă partea superioară și acoperișul fântânii și s-a curețe sau să fie autorizat să facă el aceste lucrări pe cheltuiala ei.
Prin sentința civilă nr. 5386 din_ pronunțată de Judecătoria B. -M. în dosar nr. 9830/2001 s-a admis în parte cererea reclamantului N. GAVRIL împotriva pârâților C. N. L., I. LIA și H. E. și în consecința:
S-a stabilit linia de hotar între terenul proprietatea reclamantului înscris în CF 1723 Săsar nr. top. 1047 și terenul proprietatea lui P. G. înscris în CF
245 Săsar nr. top. 1048/3 pe aliniamentul A" B" C D" conform anexei nr. 1 din raportul de expertiză întocmit de expert Zlampareț loan, raport ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
A fost obligată pârâta C. Niyri L. să lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de teren de 50 mp identificată în anexa 1a raportului de expertiză a expertului Zlampareț loan între punctele A" - B " - C " - D " - D - C - B - A.
A fost obligată pârâta C. Niyri L. să refacă partea superioară și acoperișul fântânii și să curețe fântâna sau autorizează pe reclamant să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala acestei pârâte.
S-a respins capătul de cerere formulat de reclamant cu privire la refacerea gardului.
S-a respins cererea reclamantului împotriva pârâților S. M. I., B. E.
, C. M., P. V. și P. V., ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Au fost obligate pârâtele lonescu Lia și H. E. la plata către reclamant a câte 800.000 lei cu titlu de cheltuielile de judecată.
A fost obligată pârâta C. Niyri L. la plata către reclamant a sumei de
3.400.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
A fost obligat reclamantul la plata a câte 1.000.000 lei către B. E. și C.
M. cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Din înscrierile din CF 245 Săsar rezultă că asupra terenului de sub nr. top. 1048 erau coproprietari P. V. și soția sa P. Floare în cote de câte 1/2 parte fiecare (fila 169).
Aceștia au avut patru copii și anume pe: P. M., căsătorită C., P.
E., căsătorită B., P. loan și P. G. (fila 114).
În urma decesului lui P. V., singurul care a acceptat moștenirea lăsată de acesta a fost fiul său P. loan. Acest aspect rezultă din certificatul de moștenitor nr. 534/1973.
Atunci când un moștenitor acceptă succesiunea unui defunct, chiar dacă în certificatul de moștenitor sunt cuprinse numai o parte din bunurile ce au aparținut lui de cuius, se consideră că a fost acceptată moștenirea în întregime. Aceasta deoarece un moștenitor nu poate accepta doar o parte din moștenire și să renunțe cu privire la cealaltă parte.
Acceptarea unei succesiuni sau renunțarea la aceasta se face cu privire la întreaga masă succesorală.
Așa fiind, înseamnă că P. loan a acceptat întreaga moștenire lăsată de defunctul P. V. .
În urma decesului lui P. loan, cea care acceptă moștenirea lăsată de acesta este fiica sa S. I. . Acest aspect rezultă din înscrierea de sub B 9 din CF 245 Săsar.
Ulterior, pârâtei S. I. i se reconstituie, în baza Legii nr. 18/1991, dreptul de proprietate asupra terenului de sub nr. top. 1048/1 și 1048/2, parcele care sunt rezultate din dezmembrarea nr. top. 1048 (fila 170).
Având în vedere că S. I. a fost singura care a acceptat succesiunea după P. loan, care la rândul său, a fost singurul care a acceptat succesiunea după P. V. și cum pârâtei S. I. i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului de sub nr. top. 1048/1 și 1048/2 în calitate de moștenitoare a bunicului său (din CF 245 Săsar nerezultând că ea a avut vreun drept de proprietate propriu asupra terenului la care i s-a eliberat titlu de proprietate), înseamnă că P. V. a avut în patrimoniul său un drept de proprietate asupra terenului de sub nr. top. 1048/1 și 1048/2.
P. V. a avut un drept de proprietate asupra terenului de sub nr. top. 1048/1 și 1048/2, atunci dreptul de proprietate asupra terenului de sub nr. top. 1048/3 și 1048/4 i-a aparținut lui P. Floare.
P. Floare a decedat în_, iar conform certificatului de moștenitor nr. 67/_, singurul care a acceptat succesiunea acesteia este P. G., fiu (fila 114).
