Decizia civilă nr. 481/2013. Pretenții

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr. _

Cod operator de date cu caracter personal 3184

DECIZIA CIVILĂ Nr. 481/R/2013

Ședința publică de la 25 Aprilie 2013 Instanța constituită din:

P. C. -V. B. Judecător V. G.

Judecător C. -A. C. Grefier C. -S. Ș.

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurent SC H. S., împotriva Încheierii civile nr. 24941/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat A. DE P., PRIN P.

C. O., având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:

reprezentantul recurentei avocat L. M.
reprezentantul intimatei și a administratorului acesteia, respectiv C. O.

, avocat M. G. O.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care se constată faptul că la data de_ s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatei, întâmpinare care a fost comunicată cu reprezentantul recurentei de reprezentantul intimatei.

Reprezentantul recurentei depune la dosar chitanța nr. 516708292/_ reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 1008 lei și timbru judiciar în sumă de 2 lei.

Reprezentantul recurentei învederează instanței faptul că procedura de citare nu este legal îndeplinită cu administratorul intimatei, numitul C. O.

. Arată reprezentantul recurentei faptul că, contestă și încheierea ședinței publice din data de_, încheiere prin care s-a admis lipsa calității procesuale pasive a administratorului intimatei.

Instanța, având în vedere faptul că se contestă și încheierea prin care a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a administratorului intimatei, apreciază că se impune citarea numitului C. O. .

Reprezentantul intimatei învederează instanței faptul că îl reprezintă și pe administratorul intimatei.

Instanța apreciază că lipsa de procedură cu administratorul intimatei se acoperă prin prezenta reprezentantului legal, avocat M. G. O. .

Reprezentantul recurentei depune la dosar procesul verbal încheiat la data de_, procesul verbal încheiat la data de_, tabelul cu restanțele apartamentului nr. 78, tabel cu vecini și un extras pe le site-ul M. ului Finanțelor Publice. Solicită ca aceste acte să fie luate în considerare de instanța de recurs având în vedere faptul că la fondul cauzei nu au fost luate în considerare de instanță.

Părțile arată că nu mai au alte cereri în probațiune.

Instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii.

Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, casarea încheierii atacate, iar în subsidiar modificarea încheierii atacate în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. O., cu consecința admiterii acțiunii introductive de instanță, cu cheltuieli de judecată.

Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii instanței de fond, conform motivelor invocate în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată.

Instanța, reține cauza în pronunțare.

INSTANȚA

Prin încheierea civilă nr. 24941/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată precizată de reclamanta SC H. S., cu sediul social în loc. Baia-Mare, str. A.P.Cehov, nr.29, jud. Maramureș, și domiciliul procesual ales în loc. C. -N., Calea D. nr. 25, ap. 13, jud. C., în contradictoriu cu pârâta A. de P. prin președinte C. O., cu sediul în loc. C. -

N., str. Nicoale T. nr. 18, jud. C. .

S-a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea

înregistrată pe rolul instanțe la data de_, reclamanta SC H. S. a solicitat obligarea pârâților A. de P. prin președinte C. O. și pârâtul C. O., președintele Asociației la plata sumei de 35.100 lei - reprezentând prejudiciul cauzat reclamantei - în perioada 2009 - 2010 și lunile ianuarie, februarie și martie 2011, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată

În susținerea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că numitul L. o Parisato, asociat unic și administrator al S.C. H. S.R.L. este proprietarul apartamentului situat în C. -N. str. N. T. nr.18 ap.78, iar acesta a solicitat schimbarea sediului societății reclamante din Baia Mare în C. N. la adresa menționata în N. Tilulescu nr. 18 ap. 78, practic, sediul respectiv era folosit, si urmează sa fie folosit doar ca loc de primire a corespondentei si depozit pentru actele contabile in conformitate cu prevederile Legii contabilității.

În ce privește starea de fapt, instanța de fond a reținut că, reclamanta nu a primit avizul necesar mutării în C. -N. a sediului societății, astfel urmare a refuzului președintelui asociației, pârâtul C. O., de a semna și stampila formularul ORC necesar la schimbarea sediului societății reclamanta a susținut că a fost nevoită să suporte următoarele cheltuieli datorită faptei ilicite ale acestuia: -7.200 lei pe anul 2009, - 7.200 lei pe anul 2010, - 1800 lei pe lunile ianuarie, februarie și martie 2011

De asemenea lunar suma de 700 lei pe anii 2009, 2010 și lunile menționate ale anului 2011 cumulând așadar 18900 lei reprezentând cheltuieli de transport a asociatului din C. - N. către sediul din Baia mare și lunare de întreținere a apartamentului în care societatea își desfășura activitatea.

