Decizia civilă nr. 493/2013. Prestație tabulară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZI A CIV IL Ă NR.493 /R/2013 Ședința publică din data de 18 decembrie 2013
Tribunalul format din: PREȘEDINTE: M. L. B., judecător JUDECĂTOR: G. C. F., președinte secție JUDECĂTOR: R. -I. B.
GREFIER: L. D.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat în proces de A. J. a F. P. B. -N., împotriva sentinței civile nr. 625/2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr. _
, având ca obiect prestație tabulară -validare antecontract vânzare-cumpărare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantul-intimat avocat S. M., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul reclamantului-intimat avocat S. M., arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Tribunalul constată că nu mai sunt de formulat cereri prealabile soluționării recursului și dispune dezbaterea acestuia dând cuvântul reprezentantului reclamantului- intimat în susținere.
Reprezentantul reclamantului-intimat avocat S. M., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate pentru motivele arătate în întâmpinare și pe care le susține în ședința publică, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în recurs, potrivit chitanței justificative pe care o depune la dosar.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. 625/2013, pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._, instanța respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității petitului de anulare contract ipotecar invocată în cauză de pârâta C. B. S. B. ; admite acțiunea civilă precizată de reclamantul U. L., cu domiciliul în R., str. P., nr. 1461, județul B.
N. împotriva pârâților S. N. I. - cu domiciliul în R., G., nr. 997, județul B.
N., SA - cu domiciliul în R., G., nr. 997, județul B. N., C. B. S.
B.
- cu sediul în B., P. P. R., nr. 7 A, sc. CD, județ B. N., S. R.
- prin Ministerul Finanțelor Publice
- cu sediul în sector 5, București, Apolodor, nr. 17, Direcția Generală a F. P. B. -N.
- cu sediul în B., 1-6 Decembrie, nr. 6-8, județul B. N. și în consecință:
Constată că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate prin edificare asupra imobilelor construcții casă de locuit în regim P+E, construită la sol de 41 mp și a unei amenajări piscicole cu suprafața de 956 mp, existente pe imobilele terenuri aferente nr. top. 3211/_ /3, 3192/_, 3192/_ /3, 3189/1, conform identificărilor, dezmembrărilor și localizărilor tehnice din lucrarea de expertiză întocmită în cauză de expert Ionaș C. Cătălin.
Constată că reclamantul a dobândit un drept de superficie asupra imobilelor terenuri aferente nr. top. 3211/_ /3, 3192/_, 3192/_ /3, 3189/1 în suprafață totală de 10.514 mp. și implicit dispune instituirea dreptului de superficie asupra acestor
imobile terenuri aferente pentru uzanța construcției casei de locuit și a amenajării piscicole, în conformitate cu identificările și dezmembrările din raportul de expertiză tehnică întocmit de expert Ionaș C. Cătălin.
Constată că imobilul teren în litigiu a constituit obiectul exproprierii conform Decretului de expropriere nr. 293/_, emis de Consiliul de Stat al RSR.
Constată nulitatea absolută parțială a contractului de ipotecă nr.5006/_ și autentificat sub nr.813/2007 de BNP P. C. M., cu consecința radierii ipotecii notate în CF doar în limitele suprafeței excedentare tranzacției imobiliare.
Dispune înscrierea în CF a dreptului de proprietate pe numele reclamantului asupra imobilului casă de locuit în regim P+E, construită la sol de 41 m și a unei amenajări piscicole cu suprafața de 956 mp, cu titlu de edificare, bun propriu, precum și înscrierea dreptului de superficie asupra imobilului teren cu nr. top aferente 3211/_ /3, 3192/_
, 3192/_ /3, 3189/1 conform tabelului de mișcare parcelară din lucrarea de expertiză, cu completarea instanței în tabel pentru natură.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că:
Prin acțiunea civilă formulată inițial și înregistrată la nr._ 1 al Judecătoriei N. reclamantul U. L. i-a chemat în judecată pe pârâții S. N. I. ș.a., solicitând instanței ca în baza probelor ce se vor administra și prin hotărârea ce va fi pronunțată să dispună următoarele:
să se constate validitatea antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la data de_ între pârâții S. N. I. și SA în calitate de vânzători și reclamantul U. L. în calitate de cumpărător, cu obligarea pârâților să-i predea act apt de intabulare sau să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare;
cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată aferente în caz de oponență, la fondul cauzei renunțându-se implicit la acest petit.
În motivare s-a relevat că în anul 2006 reclamantul a cumpărat de la pârâții S.