Prin urmare, P. G. a dobândit prin moștenire de la P. Floare, dreptul de proprietate asupra terenului de sub nr. top. 1048/4.
Din CF 1723 Săsar rezultă că reclamantul este proprietar asupra terenului de sub nr. top. 1047, dreptul de proprietate asupra acestui imobil fiind dobândit prin cumpărare (fila 24).
Așa cum rezultă din anexa nr. 1 a raportului de expertiză efectuat de ing. Zlampareț loan (fila 65) și din completarea raportului de expertiză (fila 245), terenul proprietate reclamantului înscris în CF 1723 Săsar sub nr. top. 1047 se învecinează cu terenul înscris în CF 245 Săsar sub nr. top. 1048/3, teren aflat în proprietatea lui P. G. .
Linia de hotar dintre cele două proprietăți menționate mai sus, așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit de ing. Zlampareț loan, se afla pe aliniamentul A*, B", C",D " (filele 61 - 65).
Ing. Soponar E. care a efectuat contraexpertiza a arătat că linia de hotar care separă proprietatea reclamantului de proprietatea lui P. G. se afla pe aliniamentul ce a fost stabilit de ing. Zlampareț loan (filele 222 - 226).
Faptul că linia de hotar dintre proprietatea reclamantului și proprietatea lui
P. G. stabilită de cei doi experți este una și aceeași, rezultă din completarea raportului de expertiză de la fila 245.
Prin urmare, instanța a stabilit linia de hotar dintre terenul proprietatea reclamantului, înscrisă în CF 1723 Săsar nr. top. 1047 și terenul proprietatea lui
P. G. înscris în; CF 245 Săsar sub nr. top. 1048/3 (fila 141) pe aliniamentul A" B" C D" conform anexei nr. 1 din raportul de expertiză întocmit de ing. Zlampareț loan.
Instanța a stabilit linia de hotar conform raportului de expertiză întocmit de ing. Zlampareț loan și nu conform raportului de expertiză întocmit de ing. Soponar E. întrucât cea de-a doua expertiză (expertiza efectuată de Soponar E.
) nu face decât s-o confirme pe prima (expertiza efectuată de Zlampareț loan).
Având în vedere că proprietatea reclamantului se învecinează numai cu terenul de sub nr. top. 1048/3 din CF 245 Săsar, teren al cărui proprietar este numai P. G., instanța a respins acțiunea reclamantului față de pârâții S.
I., B. E., C. M., P. V. și P. V. ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Acești pârâți (S. M. I., B. G., C. M., P. V. și P.
V. ) nu sunt titularii dreptului de proprietate asupra terenului de sub nr. top. 1048/3, teren cu care se învecinează terenul proprietatea reclamantului.
Pârâta P. V. este coproprietară, împreună cu pârâta S. I., fiecare având o cotă de 1/2 parte asupra casei de locuit edificată pe terenul de sub nr. top. 1048/2 (fila 170).
Pârâții B. E., C. M. și P. V. și S. I., nu au nici un drept de proprietate asupra terenului înscris în CF 245 Săsar sub nr. top. 1048/3, neacceptând în termen succesiunea mamei lor, respectiv bunicii lor, P. Floare, aceasta fiind cea care a avut în patrimoniul său dreptul de proprietate asupra terenului de sub nr. top. 1048/3 (fila 114).
Pârâta S. M. I. are un drept de proprietate asupra terenului de sub nr. top. 1048/1 și 1048/2, așa cum rezultă din înscrierile din CF 245 Săsar.
Granițuirea este o operațiune de delimitare prin semne exterioare a două proprietăți vecine ce aparțin unor titulari diferiți.
Prin acțiunea în granițuire se delimitează două proprietăți învecinate. Prin urmare, reclamantul și pârâtul trebuie să fie titularii dreptului de proprietate asupra terenurilor, cu privire la care se solicită delimitarea, stabilirea liniei de hotar.
Cum terenul proprietatea reclamantului înscris în CF 1723 Săsar sub nr. top. 1047 se învecinează cu terenul înscris în CF 245 Săsar 1048/3, al cărui proprietar este P. G., pârâții S. M. I., C. M., B. G., P.
