Decizia civilă nr. 465/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Operator date - 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.465
Ședința publică din 26 februarie 2013
Completul compus din:
Președinte: L. M., judecător
D. G., președinte secție civilă
K. M., președinte instanță
V. V., grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de intimatul I. de P. J.
S., cu sediul în Z., str. T. Vladimirescu, nr.14, jud.S., împotriva sentinței civile nr.158 din 22 ianuarie 2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei
Z., având ca obiect plângere contravențională - OUG 195/2002.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul-petent, lipsă fiind recurentul- intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că potrivit dispozițiilor art.15 lit. i) din Legea nr.146/1997, prezenta cauză este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Instanța verificându-și competența potrivit dispozițiilor art.1591 Cod
procedură civilă,
se declară competentă în soluționarea prezentei cauze cu care a fost legal investită.
La solicitarea instanței intimatul-petent arată că nu mai are alte cereri de
formulat.
Nefiind alte cereri de formulat, ori probe de administrat, instanța constată închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul-petent B. D. solicită instanței respingerea recursului formulat de către recurentul-intimat și a se menține ca temeinică și legală sentința instanței de fond.
Instanța, raportat la obiectul cererii și a actelor depuse la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr. 158/_ a Judecătoriei Z., a fost admisă plângerea petentului B. D. și s-a dispus anularea procesului verbal de
contravenție nr. 2323636/_ încheiat de I. de P. J. S. prin care petentul a fost sancționat cu amenda în cuantum de 280 lei și i s-a aplicat sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru 30 de zile, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.131 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 și sancționată de art.100 alin.3 lit. c din OUG 195/2002, reținându- se în sarcina sa faptul că în data de_, ora 15.16, în Mun. Z., str. Dumbrava Nord conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare_ nu a acordat prioritate de trecere mijlocului de transport public de persoane care a semnalizat intenția de a reintra în trafic dintr-o stație prevăzută cu alveolă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal seria CP nr.2323636 din data de_, prima instanța a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție prima instanță a reținut că în urma administrării probei testimoniale cu ascultarea martorului P. Tiberiu, conducătorul mijlocului de transport public de persoane căruia nu i s-a acordat prioritate potrivit celor reținute în procesul-verbal de contravenție, instanța reține faptul că acesta a semnalizat intenția de a reintra în trafic din alveolă iar autoturismul petentului se afla în acel moment paralel cu autobuzul, mai mult în partea din spate, autobuzul nefiind încă în mișcare.
Potrivit declarației martorului, contravenientul ar fi putut observa momentul în care a semnalizat intenția de părăsire a alveolei întrucât și în partea laterală a autobuzului există semnalizare.
În privința forței probante a acestei declarații, instanța arată faptul că nu face dovada, dincolo de orice dubiu rezonabil, a faptului că petentul a avut posibilitatea în momentul în care conducătorul autobuzului a semnalizat, de a opri autoturismul, în condiții de siguranță, pentru a acorda prioritate de trecere autobuzului condus de martorul P. Tiberiu. Declarațiile acestuia din urmă sunt contradictorii în ceea ce privește aspectul legat de posibilitatea sa de a observa poziția autoturismului petentului în momentul semnalizării și dacă petentul ar mai fi avut posibilitatea concretă de a opri pentru a-i acorda prioritate mijlocului de transport. Astfel, deși în cuprinsul declarației date în fața agentului constatator a dat detalii precise legate de poziția autoturismului petentului și posibilitatea acestuia de a opri, cu ocazia depoziției în fața instanței martorul a menționat că agentul constatator a avut vizibilitate mai bună, el fiind atent la îmbarcarea călătorilor și apreciază doar că petentul a putut observa faptul că a semnalizat ieșirea din alveolă, aflându-se în partea laterală a autoturismului.