N. I. și SA imobilele înscrise în CF 25139 R. nr. top 3211/3, CF 25141 R. nr. top 3211/2/1, CF 25136 R. nr. top 3192/3, CF 25134 R. nr. top 3191, CF 25140 R. nr. top 3192/2/1, CF 25137 R. nr. top 3211/1, CF 25135 R. nr. top 3192/1, CF 25133
nr. top 3189, ocazie cu care s-a încheiat un antecontract de vânzare cumpărare sub semnătură privată.
S-a menționat faptul că la acea dată terenul nu era ipotecat, că ulterior după ce pârâții au încasat prețul s-a contactat un credit și s-a garantat creditul cu imobilul terenul pe care l-a cumpărat reclamantul.
De asemenea s-a relevat că reclamantul este cumpărător de bună-credință și folosea imobilul teren la data la care s-au încheiat contractele cu pârâta C. B. și se impune ca pârâții să fie obligați să-și îndeplinească obligația asumată prin contract și să-i predea reclamantului act apt de intabulare.
Prin precizarea de acțiune si cererea de chemare în judecată a altor persoane depusă la dosarul cauzei - f.120, s-a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va fi pronunțată și în baza probelor administrate și în contradictoriu cu pârâții din acțiunea principală și pârâtul nou introdus - S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice să se dispună următoarele:
să se constate că reclamantul a dobândit un drept de proprietate prin edificare asupra construcțiilor existente pe imobilul teren din litigiu și să se dispună localizarea lor în CF;
să se constate dobândirea unui drept de superficie care constă în dreptul de proprietate asupra construcțiilor și un drept de folosință asupra terenului;
să se constate că terenul obiect al litigiului a fost expropriat și să se constate nulitatea absolută a contractului de ipotecă nr. 5006 din 0_ și să se dispună radierea ipotecii;
să se dispună înscrierea în CF a dreptului de proprietate pe numele reclamantului asupra construcțiilor și a dreptului de superficie asupra terenului, cu mențiunea că nu mai menține petitul de prestație tabulară, datorită exproprierii terenului.
În motivarea precizării de acțiune s-a relevat că prin adresa nr.484/_, emisă de Consiliul județean B. -N., s-a comunicat decretul de expropriere nr.293/_ si anexele acestuia, din care rezultă că imobilul teren în litigiu a constituit obiectul exproprierii.
Deoarece dreptul de proprietate prin expropriere se dobândește și fără înscrierea în CF, reiese că proprietarul terenului este S. R. . Astfel pârâții S. s-au intabulat asupra unui teren expropriat prin dezbaterea unor succesiuni succesive după proprietarii tabulari și profitând de faptul că exproprierea nu a fost operată in CF.
Din extrasul de CF 4123 - copie evolutivă s-a observat că imobilele în litigiu înainte de dezmembrare au constituit proprietatea tabulară a numitei P. ârțac Lucreția născută Tapalagă.
În anexele Decretului de expropriere la poziția 78 apare ca expropriat terenul aparținând numitei P. ârțac Lucreția.
În aceste circumstanțe s-a menționat că pârâții S. deoarece nu sunt proprietari ai imobilelor nu puteau să le ofere drept garanție pentru împrumutul acordat de către pârâta C. B. S. B. prin intermediul contractului de ipotecă nr.5006/_ .
În acest context s-a apreciat că acest contract de ipotecă este lovit de nulitate absolută și se impune ca o consecință juridică a acestei nulități - radierea ipotecii notate în CF.
Concomitent s-a menționat că reclamantul pe imobilul teren în litigiu a edificat construcții constând din edificii si pescărie, astfel încât este oportună înscrierea lor în CF, a dreptului de proprietate astfel dobândit precum și instituirea unui drept de superficie asupra terenului.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 22, 24, 25 din Decretul Lege nr. 115/1938, art.
28 din Legea nr. 7/1996, art.111 Cod pr. civilă, art. 696 alin.1 si 2 Cod civil.
În probațiune reclamantul a uzat de proba cu înscrisuri: contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de_, copiile extraselor de CF, copia decretului de expropriere nr. 293/_ și anexele acestuia, coala evolutivă de CF inițial 4123 R., nr. top. aferente anterior dezmembrării, solicitând și efectuarea unei expertize de specialitate pentru identificarea și localizarea imobilelor din litigiu, cu propuneri de înscriere construcții în CF, instituire drept de superficie, proba cu interogatoriul pârâților S. și proba testimonială cu numiții Teiu I. Grigore si Bindiu Corneliu.
