Decizia civilă nr. 375/2013. Revendicare imobiliară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 375/R/2013
Ședința publică din data de 02 octombrie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: M. L. B., judecător JUDECĂTOR: R. - I. B. JUDECĂTOR: I. S.
GREFIER: L. D.
Pe rol fiind pronunțarea deciziei asupra recursurilor formulate de reclamantul H. M., pârâții M. D. și M. V. împotriva sentinței civile nr.2840/2013, din data de_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterea recursurilor a avut loc în ședința publică din data de 25 septembrie 2013, concluziile reprezentanților părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin sentința civilă nr.2840/2013, din data de_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul H. M., în contradictoriu cu pârâții M. D. și M. V. , și în consecință :
A fost respinsă cererea în revendicare formulată de reclamant.
Au fost obligați pârâții M. D. și M. V. să-și modifice construcția provizorie chioșc alimentar situată pe terenul lor înscris în CF nr.6224 B. nr.top 2540/_ /_ /b/3, 3017/2/a/3 prin retragerea acestei construcții până la limita picătura de streașină a casei reclamantului.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului suma de 2000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru pronunțarea acestei sentințe, prima instanță analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele.
În primul ciclu procesual, prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul_, reclamantul H. M. în contradictoriu cu pârâții M. D. Și M. V. a solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să oblige pârâții să-și modifice construcția provizorie chioșc alimentar situat pe terenul lor, înscris în CF nr. 6224 B., nr. top. 2540/_ /_ /b/3, 3017/2/a/3, prin retragerea acoperișului și a peretelui lateral dinspre imobilul reclamantului până la streașina casei acestuia sau să autorizeze pe reclamant să modifice chioșcul pe cheltuiala pârâților; să oblige pârâții să elibereze peretele casei reclamantului situată în B., str. Gh. P. de B., nr. 13 de toate ambalajele și obiectele depozitate pe acesta și să permită reclamantului accesul la acest perete pentru efectuarea lucrărilor de reparații, întreținere și renovare; să oblige pârâții să recunoască reclamatului dreptul de proprietate asupra unei porțiuni de circa 3 mp din terenul acestuia înscris în CF nr. 3733 B., nr. top. 2540/_ /_ /b/2, 3017/2/a/2, ocupată de o parte dintr-o magazie și un WC ale pârâților, să demoleze aceste anexe de pe terenul reclamantului și să se abțină pe viitor de la orice act de conturbare sau deposedare.
În motivare reclamantul arată că este proprietarul imobilului situat în B., str. Gh. P. de
B., nr. 13, iar pârâții dețin un teren învecinat pe care au un chioșc alimentar, construcție provizorie, neînscrisă în CF, lipită de imobilul reclamantului și cu acoperișul făcut peste acoperișul casei.
Reclamantul susține că pârâții nu au respectat documentația care a stat la baza emiterii autorizației, cu privire la amplasamentul, dimensiunile sau forma constructivă a chioșcului. Astfel, din cauza modalității în care a fost construit, reclamantul învederează faptul că nu are acces la
peretele lateral al casei sale, iar acoperișul chioșcului intră și afectează acoperișul casei, reprezentând o atingere adusă atributelor posesiei și folosinței din dreptul de proprietate.
Mai arată că pârâții își depozitează ambalajele și alte obiecte chiar pe peretele casei, fapt care a dus la deteriorarea acestuia atât în interior cât și în exterior și la împiedicarea accesului reclamantului pentru a efectua lucrări de reparații, întreținere și renovare la acest perete.
De asemenea, arată că în partea din spate a imobilului, pârâții dețin o magazie de lemn și un WC care sunt amplasate parțial pe terenul reclamantului, ocupându-i circa 3 mp, drept pentru care se impune eliberarea terenului ocupat și demolarea acestor anexe. Mai precizează reclamatul că problemele arătate mai sus, care nu s-au putut rezolva prin înțelegere, se datorează unui comportament șicanatoriu și de rea credință al pârâților.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 480,_, 1076, 1077 cod civil și dispozițiile art.
274 Cod procedură civilă.
Pârâții, legal citați, au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea ca nefondată a cererii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că au dobândit prin cumpărare în anul 1997 imobilul în suprafață de 62 mp, pe care se afla construit un chioșc alimentar încă din anul 1992. Mai arată că atât pârâții cât și reclamantul au preluat imobilele construcții la data dobândirii lor în forma în care se află și în prezent.
Pârâții învederează faptul că terenul al căror proprietari sunt are ca mejdie față de proprietatea reclamantului zidul casei reclamantului și nu streșina, astfel că, chioșcul este pe terenul pârâților. Urmare a acestui fapt, pârâții arată că streșina casei reclamantului se află asupra terenului și chiar încorporată în acoperișul chioșcului. În ce privește partea din față a streșinii chioșcului, arată că a retras acoperișul ce depășea zidul chioșcului la nivelul acestuia. În condițiile în care casa reclamantului este pe mejdie iar chioșcul este lipit de casă, pârâții arată că se află în situația în care construcțiile se edifică după sistemul "zid de foc";, adică perete pe perete și nu se mai poate pune problema eliberării zidului. Mai arată că nu există ambalaje ale pârâților pe terenul reclamantului și nici nu pot fi deoarece proprietățile sunt despărțite printr-un zid. Pârâții susțin că nu ocupă din terenul reclamantului, deoarece magazia și WC-ul au existat dinaintea achiziționării imobilului.