Se mai reține că la data de_ pârâtul C. O. a formulat o întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii introductive și a se pune in vedere reclamantului sa indice temeiul de drept in baza căruia

pârâtul C. O. ar putea fi obligat la plata sumelor de bani indicate în cadrul cererii de chemare în judecată, apreciind că această obligație poate avea la bază răspunderea civilă contractuală sau cea delictuală.

În ceea ce privește răspunderea civilă contractuală, arată că aceasta nu poate exista atâta timp cât între pârâtul C. O. și reclamantă nu există încheiat nici un contract, iar în ceea ce privește răspunderea civilă delictuală, pârâtul a considerat că nici aceasta nu poate fi invocată atâta timp cât trebuie luate în considerare și dispozițiile art 42 din Legea 230/2007 care prevăd că :

Or, in condițiile in care cererea reclamantului către asociația de proprietari era aceea de a i se da acordul in vederea schimbării destinației apartamentului nr.75 din locuința in sediu de firma, e clar ca sunt incidente aceste prevederi legale.

Cu privire la acest punct, pârâtul a mai precizat că este președintele Asociației de proprietari situată în C. - N., str. N. T. nr.18, județul

C. și totodată, este si proprietarul apartamentului nr.75 situat in imobilul respectiv.

Pârâtul mai susține că în anul 2010, membrii comitetului executiv au respins cererea reclamantului de mutare a sediului la noua adresă, având in vedere comportamentul general al petentului in cadrul asociației de proprietari, comportament lipsit de respect, care a încălcat normele bunei conviețuiri in cadrul condominiului, așa cum rezulta din procesul verbal încheiat ia data de_, apreciindu-se ca daca s-ar fi dat acordul, reclamantul ar fi avut ocazia sa deranjeze si mai mult liniștea imobilului in care se afla situat apartamentul sau datorita faptului ca activitatea unei firme presupune nu numai primirea de corespondenta, ci si un trafic suplimentar de persoane, activități desfășurate la diferite ore în care ceilalți proprietari se odihnesc etc.

Tocmai de aceea legiuitorul a lăsat la latitudinea comitetului executiv al asociației de proprietari să hotărască cu privire la schimbarea destinației unei locuințe, la luarea unei asemenea decizii trebuind să fie luate în considerare mai multe aspecte, cum este cazul în speța dedusă judecății.

În acest context, având în vedere că nu se află în prezența unei răspunderi civile delictuale, în condițiile în care reclamantul nu a dovedit faptul că ar exista o răspundere de acest gen, pârâtul a considerat că se

impune respingerea acțiunii introductive ca neîntemeiată.

Totodată, având in vedere aspectele invocate mai sus, pârâtul a invocat si excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia, având in vedere faptul ca, in conformitate cu prevederile Legii nr.230/2007, paratul nu are nici o competenta in vederea acordării acordului pe care ii invoca reclamantul si nu este nici vecinul sau pe plan orizontal sau vertical.

Se mai reține că la data de_ reclamanta a formula o precizare de acțiune prin care și-a precizat temeiul de drept al cererii de chemare in judecata formulata împotriva paraților A. de proprietari C. - N. str. N.

T. nr. 18 jud. C. si C. O., în calitate de președinte al acestei Asociații precum răspunzând și la întâmpinarea formulată de către paratul

C. O., temeiul cererii de chemare in judecata îl reprezintă răspunderea civila delictuală prevăzuta de art. 1357-1359 N.C.C.

Astfel reclamanta a solicitat ca instanța să constate ca in demersul efectuat de ea pentru schimbarea sediului a primit acordul tuturor vecinilor, pe plan vertical si orizontal, pentru apartamentul care urma sa devină noul sediu, iar din cuprinsul formularului eliberat de ORC in conformitate cu dispozițiile art. 230/2007, cu toate ca acesta era semnat și practic primise acordul vecinilor, P. le asociației C. O. în calitate de reprezentant al Asociației, cu rea - credința si fără un motiv a refuzat sa stampileze si sa semneze formularul.

In ceea ce privește excepția lipsei calități procesuale pasive a paratului

C. O. in calitate de P. al Asociației, reclamantul a solicitat a fi unită cu fondul pentru ca ulterior sa fie respinsă având in vedere ca paratul figurează in calitate de P. al Asociației si nu in calitate de simplu vecin al apartamentului nr. 78, iar în calitate de președinte al Asociației ar urma sa răspundă pentru prejudiciul cauzat reclamantei daca din probele care urmează sa fie administrate in cauza rezulta fapta ilicita a acestuia și raportul din aceasta si prejudiciul cauzat acestuia.

