Decizia civilă nr. 24/2013. Grănițuire
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
cod operator 4204
DECIZIE CIVILĂ Nr. 24/A
Ședința publică din 07 Februarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE D. T.
J. ecător D. M. H.
G. ier A. Sas
Pe rol fiind soluționarea apelului civil formulat de apelanții D. N., dom. în S. M., str. A. I. nr. 28/T, și C. I. dom. în S. M., str.
A. I. nr. 30, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 355/_ pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, în dosar nr._ , având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta apelanților D. N. și C. I., avocat Cuceu A., lipsă fiind intimata DP
.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Reprezentanta apelanților D. N. și C. I., avocat Cuceu A. arată că a luat legătura cu reprezentanta intimatei și aceasta nu se va putea prezenta la acest termen de judecată.
Instanța pune în discuție, raportat la jurisprudența recent relevată a Curții de Apel C., și prevederile art. 295 alin. 1 teza finală, art. 258 Cod procedură civilă, din oficiu, motivul de apel de ordine publică, respectiv excepția nulității hotărârii pronunțate de către prima instanță având în vedere că prima pagină din minută nu a fost semnată de judecător.
Reprezentanta apelanților D. N. și C. I., avocat Cuceu A. arată că nu se opune admiterii excepției, anularea sentinței apelate și reținerea cauzei spre rejudecare de către Tribunalul Maramureș.
Instanța reține cauza în pronunțare pe excepția nulității hotărârii invocată din oficiu.
T.
Prin sentința civilă nr. 355/_ a Judecătoriei S. M. s-a admis în parte acțiunea civilă înaintată de reclamanta DP împotriva pârâților:
D. N. și C. I. și, în consecință, s-a stabilit linia despărțitoare dintre terenul reclamantei din S. M., înscris în CF 16089 nr.top. 2267/1/3 și top 2268/1/4 și terenul pârâtului C. I. înscris în C.F. nr. 17332 S. M. nr.top. 7064/8/1 și 7064/9/1 și al pârâtului D. N. înscris în CF nr. 17328 S. M. nr.top._ /_ /6,_ /_ /9/2 potrivit
aliniamentului 1-M-N-24 din anexa grafică 2 a expertizei efectuată de ing. Mocanu I. și care face parte integrantă din hotărâre.
A fost obligat pârâtul C. I. să-i predea reclamantei în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 14,48 mp.
A fost obligat pârâtul D. N. să-i predea reclamantei în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața 37,40 mp.
Au fost obligați pârâții să ridice pe cheltuiala lor gardul edificat pe terenul proprietatea reclamantei, în caz contrar să fie îndrituită reclamanta a-l demola pe cheltuiala acestora.
S-a dispus edificarea gardului pe cheltuiala comună a reclamantei și pârâților.
S-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei DP față de pârâții B. A., D. G., D. E., M. Ș., C. P. și S. C. .
A fost obligată reclamanta la plata cheltuieli de judecată față de pârâtul
D. N. în cuantum de 300 lei.
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Sighetu Marmației a reținut următoarele considerente: conform extrasului CF 16089 S. M. top 2267/1/3 și 2268/1/4, reclamanta DP este proprietara terenului în suprafață de 4815 mp, cu titlu de cumpărare, fila 2.
Potrivit extrasului C.F. nr. 17332 S. M. nr.top. 7064/8/1 în suprafață de 484 mp și 7064/9/1 în suprafață de 917 mp, pârâtul C. I. este proprietar cu titlu de schimb (fila 50).
Conform extrasului de CF nr. 17328 S. M. nr.top. 7064/5 în suprafață de 840 mp, nr.top. 7064/3/1 în suprafață de 550 mp, nr.top. 7064/6 în suprafață de 840 mp, 7064/7 în suprafață de 840 mp, nr.top. 7064/8/2 în suprafață de 917 mp, nr.top. 7064/9/2 în suprafață de 484 mp, pârâtul D. N. este proprietar cu titlu de cumpărare și partaj(fila 52).
Reclamanta a renunțat la judecată față de ceilalți pârâți (fila 12), înțelegând să se judece doar cu D. N. și C. I. .
În cauză s-a efectuat o expertiză în primul ciclu procesual de către ing.
Suciu M. precum și o completare de expertiză (fila 138).
În rejudecare s-a efectuat o nouă expertiză de către expert Mocanu I. . De asemenea în cauză au fost audiați martori, din declarațiile martorei
Țonea Valeria (fila 87) reieșind că reclamanta a cumpărat terenul din litigiu la propunerea acesteia, teren care avea ca mejdă un gard, iar în partea stângă nu exista gard, doar câțiva stâlpi de beton la distanță de 2 m unul de altul.