În drept, nu s-a invocat nici un temei legal.
Prin Sentința civilă nr. 4126/2011
, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr. _
, s-a dispus admiterea în parte a acțiunii civile formulată de reclamantul H. M. împotriva pârâților M. D. și M. V., și în consecință: obligarea pârâților să recunoască dreptul de proprietate a reclamantului asupra suprafeței de 7 m.p teren, identificat în raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul topo P. Viorel, fila 68 dosar, între punctele B,C,D,E, F, 127, 126, 124,125, 123, 129, marcat cu culoare galbenă - teren înscris în CF nr. 3733 B., pe numele reclamantului; obligarea pârâților să lase în deplină proprietate și posesie reclamantului, terenul descris mai sus și în consecință să își retragă construcția chioșc provizoriu de pe terenul reclamantului pe aliniamentul B,C,D,E și gardul pe care l-au construit pe terenul reclamantului, până la punctele D,E,F, evidențiate în raportul de expertiză efectuat în cauză.
Totodată, s-a respins cererea reclamantului privind obligarea pârâților să își demoleze construcțiile magazie și WC, aflate pe terenul reclamantului, ca fiind neîntemeiată; și s-a respins cererea privind obligarea pârâților să permită accesul reclamantului la peretele casei sale, pentru efectuarea lucrărilor de reparații, întreținere și renovare, ca fiind neîntemeiată.
Împotriva sentinței expuse au declarat recurs în termen legal pârâții M. D. și M. V.
, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 322/R/2011, pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud
în dosarul civil nr._, s-a admis recursul declarat de pârâții M. D. și M. V. împotriva sentinței civile nr. 4126 din 2 mai 2011, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._, și s-a dispus casarea în parte a hotărârii și trimiterea cauzei la aceeași instanță de fond, spre rejudecarea petitelor de revendicare și de obligare a pârâților la retragerea chioșcului provizoriu. Totodată, s-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
Primind cauza spre rejudecare
și limitându-se numai la soluționarea petitelor de revendicare și de obligare la retragerea chioșcului provizoriu care au atras casarea Sentinței civile nr.4126/_ pronunțată în dosarul nr._, instanța reține următoarele:
Reclamantul și pârâții sunt vecini, reclamantul este proprietarul terenului în suprafață de 298 mp, pe care se află construită casă de locuit cu 2 camere și anexe, înscris în CF nr.3733 B., nr.top 2540/_ /_ /b/2, 3017/2/a/2, iar pârâții sunt proprietarii terenului în suprafață de 62 mp, pe care se află un chioșc alimentar provizoriu, teren înscris în CF B. 6224 nr.top 2540/_
/_ /b/3, 3017/2/a/3.
Inițial, cele două terenuri împreună cu terenul învecinat, aparținând numiților Lăcătuș Aurel și soția, precum și casa cu 2 camere și anexe, aparținând în prezent reclamantului, au fost proprietatea numitei Pal Erzsebet care, conform contractului de vânzare cumpărare de la f.100 din dosarul nr._, a vândut în anul 1993 terenul deținut actualmente de pârâți SC FAREX SRL ; ulterior, în anul 1996, terenul a fost lotizat în 3 parcele, conform contractului de ieșire din indiviziune de la f.119, astfel că terenul împreună cu casa a fost cumpărat în 1997 de reclamant iar terenul vândut inițial SC FAREX SRL a fost cumpărat, conform contractelor de vânzare cumpărare de la f.123-124, de numitul Mihalte Ion, care l-a vândut pârâților.
Prin cererea formulată, reclamantul a solicitat obligarea pârâților să-și modifice construcția provizorie chioșc alimentar prin retragerea acoperișului și a peretelui lateral până la streașina casei sale, să elibereze peretele casei sale de toate ambalajele și obiectele depozitate și să permită accesul la acel perete pentru efectuare de reparații precum și să recunoască dreptul său de proprietate asupra unei porțiuni de cca 3 mp din terenul acestuia ocupată de o parte din magazie și WC și să se abțină de la orice act de tulburare sau deposedare.
Prin sentința civilă nr.4126/_, instanța a admis în parte cererea, a dispus ca pârâții să recunoască dreptul reclamantului de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 7 mp, astfel cum a rezultat din expertiza tehnică efectuată în cauză, și să lase în deplină proprietate și posesie acest teren, cu retragerea corespunzătoare a chioșcului provizoriu, și a respins cererea de demolare a construcțiilor magazie și wc precum și cererea de a permite accesul reclamantului la perete, motivat de faptul că hotarul dintre cele două terenuri este picătura streșinii casei reclamantului.
