Decizia civilă nr. 4649/2013. Revendicare imobiliară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4649/R/2013
Ședința publică din 12 decembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. A. C.
JUDECĂTOR: ANA I. JUDECĂTOR: A. C. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. P.
împotriva sentinței civile nr. 345 din 8 martie 2012, pronunțată în dosar nr._ al T. ului C., privind și pe intimata M. S., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă pârâtul recurent S. P., asistat de avocat S. Teodor, reprezentantul reclamantei intimate M. S., avocat D. Șerban, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se aduce la cunoștința părților că prin încheierea ședinței camerei de consiliu din data de 4 decembrie 2013,
s-au respins cererile de recuzare formulate de recurentul S. P. .
Pârâtul recurent S. P. arată că renunță la apărarea domnului avocat
S. Teodor pentru a avea posibilitatea să pună concluzii în fața instanței personal. Totodată, arată că nu dorește să fie judecat de către acest complet de judecată și nu dorește să pună concluzii pentru că i s-a respins în mod nefundamentat, în opinia sa, cererea de recuzare.
Reprezentantul reclamantei intimate depune la dosar chitanța privind onorariul avocațial în sumă de 2500 lei și fișa dosarului nr._ al I. privind soluția pronunțată asupra celei de-a doua cereri de strămutare a cauzei. Arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind cereri sau excepții de invocat, curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar pe care o susține în totalitate, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.
Arată că solicitarea principală formulată pe calea prezentului recurs este inadmisibilă.
C U R T E A
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Turda la data de 03 februarie 2012 sub nr. 976/328/ reclamanta M. S. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul S. P. să oblige pe pârât să îi predea în posesie suprafața de teren înscrisă în C.F. nr. 207 Sălicea, nr. topo 4/2/1, neafectată de dreptul de superficie, în suprafață de 9601 mp, cheltuieli de judecată.
Prin Sentința civilă nr. 5003/2012, pronunțată de Judecătoria Turda în dosar nr._, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei M. S., invocată de către pârât prin întâmpinare.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta M. S., împotriva pârâtului S. P., având ca obiect revendicare.
A fost obligat pârâtul să predea reclamantei în posesie terenul în suprafata de teren 9601 mp neafectat de dreptul de superficie din imobilul înscris în CF 207 Sălicea, nr. top. 4/2/1.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 6496 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, taxă judiciară de timbru, timbru judiciar.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit extrasului de carte funciară depus la dosar, imobilul în litigiu este înscris în C.F. nr. 207 Sălicea, A.1, nr. topo 4/2/1, având destinația "grădină"; în suprafata de 10.201 mp, având ca proprietar tabular pe reclamanta M. S. .
Asupra imobilului înscris în CF 207 Sălicea, nr. top. 4/2/1 este înscris dreptul de superficie în favoarea pârâtului S. P. .
Prin cererea promovată de reclamanta M. S. s-a solicitat să fie obligat pârâtul S. P. să predea posesia suprafaței de teren înscrisă în C.F. nr. 207 Sălicea, nr. topo 4/2/1, neafectată de dreptul de superficie, în suprafață de 9601 mp, reclamanta întemeindu-și pretențiile pe înscrierile din foaia B+2 și B+9 a C.F. nr. 51875 Ciurila provenită din conversia pe hârtie a C.F. nr. 207 Sălicea, nr. topo 4/2/1.
Potrivit art. 563 alin.1 din Noul Cod Civil, proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul.
Deliberând cu prioritate asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive, din perspectiva dispozițiilor art. 137 alin.1 Cod. pr. Civ. instanța reține că, în drept, calitatea procesuala este titlul legal care îndreptățește o persoană sa fie parte intr-un anumit proces, desemnând titularul dreptului de a acționa in judecata si in același timp persoana împotriva căreia se poate exercita acțiunea. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.
Acțiunea în revendicare reprezintă acea acțiune în justiție prin intermediul căreia reclamantul - care se pretinde proprietarul unui bun individual determinat cu privire la care a pierdut posesia - solicită instanței să i se recunoască dreptul său exclusiv de proprietate asupra bunului, cu consecința obligării pârâtului - care stăpânește bunul respectiv - la restituirea acestuia.
Raportat la considerentele anterior expuse, instanța constată că excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei M. S. este neîntemeiată,
întrucât reclamanta, care se pretinde titularul dreptului de proprietate, justifică pe deplin calitate procesuala activa intr-o actiune in revendicare, motiv pentru care se va respinge excepția lipsei calității procesuale active invocată de către pârât prin întâmpinare.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța reține că, față de natura juridică și conceptul acțiunii în revendicare, în cadrul judecării acesteia, fiecare dintre părțile implicate va trebui să indice și să depună titlul (temeiul) în baza căruia pretinde anumite drepturi cu privire la bunul revendicat.
Astfel, reclamantul va indica și va depune la dosar (sau va dovedi cu eventuale alte mijloace de probă) titlul în baza căruia pretinde că are calitatea de proprietar exclusiv al bunului, iar pârâtul, în mod asemănător, va indica și va
depune la dosar (sau va dovedi cu eventuale alte mijloace de probă) titlul în baza căruia pretinde că are dreptul de a deține sau poseda bunul respectiv.
În spetă, reclamanta are calitatea de proprietară tabulară asupra imobilului înscris în CF Sălicea nr. 207, nr. top. 4/2/1 în suprafață totală de
10.201 mp., fiind înscrisă sub nr. B 25 și 26 în temeiul sentinței civile nr. 1683/1998 a pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr. 1423/1997.
Pârâtul nu a contestat faptul că ocupă intreaga suprafață de 10.201 mp a terenului identificat cu nr. top. 4/2/1, invocând drept titlu de proprietate opozabil reclamantei sentința civilă nr. 4967/2002, pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul civil nr. 1862/2002.
