Decizia civilă nr. 477/2013. Actiune in constatare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 477/R
Ședința publică din data de 23 octombrie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: P. M. B.
J. ecător: C. V. - Președinte Secția I civilă
J. ecător: P. G.
G. ier: Bud M.
Pe rol este soluționarea recursului civil declarat de reclamantul T. N., domiciliat în R., str. P., nr. 171, județul M., împotriva sentinței civile nr. 758 din_, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în constatare - constatarea timpului util la pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul T. N., lipsă fiind intimații C. județeană de P. M., C. locală de P. S. M. ,
P. comunei S., P. comunei Ș. și P. comunei R. . Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că la data de_, prin serviciul registratură intimata P. comunei Ș. a depus întâmpinare.
Recurentul T. N. depune la dosar procesul verbal de informare privind avantajele medierii nr. 23/_, arată că nu are alte acte de depus sau cereri de formulat.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, după care nemaifiind alte cereri de formulat sau acte de depus, în baza art. 150 Cod procedură civilă instanța constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul T. N. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Asupra recursului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 758 din_, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._ se admite acțiunea civilă intentată de
reclamantul T. N. cu domiciliul în R., str. P., nr. 171, județul M., în contradictoriu cu pârâtele C. județeană de P. M. cu sediul în B. M., str. Hortensiei, nr. 1A, județul M., C. locală de P. S. M. cu sediul în S.
M., str. A. M., nr. 8, județul M., P. comunei S., P. comunei Ș. cu sediul în Ș., str. P., nr.812, județul M., prin primar și P. comunei R. cu sediul în R., str. P., nr.348, județul M. și în consecință:
Constată că reclamantul T. N. a prestat activitate în cadrul CAP R. în perioada anilor 1979 - 1989 în calitate de membru cooperator, din care constituie timp util la pensie un număr de 11 ani.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că, reclamantul a solicitat să se constate că în perioada anilor 1966-1989, a avut calitatea de membru cooperator și a prestat activitate în cadrul CAP R., perioadă care solicită a i se constitui timp util la pensie. Deoarece în arhiva Primăriei R. nu există documentele necesare pentru a i se determina vechimea necesară calculului pensiei a solicitat instanței administrarea de probe în acest sens.
În conformitate cu dispozițiile art.160 din Legea nr.19/2000, anterior abrogării prin art. 169 lit. a) din Legea nr. 263/2010, se reține că* Vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a prezentei legi constituie stagiu de cotizare. Constituie stagiu de cotizare și perioadele în care, anterior intrării în vigoare a prezentei legi, o persoană s-a aflat în una dintre situațiile prevăzute la art. 38, sau a beneficiat de prevederile Decretului-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările ulterioare.
Constituie stagiu de cotizare și timpul util la pensie realizat de agricultori, în condițiile reglementate de Legea nr. 80/1992 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cel realizat anterior apariției Legii nr. 80/1992.
Persoanele cărora, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, nu li s-a calculat timpul util în baza Legii nr. 80/1992, republicată, cu modificările ulterioare, vor putea solicita caselor teritoriale de pensii stabilirea timpului util.
Dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori și a duratei de asigurare, realizată până la intrarea în vigoare a prezentei legi, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege, pe baza cărora se poate stabili că s-a achitat contribuția de asigurări sociale.
Certificarea stagiului de cotizare, realizat anterior intrării în vigoare a prezentei legi, se realizează de către CNPAS prin casele teritoriale de pensii, pe măsura preluării datelor din actele doveditoare prevăzute la alin. (5).
Sunt scutite de orice fel de taxe și comisioane cererile făcute în scris privitoare la orice acte prevăzute de lege pentru a face dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori și a stagiului de cotizare, necesare în vederea stabilirii sau completării dosarului de pensionare*.
De asemenea, anterior abrogării prin art. 281 al. 2 din C.Muncii, potrivit art. 14 din Decretul 92/1976, în cazul în care se dovedește cu acte că arhivele au fost distruse, se va putea reconstitui activitatea care s-a efectuat, în condițiile prevăzute de decret.