Prin decizia nr.322/R/2011 pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud, a fost admis recursul formulat de pârâți și a fost casată în parte sentința cu trimitere spre rejudecarea petitelor de revendicare și de obligare a pârâților la retragerea chioșcului provizoriu ; prin decizia arătată, instanța de recurs a reținut că limita dintre cele două proprietăți este cea stabilită prin înscrisul din 1993 (f.100) respectiv în linie dreaptă pe zidul casei aflate în prezent în proprietatea reclamantului și nu picătura streașinii casei, prin urmare, în vederea soluționării petitului de revendicare, urma să fie efectuată o completare la raportul de expertiză, luând în considerare această limită de proprietate, iar în vederea soluționării petitului de obligare la retragerea chioșcului provizoriu, urma să fie analizată cauza și în ceea ce privește modul de exercitare de către pârâți a dreptului lor de proprietate.
În consecință, în vederea soluționării petitului de revendicare, la termenul din data de _
, s-a dispus completarea raportului de expertiză pentru determinarea suprafeței de teren ocupată de pârâți din terenul reclamantului cu realizarea unei variante în care limita dintre cele două proprietăți să fie cea stabilită prin decizia de casare.
Expertul a efectuat încă două variante de măsurători, o primă variantă (f.30-36) cu stabilirea limitei proprietății la aprox.0,2 m de casa reclamantului, variantă în care pârâții ocupau 4 mp din terenul reclamantului și o a doua variantă (f.43-45) cu stabilirea limitei pe zidul casei, variantă în care pârâții nu ocupă din terenul reclamantului.
În consecință, față de dispozițiile instanței de recurs și de concluziile expertului, instanța de fond a respins petitul de revendicare ca nefondat.
Prin cererea formulată, reclamantul a solicitat și modificarea construcției chioșcului provizoriu proprietatea pârâților, prin retragerea acestuia până la strașina casei sale, întrucât din cauza modului în care a fost construit s-a produs deteriorarea peretelui exterior al casei și formarea de igrasie.
Analizând modul de exercitare a dreptului de proprietate, instanța reține că deși proprietatea privată este garantată, atât dispozițiile art.44 din Constituție cât și dispozițiile art.480 din Codul civil de la 1864, care este legea aplicabilă speței de față, prevăd că exercitarea dreptului de proprietate este limitată de lege, una dintre limitări fiind cea prevăzută de art.610 Cod civil, cu privire la distanța construcțiilor, atât legea dar și regulile elementare de conviețuire socială având în
vedere același principiu - exercitarea unui drept nu poate să cauzeze prejudicii unei alte persoane, pentru că în caz contrar se produce un abuz de drept, ceea ce este inadmisibil.
Astfel, potrivit art.610 Cod civil, cel ce face un puț sau o privată lângă un zid comun sau nu, cel ce vrea să clădească un cămin sau o vatră, o fierărie, un cuptor sau o sobă, să-i alăture un ocol de vite, sau cel ce vrea să puie lângă zid un magazin de sare, sau grămezi de materii corozive, e îndatorat să lase depărtarea prescrisă de regulamente și obiceiuri particulare asupra unor asemenea obiecte, sau să facă lucrările prescrise de aceleași legi și regulamente, spre a nu aduce vătămare vecinului. Așa cum rezultă din actele depuse, chioșcul pârâților a fost construit în anul 1992, construcția fiind una provizorie, la data respectivă casa reclamantului fiind edificată deja.
Așa cum rezultă din procesul verbal încheiat cu ocazia cercetării la fața locului din data de_ de la f.147-148 precum și din planșele foto de la f.11-14 din dosarul nr._, în partea din față chioșcul pârâților este la distanță de 5 cm de casa reclamantului, iar în partea din spate cele două construcții sunt lipite, acoperișurile construcțiilor se suprapun la streașină iar peretele casei reclamantului prezintă urme de igrasie și umezeală în zona în care este lipit de el chioșcul pârâților.
În consecință, instanța de fond a reținut că prin modul cum a fost construit, chioșcul provizoriu aparținând pârâților, este afectată casa reclamantului, care era deja edificată la data construcției chioșcului. Deoarece Codul civil nu prevede vreo distanță la care să se poată construi, în lipsă de regulamente sau obicei al locului, instanța apreciază că distanța dintre cele două construcții trebuie să fie cel puțin până la limita picătura de streașină a casei reclamantului, prin aceasta evitându-se și ca scurgerea apelor de pe acoperișuri să afecteze construcțiile. Pentru asigurarea acestei distanțe, întrucât chioșcul pârâților a fost construit după edificarea casei pârâtului, reprezintă doar o construcție provizorie, neînscrisă în cartea funciară, instanța va dispune modificarea construcției prin retragerea chioșcului până la limita picăturii streșinii casei reclamantului.
Instanța de fond a apreciat că este irelevant în cauză faptul că nu pârâții au construit acest chioșc, ci așa a fost cumpărat de la fostul proprietar, atâta vreme cât acest chioșc le aparține în prezent și prin modul de amplasare, în principal prin nerespectarea unei distanțe adecvate față de casa reclamantului, edificată cu mult timp înainte de realizarea lotizării terenului și de ridicarea chioșcului, se produc vătămări reclamantului.
În consecință, prima instanță a admis în parte cererea, a respins petitul de revendicare și să admis petitul de retragere a chioșcului provizoriu până la limita picătura streșinii casei reclamantului.