Contrar susținerilor pârâtului, instanța constată, din examinarea extraselor de carte funciară depuse la dosar, că în favoarea pârâtului S. P. a fost înscris dreptul de superficie asupra terenului aferent construcției edificate pe terenul identificat cu nr. top. 4/2/1, iar nu asupra întregului teren având destinația "grădină"; în suprafata de 10.201 mp ( file 12, 23). Cât privește suprafața de teren neafectat de dreptul de superficie, instanța consideră relevantă adeverinta nr. 179/_ emisă de către Primăria com. Ciurila, din cuprinsul căreia rezultă că reclamanta s-a înregistrat în evidențele primăriei cu suprafata de 9601 mp( fila 10).
Cu privire la dovada dreptului de proprietate, trebuie reținut că în conformitate cu prevederile art. 56 din Legea nr. 71/2011, prevederile din noul cod civil referitoare la proba dreptului de proprietate cu extrasul de carte funciară pentru imobilele înscrise în cartea funciară si mai ales la caracterul constitutiv al înscrierilor în cartea funciară se aplică numai după finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ-teritorială si deschiderea, la cerere sau din oficiu, a cărților funciare pentru imobilele respective. Totodată, potrivit art. 77 din Legea nr. 71/2011, înscrierile în cartea funciarã efectuate în temeiul unor acte ori fapte juridice încheiate sau, dupã caz, sãvârsite ori produse anterior intrării în vigoare a noului Cod civil vor produce efectele prevãzute de legea în vigoare la data încheierii acestor acte ori, dupã caz, la data sãvârsirii sau producerii acestor fapte, chiar dacã aceste înscrieri sunt efectuate dupã data intrãrii în vigoare a noului Cod civil.
În situația imobilelor evidențiate în regim real de publicitate, acțiunea în revendicare se întemeiază pe înscrierile operate în cartea funciară, titularul dreptului înscris putând opune dreptul său oricărei persoane care pretinde un drept real, indiferent de titlul pe care îl deține, dacă acesta din urmă nu are înscris dreptul în cartea funciară.
Prin urmare, cat timp dreptul de proprietate al reclamantei este înscris in cartea funciara, se prezuma conform art. 30 din Legea nr.7/1996 că dreptul exista în favoarea acesteia, astfel ca, o comparare de titluri nu este posibilă.
Mai trebuie reținut că sentința civila nr. 4967/2002 pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr. 1862/2002 de care se prevalează pârâtul a avut în vedere o situație de carte funciară care s-a modificat ulterior ca urmare a reîntabulării dreptului de proprietate a lui M. V. și M. S., prin încheierea 1919/_, astfel încât, în prezent, M. S. este proprietar tabular asupra imobilului înscris în CF Sălicea nr.207, nr.top.4/2/1 în suprafață totală de 10.201 mp.
Față de considerentele de fapt și de drept anterior expuse, instanța a reținut faptul că reclamanta a probat dreptul de proprietate asupra imobilului, a admis acțiunea civilă formulată și a obligat pârâtul să predea reclamantei în posesie terenul în suprafata de 9601 mp neafectat de dreptul de superficie din imobilul înscris în CF 207 Sălicea, nr. top. 4/2/1.
În temeiul art. 274 și art. 276 Cod. proc.civ., reținând culpa procesuală a pârâtului instanța a obligat pârâtului la plata sumei de 6496 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, taxă judiciară de timbru, timbru judiciar.
Prin decizia civilă nr. 345/A din_ a T. ului C. pronunțată în dosar nr._ s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul apelant S. P. împotriva Sentinței civile nr. 5003/_ pronunțată în dosarul nr._, al Judecătoriei Turda, pe care a menținut-o în totul.
A fost obligat apelantul să plătească intimatei M. S., suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Solicitarea apelantului de anulare a hotărârii și trimitere a cauzei spre rejudecare, pe motiv că prima instanță nu a efectuat compararea de titluri și astfel nu ar fi fost cercetat fondul, nu a putut fi primită.
Contrar susținerilor apelantului, din lecturarea sentinței atacate rezultă că prima instanță a arătat ce titlu invocă fiecare dintre părți și care este motivul pentru care consideră că titlul reclamantei are prevalență față de titlul pârâtului.
S-a realizat, astfel, analizarea titlurilor invocate de părți și cercetarea pe fond a cauzei.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, T. ul a constatat că prima instanță a respins în mod corect această excepție, reținând că nu există identitate de cauză între prezenta acțiune și cea soluționată prin Sentința civilă nr. 4967/2002, pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr. 1862/2002.
Prima instanță a reținut în mod corect, în Încheierea din_ (f, 166), că referitor la cauză, în verificarea subzistenței condițiilor autorității de lucru judecat, ceea ce trebuie verificat este nu cauza acțiunii civile, care este scopul urmărit de părți, ci cauza cererii de chemare în judecată, care este titlul pe care reclamantul își fundamentează pretențiile.
Așadar, nu prezintă relevanță faptul că în ambele dosare instanța a fost investită cu petit în revendicare, ci prezintă relevanță pe ce anume a fost fundamentat petitul de revendicare, pentru a se observa dacă la petitul de revendicare din acel dosar au fost invocate aceleași împrejurări cu cele invocate
în prezentul dosar. Astfel cum se arată în literatura de specialitate (Boroi - Rădescu, Codul de procedură comentat și adnotat), cum soluția se pronunță într- un caz determinat, nu interesează numai regula de drept substanțial aplicabilă în speță, ci și situația de fapt, datorită căreia regula respectivă se aplică în acea speță.
Ori, așa cum corect a reținut prima instanță, în dosarul nr. 1862/2002, cererea în revendicare formulată de S. P. în contradictoriu cu M. S. și
M. V. a fost admisă ca urmare a înscrierii pârâtului în cartea funciară, sub B+15.
Cât timp situația de carte funciară s-a schimbat, iar în prezentul dosar reclamanta invocă că este proprietară tabulară, fiind înscrisă în cartea funciară, nu se poate reține existența autorității de lucru judecat, fiind supuse analizei instanței situații diferite. Situația actuală de carte funciară nu a făcut obiectul judecății anterioare, deci în privința acesteia nu a fost pronunțată, până la prezentul dosar, o soluție ce se impune cu putere de lucru judecat.