Prin Decizia nr. 223 din 11 iulie 2002 a Curții Constituționale s-a admis excepția de neconstituționalitate a art. 14 din Decretul 92/1976 și s-a reținut că acest text este neconstituțional în măsura în care anumite categorii de persoane sunt excluse de la posibilitatea reconstituirii vechimii în muncă.
Față de aceste prevederi, Legea nr. 236/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și de situația de fapt dedusă judecății, se reține că activitatea prestată poate fi dovedită cu înscrisuri si alte mijloace de proba (martori, expertiza), câtă vreme se probează că în arhivele fostului CAP R., nu se mai află acte doveditore pentru a fi eliberate celui care le solicită, indiferent de motiv.
La art. 159 din Legea nr. 236/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, se arată că *Pentru perioadele prevăzute la art. 16 lit. a) și art. 17, dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori și a duratei de asigurare, realizată până la data de 1 aprilie 2001, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege*. La art. 160 se arată că *certificarea stagiului de cotizare, realizat anterior datei de 1 aprilie 2001, se face de CNPP, prin casele teritoriale de pensii, pe măsura preluării datelor din actele doveditoare prevăzute la art. 159 alin. (1)*, iar la art. 162 din aceiași lege se arată că *în situațiile în care, pentru o anumită perioadă care constituie stagiu de cotizare, în carnetul de muncă sau în alte acte doveditoare nu sunt înregistrate drepturile salariale, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul minim pe țară, în vigoare în perioada respectivă.";
Relativ la activitatea prestată în cadrul C.A.P. R. de către reclamant, se reține potrivit art. 6 din Legea nr.27/1976 publicată în M.O. nr.119/1976 că nivelul retribuției de bază în unitățile agricole poate fi stabilit diferențiat pe activități potrivit hotărârii adunării generale, iar potrivit art. 11 din același act normativ Consiliul de conducere al C.A.P., repartizează pe fiecare formație, brigadă și sector forța de muncă necesară realizării producției. În consecință anual se stabilea de adunarea C.A.P. numărul de norme ce trebuiau îndeplinite de membrii cooperatori. Din raportul de expertiză efectuat în cauză de către expert Bumbuc Alexandru rezultă că adunarea generală a CAP stabilea conform statutului, anual, un volum minim de norme planificate, înscrise într-un proces verbal. Plata retribuției se făcea în bani și în natură sau numai în natură. Persoana care realiza minimum de norme primea și un lot în folosință. Un membru cooperator putea să dețină lot în folosință în condițiile statutare fiind obligat să realizeze minimum de norme stabilite de adunarea generală. Ca atare primirea de lot în folosință prezumă îndeplinirea
normelor stabilite anual de Adunarea C.A.P.
În registrul agricol reclamantul figurează cu lot ajutător în folosință pe perioada 1966-1989, iar din evidența primăriei rezultă că a fost achitat impozitul pe acest teren pe toată perioada în care aceasta a avut lotul în folosință.
În ce privește perioada în care reclamantul a prestat activitate ce este determinantă în stabilirea timpului util si calculul pensiei, se reține de instanță că în anul 1992 s-a întocmit o situație cu timpul util pentru foștii membrii cooperatori din cadrul C.A.P R. . Această situație nu este completă nefiind cuprinși toți membrii cooperatori și nefiind vizată întreaga perioadă în care s-au prestat norme.
Din același raport de expertiză efectuat în cauză rezultă că reclamantul figurează în situația cu timpul util la pensie a membrilor fostei CAP R., cu lot ajutător la numărul de casă 177, deoarece în perioada 1962-1989 s-au schimbat de mai multe ori numerele de casă în această localitate, fapt ce a dus la întocmirea cu greșeli a listelor de lichidare a foștilor membrii C.A.P.
Potrivit concluziilor aceluiași raport, conform documentelor primite de la P.
R. și a declarațiilor martorilor, anexă la acest raport, reclamantul a prestat activitate în cadrul CAP R. în perioada 1966-1989, respectiv a realizat un număr de 24 ani timp util la pensie.