În conformitate cu art.274 și art.276 din Codul de procedură civilă, instanța a obligat pârâții la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs pârâții solicitând admiterea recursului
, modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii petitului de obligare a pârâților să- și modifice construcția provizorie chioșc alimentar prin retragerea acestei construcții până la limita picătura de streașină a casei reclamantului.
În motivarea recursului s-a susținut că soluția instanție cu privire la mutarea chioșchului este nelegală. În acest sens s-a arătat faptul că legea nu prevede vreo distanță de amplasare a construcțiilor una față de alta, însă textul legal art.610 Cod civil se referă la cel ce face construcția, iar nu se referă la situația de din speță când mejdia dintre proprietăți s-a stabilit prin convenția părților încă din 1992, ocazie cu care s-a construit și chioșcul alimentar. Cei ce erau proprietari la acea dată au stabilit mejdia, și atunci s-a autorizat și edificarea chioșcului lipit de peretele casei care acum este a reclamantului. Ulterior până ce pârâții și reclamantul au ajuns proprietari au mai existat 2-3 proprietari care au acceptat ceea ce se convenise în anul 1992, pârâții au cumpărat așa cum este în prezent, la fel și reclamantul.
S-a mai susținut că în mod cert chioșcul este pe terenul recurenților, iar nu pe terenul reclamantului, fiind respins petitul de revendicare. Instanța le-a știrbit din atributele dreptului de proprietate în condițiile în care legea aplicabilă nu prevede vreo distanță, însă potrivit obiceiului local aplicabil în zonele locuite de etnici sași se construiește prin alipirea construcțiilor una de alta prin modalitatea numită zid de foc ceea ce s-a realizat în cauză. Niciodată pârâtul nu a solicita să mute chioșcul ca fiind pe terenul acestora, ci doar în contextul care ar fi pe terenul lui, însă nu este. Susținerea instanței de a se muta chioșcul pe limita picăturii streșinii casei pentru că afectează în prezent scurgerea apelor pe construcții este greșită și nu a fost susținută de nici o parte litigantă,
chioșcul este astfel construit încât apele se scurg de pe casa reclamantului se continuă pe acoperișul chioșcului și ajung jos fără a afecta zidurile casei sau ale chioșcului.
În lumina dispozițiilor art.610 Cod civil exisă obiceiul local al zidului de foc de care se pare că instanța nu a cunoscut deși a menționat încă din prima întâmpinare. Dacă s-ar realiza soluția stabilită de modificare a construcției chioșc atunci apele de ploaie de pe casa reclamantului ar cădea pe terenul pârâților, inclusiv pe peretele chioșcului fiind afectată acesta, caz în care ar fi nevoiți să promoveze o acțiune împotriva reclamantului ca să-și modifice streașina casei.
În drept, s-au invocat prevederile art.312 alin.3, 304/1, art.304 pct.9 Cod procedură civilă. Recursul a fost legal timbrat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs și reclamantul solicitând admiterea recursului
, în principal, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii petitului de revendicare cu privire la terenul pe care îl ocupă pârâții din proprietatea reclamantului, iar în subsidiar, a solicitat casarea în parte a sentinței în ce privește petitul de revendicare, suplimentarea probatoriului și rejudecarea în fond.
În motivarea recursului s-a susținut că în rejudecare prima instanță în ce privește respingerea cererii de revendicare a dat o soluție cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, inclusiv în ce privește dispozițiile legale privind aprecierea probelor, cu consecința reținerii unei stări de fapt eronate.
S-a susținut că decizia de casare este obligatorie pentru judecătorii fondului cu privire la necesitatea administrării unor probe și cu privire la problemele de drept soluționate, nu și cu privire la starea de fapt, cu alte cuvinte dezlegările date în recurs unor probleme de drept sunt obligatorii doar dacă în urma rejudecării nu se schimbă situația de fapt. S-a arătat că în considerentele deciziei de casare se face referire la limita dintre proprietăți așa cum rezultă din documentația la convenția de partaj, pentru stabilirea căreia e necesar efectuarea suprapunerii schiței folosinței actuale peste schița de partaj.
Varianta care e în concordanță cu una din schițele de partaj parte din contractul autentificat nr.2945/1996 este varianta nr.II din completarea la raportul de expertiză potrivit căreia terenul ocupat de pârâți din terenul reclamantului are suprafața totală de 4 mp adică, SA 2mp + SB 2 mp, această limită dintre proprietăți este în linie dreaptă conform anexei 2 la schița de partaj, pe toată lungimea de 13 ml cât are latura comună în est.
Atât terenul proprietatea reclamantului cât și cel deținut de pârâți provin din dezmembrarea imobilelor cu nr. top 25409/,_ /b și 3017/2/a înscrise inițial în cf nr.3733 B., constând în casă cu două camere, băi, antreu, verandă și curte în suprafață de 580 mp, ce au constituit proprietatea tabulară a numitei Pal Erzsebet. În anul 1996, imobilul înscris în cf 3733 B. era proprietara indiviză a SC Ffarex SRL B., Lacatus Aurel și Lucica, respectiv Milionean M. N.