În ceea ce privește soluția pronunțată pe fondul cauzei, T. ul a reținut că soluția primei instanțe este legală și temeinică.
Contrar susținerilor apelantului, nu a fost încălcat principiul tempus regit actum și nu au fost aplicate prevederi legale ce nu erau în vigoare.
Prima instanță nu a dat înscrierii reclamantei în cartea funciară efect constitutiv, astfel cum se susține în apel, ci a arătat că prin înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară, se prezumă că dreptul există în favoarea acesteia, conform art. 30 din Legea nr. 7/1996. Această prezumție este în acord cu cele statuate în doctrină, în privința înscrierilor de carte funciară anterioare intrării în vigoare a Noului Cod Civil, și anume că nu au efect constitutiv, ci doar de opozabilitate.
În privința formei Legii nr. 7/1996, T. ul a reținut că dreptul de proprietate al reclamantei a fost înscris sub B+26 prin Încheierea de carte funciară nr. 14044/_ . La acel moment, Legea 7/1996, prevedea la art. 33: "Dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condițiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezuma ca dreptul exista în folosul ei, dacă a fost dobîndit sau constituit cu buna-credința, cît timp nu se dovedește contrariul. Dacă un drept s-a radiat din cartea funciară, se prezuma că acel drept nu există."; Acest text a fost cuprins în Legea nr. 7/1996 și în forma sa inițială și apare în lege sub o nouă numerotare, la art. 30, în urma republicării și renumerotării în temeiul art. II al titlului XII din Legea nr. 247/200.
Acest text de lege, reținut de prima instanță în motivare, este aplicabil în speță, astfel că sunt nefondate susținerile apelantei că s-ar fi aplicat texte de lege care nu erau în vigoare la data constituirii titlurilor părților ori la data înscrierii acestora în cartea funciară.
În aplicarea prevederilor Legii nr. 7/1996 (art. 20 alin. 3 și art. 22 alin. 1),
T. ul a reținut că susținerea apelantului că în prezent dreptul său de proprietate este înscris în cartea funciară sub B+15, nu este întemeiată. Astfel, din cuprinsul cărții funciare rezultă că înscrierea de sub B+15 nu mai este actuală, fiind realizate înscrieri noi.
Din extrasul eliberat în_, a CF 51875 Ciurila, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 207 Sălicea, depus la f. 70 din apel, rezultă că S. P. a fost întabulat sub B+1, la data de_, în baza contractului de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 593/1996. Ulterior, sub B+2, la data de_, a fost întabulat dreptul de proprietate al reclamantei M. S., asupra cotei de
½, în baza Sentinței civile nr. 1683/1998 a Judecătoriei Turda, a Deciziei civile nr. 92/A/2003 a T. ului C. și a Deciziei civile nr. 1205/2003 a Curții de Apel
C., precum și sub B+9, asupra cotei de ½, în baza succesiunii. De asemenea, din notările efectuate în cartea funciară, rezultă că cererile de rectificare au fost respinse.
În privința anteriorității titlului pârâtului, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 593/1996, față de titlul reclamantei, Sentința civilă nr. 1683/1998 și a neopozabilității acestei sentințe față de pârât, care nu a fost parte, s-au pronunțat hotărâri judecătorești irevocabile. Astfel, în Decizia civilă nr. 92/2003 a T. ului C., rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, prin Decizia Civilă nr. 1205/2003 a Curții de Apel C., s-a reținut că Sentința civilă nr. 1683/1998, în condițiile notării procesului, este opozabilă dobânditorului ulterior, care este S. P., în timp ce titlul acestuia, chiar dacă a fost întocmit anterior, întrucât nu a fost întabulat decât ulterior notării procesului, nu le este opozabil petiționarilor M. . Aceste aspecte au fost reținute și în Decizia civilă nr. 163/A/2008 a T. ului C., menținută prin Decizia nr. 1714/R/2008 a Curții de Apel C. .
În concluzie, tribunalul a reținut că susținerile apelantului sunt nefondate și că prima instanță a făcut o corectă aplicare a legii la starea de fapt ce a rezultat din actele depuse la dosar.
Față de toate aceste considerente și în baza art. 296 C.pr.civ., T. ul a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul apelant S. P. împotriva
Sentinței civile nr. 5003/_ pronunțată în dosarul nr._, al Judecătoriei Turda, pe care a menținut-o în totul.
În baza art. 274 C.pr.civ., apelantul a fost obligat să plătească intimatei M.
S., suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul S. P. solicitând în principal casarea deciziei civile nr. 345/2013 a T. ului C. și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea deciziei în sensul admiterii cererii de apel și pe cale de consecință respingerea cererii formulată de către reclamantă.
În motivare s-a arătat că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C.pr.civ., instanța de apel reținând în mod eronat că din hotărârea primei instanțe rezultă ce titlu invocă fiecare dintre părți și care este motivul pentru care instanța fondului consideră că titlul reclamantei are prevalentă față de titlul pârâtului, analizându-se deci pe fond cauza.
Tot în mod eronat instanța de apel s-a rezumat la examinarea înscrierilor de carte funciară, care raportat la Legea nr. 7/1996, în forma în vigoare la momentul realizării înscrierilor, nu pot constitui titlu valabil pentru dobândirea dreptului de proprietate, efectul acestora fiind dosar acela de opozabilitate.
În realitate, potrivit art. 563 Cod civil, reținut de instanța fondului în considerentele sentinței pronunțate, proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la altă persoană care îl deține fără drept. Pârâtul este însă titularul dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 593/1996 de BNP M. P. ș fiind înscris în CF nr. 51875 Turda, sub B1, anterior înscrierii intimatei M. S. .