Prin Încheierea FN din ședința publică din data de_ , a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. O. și s-a respins acțiunea formulată de reclamantă împotriva lui C. O. ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Pârâta A. de P. prin președinte C. O. a depus la data de_ note scrise prin care a arătat că conform art. 42 din Legea nr. 230/2007, Comitetul executiv este cel care aprobă anumite cereri din cadrul unei asociații, președintele fiind doar un simplu executant. În ceea ce privește formularul eliberat de ORC s-a arătat că este validă doar o semnătură a apartamentului nr. 77, pe când la apartamentul 79 a semnat chiriașul, acesta nefiind mandatat de proprietar, retrăgându-și semnătura prin declarație.

La apartamentele 79 și 73 cu care se învecinează locuința lui Parisato, pe plan orizontal și vertical locuiesc doamna Zaharis Angela și domnul Brumboiu Aurel, restul semnăturilor fiind nule.

Așadar se susține că nu s-a cauzat nici un prejudiciu reclamantei din reaua voință a președintelui asociației, în cazul de față, reprezentantul reclamantei nu avea semnăturile necesare pentru întocmirea tuturor formalităților, iar Comitetul Executiv a respins cererea acestuia și datorită faptului că nu a achitat cheltuielile de bloc la zi de ani de zile și a avut un comportament verbal agresiv față de Comitetul Executiv și față de vecinii din bloc.

Instanța de fond a reținut că, potrivit art.42 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari,

"Schimbarea destinației locuințelor, precum și a spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință față de destinata inițială, conform proiectului inițial al clădirii cu locuințe, se poate face numai cu avizul comitetului executiv și cu acceptul proprietarilor direct afectați cu care se învecinează, pe plan orizontal și vertical, spațiul supus schimbării.";, iar conform art.998-999 C.civ., în vigoare la momentul încheierii convenției și a solicitării de acordare aviz din partea Asociației, orice faptă a unei persoane, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, persoana fiind responsabilă nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa.

Astfel, s-a reținut că pentru angajarea răspunderii delictuale este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența

prejudiciului, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.

Instanța a apreciat că, raportat la starea de fapt expusă anterior, în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 998-999 C.civ. pentru angajarea răspunderii pârâtei pentru fapta proprie.

Totodată, s-a mai arătat că, față de materialul probator existent la dosarul cauzei, nu se desprinde pentru instanță concluzia existenței vreunei fapte ilicite din partea Comitetului executiv, și de a pârâtei cu privire la refuzul acordării avizului de schimbare sediu, deoarece nu reiese îndeplinirea de către reclamantă a condițiilor minimale prev. de art. 42 din textul de lege menționat.

Astfel, aceasta nu a obținut semnăturile tuturor proprietarilor cu care se învecinează numitul L. o Parisato. În afară de necesitatea existenței semnăturilor din partea vecinilor, legea nr. 230/2007 nu condiționează și nici nu impune vreo altă condiție pentru obținerea acordului din partea Comitetului executiv, iar acordarea avizului nu poate însă să fie refuzată în mod discreționar și fără temei de către cel însărcinat cu acordarea sa.

În speță, instanța a reținut că, refuzul nu a fost nejustificat, pârâta, prin comitetul executiv, prezentând motivele pentru care refuză acordarea avizului.

Totodată, instanța nu a putut reține ca îndeplinită nici condiția legăturii de cauzalitate, reclamanta fiind cea care a încheiat convenția ce a atras după sine penalizarea reclamantei ca urmare a nerespectării acesteia. Convenția încheiată este străină de pârâtă.

Pentru aceste considerente și având în vedere înscrisurile depuse instanța a considerat nefondată acțiunea și în consecință a respins-o, inclusiv cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

SC H. S.

, a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 24941 din 13 decembrie 2012 și a încheierii f.n. din data de 18 mai 2012, solicitând admiterea recursului și pe cale de consecință, modificarea încheierii din data de 18 mai 2012 în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. O. și modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii în întregime a acțiunii așa cum a fost

formulată și precizată, cu obligarea la cheltuieli de judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, sentința civilă pronunțată este nelegală și netemeinică deoarece instanța în mod greșit a reținut că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților, prev.de art. 998-999 C.civ. respectiv existența prejudiciului, fapta ilicită raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul și vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile, în speță a celor doi pârâți.