Or, tocmai faptul că martorul a declarat că a observat autoturismul contravenientului circulând în momentul semnalizării, în partea laterală, înspre spatele autobuzului, ridică semne de întrebare cu privire la posibilitatea contravenientului de a opri în condiții de siguranță și obligația de a opri, aspect esențial pentru constatarea întrunirii elementelor constitutive ale contravenției reținute în sarcina sa. Textul legal cuprins în art. 131 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 impune, în condițiile speței, conducătorului vehiculului care circulă pe banda de lângă acostament sau bordură, în primul rând, să reducă viteza și, doar la nevoie, să oprească pentru a-i permite reintrarea în trafic,
subînțelegându-se faptul că oprirea trebuie să fie făcută în condiții de siguranță și bineînțeles nu în dreptul mijlocului de transport întrucât astfel, ar împiedica ieșirea din alveolă a acestui mijloc de transport.
Trebuie precizat aici și faptul că informația cuprinsă în înscrisul intitulat
"declarație";, întocmit de martor în prezența agentului constatator, reprezintă o probă ce poate fi obținută doar prin mijlocul probatoriu al ascultării în fața instanței. Chiar dacă acest înscris ar fi apreciat ca și o declarație extrajudiciară aceasta nu are valoare probatorie a unei probe testimoniale întrucât nu a fost administrată în condițiile prevăzute de Cod procedură civilă cu respectarea principiului contradictorialității și nemijlocirii. Pentru aceste motive, în aprecierea probatoriului administrat în cauză se va avea în vedere, prioritar, proba obținută prin ascultarea în calitate de martor a persoanei în cauză.
Prezumția de nevinovăție poate fi înlăturată numai prin administrarea de probe care să stabilească cu certitudine vinovăția. Prezumția nu este înlăturată în caz de îndoială cu privire la stabilirea situației de fapt, îndoială care profită acuzatului (in dubio pro reo). Există îndoială, atunci când, din coroborarea tuturor probelor nu se poate reține cu certitudine nici vinovăția, nici nevinovăția celui în cauză și în această situație, îndoiala este echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție.
Împotriva acestei sentințe I. de P. J. S. a declarat recurs solicitând admiterea acestuia întrucât sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică.
Polițistul este investit cu exercițiul autorității publice faptele constatate cu propriile simțuri, mai mult, fiind confirmate și de martorul semnatar al procesului verbal. Din raportul agentului constatator rezultă că fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată cu propriile simțuri de către agentul constatator. Nu există nici un dubiu rezonabil cu privire la fapta constatată.
Recursul este nefundat pentru următoarele :
Petentul a fost sancționat pentru că nu a acordat prioritate de trecere mijlocului de transport public de persoane care a semnalizat intenția de a reintra în trafic dintr-o stație cu alveolă.
Martor semnatar al procesului verbal nu este deși s-a consemnat numele acestuia în persoana lui P. Tiberiu - conducătorul autobuzului căruia s-a reținut că nu i s-a acordat prioritatea, a cărei declarație a fost atașată la procesul verbal, declarație care a fost dată de acesta la 1 lună după săvârșirea faptei -_, la data de_ (f. 15).
Acest martor a fost audiat din oficiu și în fața instanței de fond unde s-a arătat că autoturismul condus de petent se afla paralel cu autobuzul, condiție în care nu se poate reține că trebuia să acorde prioritate autobuzului aflat în alveola stației de autobuz mai ales că autobuzul nu se afla în mișcare.
Nu se poate reține cum susține recurenta că agentul constatator a constatat cu propriile sale simțuri fapta și investit fiind cu exercițiul autorității publice cele constatate nu pot fi decât reale.
Aceasta cu atât mai mult cu cât echipajul de poliție care a sancționat petentul se afla la o distanță de 300 metri de locul faptei, de unde nu putea să vadă săvârșirea ei iar probele care trebuiau să susțină procesul verbal de contravenție au
fost culese mai târziu, declarația șoferului căruia se susține că nu i s-a acordat prioritate datând la o lună după întocmirea procesului verbal de contravenție.
În atari condiții prima instanță în mod corect a considerat ca nefiind susținut de probe procesul verbal și l-a anulat, fapt ce face recursul nefundat, urmând a fi respins.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I,
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de I. de P. J. S., împotriva sentinței civile nr. 158/_ a Judecătoriei Z. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 aprilie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
K. M. L. M. D. G. V. V.
În concediu de odihnă Semnează Prim grefier
C. D.
Red. KM/_ / dact. ECP/_ /2 ex. jud. fond C. C.
| ← Decizia civilă nr. 239/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 210/2013. Plângere contravențională → |
|---|