Pârâta C. B. SA, legal citată nu și-a desemnat reprezentant în instanță, dar a comunicat la dosar întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea acțiunii introductive a reclamantului U. L. ca netemeinică si nelegală, și pentru considerentele redate în detaliu și care vizează cu prioritate faptul că la momentul ipotecării imobilului și conform extrasului de CF actualizat s-a atestat situația juridică a imobilului și care reflectă coproprietatea pârâților S. N. I. si SA, ca bun dobândit cu titlu de cumpărare.
In aceste circumstanțe prin operarea prezumției de bună credință s-a apreciat că pârâții și-au justificat dreptul de proprietate asupra imobilului prezent cu titlu de garanție și acceptat în acest sens prin intermediul contractului de ipotecă nr.5006/_ încheiat și operat în evidentele de publicitate imobiliară conform încheierii de CF 9457/2007.
De asemenea prin notele de ședință comunicate ulterior această pârâtă a menționat că referitor la excepția inadmisibilității petitului de anulare contract ipotecar lasă la aprecierea instanței admiterea sau respingerea acestei excepții deoarece acest petit nu se regăsește explicit în acțiunea promovată si reiese implicit ca o consecință a validării antecontractului de vânzare-cumpărare.
În privința garantării contractului de ipotecă s-au reiterat aceleași susțineri privind valabilitatea acestui contract, principiul bunei - credințe cât și cuprinsul cărții funciare prezentate în momentul solicitării creditului ipotecar și care evidențiază o situație juridică clară a imobilelor luate în garanție.
Deoarece și în raport de pârâta C. B. SA s-a solicitat administrarea probei cu interogatoriul prin prisma dispozițiilor art. 222 Cod procedură civilă, s-a comunicat un exemplar din acest interogatoriu, astfel încât prin răspunsul comunicat la întrebările aferente - f.102, s-a subliniat din nou legalitatea contractului de credit și a contractului de ipotecă și cu respectarea condițiilor de fond si formă ale acestor contracte și cu mențiunea reiterată că potrivit dispozițiilor Legii 7/1996, înscrierile în CF își produc efectele față de terți de la data înregistrării cererilor.
În privința balastierei care nu era evidențiată în CF în momentul aprobării împrumutului s-a apreciat că demersurile de inițiere pentru operarea în evidențele de CF ale acesteia le reveneau pârâților S. și pentru recunoașterea eventualului drept de proprietate.
În aceeași interpretare și pentru opozabilitatea drepturilor reclamantului ce derivă din existența unui eventual antecontract de vânzare-cumpărare s-a apreciat că diligența de înscriere în CF îi revenea acestuia.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 26, art.30, 31 din Legea 7/1996, art. 242 Cod procedură civilă.
În probațiune pârâta a anexat înscrisuri: copie contract de ipotecă nr.5006/_, extrasul de CF, raportul de valoare ANEVAR privind valoarea de piață a imobilului în litigiu, copiile extraselor de CF cu dezmembrările nr. top. aferente.
Pârâta nou introdusă prin precizarea de acțiune, respectiv S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, legal citată nu și-a desemnat reprezentat în instanță, dar a comunicat la dosarul cauzei o cerere de amânare pentru pregătirea adecvată a apărării în cauza dedusă judecății și după comunicarea tuturor înscrisurilor anexate în probațiune și pe considerentul respectării principiului dreptului la apărare.
Concomitent s-a indicat domiciliul procesual la sediul DGFP B. -N. desemnat în calitate de mandatar și potrivit mandatului nr. 66116/_ acordat de MFP.
Deși s-a adoptat măsura comunicării precizării de acțiune cât și a înscrisurilor solicitate și utilizate în probațiune și implicit a completării raportului de expertiză efectuat în cauză și conform dovezilor remise la dosarul cauzei, totuși mandatarul desemnat de această pârâtă nu a comunicat întâmpinare, alte cereri scrise, nu a invocat elemente de probațiune și nu a formulat obiecțiuni cu privire la documentația tehnică sau respectiv expuneri privind excepțiile procesuale invocate în cauză.
Pârâții S. N. I. si SA legal citați cu mențiunea "personal la interogatoriu"; nu s-au prezentat în instanță, nu au comunicat întâmpinare sau alte cereri scrise, iar absența de la interogatoriul solicitat a determinat reținerea incidenței prevederilor art.225 Cod procedură civilă cu conotația convergentă (interpretare ca o mărturisire deplină sau început de dovadă în folosul părții potrivnice).