Referitor la existența prejudiciului, se susține că, aceasta este dovedită deoarece așa cum s-a reținut în considerentele sentinței atacate în baza convenției încheiate cu S.C. INGA COM S.R.L. pentru sediul pe care îl ocupa recurenta în orașul Baia - Mare str. A.P. Cehov nr. 29 aceasta trebuia să schimbe sediul societății intr-o altă locație până la finele anului 2009, în caz contrar urmând să achite penalități în sumă de 7200 lei la care se adaugă suma de 600 lei pe fiecare lună începând cu data de_ .

S-a arătat în cererea de chemare în judecată că în data de_, după rezervarea denumirii pentru S.C. H. la Registrul Comerțului, reprezentantul societății a obținut acceptul/avizul chiriașilor și proprietarilor care se învecinează cu apartamentul pe care îl deținea în conformitate cu prevederile Legii nr. 230/2007.

Cu aceeași ocazie s-a solicitat și avizul asociației de proprietari dar acesta a fost refuzat în mod nejustificat de către președintele acesteia, pârâtul C. O. .

Ulterior în același scop au fost adresate mai multe notificări menținându-se același refuz nejustificat de către președintele asociației.

În condițiile în care nici până la această dată Comitetul executiv al asociației de proprietari nu și-a dat avizul pentru schimbarea sediului recurentei la adresa din C. - N. str. N. T. nr. 18, prejudiciul este cert și constă în sumele datorate și achitate către S.C. INGA COM S.R.L. Baia Mare.

În acest sens, s-a depus la dosarul cauzei înscrisurile care dovedesc existenta prejudiciului respectiv facturile și chitanțele fiscale doveditoare ale plății sumelor menționate către S.C. INGA COM S.R.L.

Referitor la existența faptei ilicite a celor doi pârâți, recurenta arată că, este de asemenea dovedită deoarece în mod nejustificat s-a refuzat acordarea avizului comitetului executiv al asociației în vederea schimbării sediului reclamantei, în condițiile în care, chiar instanța de fond a reținut în considerentele sentinței că în afara de necesitatea existentei semnăturilor din partea vecinilor Legea nr.230/2007 nu condiționează și nici nu impune vreo altă condiție pentru obținerea acordului din partea comitetului executiv. Se mai arată că, în condițiile în care recurenta a obținut acordul vecinilor de apartament direct afectați pe plan vertical și orizontal în sensul prevederilor art. 2 din Legea nr. 230/2007, se poate aprecia că intimații

pârâții au refuzat în mod abuziv și discreționar acordarea avizului acordat.

Se mai menționează de recurentă că apartamentul în discuție este situat la ultimul etaj al blocului de locuințe și a obținut pe plan orizontal acordul deținătorilor apartamentelor nr. 77 și 79, adică chiar cel din stânga și din dreapta iar pe plan vertical al deținătorilor apartamentelor nr. 72 și 73 adică apartamentele situate la nivelul inferior chiar sub apartamentul nr. 78 și mai mult pentru că chiar sub apartamentul nr. 78 erau două intrări respectiv în apartamentele nr. 72 și 73 am obținut acordul ambilor deținători.

Se apreciază că în mod eronat a reținut instanța de fond că în speță refuzul intimaților nu ar fi fost nejustificat deoarece "pârâta (asociația - n.n.) prin comitetul executiv, prezentând motivele pentru care refuză acordarea avizului". Se solicită insă instanței de recurs a se constata că afirmațiile pârâților în sensul că cererea recurentei a fost respinsă datorită restanțelor la cheltuielile de întreținere și fața de comportamentul verbal agresiv al reprezentantului societății față de comitetul executiv și vecinii din bloc nu a fost dovedită. Mai exact, instanța a reținut aceste afirmații ale pârâtei cu ignorarea dispozițiilor imperative ale art. 1169 C.civ. aplicabil în cauză.

Din contră chiar, martorul M. Periei a arătat că proprietarul apartamentul și asociatul unic al reclamantei nu avea restante la cheltuielile de bloc și nu era într-o situație conflictuală cu vreunul dintre vecini și nici cu reprezentanții asociației.

Legat de existența raportului de cauzalitate se arată că, instanța de fond a reținut greșit că nu se poate reține existența acesteia deoarece

"convenția încheiată cu S.C. Inga Corn S.R.L. este străină de pârâtă"

Recurenta nu a pretins niciodată că pârâții răspund în baza convenției, acțiunea reclamantei fiind întemeiată pe răspunderea civilă delictuală a acestora deoarece prin refuzul nejustificat de a-i acorda avizul necesar pentru schimbarea sediului societății i-au cauzat prejudiciul pe care l-a dovedit și pentru care pârâții se fac vinovați.