V. și P. V. nefiind titularii dreptului de proprietate asupra acestui teren,
instanța a respins acțiunea față de aceștia din urmă, întrucât nu au calitate procesuală pasivă cu privire la capătul de cerere referitor la granițuire.
Cu privire la acest capăt de cerere (granițuire), calitatea procesuală pasivă aparține pârâtelor lonescu Lia și H. E., acestea fiind cele care au vocație la moștenirea defunctului P. G., titularul dreptului de proprietate al terenului de sub nr. top. 1048/3.
Aceste pârâte sunt moștenitori sezinari și se bucură fără nici o formalitate de exercițiul drepturilor și acțiunilor defunctului. Prin urmare ele pot exercita sau împotriva lor se poate exercita orice acțiuni al căror obiect îl formează bunurile ce au aparținut defunctului.
Pârâții S. M. I., B. E., C. M., P. V. și P. V.
nu au calitate procesuală pasivă nici cu privire la capătul de cerere privind revendicarea suprafeței de teren de 50 mp din proprietatea reclamantului.
Așa cum rezultă din raportul de expertiza întocmit de ing. Zlampareț loan și ing. Soponar E., cea care folosește o suprafață de 50 mp din terenul proprietatea reclamantului (filele 61 - 65, filele 222 - 226.și fila 269) este pârâta
C. L. .
Pârâta C. Niyri L. nu este titularul dreptului de proprietate asupra terenului înscris în CF 245 Săsar nr. top. 1048/3. Aceasta are o cotă parte de 54/784 din dreptul de proprietate asupra terenului de sub nr. top. 1049 și 1050 din CF 436 Săsar (filele 33-34). Acest aspect rezultă din înscrierile din CF 436 Săsar.
Reclamantul este titularul dreptului de proprietate asupra suprafeței de 50 mp, această suprafață făcând parte din parcela înscrisă în CF 1723 Săsar nr. top. 1047. Cu toate acestea, această suprafață de teren este folosită de pârâtă C. Niyri L. fără ca aceasta să aibă vreun drept de proprietate cu privire la această parcelă.
Acțiunea în revendicare, conform art. 480 cod civil este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar.
Având în vedere că reclamantul a dovedit că este proprietar a suprafeței de
50 mp, suprafață aflată în mod abuziv în folosința pârâtei C. Niyri L., instanța, în conformitate cu prevederile art. 480 Cod civil, a obligat-o pe aceasta să lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 50 mp, astfel cum a fost identificată de expertul Zlampareț loan.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la refacerea fântânii de către pârâta C. Niyri L., instanța l-a admis.
Din probele testimoniale administrate, respectiv din declarațiile martorilor Macovei A. și Meriuș loan, a rezultat că pârâta C. Niyri L. a dărâmat partea superioară a fântânii și ca urmare a acestui fapt, au căzut în ea bucăți de lemn (filele 118 și 150). Această fântână, așa cum rezultă din raporturile de expertiză întocmite în cauză, se află pe proprietatea reclamantului. Prin urmare, atâta timp cât nu se demonstrează contrariul, ca urmare a accesiunii, proprietarul terenului este presupus a fi și proprietarul lucrărilor construcțiilor și plantațiilor ce se află pe terenul său.
În speță, nu s-a dovedit că pârâta C. Niyri L. ar fi proprietara fântânii, nu s-a dovedit că aceasta a construit fântâna, ci dimpotrivă martorul Meriuș loan a arătat că fântâna a fost construită de reclamant.
Prin urmare, instanța a considerat, având în vedere că fântâna se află pe proprietatea reclamantului, în virtutea accesiunii și ținând cont și de declarația martorului Meriuș loan, că proprietarul fântânii este reclamantul.
Prin urmare, pârâta C. Niyri L. a fost obligată să refacă fântâna proprietatea reclamantului și să o curețe sau autorizează pe reclamant s-o curețe
pe cheltuiala ei conform art. 1077 Cod civil. Pârâta C. Niyri L. sau reclamantul pe cheltuiala ei va trebui să înlăture bucățile de lemn și orice componente ale părții superioare, a fântânii care au căzut în interiorul ei, astfel încât fântâna să poată fi folosită conform scopului său.
Chiar și în ipoteza în care fântâna ar fi fost proprietate comună a reclamantului și a pârâtei C. Niyri L. aceasta nu avea dreptul să împiedice pe celălalt coproprietar să folosească fântâna, fapta sa îmbrăcând forma unui abuz.