După depunerii precizării de acțiune pârâta C. B. SA - a invocat prin notele de ședință comunicate, excepția tardivității acestei precizări, pe considerentul că prin acțiunea introductivă s-a stabilit atât cadrul procesual cât și situația de fapt și s-a dispus administrarea probei tehnice și efectuarea unui raport de expertiză.
Prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei, reclamantul a invocat la rândul său excepția tardivității invocării excepției de către pârâta C. B. SA, relevând că din coroborarea prevederilor art. 136 Cod procedură civilă raportat la art. 132, alin.1 Cod procedură civilă, rezultă cu certitudine că este vorba de o excepție procedurală relativă și care putea fi invocată cel târziu la primul termen de judecată după depunerea precizării.
Pentru susținerea acestei teze s-a evidențiat termenul de depunere al precizării de acțiune -_ corelat cu comunicarea acestei precizări și invocarea excepției tardivității doar pentru termenul din_ și cu posibilitatea de uzanță doar pentru termenul din data de_ .
Reținând considerentele expuse de către părți în contradictoriu și analizând cu prioritate excepția invocată, instanța s-a pronunțat în sensul respingerii ca tardiv formulată a excepției tardivității promovării precizării de acțiune și conform încheierii de ședință din data de_ și după expunerea pozițiilor procesuale și cu această
motivație privind termenul din data de_, la care trebuia invocată excepția și cu preconizata ipoteză de valențe afirmative.
Analizând actele dosarului, instanța a reținut următoarele:
Identificarea imobilelor din litigiu situate in extravilanul localității R. si înscrise în CF 25139 R. nr. top 3211/3, CF 25141 R. nr. top 3211/2/1, CF 25136 R. nr. top 3192/3, CF 25134 R. nr. top 3191, CF 25140 R. nr. top 3192/2/1, CF 25137 R. nr.
top 3211/1, CF 25135 R. nr. top 3192/1, CF 25133 R. nr. top 3189 s-a efectuat prin intermediul lucrării de expertiză întocmită în cauză de expert Ionaș C. Cătălin, care conține atât o redactare inițială și prin raportare la petitul din acțiunea introductivă cât și o completare a lucrării de expertiză și prin corelare cu precizarea acțiunii.
Astfel s-a concluzionat că suprafața totală a imobilelor conform extraselor de CF este de 22.848 mp., suprafața măsurată fiind de 10.514 mp. Pe această suprafață au fost localizate un imobil casă de locuit în regim P+E, construită la sol de 41 mp și o amenajare piscicolă cu suprafața de 956 mp.
De asemenea s-a mai relevat că suprafața de 7730 mp aparținând nr. top. 3211/1 și suprafața de 4187 mp aparținând nr. top nou 3192/1/2 este ocupată de iazul de decantare a sterilului de la fosta Exploatare Minieră R., iar suprafața de 417 mp aparținând nr. top nou 3189/2 este ocupată de cursul actual al râului Someș.
Potrivit extraselor de CF atașate în momentul introducerii acțiunii -_ și stării de CF reflectate de mențiunile operate, imobilele în litigiu cu datele de identificare anterior redate constituie coproprietatea tabulară a pârâților S. N. I. si A., cu titlu cumpărare bun comun, conform încheierilor de CF 361/_ .
De asemenea în coala "C"; a extraselor de CF anexate se constată că este notată ipoteca pentru garantarea unui contract de credit încheiat de către coproprietarii tabulari cu pârâta C. B. SA -S. B. .
Potrivit demersurilor inițiate de către reclamant pe parcursul soluționării cauzei s-a reținut că prin decretul de expropriere nr. 293/_ și conform anexelor acestuia, imobilul teren în litigiu în suprafață totală de 44.992 mp a constituit obiectul exproprierii.
Deoarece dreptul de proprietate prin expropriere se dobândește și fără înscrierea în CF, reiese că proprietarul terenului este S. român, astfel încât comparând și înscrierile operate în coala evolutivă de CF 4123 R., pârâții S. s-au intabulat asupra unui teren expropriat, prin dezbaterea unor succesiuni succesive după proprietarii tabulari și înscrierea unui contract de vânzare-cumpărare.
Din extrasul de CF 4123 - copie evolutivă s-a observat că imobilele în litigiu înainte de dezmembrare au constituit proprietatea tabulară a numitei P. ârțac Lucreția născută Tapalagă.
In anexele Decretului de expropriere la poziția 78 figurează ca expropriat imobilul teren in suprafață de 44.992 mp. și construcțiile în suprafața de 94 mp și implicit numele și prenumele proprietarei tabulare, respectiv numita P. ârțac Lucreția.