. Prin actul de ieșire din indiviziune încheiat la data de_ autentificat cu încheierea nr. 2945/1996, s-a procedat la dezmembrarea imobilului și la sistarea stării de indiviziune, astfel că lotul compus din casă, curte și gradină în suprafața de 298 mp, cu nr. top noi 2540/_ /_ /b/2 și 3017/2/a/2 a revenit numitului Milionean M. N., și soției acestuia Milionean Ana. Lotul cu nr. top 3540/_ /_ /b/1 și 3017/2/a/l, curte și gradină de 220 mp a revenit numiților Lacatus Aurel și Lucica și transcris în cf nr6223 B., iar lotul curte și gradina de 62 mp, a revenit SC Autoservice Ffarex SRL B. fiind transcris în cf nr.6224 B. cu nr. top 2540/_ /_ /b/3 și 3017/2/a/3. Acest act de partaj s-a întocmit în baza schițelor de plan și a tabelelor de mișcare parcelară întocmite, care fac parte integrantă din contract.
Acest act trebuie avut în vedere la stabilirea limitelor de proprietate, și nicidecum vreun act anterior, cu atât mai puțin contractul de vânzare cumpărare sub semnătură privată din_ în care se menționează suprafața de 65 mp, în timp ce în contractul autentic ntr.2340/1994 încheiat între aceleași părți se menționează suprafața de 62 mp, deci cu 3 mp mai puțin, acesta fiind semnificativă în soluționarea cauzei. Prin contractul de ieșire din indiviziune încheiat suprafața de 62 mp este colorată vcu galben. Există două schițe privind parcelarea în discuție, respectiv schița medalion CF și schița de detaliu amplasare imobil, ambele semnate de copartajanți și ambele parte din contractul de ieșire din indiviziune încheiat și din documentația de întabulare, fiind opozabile pârâților din acest dosar. Prin raportare la schița medalion lățimea frontului la stradă a terenului reclamantului este de 20 ml, iar nu de 19, 10 ml, ceea ce înseamnă că lotul pârâților este la cca 1 metru de peretele casei reclamantului, caz în care pârâții ocupă abuziv mai mult de 4 mp, iar
întrucât o asemenea variantă nu s-a întocmit de expert, au solicitat în subsidiar casarea sentinței în parte și suplimentarea probatoriului.
Recurentul reclamant a mai arăta că și din varianta a III a raportului de expertiză reiese că pârâții ocupă 2mp, fiind eliminată suprafața 2A, nu și 2B. Din această variantă reiese că lățimea frontului la stradă a reclamantului nu este de 19, 10 m, ci de 18,91 m, ceea ce nu corespunde cu schițele anexă la actul de partaj, reieșind astfel că pârâții ocupă o suprafață mult mai mare.
În drept, s-au invocat prevederile art.312 alin.3, 304/1, art.274 Cod procedură civilă. Recursul a fost legal timbrat.
Pârâții recurenți au depus întâmpinare față de recursul declarat de reclamant prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat f.25-28.
În susținerea acestei poziții procesuale, s-a reliefat printre altele, că cu ocazia dezmembrării suprafeței de 62 mp care acum e proprietatea pârâților s-a stabilit ca mejdia dintre proprietatea acestora și cea a reclamantului să fie peretele casei reclamantului, atât pârâții,cât și reclamantul dobândind ulterior proprietățile le-au preluat în forma actuală adică chioșcul lipit de peretele casei reclamantului. Au mai arăta că deși reclamantul a re în proprietate și este întabulat cu suprafața de 298 mp, în realitate deține 396 mp, iar în aceste condiții, reclamantul nu este îndreptățit să revendice vreo suprafață de teren . Potrivit contractului de ieșire indiviziune și schițelor anexă, proprietatea pârâților era plasată începând cu zidul casei reclamantului cu un front la stradă de 6, 8 ml, pe o lungime de 13 ml și lățimea în spate de 2,8 m. Suprafața de 62 mp potrivit schițelor întocmite de expertul P. Viorel are în toate variantele frontul la stradă de 6,99 m, însă nu se are în vedere faptul că porțiunea dintre punctele 106-107-113 nu aparține pârâților, ci domeniului public. În ce privește probele, instanța de rejudecare s-a conformat deciziei de casare efectuând încă 3 completări la raportul de expertiză, din care reiese că reclamantul deține 399 mp, deși are întabulat doar 298 mp.
Reclamantul recurent a depus întâmpinare față de recursul declarat de pârâți prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat f.33-38.
În susținerea acestei poziții procesuale s-a susținut că sentința este temeinică și legală în ce privește soluția de obligare a pârâților să-și retragă chioșcul provizoriu până la limita picătura de streașină a casei reclamantului. S-a reliefat că dreptul de proprietate poate fi exercitat în limitele corporale ale bunului, însă cu îngrădirile stabilite de lege, exercitarea atributelor dreptului de proprietate nu trebuie absolutizată, anumite limite fiind impuse de raporturile de bună vecinătate așa cum prevede și art.44 alin.7 din Constituție.