În ceea ce privește martorii propuși de pârâta C. Niyri L. (filele 148 și
149) acestea nu au putut preciza dacă fântâna a fost sau nu dărâmată de C. Niyri L. . Deci pârâta C. Niyri L. nu a răsturnat dovada pe care a făcut-o reclamantul, cu privire la dărâmarea părții superioare a fântânii de către aceasta, nu a dovedit contrariul celor demonstrate de reclamant.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la refacerea gardului din probele testimoniale nu a rezultat că acesta a fost dărâmat de pârâta C. Niyri
L. . Prin urmare, acest capăt de cerere a fost respins.
Prin decizia civilă nr. 107 din_ pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. 211/2004 s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta C. N.
L. împotriva sentinței civile nr. 5386/_ a Judecătoriei B. -M., dosar nr. 9830/2001, pe care a menținut-o.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Așa cum s-a stabilit prin cele două lucrări de expertiză întocmite în fața primei instanțe, aspect necontestat de către pârâta C. N. L., terenul proprietatea reclamantului, din CF 1723 Săsar, nr.top. 1047, se învecinează cu terenul din CF 245 Săsar, nr.top. 1048/3, proprietatea lui P. G., în timp ce apelanta este coproprietară tabulară în cotă parte de 54/784 în CF 436 Săsar, nr.top. 1049 și 1050.
Deși nu este proprietara tabulară a terenului învecinat cu imobilul reclamantului, C. N. L. folosește acest teren, pe care și-a construit o casă de locuit.
Faptul este atestat de toate probele administrate, împrejurare care a determinat-o pe apelantă să promoveze, în dosar nr. 10145/2002 al Judecătoriei
-M., o acțiune în rectificare de CF, susținând întabularea eronată a dreptului său de proprietate, în realitate pe parcela cu nr.top 1048 din CF 245 Săsar. In privința cererii de suspendare a apelului până la soluționarea irevocabilă a acestui dosar, instanța s-a pronunțat în ședința publică de astăzi, fiind respinsă, ca neîntemeiată.
N. C. L. a fost nemulțumită de concluziile trase în lucrarea de expertiză efectuată de ing.Zlampareț loan (f.63 dosar fond), care a stabilit că linia de graniță este cea marcată cu literele A B C D conform schițelor de CF, și în linie dreaptă, situație în care pârâta ocupă o suprafață de 50 mp din parcela nr.top.1047. Și cea de-a doua expertiză, întocmită de ing.Soponar E. (f.192 dosar fond), determină aceeași linie de hotar dintre imobile, ambii experți căzând de acord asupra aliniamentului A B C D prin completarea depusă la fila 245 dosar fond.
In privința gardului despărțitor dintre imobile, ambele părți pretind că aliniamentul lui a fost modificat, însă, prin aprecierea și interpretarea probelor testimoniale, judecătoria a reținut că apelanta a distrus acoperișul fântânii aflată pe terenul ce aparține reclamantului și a produs o pagubă acestuia.
Prejudiciul cauzat reclamantului intimat, prin demolarea acoperișului și părții superioare a fântânii, este real și actual/chiar dacă fântâna nu mai furniza
apă potabilă gospodăriei acestuia, astfel că în mod legal prima instanță a admis acțiunea, în baza art.480 și 998 Cod civ.
In consecință, constatând că judecătoria a apreciat și interpretat corect probele administrate, în raport de care a determinat linia de graniță dintre cele două imobile, ca și împrejurarea că pârâta ocupă fără drept o suprafață din terenul reclamantului, în temeiul art.296 Cod proc.civ. apelul s-a respins, iar sentința a fost păstrată.
Împotriva deciziei civile nr. 107/2004 a Curții de Apel Cluj a declarat recurs pârâta N. C. L. solicitând în principal suspendarea recursului în temeiul art. 244 pct. 1 C.pr.civ. până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 10145/2002 al Judecătoriei B. -M., iar în subsidiar modificarea în tot a deciziei civile atacate în sensul admiterii apelului, pe cale de consecință urmând a se stabili linia de hotar dintre cele două proprietăți pe vechiul aliniament, respectiv în linie dreaptă; respingerea capătului de cerere având ca obiect revendicare; respingerea capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la refacerea părții superioare și acoperișului fântânii; cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
În motivarea recursului s-a susținut întâi cererea de suspendare a judecării recursului până la soluționarea dosarului nr. 10145/2002 al Judecătoriei B. -M.