Încheierea de CF nr. 6089/2001 prin care s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate al pârâtului nu a fost niciodată anulată, acesta fiind proprietar prin cumpărare, dreptul său fiind înscris în cartea funciară în mod valabil.
În acest sens a fost invocată și sentința civilă nr. 4967/2002 a Judecătoriei Turda, definitivă și irevocabilă, prin care s-a admis cererea reconvențională a pârâtului, având ca obiect revendicare.
Instanța de apel a interpretat greșit această sentință, reținând că cererea în revendicare din dosarul nr. 1862/2002 al Judecătoriei Turda ar fi fost admisă ca urmare a faptului că dreptul pârâtului era înscris în cartea funciară, sub B+15.
Din analiza considerentelor sentinței supuse cenzurii rezultă că cererea în revendicare a fost admisă ca urmare a constatării existenței dreptului de proprietate al pârâtului, drept dobândit în temeiul contractului autentic de vânzare-cumpărare nr. 593/1996, contract a cărui validitate a fost reținută de instanță prin respingerea cererii principale având ca obiect nulitatea contractului.
Din analiza acestei hotărâri rezultă fără dubiu că instanța a stabilit în mod irevocabil faptul că în calitate de proprietar este îndreptățit să ceară a-i fi respectate atributele dreptului de proprietate, iar existența acestuia s-a constatat că izvorăște din contractul autentic de vânzare-cumpărare, iar nu din înscrierea ulterioară de carte funciară.
Situația litigioasă din cauză trebuie soluționată prin analizarea titlurilor existente și a modului de dobândire al acestora.
Argumentele instanței de apel în sensul că nu se poate reține existența autorității de lucru judecat, fiind supuse analizei instanței situații de carte funciară diferite este fundamental eronată deoarece prima înscriere a sentinței civile nr. 1683/1998 a Judecătoriei Turda s-a realizat la data de_ în CF nr. 207 Sălicea, sub B+17, 18. Această situație de carte funciară a fost așadar avută în vedere la soluționarea cauzei care a făcut obiectul dosarului nr. 1862/2002 al Judecătoriei Turda.
Făcându-se referire la decizia civilă nr. 2108/2003 a Curții de Apel C., decizia civilă nr. 1611/1999 a Curții de Apel Oradea și sentința civilă nr. 1857/2000 a Judecătoriei Turda, irevocabilă prin decizia civilă nr. 361/2001 a Curții de Apel C. s-a arătat că la data notării acțiunii în cartea funciară, contractul era deja încheiat de pârât, iar prin hotărâre judecătorească irevocabilă s-a admis acțiunea în rectificarea cărții funciare, cu radierea dreptului de proprietate, potrivit art. 27 și 38 din Legea nr. 7/1996 contractul fiind opozabil reclamanților.
Faptul că pârâtul S. P. și-a întabulat dreptul de proprietate prin cumpărare numai la_ nu atrage nulitatea actului juridic atacat, acesta așteptând soluționarea irevocabilă a litigiului având ca obiect validarea antecontractului.
S-a făcut referire și la prevederile Legii nr. 18/1991 și la situația juridică a terenului în litigiu raportat la prevederile acestei legi speciale, arătându-se că tatăl pârâtului a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului cu titlu de lege și l-a transmis apoi pârâtului prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 593/1996 a cărui validitate a fost confirmată de către instanță în mod irevocabil.
S-au invocat și dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., invocându-se nelegalitatea analizării existenței dreptului de proprietate al părților prin prisma încheierilor de carte funciară deși se reține că înscrierile de carte funciară nu au efect constitutiv de drepturi potrivit prevederilor Legii nr. 7/1996.
Concluzia instanței de apel nu este trasă în baza analizării colii funciare a
imobilului, ci numai în baza unui extras de carte funciară. Din CF nr. 51875 Ciurila rezultă că M. S. deține o cotă de ½ parte din imobil, iar nu de 1/1 parte cum a reținut instanța de apel. La dosar nu există certificatul de moștenitor suplimentar nr. 63/2011 pentru a se putea examina existența, legalitatea și întinderea dreptului de care se prevalează reclamanta.
Potrivit prevederilor art. 27 și art. 38 din Legea nr. 7/1996 și în temeiul deciziei civile nr. 2108/2003 a Curții de Apel C. contractul autentic nr. 593/1996 este opozabil numiților M. S. și M. V., iar în prezent intimatei M. S. . Într-un atare context o acțiune posesorie apare ca inadmisibilă, cu atât mai mult cu cât în CF nr. 207 Sălicea, sub C+6 apare înscris un drept de superficie în favoarea pârâtului, asupra întregii suprafețe de teren de 10201 m.p.
În probațiune s-au depus la dosar înscrisuri.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C.pr.civ. și art. 312 alin. 1-3 C.pr.civ.
În apărare, intimata M. S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că solicitarea principală, de casare a deciziei atacată este inadmisibilă, nefiind invocat nici un motiv de casare, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 304 C.pr.civ.
În ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 304 pct. 8 C.pr.civ. s-a arătat că hotărârea instanței de fond și înscrierile din cartea funciară sau o hotărâre judecătorească pronunțată anterior între părți nu pot constitui un act juridic în sensul pct. 8 al art. 304 C.pr.civ., în speță neputând fi pusă în discuție aplicarea art. 304 pct. 8 C.pr.civ.
Contractul autentic prin care recurentul a cumpărat terenul de la tatăl său, nu este un act dedus judecății, actul fiind inopozabil reclamantei, aspect tranșat irevocabil prin decizia civilă nr. 1205/2003 a Curții de Apel C. .
În ceea ce privește greșita aplicare a legii, susținerile din recurs sunt vădit contrare legii și raporturilor reale dintre părți.