Multe din susținerile pârâților sunt nereale, unele nu doar fără suport probator, ci chiar contrare probatoriului administrat. În condițiile existenței unei autorizații de construire nu se poate conținutului acesteia invocând un obicei local, cu atât mai puțin sub incidența legii nr.50/1991. Din documentația aferentă autorizație de construire întocmită de Dascăl V. se constată că s-a autorizat construirea unui chioșc provizoriu, compus din sală desfacere 6,2 mp, cu sistemul de zidărie portantă din lemn pe o suprafață portantă din rigle lemn, așezate pe un strat de pietriș compactat, acoperit ci șarpantă învelitoare din lemn și carton bituminat.
E hilară susținerea că acesta ar fi zid de foc, obicei săsesc, acesta fiind un element de construcție vertical, edificat din materiale incombustibile, acesta se realizează pe bază de proiect, cu respectarea normativelor în vigoare, ceea ce nu este cazul în speță. În ce privește amplasamentului chioșcului din documentația tehnică eferentă autorizației reiese faptul că amplasamentul acestuia este situat la distanță de casa reclamantului, iar fără îndoială chioșcul actual nu este pe amplasamentul autorizat și nu are dimensiunile din documentația tehnică ce e parte integrantă autorizației de construire, fiind o construcție mult mai mare decât cea aprobată și amplasată pe peretele casei reclamantului, ceea ce-i aduce grave prejudicii, făcând practic inutilizabilă una dintre camere.
Examinând sentința atacată
prin prisma motivelor de recurs invocate de părți, dar și din oficiu potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că se impune respingerea ca nefondat a recursului pârâților și admiterea în parte a recursului reclamantului potrivit argumentelor ce vor fi arătate în cele ce urmează.
Prin actul de partaj încheiat la data de_, autentificat cu încheierea nr. 2945/1996 (f.190-191), s-a procedat la dezmembrarea imobilului și la sistarea stării de indiviziune, astfel că lotul compus din casă, curte și grădină în suprafață de 298 mp, cu nr. top noi 2540/_ /_ /b/2
și 3017/2/a/2 a revenit numitului Milionean M. N., și soției acestuia Milionean Ana. Lotul cu nr. top 3540/_ /_ /b/1 și 3017/2/a/1, curte și grădină de 220 mp a revenit numiților Lăcătuș Aurel și Lucica și transcris în cf nr. 6223 B., iar lotul curte și grădină de 62 mp, a revenit SC Autoservice Ffarex SRL B. fiind transcris în cf nr. 6224 B. cu nr. top 2540/_ /_ /b/3 și 3017/2/a/3. Acest act de partaj s-a întocmit în baza schițelor de plan și a tabelelor de mișcare parcelară întocmite de expertul Petre I., care fac parte integrantă din contract(f.189-194).
Ulterior, reclamantul din prezenta cauză H. M. a cumpărat de la numitul Milionean M. imobilul cu nr. top 2540/_ /_ /b/2 și 3017/2/a/2, casă curte și grădină în suprafață de 298 mp , iar imobilul cu nr. top 2540/_ /_ /b/3 și 3017/2/a/3, constând în curte și grădină de 62 mp, a fost înstrăinat de către SC Autoservice Ffarex SRL B. către numitul Mihalte I., și mai apoi de acesta din urmă către pârâții M. D. și M. V. .
Recursul declarat de pârâți se impune a fi respins și va fi menținută soluția primei instanțe de obligare a pârâților
M. D. și M. V. să-și modifice construcția provizorie chioșc alimentar situată pe terenul lor înscris în CF nr.6224 B. nr.top 2540/_ /_ /b/3, 3017/2/a/3 prin retragerea acestei construcții până la limita picătura de streașină a casei reclamantului.
Această măsură se justifică fiindcă exercitarea dreptului de proprietate trebuie realizată cu îngrădirile prevăzute de lege, inclusiv prin asigurarea bunei vecinătăți, așa cum prevede și art.44 alin.7 din Constituție, exercitarea unui drept nu poate să cauzeze prejudicii unei alte persoane, pentru că în caz contrar se produce un abuz de drept, după cum judicios a reținut prima instanță. Temei juridic invocat al acestei pretenții au fost dispozițiile art.610 și 615 din Codul civil, care conțin limitări ale exercițiului dreptului de proprietate.
Tribunalul constată că în cauză s-a dovedit în mod neechivoc prin procesul verbal încheiat cu ocazia cercetării la fața locului din data de_ de la f.147-148 precum și din planșele foto de la f.11-14 din dosarul nr._, că în partea din față chioșcul pârâților este la distanță de 5 cm de casa reclamantului, iar în partea din spate cele două construcții sunt lipite, acoperișurile construcțiilor se suprapun la streașină, iar în interiorul casei reclamantului, în camera de la stradă, pe peretele care este lipit de chioșcul pârâților prezintă urme de igrasie și umezeală în zona în care este lipit de el chioșcul pârâților. Așa fiind, este probat faptul că reclamantul este vătămat prin modul de amplasarea construcției provizorii chioșc aparținând pârâților.