Din probatoriul testimonial administrat, informațiile furnizate și localizările din cuprinsul expertizei topo s-a reținut că reclamantul U. L. după încheierea convenției sub semnătură privată cu soții pârâți S. a efectuat investiții ce rezidă în umplutură de pământ pe locul unde se afla o balastieră și pentru asanarea mlaștinii, s-au efectuat demersurile de finalizare imobil casă de locuit, cu operațiunile aferente de tencuit interior și exterior, edificare baie, dormitoare și bucătărie.
Concomitent s-a evidențiat constituirea unui bazin piscicol (pescărie), respectiv amenajarea spațiului aferent - un lac cu o lungime de cca.100 m si o lățime de 10-12 m, edificarea unui pod și a unui foișor, plantarea de pomi fructiferi.
Analizând atitudinea contractuală cât și procesuală a pârâților S. N. I. si A.
, instanța a reținut următoarele:
în momentul încheierii convenției de vânzare-cumpărare, înscris sub semnătură privată, întocmit la data de_ si anexat la dosarul cauzei cei doi pârâți figurau ca și coproprietari de CF, iar notarea unei ipoteci în coala "C"; de sarcini asupra imobilelor din litigiu și prin raportare la garantarea unui prim credit imobiliar -_ s-a operat în CF, având evidențiată interdicția de înstrăinare si grevare în favoarea garantului ipotecar;
contrar obligației contractuale asumate prin prisma înscrisului sub semnătură privată pârâților S. le revenea sarcina să efectueze demersurile pentru intabulare în CF în favoarea reclamantului-cumpărător a dreptului de proprietate astfel dobândit asupra imobilelor obiect al înstrăinării, dar acest angajament nu s-a îndeplinit până în momentul formulării acțiunii și nici in prezent;
mai mult absența pârâților de la interogatoriu denotă o recunoaștere implicită a pretențiilor reclamantului și o confirmare tacită a înstrăinării survenite prin înscrisul sub semnătură privată și care printr-o comparație a semnăturilor aferente și aparținând promitenților vânzători cu cele care se regăsesc pe actele autentice ( contract de ipotecă ș.a) și similitudinea reținută denotă că le aparțin și atestă că emană de la aceștia concomitent cu exprimarea acordului de voință și a intenției de înstrăinare;
p rezu m ția d e b u nă - cred inț ă
ca și parteneri contractuali a pârâților S. nu poate fi reținută nici în contextul primei tranzacții - obiect al convenției de vânzare- cumpărare și nici în contextul tranzacției de ipotecare a bunului imobil datorită anteriorității antecontractului de vânzare-cumpărare - 2006 și a intervalului temporal derulat între cele două tranzacții - 2006/2007, cu reiterarea liniei de credit și notarea ipotecii de rang II.
În circumstanțele expuse, deși aparent pârâții S. sunt coproprietari tabulari asupra imobilelor din litigiu, practic titlul lor nu mai subzistă în contextul în care imobilul teren a constituit obiectul exproprierii încă din anul 1972 și chiar fără operarea în evidentele de carte funciară a Decretului de expropriere nr. 293 din_ .
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 26 din Decretul -Lege nr.115/1938 si respectiv din Legea 7/1996, în vigoare prin raportare la momentul introducerii acțiunii: dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale dobândite de stat și de orice persoană sunt opozabile fată de terți, fără înscrierea în cartea funciară prin expropriere, conform enumerării care include și alte moduri de dobândire: efectul legii, succesiune, accesiune, vânzare silită ș.a. Totuși pentru uzanța și dispunerea de acest drept de proprietate sau drept real,
titularul trebuie în prealabil să procedeze la înscrierea în cartea funciară.
Dreptul de superficie constituie acel drept real principal, dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra unui teren care constă în dreptul de proprietate al unei persoane privitor la construcțiile, plantațiile sau alte lucrări ce se află pe un teren proprietatea altuia, teren asupra căruia superficialul are un drept de folosință.
Raportat la starea de fapt expusă, instanța a apreciat că în speță reclamantul prin probele administrate a justificat pretențiile precizate, sens în care va admite prezenta acțiunea precizată ca întemeiată conform dispozitivului.
Astfel, proprietarul imobilului construcție dobândit prin edificare și constând din casă de locuit în regim P+E, construită la sol de 41 mp și o amenajare piscicolă cu suprafața de 956 mp pentru utilizarea acestui imobil dobândește și un drept de folosință asupra imobilului teren ce constituie proprietatea S. ui R. - în baza decretului de expropriere, cu mențiunea certă că se menține starea de CF inițială în favoarea pârâților
, până când titularul dreptului de proprietate va uza de înscrierea in CF.