Fără nici un argument sau temei legal se critică considerentul esențial al deciziei din apel privitor la prezumția de proprietate care decurge din calitatea de proprietar a celui înscris în cartea funciară. Art. 900 Cod civil, în vigoare la data promovării acțiunii, similar cu reglementarea anterioară, stabilește clar prezumția de proprietate în favoarea celui înscris în cartea funciară și condițiile restrictive în care poate fi răsturnată această prezumție.
Între părți s-au purtat deja 4 litigii (identificate în cuprinsul întâmpinării) cu privire la calitatea de proprietar de carte funciară, tranșată irevocabil, prin care pârâtul a încercat să obțină radierea înscrierii dreptului reclamantei și al defunctului său soț, toate fiind respinse în baza unor hotărâri judecătorești irevocabile.
Susținerile privitoare la cuprinsul cărții funciare și certificatul de moștenitor sunt vădit contrare probelor de la dosar și denotă mai degrabă necunoașterea regulilor de efectuare a mențiunilor în cartea funciară, dreptul de proprietate al reclamantei fiind în cotă de 1/1 parte din imobil.
Referirile la art. 27 și art. 38 din Legea nr. 7/1996 referitor la prestația tabulară și efectul juridic al notărilor în cartea funciară nu au nicio legătură cu situația recurentului și cu obiectul litigiului.
Nici referirea la decizia nr. 2108/2003 nu justifică susținerea recursului, mai ales că nu a fost atacată prin recurs respingerea excepției autorității de lucru judecat.
S-a procedat apoi la prezentarea situației raporturilor dintre părți în ceea ce privește imobilul în litigiu, concluzionându-se că în prezent reclamanta este proprietară de carte funciară a imobilului în litigiu. Starea juridică luată în considerare la pronunțarea sentinței civile nr. 4967/2002 a Judecătoriei Turda nu mai subzistă ulterior anului 2003, impunându-se aducerea situației de fapt în concordanță cu situația juridică reală și de carte funciară a imobilului, acesta fiind motivul promovării acțiunii în revendicare.
Referirea la acțiunea posesorie nu prezintă relevanță, obiectul litigiului fiind revendicare.
Invocarea dreptului de servitute este inadmisibilă, nefiind invocat în apel, fiind de altfel ilogică atâta timp cât recurentul invocă calitatea de proprietar asupra terenului, incompatibilă cu aceea de titular al dreptului de superficie.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 563, 565, 566, 555 și urm., art.
900 Cod civil, art. 25, 30, 31 din Legea nr. 7/1996.
Analizând recursul declarat de pârâtul S. P. împotriva deciziei civile nr. 345 din_ a T. ului C. pronunțată în dosar nr._, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește critica prin care se arată că în mod greșit a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat, se apreciază de către curte că aceasta a fost soluționată în mod legal de către instanța de fond prin încheierea ședinței publice din_, raportat la prevederile art.1201 C.civ., soluția fiind menținută în apel.
În mod corect s-a reținut că nu se pune problema unei identități de cauză între prezenta cerere de chemare în judecată și cea care a făcut obiectul dosarului nr.1862/2002 al Judecătoriei Turda. Cererea de chemare în judecată soluționată în dosarul nr.1862/2002 a fost fundamentată pe înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtului S. P. în temeiul contractului de vânzare cumpărare în formă autentică încheiat în anul 1996, în decizia civilă nr.2108/2003 a Curții de Apel C. reținându-se că reclamanților M. V. și
M. S. li s-a respins acțiunea în prestație tabulară, dispunându-se radierea dreptului de proprietate din cartea funciară, prin hotărâre irevocabilă.
Ori, realitatea este că situația de carte funciară avută în vedere la pronunțarea deciziei civile nr.2108/2003 a Curții de Apel C. a fost una
provizorie, sentința civilă nr.1683/1998 prin care s-a admis acțiunea reclamanților în prestație tabulară, rămasă irevocabilă, fiind în cele din urmă înscrisă în cartea funciară, înscrierea dobândind rangul serial al notării acțiunii. Această situație de carte funciară nu a fost însă avută în vedere la soluționarea primei acțiuni în revendicare.
Pe fond
, ceea ce se impune a se lămuri cu prioritate, având în vedere criticile formulate în recurs, sunt titlurile de proprietate de care se prevalează părțile în cauză, pentru a justifica acțiunea în revendicare, respectiv pentru a justifica opoziția față de acțiunea formulată. Totodată relevantă este succesiunea înscrierilor din C.F. nr.207 Sălicea, având în vedere multitudinea și complexitatea operațiunilor de carte funciară în perioada 1997-2009 și efectul acestor înscrieri raportat la legislația în vigoare aplicabilă.
Relevantă în acest sens, este decizia civilă nr.163/2008 a T. ului C., menținută prin decizia civilă nr.1714/2008 a Curții de Apel C. prin care a fost soluționată acțiunea în rectificare de carte funciară formulată de către reclamanta M. S. împotriva pârâtului S. P., hotărâre care se bucură de putere de lucru judecat în cauză.
Prin decizia civilă nr.163/2008 a T. ului C. a fost admis apelul reclamantei M. S., sentința apelată fiind schimbată în parte, în sensul admiterii în parte a cererii pentru rectificarea înscrierii din CF 207 Sălicea A+3, nr. top. 4/2/1 de sub B 38, radierii înscrierii privind restabilirea situației anterioare de carte funciară de sub B 31 cu încheierea 3106/2004 cu titlu de cumpărare a lui S. P. și respingerii cererii privind radierea mențiunii de radiere a dreptului de proprietate de sub B33, 34, fiind respins apelul pârâtului.
În considerentele acestei decizii, tribunalul a reținut că, potrivit extrasului de CF și hotărârilor judecătorești, situația tabulară privind imobilul înscris in CF 207 Sălicea partea I, sub A+3, nr. top. 4/2/1, grădină și casă de 10200 mp a suferit următoarele modificări:
"În baza sentinței civile 32/1994 a Judecătoriei Turda, s-a înscris, prin încheierea 2197/1996, dreptul de proprietate a lui S. I., iar, la data de _
, s-a notat cererea de chemare în judecată cu nr. 1425/_, pentru recunoașterea dreptului de proprietate intentat de reclamanții M. V. și M.