Martorii încuviințați în cauză și audiați în fața instanței de judecată D. M. și D. Doca arată faptul că reclamantul a fost membru cooperator în CAP R. în perioada 1966-1989 și a beneficiat de lot ajutător în folosință deoarece și-a îndeplinit numărul de norme stabilit de adunarea generală a membrilor cooperatori.
Coroborând probele administrate în cauză, rezultă că în perioada 1966- 1989, reclamantul a avut calitatea de membru CAP și a beneficiat de lot în folosință în toată acea perioadă.
Pe baza activității prestate în CAP R. reclamantul este îndreptățit la pensie în raport de dispozițiile art. 1 din Legea 80/1992, art. 4 din Legea 4/1972 și dispozițiile Legii nr. 263/2010.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, respectiv a se constata un timp util la pensie de 24 de ani.
În motivarea recursului se susține că, din lucrarea de expertiză efectuată în cauză rezultă că timpul util la pensie realizat este de 24 de ani și nu 11 ani cât a reținut instanța de fond.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond, prin prisma tuturor criticilor aduse acesteia de către recurent, dar și din oficiu sub aspectul motivelor de ordine publica, instanța apreciază ca fondat recursul declarat împotriva acesteia pentru considerentele ce urmează.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză de către expert Bumbuc Alexandru rezultă că adunarea generală a CAP stabilea conform statutului, anual, un volum minim de norme planificate, înscrise într-un proces verbal. Plata retribuției se făcea în bani și în natură sau numai în natură. Persoana care realiza minimum de norme primea și un lot în folosință. Un membru cooperator putea să dețină lot în folosință în condițiile statutare fiind obligat să realizeze minimum de norme stabilite de adunarea generală. Ca atare primirea de lot în folosință prezumă îndeplinirea normelor stabilite anual de Adunarea C.A.P.
În registrul agricol reclamantul figurează cu lot ajutător în folosință pe perioada 1966-1989, iar din evidența primăriei rezultă că a fost achitat impozitul pe acest teren pe toată perioada în care aceasta a avut lotul în folosință.
Din același raport de expertiză efectuat în cauză rezultă că reclamantul figurează în situația cu timpul util la pensie a membrilor fostei CAP R., cu lot ajutător la numărul de casă 177, deoarece în perioada 1962-1989 s-au schimbat
de mai multe ori numerele de casă în această localitate, fapt ce a dus la întocmirea cu greșeli a listelor de lichidare a foștilor membrii C.A.P.
Potrivit concluziilor aceluiași raport, conform documentelor primite de la P.
R. și a declarațiilor martorilor, anexă la acest raport, reclamantul a prestat activitate în cadrul CAP R. în perioada 1966-1989, respectiv a realizat un număr de 24 ani timp util la pensie.
Deși instanța de fond reține corect constatările raportului de expertiză, care se coroborează și cu declarațiile de martori audiați în cauză, în dispozitivul sentinței civile se reține un număr de 11 ani, ca timp util la pensie, ceea ce este posibil a fi doar o eroare.
Față de considerentele reținute, în temeiul art. 312 cod procedură civilă, se va admite recursul, se va modifica sentința în sensul că se va stabili ca timp util la pensie un număr de 24 de ani cum rezultă din materialul probator administrat.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
ADMITE recursul declarat de T. N., domiciliat în R., nr. 171, județul M., în contra sentinței civile nr. 758 din_ a Judecătoriei Dragomirești, județul M., pe care o modifică în temeiul art. 312 Cod procedură civilă.
Constată că reclamantul T. N., a prestat activitate în CAP R. în perioada anilor 1966 - 1989 ca membru cooperator, realizând un timp util la pensie de 24 ani. Menține restul dispozițiilor sentinței.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi_ .
Președinte | J. ecători | G. ier | |||
P. M. B. , | C. | V. | , P. G. , | Bud M. |
Red./T.red C.V./_ Ex. 2
J. ecător fond: B. L.
| ← Decizia civilă nr. 1228/2013. Actiune in constatare | Decizia civilă nr. 139/2013. Actiune in constatare → |
|---|