Cu declarația martorei M. M. (fila 96) s-a dovedit că terenul cumpărat de reclamantă era delimitat, însă în urmă cu 4-5 ani început problemele cu C. I., în sensul că acesta a intrat pe terenul reclamantei cu 60-80 cm lățime și 20 m lungime. Stâlpii au fost scoși, iar pârâtul a început să sape pentru a pune gard.
Cu declarația martorului C. I. (fila 104) s-a dovedit că, pârâtul a cumpărat terenul pe care inițial exista un gard vechi, format din stâlpi și sârmă. Tot pe acest aliniament s-a construit un gard nou.
Martorul Ciorba P. a aratat că l-a ajutat pe pârâtul D. N. la construirea gardului dinspre reclamantă. Ridicarea noului gard a durat cca 1
lună, reclamanta fiind de mai multe ori prezentă la fața locului, însă nu i-a împiedicat să construiască gardul (fila 105).
In fapt, reclamanta este proprietară tabulară a terenului în suprafață totală de 4815 mp.
Potrivit declarațiilor martorilor audiați și concluziilor expertizei topo efectuate în cauză, pârâții C. I. și D. N., folosesc din terenul proprietatea reclamantei o suprafață de teren de 14,48 mp, respectiv 37,40 mp, edificând un gard pe aliniamentul 1-9-10-11-12-24.
Asupra capătului de cerere având ca obiect grănițuirea, instanța a constatat că acesta este întemeiat.
Astfel, potrivit art. 584 C.civ., orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa. Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că grănițuirea este operațiunea de determinare, prin semne exterioare, a limitelor dintre proprietățile învecinate. Prin urmare condiția premisa constă în aceea ca, suprafețele de teren să se afle în proprietatea părților în litigiu, ceea ce s-a și dovedit în cauză admițând acest capăt de cerere.
Asupra capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâților să ridice, pe cheltuiala lor gardul edificat pe terenul proprietatea reclamantei, instanța a reținut că potrivit art. 494 alin. 2 C. civ., dacă proprietarul terenului cere ridicarea construcțiilor, aceasta se va face pe cheltuiala celui care le-a făcut, motiv pentru care îi va obliga la ridicarea acestuia, iar în caz contrar îndrituiește reclamanta să-l ridice pe cheltuiala lor.
Coroborând situația de fapt reținută mai sus cu textul de lege menționat,, văzând și prevederile art. 1073 C.civ., instanța a constatat că aceste capete de cerere sunt întemeiate și urmează a fi admise.
Instanța a constatat că și capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de teren ocupată este întemeiată, fiind aplicabile dispozițiile art. 480 C.civ., conform cărora proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut.
Cu privire la cheltuieli de judecată instanța a reținut că reclamanta a făcut cheltuieli de judecată în cuantum de 600 lei, iar pârâții în cuantum de 1200 lei, motiv pentru care, având în vedere admiterea în parte a acțiunii și poziția de achiesare parțială la pretențiile reclamantei, fiecare va suporta 1/2 din cheltuieli, astfel instanța a obligat-o pe reclamantă la plata cheltuieli de judecată față de pârâtul D. N. în cuantum de 300 lei, compensând onorariile avocațiale.
Împotriva sentinței civile nr. 355/_ a Judecătoriei S. M., în termenul legal, au formulat recurs, recalificat în apel, apelanții D. N. și C.
I., solicitând schimbarea în parte a sentinței civile nr. 355/_ a Judecătoriei S. M. în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă față de apelanții D. N. și C. I. și admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a apelantului D. N., cu cheltuieli de judecată.
În motivele de apel apelanții au arătat că instanța de fond, în mod greșit a interpretat starea de fapt, reținând că apelanții cu rea-credință folosesc o suprafață de teren din terenul proprietatea intimatei, edificând un gard pe terenul acesteia, deoarece depozițiile martorilor audiați în cauză demonstrează contrariul.
Din probele administrate rezultă că apelanții au respectat mejda inițială, construind gardul pe vechiul amplasament al acestuia, fără a fi împiedicați de intimata DP la ridicarea lui.
Instanța de fond în mod greșit a ignorat inadvertențele în ceea ce privește expertiza topografică efectuată în cauză.
La fila 2 din expertiză punctul c1 se arată că C. I., "față de situația de CF folosește cu 207 mp mai mult, prin nerespectarea ,limitei de întabulare cu pârâtul D. N. ";. Ca atare, din această concluzie a expertului, reiese în mod evident că suprafața folosită în plus de C. I. nu se datorează nerespectării limitei de întabulare cu reclamanta ci cu D. N. .