S., prin încheierea cu nr. 3610/_ .
Prin sentința civilă nr. 1683/1998 a Judecătoriei Turda, s-a intabulat dreptul de proprietate a lui M. V. și a soției acestuia M. S., radiindu- se nota marginală cu nr. 3610/1997, privind procesul înscris sub B8.
Prin încheierea 5127/2001, în baza sentinței civile nr. 1857/2000 a Judecătoriei Turda, a fost radiat dreptul de proprietate de sub B 9,10 a lui M.
V. și soția M. S., restabilindu-se situația de carte funciară de sub B 7, unde era intabulat dreptul de proprietate a lui S. I. .
Î ncheierea nu a restabilit și situația de sub B 8 privind not area procesului
intentat de M. V. și M. S., astfel că, în baza contractului de vânzare- cumpărare 593/1996 autentificat la BNP M. P. ș, S. I. a vândut imobilul
intimatului S. P., care și-a intabulat dreptul de proprietate cu încheierea
6089/2001, înscriin d și construcția ca să familială și anex e gospodărești prin
încheierea 8875/2001.
În acest timp, sentința civilă 1683/1998 a Judecătoriei Turda a rămas irevocabilă, fiind intabulat prin încheierea 11363/2001 dreptul de proprietate a lui M. V. și M. S. în contradictoriu cu S. I. .
Considerând că încheierea 11363/2001 nu a fost semnată de judecătorul delegat, Judecătoria Turda, prin sentința civilă 5183/2001 pronunțată in dosar nr. 5296/2001, a dispus rectificarea cărții funciare, restabilind situația de carte funciară de sub B 15 în favoarea lui S. P. .
M. V. și soția M. S. au solicitat între timp înscrierea dreptului de proprietate, cerere care le-a fost respinsă prin încheierea 4738/_ a judecătorului delegat de carte funciară, însă această încheiere a fost desființată ca urmare a deciziei civile nr. 92/A/2003 a T. ului C., rămasă irevocabilă prin decizia civilă 1205/2003 a Curții de Apel C. .
Aceste din urmă ho tărâri sunt edificatoare pentru rezolvarea situației
juridice a imobilul ui, întrucât, deși i nițial s -a considera t că sentința civilă
1683/1998 a Judecătoriei Turda nu poate fi opusă lui S. P., care nu a fost parte în acel proces, T. ul și Curtea de Apel C. au considerat că această hotărâre este opozabilă și poate fi executată și contra lui S. P., care a
cumpărat bunul imobil și și -a înscris un imobil pe acesta, ca urmare a rangului
serial pe care îl avea notarea de sub B 8, întrucât acesta cunoștea de existența
procesului care îi putea fi astfel opus, iar hotărârea trebuia să fie intabulată și
contra lui S. P. .
Încheierile ulterioare au înscris provizoriu dreptul de proprietate a lui S.
P.,
ca urmare a sentinței civile 251/2004 a Judecătoriei Turda cu încheierea 3106/2004, iar, în baza acestei înscrieri, a fost admisă acțiunea in revendicare formulată de S. P. în contradictoriu cu pârâții M. S., M. Dan, M. Aurel, M. I., urmașii lui M. V., bazându-se pe efectul înscrierii de sub B 32, pe contractul de vânzare-cumpărare 593/1996 și pe faptul că reclamantul este conturbat în deplina sa proprietate și posesie de acești pârâți. Sentința civilă 4967/2002 a Judecătoriei Turda nu poate constitui un titlu in baza căruia să se poată invoca excepția autorității de lucru judecat, contra acțiunii in rectificare intentată de M. S., nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.1201 C.civ.
T. ul a considerat că sentința civilă 4967/2002 a Judecătoriei Turda
rămasă definitivă și irevocabilă a avut în vedere o situați e de carte funciarăprovizorie, care s-a și modificat ulterior ca urmare a casării sentinței civile
251/2004 și a deciziei 1531/A/2004 a T. ului C. de către decizia civilă
2479/2005 a Curții de Apel C.
și ca atare prin încheierea 1919/_ s-a reînscris dreptul de proprietate a lui M. V. și M. S. .
Prin sentința civilă nr. 224/2007 a Judecătoriei Turda, a fost admisă plângerea formulată de petentul S. P. in contradictoriu cu O.C.P.I. C. împotriva încheierii 1919/2006, dispunându-se anularea mențiunilor efectuate în temeiul acestor încheieri sub B 33, 34 și 35 în CF Sălicea 207, deoarece decizia civilă 2479/2005 a modificat sentința civilă 251/2004 a Judecătoriei Turda și decizia civilă 1531/A/2004 a T. ului C., în sensul respingerii acțiunii lui S.
P. pentru intabularea dreptului de proprietate, fără, însă, a dispune intabularea dreptului de proprietate în favoarea lui M. V. și M. S. .
De asemenea, sentința civilă 224/2007 nu poate constitui un titlu valabil pentru intabulare în sensul prevăzut de dispozițiile art. 20 alin. 3 și art. 22 din Legea nr. 7/1996, deoarece, ca urmare a acestei sentințe, se restabilește situația anterioară de carte funciară, respectiv aceea de sub B 31 cu încheierea 3106/2004, respectiv înscrierea provizorie a lui S. P., în baza sentinței civile 251/2004, care a fost desființată prin decizia civilă 2479/2005 a Curții de Apel
C. .
În consecință, încheierea 3072/2007 a fost apreciată nelegală, pentru că nu a analizat dispozitivul sentinței civile 224/2007 a Judecătoriei Turda, care restabilește situația de carte funciară provizorie de sub B 31 cu încheierea 3106/2004, fără ca sentința civilă 251/2004 să mai aibă vreun efect, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 311 C. pr. civ., hotărârea casată nu are nici o putere.