Recurenta a apreciază că a făcut dovada și existenței faptei prejudiciabile efectuate de către pârâți deoarece în mod discreționar și abuziv au împiedicat subscrisa să-și stabilească sediul în C. - N. str. N. T. nr. 18 ap. 78.

Se mai susține că, încheierea este nelegală în condițiile în care instanța ca urmare a admiterii excepției a respins prin respectiva încheiere

și acțiunea față de pârâtul C. O., în condițiile în care respingerea acțiunii putea fi dispusă doar prin hotărârea pronunțată asupra fondului cauzei dedusă judecății.

A. de P. N. T. nr. 18 sc 2 C. N.,

prin președintele acesteia, C. O. a depus întâmpinare în dosarul cauzei solicitând respingerea recursului recurentei, cu consecința menținerii soluției pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca în acest dosar ca fiind legală și temeinică, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor ocazionate cu prezentul recurs.

În dezvoltarea motivelor întâmpinării se arată că în fapt, recurenta se plânge de soluția pronunțata în fond, apreciind ca motivarea instanței nu i- a interpretat legal și temeinic argumentele ce stau la baza admiterii cererii sale de obligare a subscrisei și a subsemnatului președinte la plata despăgubirilor - reprezentând prejudiciu . În speța, recurenta apreciază ca a fost prejudiciata cu "așa-zisul refuz " de manifestare a acordului în vederea mutării sediului social al acesteia la locația C. -N., Str. N.T. nr. 18, ap. nr.78 (etaj 7 ).

Cererea de chemare în judecata poate fi admisa doar prin raportare la fundamentul juridic invocat de către reclamanta, folosirea unui alt asemenea fundament în acest sens, fiind inadmisibila. În speța reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 1357-1359 NCC.

Faptele invocate în speța s-au petrecut insa anterior datei de_ data intrării în vigoare a NCC respectiv în anii 2009 și 2010 .În aceste condiții conform art. 6 alin. 2 și 5 din NCC acest nou act normativ nu se aplica faptelor juridice anterioare datei sus menționate, în sensul ca, aceste fapte, nu pot genera alte efecte juridice decât cele avute în vedere de legea în vigoare la data producerii lor .Ca atare faptele petrecute în anii 2009 și 2010 nu pot antrena răspunderea civila delictuala a subsemnaților reglementata de art. 1357-1359 NCC.

Fundamentul juridic invocat de către reclamanta nu este suficient pentru antrenarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie în sarcina Asociației de P. N T. nr. 18, se 2, răspunderea pentru fapta proprie a unei persoane juridice, poate fi antrenata doar prin invocarea alături de prevederile ce reglementează aceasta răspundere, a textelor de lege ce reglementează care sunt actele și faptele organelor de conducere pentru care o asemenea răspundere poate fi antrenata .

În concret, pentru faptele invocate în speța, este vorba de prevederile art. 35 alin 3 din Decretul 31/1954, text de lege neinvocat ca fundament al cererii de chemare în judecata .

Se mai arată că, din motivarea cererii de chemare în judecata și din conținutul precizării de acțiune, nu rezulta cu certitudine care este fapta

ilicita pe care se fundamentează acțiunea din speța, din lecturarea acestora ar rezulta, ca fapta ilicita consta în refuzul d-lui C. u O. de a semna formularul cerut de ORC C. în calitatea sa de președinte.

Se susține că refuzul de a-și exprima acordul cu privire la stabilirea sediului societății reclamante, aparține Comitetului executiv al asociației, așa cum rezulta din actele dosarului și actele normative incidente în cauza, respectiv art. 42 din Legea 230/2007, iar în măsura în care, s-ar putea vorbi de o fapta ilicita a organelor de conducere a asociației de proprietari, acest refuz ar trebui sa antreneze o eventuala răspundere civila delictuala a asociației de proprietari.

În speța, insa, acest refuz nu este criticat sub nici o forma, și se invoca ca fapta ilicita, doar fapta aducerea la îndeplinire a acestei hotărâri, de către președintele asociației, ori, aceasta punere în practica a unei hotărâri necriticate și deci legale, nu poate fi niciodată abuziva, ci întotdeauna are caracter legal.

Se concluzionează că modul de concepere al acțiunii, nu este fundamentat pe o fapta ilicita a organelor de conducere ale asociației, așa cum textele de lege o cer, astfel că, nu se poate retine o fapta ilicita în sarcina asociație de proprietari.

Intimații susțin că nu este îndeplinita nici condiția prejudiciului, prejudiciu trebuie sa fie urmarea încălcării unui drept subiectiv, sau al încălcării unui interes legitim.