Menționăm în acest sens că dreptul de superficie conferă titularului său atributele de posesie si folosință asupra terenului pe care s-a edificat construcția și s-a realizat amenajarea piscicolă, iar aceste atribute se pot exercita în strânsă legătură și în limitele necesare exercitării dreptului de proprietate asupra construcției și a uzanței amenajării piscicole, care intră în alcătuirea dreptului de superficie.
În acest context relevăm că atributul de dispoziție asupra terenului se circumscrie unei dispoziții materiale ce vizează posibilitatea de a dispune de substanța terenului pentru realizarea construcției și respectiv utilizarea acestei construcții si implicit a amenajării piscicole.
Dreptul de superficie nu este reglementat direct și expres în Codul civil, dar a fost consacrat prin Decretul-lege nr.115/1938, și enumerat expres în articolul 11 din acest act normativ și respectiv în articolul 22 din Decretul nr.167/1958.
De asemenea menționăm că acest drept de superficie există atâta timp cât durează construcția, concluzie din care reținem același aspect al legăturii indisolubile
dintre cele două drepturi: dreptul de proprietate asupra construcției și dreptul de folosință asupra terenului pe care este amplasată construcția.
În drept pentru soluția adoptată și prin raportare la momentul pronunțării hotărârii și intrarea in vigoare a Noului cod civil redăm și corespondentul legal pentru petitele precizate - dispozițiile art. 567, art. 693 și urm., art. 696 NCC.
În privința petitului ce vizează nulitatea absolută a contractului de ipotecă nr.5006/_ și autentificat sub nr.813/2007 de BNP P. C. M., se pot reține pe de o parte considerentele expuse și prin concluziile scrise de către mandatarul reclamantului și care vizează lipsa consimțământului proprietarului imobilului - S. R. și care poate atrage nulitatea absolută prin invocarea acestei excepții de orice persoană interesată, în speță reclamantul.
Totuși se apreciază ca plauzibilă ipoteza de nulitate absolută parțială, prin raportare la una din condițiile de fond - existența unui obiect determinat legal și moral, prin reținerea considerentului că pârâții S. în momentul contractării creditului și a garantării acestuia prin notarea ipotecii aveau obligația de informare a acordului de voință exprimat în momentul încheierii antecontractului de vânzare cumpărare - 2006 și anterior încheierii contractului de ipotecă - 2007, astfel încât prezumția de bună credință a pârâților S. nu subzistă decât în limitele imobilului deținut, prin exceptarea suprafeței înstrăinate în favoarea reclamantului.
În acest context este real că pentru pârâta unitatea bancară subzistă cele două drepturi de urmărire si preferință aferente contractului de ipotecă încheiat, dar așa cum s- a evidențiat anterior, doar în limitele suprafeței excedentare tranzacției imobiliare cu reclamantul.
În temeiul art. 44, art. 46 din Decretul-lege nr.115/1938, coroborat cu prevederile art. 20, art. 22 și art. 26 din Legea nr.7/1996, coroborat cu prevederile art. 19 din același act normativ și cu corespondentul în dispozițiile art. 876 si urm. art.885 și art. 887, art. 888 NCC instanța va dispune înscrierea în CF a dreptului de proprietate pe numele reclamantului asupra imobilului casă de locuit în regim P+E, construită la sol de 41 mp și a unei amenajări piscicole cu suprafața de 956 mp, cu titlu de edificare, bun propriu precum și înscrierea dreptului de superficie asupra imobilului teren cu nr. top aferente 3211/_ /3, 3192/_, 3192/_ /3, 3189/1 conform tabelului de mișcare parcelară din lucrarea de expertiză, cu completarea instanței în tabel pentru natură.
În privința excepției inadmisibilității petitului de anulare contract ipotecar invocată de pârâta C. B., instanța s-a pronunțat în sensul respingerii ca neîntemeiate și pe considerentul că în precizarea de acțiune acest petit este inserat cert.
Cheltuieli de judecată nu s-au mai solicitat.
Împotriva sentinței expuse, în termen, a declarat recurs pârâtul S. R. , prin M.
F. publice, reprezentat în proces de A. J. a F. P. B. -N.,
care a solicitat casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond susținând că sentința este nelegală.
Se arară că instanța de fond, a admis acțiunea formulată si precizată de reclamant și a dispus întocmai solicitărilor precum și a expertizei încuviințată în cauză.