Apărarea pârâților în sensul că textul legal art.610 Cod civil se referă doar la cel ce face construcția, iar nu se referă la situația de din speță, când mejdia dintre proprietăți s-a stabilit prin convenția părților încă din 1992, ocazie cu care s-a construit și chioșcul alimentar, nu este în măsură să atragă admiterea recursului, fiindcă chiar dacă construcția aparținând pârâților a fost edificată anterior de către alte persoane, din momentul dobândirii dreptului de proprietate i s-au transmis nu doar drepturile aferente exercitării atributelor proprietății, dar și îndatorirea de a nu aduce vătămare vecinului prin modul de exercitare a atributelor dreptului de proprietate.
Tribunalul arată că o asemenea cerere era admisibilă chiar împotriva proprietarului inițial, în condițiile în care se dovedea că prin modul de amplasare a chioșcului ar fi vătămat vecinul în exercitarea atributelor dreptului de proprietate, iar faptul că, atât pârâții, cât și reclamantul, sunt dobânditori ulteriori ai imobilelor după edificarea chioșcului nu reprezintă un motiv care să împiedice admiterea acțiunii, atât timp cât s-a dovedit că prin modul de amplasare a chioșcului deținut de pârâți se împiedică normala exercitare a atributelor posesiei și folosinței de către reclamant, acesta fiind vătămat după cum s-a explicat anterior, una dintre camere fiind afectată de igrasie cauzată de apele ce se scurg de pe acoperișul chioșcului.
În mod eronat susțin pârâții recurenți că reclamantul ar fi cerut modificarea chioșcului doar dacă ar fi amplasat pe terenul acestuia, dimpotrivă, examinând conținutul acțiunii introductive reiese din motivele invocate de reclamant că acesta a susținut că pârâții nu au respectat documentația care a stat la baza emiterii autorizației, cu privire la amplasamentul, dimensiunile sau forma constructivă a chioșcului și că din cauza modalității în care a fost construit, reclamantul nu are acces la peretele lateral al casei sale, iar acoperișul chioșcului intră și afectează acoperișul casei, reprezentând o atingere adusă atributelor posesiei și folosinței din dreptul de proprietate.
Tribunalul nu găsește fondată nici susținerea pârâților că prima instanță le-a știrbit din atributele dreptului de proprietate în condițiile în care legea aplicabilă nu prevede vreo distanță, instanța de fond doar a stabilit în concret cum trebuie modificată construcția provizorie pentru a nu
fi vătămat reclamantul, ceea ce este permis de lege. Contrar aserțiunilor pârâților nu se poate reține că prin modul de amplasare a chioșcului s-ar fi respectat obiceiul local al zidului de foc, fiindcă nu există așa ceva ridicat între imobilele părților, peretele antifoc fiind un element de construcție vertical, realizat din materiale incombustibile, aspect indicat în adresa emisă de Inspectoratul pentru situații de urgență B. f.39 recurs.
Față de aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții M. D. și M. V. , împotriva sentinței civile nr.2840/2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._ *.
Recursul promovat de reclamant în ce privește petitul de revendicare este în parte fondat după cum urmează a fi arătat în cele ce urmează
.
Tribunalul constată că prin acțiunea civilă introductivă, care nu a fost apoi modificată
ori precizată, reclamantul să oblige pârâții să recunoască reclamatului dreptul de proprietate asupra unei porțiuni de circa 3 mp
din terenul acestuia înscris în CF nr. 3733 B., nr. top. 2540/_
/_ /b/2, 3017/2/a/2, ocupată de o parte dintr-o magazie și un WC ale pârâților, să demoleze aceste anexe de pe terenul reclamantului și să se abțină pe viitor de la orice act de conturbare sau deposedare.
În motivarea petitului de revendicare reclamantul a arătat că în partea din spate a imobilului pârâților, aceștia dețin o magazie de lemn și un WC care sunt amplasate parțial pe terenul reclamantului, ocupându-i circa 3 mp, drept pentru care se impune eliberarea terenului ocupat și demolarea acestor anexe.
Așadar, tribunalul reținând că în cauză s-a revendicat de către reclamant doar o porțiune de teren situată în partea din spate a imobilelor pârâților, nefiind revendicată vreo suprafață de teren situată pe lungimea proprietăților lângă zidul casei reclamantului. De asemenea, trebuie subliniat faptul că nu s-a solicitat prin acțiune stabilirea liniei de metă între imobilele ce aparțin pârâților și respectiv reclamantului, situație în care deși în concluziile de completarea 2 la raportul de expertiză efectuată în rejudecare în care se indică că pârâții ocupă 2mp, notat pe schiță SA, amplasat lângă zidul casei reclamantului, nu poate fi admis recursul în acest sens, întrucât prin acțiunea formulată, nemodificată ulterior, nu s-a revendicat vreo suprafață de teren de acolo, judecătorii trebuind să soluționeze cauza în limitele pretențiilor deduse judecății conform 129 alin.6 Cod procedură civilă, altfel ar da altceva ori mai mult decât s-a cerut. Așadar, cu privire la parcela de 2 mp notat pe schiță SA, amplasat lângă zidul casei reclamantului, nu poate fi admis petitul de revendicare, fiindcă instanța nu a fost legal investită cu o cerere sub acest aspect.
Tribunalul arată că se impune a se verifica dacă pârâții ocupă vreo suprafață de teren în partea din spate a imobilului folosit de pârâți, teren anume revendicat prin acțiune de reclamant.