În speța, reclamanta, nu a dovedit ca are un drept actual de a-și stabili sediul social în imobilul din litigiu, neputându-se vorbi de dreptul unei societăți comerciale de a-și stabili intr-un anume loc sediul social Totodată nu s-a depus vreun contract de închiriere sau comodat, care sa facă dovada vreunui drept subiectiv cu privire la apartamentul în speța . O depunere a vreunui contract în recurs, ar fi doar pro-causa, cat timp nu s- a vorbit de existenta lui pana în prezent. Nu exista nici un interes legitim, așa cum el a fost interpretat sub imperiul vechiului cod civil, respectiv, ca o situație de fapt cu caracter de stabilitate, care justifica presupunerea ca ar fi continuat și în viitor .

Se mai susține că în speța nu este întrunită nici condiția raportului de cauzalitate, sumele pretinse de recurenta, reprezintă în esența, echivalentul folosinței imobilului unde își are sediul social și cheltuielile de deplasare ale asociatului sau, intre domiciliul acestuia și sediul societății.

Intimații mai susțin că hotărârea de stabilire a sediului social, în Baia- mare, intr-un imobil închiriat, reprezintă rezultatul manifestării de voința a asociatului unic și câtă vreme, legea nu recunoaște un drept absolut de schimbare a sediului social, ci doar condiționat de îndeplinirea unor cerințe legale, neîndeplinirea acestor cerințe legale și menținerea vechiului sediu social cu cheltuielile inerente, nu a legătura decât cu manifestarea de voința a asociatului, cheltuielile pretinse în speța, fiind ca atare în legătura directa doar cu voința asociatului de a-și continua activitatea .

Se mai arată că, deși, suma de 7200 lei, este intitulata: "penalizare pentru deranj", în realitate, pentru intervalul 3 sept 2008 și pana la sfârșitul anului 2009, adică 1 an și 3 luni, reclamanta nu a plătit nici o chirie unde a avut sediul în Baia-Mare, plătind ulterior retroactiv aceasta sub denumirea de "penalizare pentru deranj " . Mai departe, aceasta achitat chiria spațiului folosit, spațiu în care și în prezent își are sediul social, și unde fara îndoiala plătește și în prezent chirie .

Intimații mai susțin că oricum, reclamanta nu a obținut nici acordul vecinilor direct afectați, astfel ca și daca obținea avizul comitetului asociației, tot nu putea să-și stabilească sediul la aceasta locație .

Se mai arată că, în mod corect s-a reținut de instanța de fond ca pârâtul C. u O., nu are calitate procesual-pasiva, astfel că a fost admisa excepția lipsei calității procesual-pasive a acestuia și cu respingerea acțiunii fata de el. În lipsa formulării recursului și împotriva acestei încheieri, soluția pronunțata prin aceasta încheiere a devenit irevocabila, și nu mai poate fi cenzurata în recursul declarat împotriva soluției vizând acțiunea formulata împotriva asociației de proprietari.

Și chiar dacă s-ar putea vorbi de o fapta ilicita a organelor asociației, aceasta ar putea aparține în speță doar comitetului executiv și nu pârâtului

C. u O., astfel ca, nu exista identitate intre calitatea de parat și calitatea de debitor intr-un raport de răspundere civila delictuala.

Intimatul C. O., a făcut dovada ca s-a prezentat la Cabinetul de Avocat al D-lui L. M. și a arătat în scris, chiar acesta semnând procesul- verbal, ca este de acord personal cu semnarea formularului după ce comitetul executiv își va da acordul, așadar nu i se poate cere atragerea răspunderii în acest sens.

Acțiunea reclamantei a fost înregistrata la_, iar acordul său a fost dat la_, așa cum se vede din procesul verbal încheiat la sediul avocatului L., ceea ce dovedește ca poziția de acord a pârâtului a manifestat-o înainte de înregistrarea acțiunii .

Intimații consideră că prima instanța a analizat corect existenta sau inexistenta unei fapte ilicite din partea comitetului executiv și a reținut ca refuzul acestui organ de a-și da avizul prevăzut de art.42 din L 230/2007, este unul justificat de lipsa acordului vecinilor direct afectați atitudinea asociatului reclamantei, constând în neplata cheltuielilor comune - cu titlu de obișnuința - fiind anexat în acest sens procesul-verbal încheiat la_ și desfășurătorul cu restantele la apt 78 - pe un timp îndelungat, ceea ce afectează bunul mers al asociației, și comportamentul agresiv fata de vecinii din bloc și comitetul executiv, reprezentat de jigniri la adresa vecinilor, ocuparea tuturor locurilor de parcare cu mașinile aduse pentru vânzare, remarci discriminatorii la adresa romanilor, etc. .