Bunurile proprietate publică aparținând S. ui R. sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile, actele juridice încheiate cu încălcarea acestor dispoziții sunt lovite de nulitate absolută ,potrivit dispozițiilor art. 11, alin 2 din Legea 213/1998.
Pentru a evidenția faptul că hotărârea instanței de fond este una greșită în conformitate cu prevederile legate, se impun câteva precizări.
Titularii domeniului public sunt indicați la art.136 alin.(2) din Constituție, republicată, precum si de art.1 si 2 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, unde se precizează ca proprietatea publică aparține statului si unităților administrativ-teritoriale, precum și că aceste persoane juridice de drept public exercită posesia, folosința si dispoziția asupra bunurilor care alcătuiesc domeniul public. Deci, titulari ai domeniului public sunt titularii dreptului de proprietate publică: statul, județul, municipiul, orașul si comuna. Sfera proprietății publice potrivit Legii nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, potrivit art.3 alin.(l) din Legea
nr.213/1998, domeniul public este alcătuit, în afara de bunurile prevăzute la art.136 alin.
din Constituție, republicată, din bunurile enumerate în anexa acestei legi.
Conținutul juridic al dreptului de proprietate, indiferent că este vorba de dreptul de proprietate privată sau de dreptul de proprietate publică, va cuprinde trei atribute sau prerogative: posesia (/us possidendi), folosința (jus utendi și jus fruendi) și dispoziția (jus abutendi), ca elemente care configurează puterea pe care o are proprietarul asupra bunului ce formează obiectul dreptului de proprietate.
Posesia (jus possidendi) constă în posibilitatea recunoscută în favoarea titularului dreptului de proprietate de a stăpâni bunul care ii aparține în materialitatea lui.
Folosința (jus utendi și jus fruendi) conferă titularului dreptului de proprietate posibilitatea de a utiliza bunul respectiv, precum si dreptul de a culege fructele acestuia.
Dispoziția (jus abutendi) reprezintă atributul dreptului de proprietate care conferă titularului sau dreptul de dispoziție materială și dreptul de dispoziție juridică.
Astfel, dispoziția materială este prerogativa pe care o are proprietarul de a dispune după voința sa de substanța materială a bunului, adică de a-1l consuma, transforma sau distruge, în condițiile legii.
Dispoziția juridică este prerogativa recunoscută în favoarea titularului dreptului de proprietate de a dispune de bunul respectiv, prin acte juridice, adică de a-l înstrăina, cu titlu oneros sau gratuit, prin acte intre vii sau pentru cauza de moarte, ori de a-l greva in favoarea altor persoane, în condițiile legii.
În considerarea calității procesuale a S. ui R., în mod corect evidențiată de către instanța de fond, raportat la faptul că terenul in litigiu a fost expropriat de către S. R., prin Decretul de expropriere 293/_, la faptul că, așa cum corect evidențiază instanța, potrivit art. 26 din Decretul Lege 115/1938, dreptul de proprietate dobândit de stat este opozabil terților fără înscrierea în cartea funciară, poziția recurentei ar fi de admitere a prezentului recurs și în consecință de respingere a acțiunii formulate, raportat la dreptul de superficie constata de către instanța de fond ca fiind dobândit de către reclamant.
Din economia dispozițiilor art. 492 Cod civil, dreptul de superficie este un drept real care implică pentru titular/superficiar două atribute, constitutive în drepturi distincte și anume, dreptul de proprietate asupra construcțiilor, plantațiilor sau altor lucrări și dreptul de folosință asupra terenului pe care acestea se află.
Corelativ dreptului de folosință a terenului pe durata existenței construcției, superficiarului îi incumbă obligația personală de a plăti o despăgubire proprietarului terenului, dacă nu s-a convenit altfel, întrucât nu se poate îmbogăți pe nedrept în paguba acestuia.
Dreptul la despăgubire se naște la momentul la care proprietarul terenului a luat cunoștință de faptul instituirii în sarcina sa a obligației de a respecta folosința terenului pe durata construcției, mai înainte ca el să se folosească de beneficiul de a păstra sau cere ridicarea construcției, prevăzut de dispozițiile art, 494 Cod civil.
Sub aspectul analizat, al admisibilității cererii de plată a unei despăgubiri în cadrul procesului de recunoaștere a dreptului de superficie nu prezintă relevanță juridică împrejurarea că proprietarul terenului nu a formulat o astfel de solicitare, de despăgubire, la momentul edificării construcției, cât timp superficiarul nu dovedește intenția proprietarului de a-l gratifica cu folosința terenului.