Tribunalul examinând completările la raportul de expertiză realizate în rejudecare, întocmite de expertul P. Viorel, constată că varianta nr.II din completarea la raportul de expertiză e în concordanță cu una din schițele de partaj parte din contractul autentificat nr.2945/1996, f.30-35, expertul indicând că suprafețele au fost determinate după dimensiunile de pe schița anexă la convenția de partaj, așa cum s-a stabilit prin decizia de casare. Din această lucrare reiese concluzia că terenul ocupat de pârâți din terenul reclamantului în partea din spate a imobilului pe lățimea de 2,8 m are suprafața indicată în schiță SB 2mp, în această schiță pe care tribunalul o găsește corectă și corespunzând celei întocmite cu ocazia partajului autentic, frontul la stradă a reclamantului este de 19,10 m, a pârâților de 6, 8 m, latura comună est de 13 ml, iar latura comună nord a reclamantului, sudică a pârâților e de 2,8 mp, corespunzând schiței de detaliu amplasare imobil f.35, fiind respectată suprafața de 62 mp cu care sunt întabulați pârâții.
Apărarea pârâților în sensul că reclamantul deține o suprafață de 398 mp, mai mare decât cea de 298 mp, cu cât este întabulat nu poate atrage respingerea petitului de revendicare, fiindcă această suprafață de teren suplimentară nu provine din terenul deținut de pârâți, situație în care este posibilă și admisibilă revendicarea suprafeței de teren amplasată lângă latura de 2,8 m, atât timp cât reiese că pârâții ocupă de acolo 2 mp, aspect clar menționat în această completare la raportul de expertiză. După cum s-a indicat și în decizia de casare, faptul că reclamantul folosește o suprafață de teren mai mare decât cea înscrisă în cartea funciară nu este hotărâtoare în soluționarea cauzei sub acest aspect, dacă se probează în mod cert că pârâții îi ocupă reclamantului o suprafață concretă de teren, așa cum s-a dovedit în cauză, motiv pentru care această pretenție formulată trebuie să fie admisă.
Nu există temeiuri care să atragă casarea sentinței și suplimentarea probatoriului așa cum a solicitat recurentul reclamant în subsidiar, atât timp cât completarea la raportul de expertiză efectuată în rejudecare este lămuritoare în vederea soluționării judicioase a fondului cauzei.
Având în vedere această situație, tribunalul, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va admite în parte recursul declarat de reclamantul H. M. , împotriva sentinței civile nr.2840/2013 a Judecătoriei B., va modifica în parte sentința atacată în sensul că va obliga pârâții să recunoască reclamantului dreptul de proprietate asupra suprafeței de 2 mp, notată cu SB pe schița de la fila 34, aferentă completării la raportul de expertiză varianta II și să se abțină pe viitor de la orice act de conturbare ori deposedare.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate, prin care au fost obligați pârâții M.
D. și M. V. să-și modifice construcția provizorie chioșc alimentar situată pe terenul lor înscris în CF nr.6224 B. nr.top 2540/_ /_ /b/3, 3017/2/a/3 prin retragerea acestei construcții până la limita picătura de streașină a casei reclamantului și cea prin care au fost obligați pârâții să plătească reclamantului suma de 2000 lei cheltuieli de judecată.
În temeiul art.274 și art.277 Cod procedură civilă, față de soluția respingerii recursului declarat de pârâți și admiterii în parte a recursului reclamantului, constată că recurenții pârâți sunt în culpă procesuală, motiv pentru care va obliga recurenții pârâți, în solidar, având un interes juridic comun în cauză, să plătească recurentului reclamant suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând o parte din onorariului avocațial achitat în cuantum total de 2500 lei potrivit chitanțelor depuse la dosar f.40. Nu s-a acordat integral suma plătită de recurentul reclamant ca onorariu avocațial, fiind stabilită global și echitabil suma de 1500 lei, atât timp cât recursul său a fost admis în parte, situație în care diferența rămâne în sarcina sa, fiind în culpă procesuală sub acest aspect.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții M. D. și M. V. , cu domiciliul în
B., A. I. bl.4, sc.A, ap.10, județul B. -Năsăud, împotriva sentinței civile nr.2840/2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._ *.
Admite, în parte, recursul declarat de reclamantul H. M. , cu domiciliul în B., str.Gh. P. de B. nr.13, județul B. -Năsăud, împotriva sentinței civile nr.2840/2013 a Judecătoriei B., modifică în parte sentința atacată în sensul că:
- obligă pârâții să recunoască reclamantului dreptul de proprietate asupra suprafeței de 2 mp, notată cu SB pe schița de la fila 34, aferentă completării la raportul de expertiză varianta II și să se abțină pe viitor de la orice act de conturbare ori deposedare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Obligă recurenții pârâți, în solidar, să plătească recurentului reclamant suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||||
M. | L. B. | R. | I. | B. | I. | S. L. | D. |
MLB// 2ex.// 18 octombrie 2013 Jud. fond C. M.
| ← Decizia civilă nr. 1033/2013. Revendicare imobiliară | Decizia civilă nr. 135/2013. Revendicare imobiliară → |
|---|