.
Pe fond s-a arătat că hotărârea instanței de apel și implicit a celei de fond este nelegală și nefondată. Potrivit art. 584 Cod civil orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa, dar numai dacă nu există semne exterioare. În cazul de față între cele două terenuri există semne exterioare, respectiv gardul și fântâna, aspect care rezultă din întreaga probațiune administrată în cauză. În aceste condiții linia de hotar nu putea fi stabilită decât în linie dreaptă.
Este bizar cum instanțele au ajuns la concluzia că apelanta folosește din terenul proprietatea intimatului reclamant suprafața de 50 m.p. din moment ce acest capăt de cerere derivă din primul, respectiv stabilirea liniei de hotar, linie de hotar care în baza sentinței s-a stabilit între terenul proprietatea reclamantului și alte pârâte decât recurenta.
S-a arătat de asemenea că recurenta nu a distrus partea superioară și acoperișul fântânii care este proprietatea reclamantului intimat N. Gavril. Fântâna care formează obiectul cauzei a fost semn exterior, despărțind terenul proprietatea intimatului de cel folosit de pârâta recurentă, fiind dezafectată din luna iulie a anului 2001. Hotărârile pronunțate sunt nelegale în privința obligării apelantei la refacerea părții superioare și a acoperișului acestei fântâni, instanța de fond fiind în eroare cu privire la aceste aspecte datorită atitudinii nesincere a reclamantului.
Cererea de recurs nu a fost motivată în drept.
Intimatul N. G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, solicitând despăgubiri morale în sumă de 10.000.000 lei.
În motivare s-a arătat că susținerile recurentei sunt neîntemeiate, din probele administrate în cauză rezultând că gardul și fântâna sunt pe proprietatea reclamantului, pârâta N. C. L. ocupând o suprafață de 53 m.p. din terenul aflat în proprietatea reclamantului, ulterior printr-o altă expertiză suprafața ocupată fiind apreciată ca fiind de 47 m.p.
S-a mai făcut referire la alte procese existente între aceleași părți, procese declanșate de către pârâta recurentă N. C. L. .
În probațiune s-au depus la dosar înscrisuri.
La termenul de judecată din_, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus suspendarea judecății recursului până la soluționarea dosarului nr. 10145/2002 al Judecătoriei B. -M., suspendarea fiind menținută prin încheierea
de ședință din_ . Ulterior, prin încheierea de ședință pronunțată la data de_ s-a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Cluj, Secția civilă.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj sub nr._ la data de_ .
În acest dosar părțile au depus precizări suplimentare atât în ceea ce privește cererea de recurs, cât și întâmpinarea, recurenta formulând și o cerere de acordare a unor daune morale în cuantum de 4.000.000 euro, iar intimatul N. Gavril o cerere de acordare a sumei de 10.000.000 lei cu titlu de daune morale, prin întâmpinare.
După înregistrarea dosarului pe rolul Curții de Apel Cluj s-au făcut de asemenea demersuri în vederea aflării stadiului de soluționare al dosarului nr. 10145/2002 al Judecătoriei B. -M. având în vedere că judecarea recursului a fost suspendată de către Înalta Curte de Casație și Justiție până la soluționarea
irevocabilă a acestui dosar.
Cauza a fost repusă pe rol la data de_, în urma demersurilor efectuate de către instanță rezultând soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 10145/2002 al Judecătoriei B. -M., având nr. nou 9131/2005.
Analizând recursul declarat de către pârâta C. L. (fostă N. C. ) împotriva deciziei civile nr. 107/2004 a Curții de Apel Cluj, Curtea reține următoarele:
În primul rând, se impune a se menționa că precizările formulate de către recurentă pe parcursul judecării recursului nu vor fi avute în vedere decât în măsura în care prin acestea nu se aduc modificări cererii de recurs formulate inițial, conform prevederilor art.303 alin.1 C.pr.civ. recursul trebuind motivat prin cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, în aplicarea art.306 alin.1 C.pr.civ. modificările ulterioare ale cererii de recurs fiind lovite de nulitate.