Cu toate acestea în cuprinsul aceleiași expertize s-a stabilit la fila 3 pct. C1 pag. 5 că apelantul C. I. ocupă suprafața de 1-9-M-1 din topo 2268/1/4, respectiv 72,41x0,40/2 =14,48 mp, cu toate că apelantul a respectat linia de întabulare cu aceasta.
La fila 3 din expertiză se arată că ";față de situația de CF, reclamanta folosește cu 259 mp mai puțin prin nerespectarea limitei de întabulare cu pârâtul D. N. și prin calculul eronat al suprafeței din Titlul de proprietate 60483/8";. Ca atare, și din această concluzie a expertului a reieșit în mod evident că apelantul C. I. nu încalcă terenul proprietatea reclamantei, întărind o dată în plus constatarea anterioară mai sus menționată.
La aceeași filă se arată că pârâtul D. N. folosește mai puțin decât suprafața înscrisă în CF, respectiv cu 215 mp prin nerespectarea limitei de proprietate cu pârâtul C. I. și reclamanta DP .
Din situația descrisă mai sus, a rezultat că atât apelantul D. N., cât și intimata DP, folosesc mai puțin teren în fapt decât cel înscris în CF.
În ceea ce privește proprietatea intimatei DP, în cuprinsul aceluiași raport de expertiză se arată că "procesul verbal de punere în posesie pentru suprafața de 4815 mp cuprinsă în titlul de proprietate 60482/8 nu este corect în totalitate în sensul că suprafața corect calculată trebuie diminuată cu 180 mp";.
La momentul efectuării expertizei, intimata folosea o suprafață de 4556 mp. La un calcul sumar, raportat la constatările din teren reiese că din cei 4815 mp suprafața întabulată pe numele intimatei DP trebuie scăzută suprafața de teren de 180 mp pentru a se determina în mod corect suprafața cu care trebuia pusă în posesia intimată și ulterior întabulată. Prin urmare, intimata are dreptul și în consecință trebuia întabulată cu o suprafață de 4635 mp (adică 4815 mp - 180 mp).
Din dispozitivul sentinței civile apelate, rezultă că apelanții sunt obligați a preda intimatei suprafața de 51,88 mp pe care se presupune că a ocupat-o abuziv. Dar această apreciere a fost făcută fără a se lua în considerare că terenul intimatei mai este folosit și de către numiții D. G. și D. E. ,
conform planului de situație, anexa grafică 2, față de care s-a renunțat la judecată. Însă, potrivit planului de situație anexa grafică 2 la raportul de expertiză reiese în mod evident că pârâții față de care s-a renunțat la judecată
D. G. și D. E. nu respectă nici ei linia de întabulare cu intimata D.
P. și ocupă o parte din terenul acesteia. De vreme ce, expertiza topografică a fost efectuată fără a se ține cont de suprafețele de teren ocupate de acești vecini din terenul intimatei, expertiza topografică nu poate determina în mod cert ca deficitul de suprafață al intimatei se regăsește la apelanți.
Ca atare, numai prin raportare la toți vecinii intimatei, chiar dacă s-a renunțat la judecată față de aceștia, se poate stabili fără dubiu dacă apelanții folosesc sau nu o porțiune din terenul intimatei DP .
De asemenea, formula privind stabilirea suprafeței pe care C. I. se presupune că o folosește din terenul intimatei, respectiv suprafața de 14,48 mp a fost menționată în cuprinsul expertizei. Însă, nu același lucru se regăsește și în cazul apelantului D. N., unde este evidențiată doar suprafața finală, fără formula prin care s-a determinat aceasta. În opinia apelanților, instanța de fond în mod greșit a stabilit linia despărțitoare potrivit aliniamentului 1-M-N- 24 propus de expert în Anexa grafică 2 a expertizei, prin extragerea gardului pe o distanță de 0,4 ml și respectiv 0,76 ml în condițiile în care marja de eroare a scării 1:2880 la care s-a făcut schița 1810/1996, în baza căreia s-a întabulat reclamanta este de +/- 0,5 ml.
La efectuarea expertizei nu s-a ținut cont nici de lățimea gardului, pentru a se stabili de unde începe suprafața revendicată de intimată.
Instanța de fond a stabilit contra realității că apelanții sunt constructori de rea-credință.
Intimata este, în opinia apelanților cea care a dat dovadă de rea credință prin încurajarea apelanților de a ridica gardul și prin neexprimarea opoziției, în acest sens, permițând ridicarea gardului și abia apoi promovând acțiunea.
Intimata este cea care, în opinia apelanților, ar trebui să achite contravaloarea gardului, apelanții fiind constructori de bună credință.
Prin obligarea demolării gardului existent instanța de fond a încălcat, în opinia apelanților, și prevederile art. 8 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 care prevăd că desființarea construcțiilor se face pe bază de autorizație de desființare obținută în prealabil în baza documentației complete.