Intimații au mai arătat că, proprietarii direct afectați ai apartamentului 78 (în discuție), sunt: -ap. 79 ( aflat lateral dreapta ) - D-na Brumboiu S. - care nu se regăsește în "falsul " depus în probațiune de recurenta, ap. 73, aflat sub ap în discuție - D-na Zaharis Angela - care nu se regăsește în "falsul " depus în probațiune de recurenta, ap. 77, aflat în lateral stânga de ap în discuție -Periei M. - singurul acord legal obținut.

Se susține că, recurenta a depus așadar un fals în fata comitetului executiv, pentru a fi confirmat.

Pentru aceste motive, se apreciază ca se impune respingerea cererii de recurs .

S-a atașat întâmpinării, copie din carte de imobil cu vecini direct afectați și schița poziționare apartamente.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, tribunalul reține următoarele:

Recurenta a atacat cu recurs sentința civilă nr. 24941 din 13 decembrie 2012 și încheierea f.n. din data de 18 mai 2012, solicitând admiterea recursului și pe cale de consecință, modificarea încheierii din data de 18 mai 2012 în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. O. și modificarea în tot a sentinței atacate în

sensul admiterii în întregime a acțiunii așa cum a fost formulată și precizată, cu obligarea la cheltuieli de judecată.

T. ul constată că instanța de fond a reținut corect starea de fapt respectiv că, numitul L. o Parisato, în calitate de proprietar al apartamentului cu nr. 78 situat în C. -N. str. N. T. nr. 18 și administrator al societății reclamante SC H. S., a solicitat, în cursul anului 2009, pârâtei A. de P. prin președinte C. O. avizul/acceptul conform art.42 din Legea nr. 230/2007 în vederea stabilirii sediului social a societății sale în spațiul situat pe str. N. T. nr. 18.

Pârâta A. de P. prin Comitetul Executiv a refuzat acordarea avizului motivat de faptul că nu avea semnăturile necesare pentru întocmirea tuturor formalităților, iar Comitetul Executiv a respins cererea acestuia și datorită restanțelor la cheltuielile de întreținere și a comportamentului verbal agresiv față de Comitetul Executiv și față de vecinii din bloc.

Reclamanta deținea o convenție cu S.C. INGACOM S., pentru sediul pe care îl ocupa în loc. Baia Mare pe str.A.P.Cehov nr.29, convenție în baza căreia reclamanta trebuia să schimbe sediul societății într-o altă locație până la finele anului 2009, în caz contrar urmând a achita suma de 7200 lei cu titlu de penalități de deranj și nerespectarea convenției semnate, plus suma de 600 lei pe fiecare lună începând din data de_ .

Ca urmare a neobținerii din partea Asociației a avizului de schimbare a sediului, reclamanta SC H. S. a achitat în contul SC INGACOM S. suma penalități de deranj și suma de 600 lei pentru anul 2010 și lunile ianuarie- martie 2011.

T. ul mai constată că, în mod corect instanța de fond a reținut că, potrivit art.42 din Legea nr.230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, "Schimbarea destinației locuințelor, precum și a spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință față de destinata inițială, conform proiectului inițial al clădirii cu locuințe, se poate face numai cu avizul comitetului executiv și cu acceptul proprietarilor direct afectați cu care se învecinează, pe plan orizontal și vertical, spațiul supus schimbării.";, iar conform art.998-999 C.civ., orice faptă a unei persoane, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, persoana fiind responsabilă nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa, iar pentru angajarea răspunderii delictuale este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența prejudiciului, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.

Referitor la susținerile punctuale ale recurentei legat de existența elementelor necesare angrenării răspunderii civile a pârâților pentru pretinsele prejudicii cauzate prin refuzul acordării avizului de schimbare sediu, tribunalul constată că în mod corect Judecătoria Cluj-Napoca a stabilit că, raportat la starea de fapt expusă anterior, în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 998-999 C.civ. pentru angajarea răspunderii pârâtei pentru fapta proprie și că, față de materialul probator existent la dosarul cauzei, nu se desprinde pentru instanță concluzia existenței vreunei fapte ilicite din partea Comitetului executiv, și de a pârâtei cu privire la refuzul acordării avizului de schimbare sediu.

Instanța de fond a reținut corect că nu s-a făcut dovada de către reclamantă a îndeplinirii condițiilor minimale prev. de art.42 din textul de lege menționat, aceasta nu a obținut semnăturile tuturor proprietarilor cu care se învecinează numitul L. o Parisato.