În ceea ce privește cererile de acordare a daunelor morale, formulate atât de către recurentă, cât și de către intimatul N. Gavril, acestea sunt inadmisibile raportat la prevederile art.294 alin.1 coroborat cu art.316 C.pr.civ., urmând a fi respinse ca atare, deoarece au fost formulate de către părți pentru prima dată în recurs.
Trecând la analiza criticilor formulate prin cererea de recurs se constată că sunt reluate în cea mai mare măsură criticile formulate de către pârâtă prin apelul declarat împotriva sentinței pronunțate de judecătorie, deși recursul nu este o cale de atac devolutivă, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac în care pot fi invocate numai motive de nelegalitate referitor la hotărârea atacată.
Prin urmare, instanța va analiza recursul numai în măsura în care prin acesta se formulează critici în ceea ce privește legalitatea deciziei pronunțate în apel, critici care să fie încadrate sau să poată fi încadrate de către instanță în motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art.304 C.pr.civ., în forma în vigoare aplicabilă în cauză, fiind inadmisibil a fi criticată în recurs ne/temeinicia deciziei instanței de apel.
Din conținutul cererii de recurs rezultă că singura critică de nelegalitate a deciziei civile nr.107/2004 a Curții de Apel Cluj este aceea prin care se pune în discuție modul de interpretare și aplicare a prevederilor art.584 C.civ., invocându-se că granița dintre cele două terenuri învecinate a fost stabilită ignorându-se existența semnelor exterioare, în consecință în mod greșit fiind admis petitul având ca obiect revendicare.
Referitor la petitul principal al cererii de chemare în judecată s-a stabilit însă prin sentința civilă nr.5386/2003 a Judecătoriei B. -M. că au calitate procesuală pasivă doar pârâtele I. Lia și H. E., pârâta C. N. L. având calitate procesuală pasivă doar în cea ce privește petitul având ca obiect
revendicarea suprafeței de 50 m.p., pe care o folosește fără titlu. Această statuare a instanței de fond nu a fost criticată în apel, problema calității procesuale pasive rămânând deci stabilită irevocabil prin sentința judecătoriei.
În aceste condiții, ceea ce poate să conteste pârâta este numai modul de soluționare a petitului având ca obiect revendicare, numai prin prisma acestuia putându-se contesta și modul în care a fost stabilită granița între cele două proprietăți(pârâtele referitor la care s-a stabilit că au calitate procesuală în grănițuire nedeclarând apel împotriva sentinței pronunțate de judecătorie), acestea fiind de altfel limitele în care a fost analizată cererea de apel formulată de pârâtă împotriva hotărârii primei instanțe.
Din considerentele deciziei atacate rezultă că în apel au fost reanalizate probele administrate la fond, apreciindu-se că în mod temeinic și legal a fost soluționată cererea de chemare în judecată de către instanța de fond. Atât judecătoria, cât și curtea de apel investită cu soluționarea apelului, au avut în vedere semnele exterioare invocate de care s-a prevalat pârâta, pe baza probațiunii administrate stabilindu-se măsura în care acestea pot fi avute în vedere la stabilirea graniței. Nu se poate deci pune problema încălcării
prevederilor art.584 C.pr.civ., astfel cum s-a precizat mai sus acesta putând constitui unicul motiv de nelegalitate invocat prin cererea de recurs.
Prin celelalte motive de recurs se critică modul în care instanța de fond și apoi cea de apel au apreciat probele administrate în cauză în vederea stabilirii stării de fapt în cauză, punându-se deci în discuție temeinicia hotărârii iar nu legalitatea acesteia, ceea ce astfel cum s-a precizat mai sus este inadmisibil în recurs.
Prin urmare, Curtea, în temeiul art.304 pct.9, coroborat cu art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge recursul declarat de pârâta C. L. (fostă N. C. ) împotriva deciziei civile nr. 107 din_ a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosarul nr. 211/2004, pe care o va menține ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibile cererile de acordare a daunelor morale.
Respinge recursul declarat de pârâta C. L. (fostă N. C. ) împotriva deciziei civile nr. 107 din_ a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosar nr. 211/2004, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. A. A. C. ANA I.
GREFIER,
C. B.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.apel: DP, A. Alb
Jud.fond: D. R.
| ← Decizia civilă nr. 389/2013. Grănițuire | Decizia civilă nr. 71/2013. Grănițuire → |
|---|