Intimata DP a depus întâmpinare la cererea de apel, solicitând respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată în apel.
La termenul de judecată din_, tribunalul, în baza art. 295 alin. 1 teza finală, Cod procedură civilă, raportat la art. 258 Cod procedură civilă a pus în discuție din oficiu motivul de apel de ordine publică, respectiv excepția nulității hotărârii pronunțate de către prima instanță având în vedere că prima pagină din minută nu a fost semnată de judecător.
Reprezentanta apelanților a solicitat admiterea excepției nulității, admiterea apelului, anularea sentinței apelate și reținerea cauzei spre judecare de către Tribunalul Maramureș.
Analizând sentința civilă nr. 355/_ a Judecătoriei S. M. prin prisma motivelor de apel de ordine publică, invocat din oficiu de către tribunal, se rețin următoarele aspecte:
T. constată că minuta întocmită în dosarul nr._ al Judecătoriei
S. M. conține două pagini din care prima pagină nu este semnată de judecător, iar cea de-a două pagină cuprinde mențiunea "președinte"; sub care există o semnătură olografă - fila 134 dosar fond.
Potrivit art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă, după ce s-a întrunit majoritatea, se va întocmi de îndată dispozitivul hotărârii, care se semnează sub sancțiunea nulității de către judecători și în care se va arăta, când este cazul, opinia separată a judecătorilor aflați în minoritate.
Din interpretarea acestui text de lege rezultă că, după deliberare, se redactează în scris dispozitivul hotărârii, care este denumit "minută";, ce se semnează, sub sancțiunea nulității de către judecători. Acest dispozitiv, numit tradițional "minută";, obiectivează rezultatul deliberării și trebuie semnată de judecătorii care au participat la dezbaterea în fond a litigiului, confirmând astfel existența hotărârii și autenticitatea ei.
Minuta trebuie să corespundă întocmai rezultatului deliberării, numai astfel ea fiind concludentă, sub aspectul regularității formale a deliberării, a pretențiilor ce au făcut obiectul deliberării, al modului de soluționare a acestor pretenții și a calității celor care le-au soluționat.
Art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă statuează că, actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie, iar art. 106 alin. 1 Cod procedură civilă, prevede că, anularea unui act de procedură civilă atrage și nulitatea actelor următoare, în măsura în care acestea nu pot avea o existență de sine stătătoare.
Prin urmare, cerința semnării minutei este imperativă și este menită să garanteze neschimbarea hotărârii pronunțate și să ofere posibilitatea de a verifica legalitatea completului de judecată.
Nulitatea decurgând din nesemnarea minutei de către un judecător este o nulitate absolută, anume prevăzută de lege deoarece într-o asemenea situație, nu se poate constata dacă instanța a fost compusă potrivit prevederilor legale și dacă judecătorul a luat parte la deliberare, vătămarea prezumându-se până la proba contrară, probă care nu a fost făcută în prezenta cauză, vătămare care nu se poate înlătura decât prin anularea minutei, care atrage implicit și anularea hotărârii primei instanțe.
De asemenea, nulitatea decurgând din nesemnarea minutei de către judecător nu poate fi acoperită în nici un mod prin semnarea ulterioară a minutei deoarece nu se mai poate ști dacă judecătorul respectiv a participat sau nu la deliberare. (A se vedea Decizia civilă nr. 4175/R/_ a Curții de Apel C. pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei S. M. ).
Raportat la considerentele mai sus expuse, în baza art. 297 alin. 2 teza finală Cod procedură civilă, tribunalul va admite în parte apelul declarat, va
anula sentința atacată și va reține cauza spre judecare, fixând termen pentru data de_, dată la care se vor cita părțile.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite în parte apelul declarat de apelanții D. N., cu domiciliul în S.
M., str. A. I. nr. 28T jud. M. și C. I., cu domiciliul în S. M.
, str. A. I. nr. 30 jud. M., împotriva sentinței civile nr. 355/_ pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, pe care o anulează și reține cauza spre judecare.
Fixează termen de judecată pentru data de_, dată pentru care se vor cita părțile.
Cu drept de recurs odată cu decizia asupra fondului. Pronunțată în ședința publică de azi 07 Februarie 2013.
PREȘEDINTE | J. ECĂTOR | GREFIER | ||
Ț. D. | H. | D. Mihalea | Sas A. |
Red.DȚ/_
Tred. A.S. /11 Februarie 2013 - 5ex
J. ecător la fond: A. M. L.
| ← Decizia civilă nr. 486/2013. Grănițuire | Decizia civilă nr. 100/2013. Grănițuire → |
|---|