În acest sens deși recurenta susține că a obținut toate semnăturile necesare, tribunalul constată că această susținere nu este probată, întrucât, proprietarii direct afectați ai apartamentului 78, sunt: -ap. 79 unde locuiește numita Brumboiu S. care nu a semnat actul, ap. 73, în care locuiește Zaharis Angela - care nu a semnat actul, ap. 77, locuit de Periei M. - singurul care și-a dat acordul.

Dealtfel, pentru ap.nr.79 a semnat numitul S. V. Hotima, care era chiriaș la acea dată și care nu avea autorizarea de a semna în numele proprietarului, astfel că prin înscrisul de la f.76 acesta își retrage semnătura.

Instanța de fond a mai reținut corect că, refuzul Comitetului executiv este justificat, pârâta, prin comitetul executiv, prezentând motivele pentru care refuză acordarea avizului în cuprinsul procesului verbal din data de _

, avându-se in vedere comportamentul general al petentului in cadrul asociației de proprietari, comportament lipsit de respect, care a încălcat normele bunei conviețuiri in cadrul condominiului, s-a considerat ca daca s- ar fi dat acordul, reclamantul ar fi avut ocazia sa deranjeze si mai mult liniștea imobilului in care se afla situat apartamentul sau datorita faptului ca activitatea unei firme presupune nu numai primirea de corespondenta, ci si un trafic suplimentar de persoane, activități desfășurate la diferite ore în care ceilalți proprietari se odihnesc etc.

Instanța de fond nu a putut reține ca îndeplinită nici condiția legăturii de cauzalitate, reclamanta fiind cea care a încheiat convenția ce a atras după sine penalizarea reclamantei ca urmare a nerespectării acesteia. Convenția încheiată fiind străină de pârâtă.

T. ul, constată că instanța de fond în mod corect prin Încheierea FN din ședința publică din data de_ , a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. O. și a respins acțiunea formulată de reclamantă împotriva lui C. O. ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, instanța apreciind că pârâtul nu avut nicio competență în vederea acordării acordului conform prev. Legii nr.230/2007.

Recurenta consideră că în mod nelegal instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. O., președintele asociației de proprietari prin încheierea FN din data de_, întrucât recurenta a chemat în judecată pârâtul C. O. apreciind că în persoana acestuia sunt îndeplinite cerințele art.998-999 C.civ. și a solicitat angajarea răspunderii civile delictuale a acestuia pentru fapta proprie, apreciindu-se totodată că, încheierea este nelegală în condițiile în care instanța ca urmare a admiterii excepției a respins prin respectiva încheiere și acțiunea față de pârâtul C. O., în condițiile în care respingerea acțiunii putea fi dispusă doar prin hotărârea pronunțată asupra fondului cauzei dedusă judecății.

Susținerile recurentei nu pot fi primite de instanța de control judiciar, în condițiile în care din probele dosarului nu rezultă vreo implicare directă a pârâtului ca persoană fizică în refuzul data de organul colectiv al Asociației.

Totodată prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive în mod corect, instanța de fond a respins prin aceiași încheiere și acțiunea reclamantei față de acel pârât, nejustificându-se c a respingerea să mai fie reiterată în sentință, dispoziția interlocutorie a instanței de fond fiind atacabilă odată cu fondul cauzei sun toate aspectele.

Pentru aceste considerente, tribunalul constată temeinică și legală sentința și încheierea recurată, motiv pentru care în conformitate cu prevederile art.312 Cod pr.civilă, va respinge ca nefondate recursurile

declarate de SC H. S. împotriva încheierii f.n din_ și împotriva sentinței civile nr.24941/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.

În baza art.274 Cod pr.civilă va obliga recurenta să plătească intimatei

A. de P. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Respinge ca nefondat recursurile declarate de SC H. S. încheierii

f.n din_ și împotriva sentinței civile nr.24941 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.

Obligă recurenta să plătească intimatei A. de P. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din _

	P.	,		JUDECĂTOR,	JUDECĂTOR,
C.	-V.		B.	V. G.	C. -A. C.

Judecătorul fiind plecat din instanță, semnează Vicepreședinte T. C. Judecător

E. L.

GREFIER

C. -S. Ș.

fiind în Co semnează grefier șef Secție civilă

S. Ș.

← Decizia civilă nr. 199/2013. Pretenții		Decizia civilă nr. 450/2013. Pretenții →

Decizia civilă nr. 481/2013. Pretenții

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 481/2013. Pretenții