Sentința civilă 3818/2007 a Judecătoriei Turda nu a analizat acest aspect, considerând că, din moment ce sentința civilă 224/2007 a Judecătoriei Turda
este definitivă și irevocabilă, înscrierea este valabilă, situație ce nu poate fi avută în vedere, deoarece, prin titlul valabil, trebuie să se înțeleagă o hotărâre judecătorească prin care, în contradictoriu cu persoana înscrisă in cartea funciară, să se dispună intabularea dreptului de proprietate, or, prin restabilirea de carte funciară efectuată pe seama unui titlu nevalabil, înscrierea de sub B 31 nu poate rămâne în ființă.
Prin urmare, sentința civilă 224/2007 a Judecătoriei Turda nu poate constitui titlu valabil pentru înscrierea 3072/2007 decât în privința radierii dreptului de proprietate de sub B 33, 34, 35 din CF 207 Sălicea și nu în privința restabilirii situației de carte funciară de sub B 31, dând efect sentinței civile 251/2004 a Judecătoriei Turda, casată ca urmare a deciziei 2479/2005 a Curții de Apel C. .
În conformitate cu prevederile art. 34 alin. 1 pct. 1 din Legea nr.7/1996, sentința civilă 224/2007 și sentința civilă nr. 251/2004 a Judecătoriei Turda nu pot constitui titlu valabil pentru intabularea dreptului de proprietate a lui S.
P. .
În consecință, apreciind că, rectificând înscrierea de sub B 31 cu încheierea 3106/2004 din CF 207 Sălicea sub A+3, nr. top. 4/2/1 ca fiind făcută in baza unui act desființat, nu poate să se justifice înscrierea sub B 38, în baza sentinței civile nr. 224/2007 a Judecătoriei Turda, dar, în baza căreia se restabilește situația de sub B 31 în baza aceleiași act desființat, respectiv sentința civilă 251/2004, tribunalul a schimbat în parte sentința civilă atacată, în sensul admiterii în parte a cererii pentru rectificarea înscrierii din CF 207 Sălicea A+3, nr. top. 4/2/1 de sub B 38 și a radiat înscrierea privind restabilirea situației anterioare de carte funciară de sub B 31 cu încheierea 3106/2004, cu titlu de cumpărare a lui S. P. . Ca urmare, nu este justificată excepția lipsei de
interes, apelanta M. S. având interesul de a obține intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară prin aprecierea validității înscrierii sale și a nevalabilității titlului intimatului.
În ce privește cererea privind radierea mențiunii de radiere a dreptului de proprietate de sub B 33, 34, prin sentința civilă 224/2007, aceasta a fost respinsă, întrucât radierea s-a dispus în mod întemeiat, întrucât ca urmare a lipsei din dispozitivul deciziei nr. 2479/2005 a Curții de Apel C. a dispoziției de intabulare, nici această decizie neputând constitui pentru aceleași considerente titlu valabil pentru intabularea lui M. V. și M. S. .
Î n consecință, așa c um s -a apreciat pri n decizia civilă 1205 /2003 a Curții
de Apel C., în CF 207 Sălicea, trebuie să fie înscris asupra imobilului de sub
A+3 nr. top. 4/2/1, dreptul de proprietate a lui M. V. și soția M. S. ,
dobândit in baza sentinței civile 1683/1998, rămasă irevocabilă ca urmare a
efectului de opozabilitate a notării procesului de sub B 8 cu încheierea3610/1997 restabilindu-se prin urmare intabularea dreptului de proprietate de
sub B 25, 26 cu rangul serial dobândit prin încheierea 14044/2003.";
Prin decizia civilă nr. 92/2003 a T. ului C., menținută prin decizia civilă nr.1205/2003 a Curții de Apel C., la care se face referire prin decizia redată mai sus, s-a dispus întabularea dreptului de proprietate al petenților M.
V. și M. S. asupra parcelei cu nr.top.4/2/1, din C.F. nr.207 Sălicea, în baza sentinței civile nr.1683/1998 a Judecătoriei Turda, irevocabilă, ca bun comun, cu titlu de cumpărare.
Considerentele acestei decizii sunt edificatoare în ceea ce privește situația juridică a imobilului în litigiu, reținându-se că sentința civilă nr.1638/1998 a Judecătoriei Turda, în condițiile notării procesului, este opozabilă dobânditorului ulterior care este S. P. . Împrejurarea că acesta a încheiat contract autentic de vânzare cumpărare în temeiul căruia a dobândit dreptul de proprietate
anterior notării procesului, întabulându-l doar ulterior acestei notări nu are relevanță câtă vreme dreptul neîntabulat nu există raportat la dispozițiile art.17 alin.1, art.32 și art.33 din Decretul-Lege nr.115/1938, întabularea având efect constitutiv de drepturi față de cei care nu au cunoscut existența dreptului. În consecință titlul petiționarilor este opozabil proprietarului tabular S. P. prin notarea anterioară, în timp ce titlul acestuia nu le este opozabil petiționarilor, nefiind înscris în cartea funciară la data notării procesului.
Ținând cont de aspectele reținute mai sus, se apreciază de către Curte că recursul declarat de pârât este neîntemeiat.
Astfel, în primul rând din analiza deciziei atacate rezultă că instanța de fond și apoi cea de apel nu s-au rezumat în soluționarea cauzei la examinarea înscrierilor de carte funciară. Aceasta a acordat însă importanța cuvenită raportat la prevederile Legii nr.7/1996(intrată în vigoare în luna iunie 2006 conform art.69 alin.1din lege) acestor înscrieri de carte funciară, având în vedere că în prezent ambele părți se prevalează de titluri de proprietate în ceea ce privește imobilul în litigiu. Reclamanta se prevalează de sentința civilă nr.1683/1998 a Judecătoriei Turda prin care antecesorul pârâtului a fost obligat să recunoască dreptul de proprietate în favoarea reclamanților, înscris în C.F. nr.207 Sălicea sub B 25,26, iar pârâtul de contractul de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 593/_, înscris în C.F. nr.207 Sălicea sub B15.
Având în vedere că obiectul cauzei este revendicare, ambele părți având un titlu de proprietate care provine de la același autor, și ținând cont de regulile de publicitate imobiliară, este evident că trebuie acordată preferință părții care a îndeplinit prima cerințele de publicitate imobiliară. Ori, această parte este reclamanta, care a notat procesul având ca obiect prestație tabulară la data de_, astfel cum rezultă din înscrierea de sub B+8, înscrierea ulterioară a dreptului de proprietate în baza hotărârii judecătorești irevocabile(sentința civilă nr.1683/1998) păstrându-și rangul dobândit astfel(art.25 alin.1 din Legea nr.7/1996). Aceasta în condițiile în care pârâtul și-a înscris dreptul de proprietate, în baza contractului autentic încheiat în anul 1996, numai în anul 2001, astfel cum rezultă din înscrierea de sub B+15, nefiind vorba despre una din situațiile de excepție prevăzute de lege când dreptul de proprietate este opozabil față de terți fără înscrierea în cartea funciară. Această chestiune, a opozabilității titlurilor de proprietate ale părților a fost deja tranșată irevocabil în procesele anterioare purtate între aceleași părți, astfel cum s-a arătat mai sus, nemaiputând fi rediscutată și cenzurată în acest cadru procesual.
Aspectele privitoare la modul în care a fost dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu de către antecesorul pârâtului S. I., nu prezintă relevanță în acest cadru procesual raportat la obiectul acțiunii și ținând cont de aspectele tranșate irevocabil între părți prin hotărârile judecătorești pronunțate până la acest moment.
Totodată, în mod greșit se susține că reclamata M. S. nu ar avea în prezent calitatea de proprietară tabulară asupra întregului imobil care face obiectul cauzei, din copia C.F. nr.207 Sălicea(fila 14 și urm. dosar fond) coroborată cu copia C.F. nr.51875(provenită din conversia pe hârtie a C.F. nr.207 Sălicea) rezultând că reclamanta are înscris dreptul de proprietate asupra cotei de 1/1 parte din imobilul în litigiu, cu titlu de cumpărare, respectiv succesiune. Atâta timp cât certificatul de moștenitor nr.63/2011 și înscrierea efectuată în cartea funciară în temeiul acestuia nu au fost contestate nu se impunea depunerea certificatului de moștenitor în vederea verificării legalității și întinderii dreptului reclamantei.
Neîntemeiate sunt și susținerile referitoare la existența unui drept de superficie al pârâtului asupra întregii suprafețe de teren de 10.201 m.p. Din foaia
C a C.F. nr.207 Sălicea rezultă că dreptul de superficie înscris inițial în cartea funciară în favoarea lui S. P. a fost radiat la data de_ în baza sentinței civile nr.224/2007 a Judecătoriei Turda. Indiferent însă de înscrierea de sub C+7, relevantă în ceea ce privește dreptul de superficie este înscrierea de sub C+6 din care rezultă că dreptul de superficie a fost înscris în favoarea pârâtului în baza sentinței civile nr.1683/1998 a Judecătoriei Turda, asupra imobilului-teren aferent construcției, iar nu asupra întregului imobil de sub A+3, în suprafață de
10.201 m.p. Prin sentința pronunțată în primă instanță, pe baza probelor administrate s-a stabilit că dreptul de superficie privește suprafața de 600 m.p. teren, adică exact suprafața de teren care nu face obiectul cauzei, acest aspect nefiind contestat în apel de către pârât, numai în cererea de recurs pârâtul înțelegând din nou să se prevaleze de dreptul de superficie înscris sub C+6. Oricum, atâta timp cât pârâtul se prevalează de dreptul său de proprietate asupra terenului în litigiu, acesta nu poate în același timp să se considere numai titularul unui drept de superficie asupra acestuia.
Referitor la pct.8 al art.304 C.pr.civ, astfel cum s-a arătat și în întâmpinare, acesta nu este incident în cauză, nepunându-se problema unor acte juridice deduse judecății al căror înțeles lămurit și vădit neîndoielnic să fi fost schimbat printr-o interpretare greșită, în realitate toate motivele de recurs circumscriindu-se dispozițiilor pct.9 al art.304 C.pr.civ., de asemenea invocat ca temei de drept al cererii de recurs, punându-se numai problema greșitei interpretări și aplicări a dispozițiilor legale aplicabile în cauză.
Solicitarea de casare a deciziei atacate și trimitere a cauzei spre rejudecare nu este motivată în nici un fel, fiind dezvoltate numai motivele de recurs care ar atrage modificarea soluției pronunțate în apel, aceasta neimpunându-se a fi deci analizată de către instanță, raportat la prevederile art.3021 , 303, 306 C.pr.civ.
Pentru toate aceste motive, instanța, în temeiul art.304 pct.9 coroborat cu art.312 alin.1 C.pr.civ. va respinge recursul declarat de pârâtul S. P. împotriva deciziei civile nr. 345 din_ a T. ului C. pronunțată în dosarul nr._, pe care o va menține ca legală.
În temeiul art.274 alin.1 C.pr.civ instanța va obliga recurentul să plătească intimatei M. S. suma de 2500 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. P. împotriva deciziei civile nr. 345 din_ a T. ului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatei M. S. suma de 2500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |
A. A. C. | ANA I. | A. C. |
GREFIER,
C. B.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.apel: O. R. Ghișoiu, Ana-S. Seleșiu Jud.fond: F. C. Jacotă
| ← Decizia civilă nr. 135/2013. Revendicare imobiliară | Decizia civilă nr. 4030/2013. Revendicare imobiliară → |
|---|