In drept: art.304-312 Cod Proc.civ, dispozițiile Codului Civil, OG 92/2003 modificată. In temeiul art.242, al 2, Cod procedura civila, solicităm judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției noastre.
Intimatul U. L., prin avocat, a depus întâmpinare
, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunța de Judecătoria Năsăud, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în recurs(f.18-19).
În apărarea se arată că, prin recursul promovat, recurentul critică soluția instanței de fond sub aspectul dreptului de superficie al reclamnatului.
În primul rând, imobilul teren obiect al prezentei cauze nu face parte din domeniul public al statului român.
Deși recurentul face referire la prevederile Legii 213/1998 nu verifică anexa acestei legi în care sunt enumerate imobilele care fac parte din domeniul public al statutului.
Ca urmare, domeniul public al statului este stabilit prin lege iar instanța are posibilitatea sa verifice dacă terenul în litigiu se încadrează în vreuna din categoriile enumerate in anexa acestei legi.
Întrucât terenul nu face parte din niciuna din aceste categorii, soluția instanței de a ne recunoaște un dezmembrământ al dreptului de proprietate cu privire la acest teren, este legală.
De altfel, și recurentul accepta, într-un fel de subsidiar, că acest teren nu constituie domeniul public deoarece invocă faptul ca nu s-a stabilit nici o despăgubire in favoarea statului pentru folosința terenului de către titularul dreptului de superficie.
Analizând actele dosarului de fond observă că nu s-a făcut nici o cerere in acest sens.
Pe de alta parte, deși a solicitat constatarea unui drept de superficie la fond, recurentul-parat nu a depus întâmpinare si nu s-a opus admiterii cererii noastre. Astfel, lipsa oricărei opoziții fata de acțiune echivalează cu o acceptare tacita a pretențiilor deduse judecații.
Nu s-a formulat nici acțiune reconvențională astfel ca instanța nu putea acorda ceea ce nu s-a cerut, deoarece ar fi constituit un motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct. pct. 6 c.pr.civ.
Mai mult, lipsa unei acțiuni reconvenționale prin care să se invoce accesiunea imobiliara echivalează cu o renunțare la accesiune, situație în care se poate înscrie superficia. Acest principiu a fost reglementat în mod expres in art. 693 alin. 4 NCC.
Intimatul a fost constructor de bună-credință deoarece, anterior, a cumpărat terenul de la proprietarul tabular S. și a intrat în posesie la data cumpărării. În baza acestei convenții a realizat edificatele existente pe acest teren.
De altfel, prin recursul formulat, în final, se prezintă o acceptare tacită a superficiei cu plata unei despăgubiri, pentru folosința terenului.
În concluzie, având in vedere argumentele arătate mai sus, solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii atacate și obligarea recurentului la cheltuieli de judecată în recurs.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, tribunalul reține că acesta nu este fondat pentru considerentele ce urmează:
Un prim motiv de recurs invocat de recurent este acela că terenul asupra căruia instanța de fond a reținut cp reclamantul a dobândit un drept de folosință, urmare a edificării construcțiilor cu bună credință și s-a instituit dreptul de superficie, face parte din domeniul public al statului și, prin urmare, nu poate fi grevat de un astfel de drept.
Se reține că, într-adevăr, în anul 1972, terenul în suprafață de 22.848 mp., înscris în c.f. nr. 25139 R. nr. top 3211/3, nr. 25141 R. nr. top 3211/2/1,nr. 25136 R. nr. top 3192/3, nr. 25134 R. nr. top 3191, nr. 25140 R. nr. top 3192/2/1, nr. 25137 R. nr. top 3211/1, nr. 25135 R. nr. top 3192/1, nr.25133 R. nr. top 3189, din care în litigiu este doar suprafața de 10.514 m.p., a fost expropriat, prin Decretului de expropriere nr. 293/_, emis de Consiliul de Stat al RSR, teren necesar pentru deservirea fostei exploatări miniere R., fiind datr în admninistrarea fostei centrale a minereurilor neferoase Bauia Mare.
În prezent exploatare aminieră R. nu mai funcționează iar terenul în suprafață de
10.514 m.p
., nu este destinat exploatării miniere ci, este folosit de reclamantul intimat U.
L. și așa acum reiese din raportul de expertiză întocmit la fond(f.188-189) terenul are destinnația de fânaț, apă stătătoare, curți construcții și amenajate piscicolă.
Încă anterior anului 2003, când terenul a fost cumpărat de soții S., terenul a intrat în folosința moștenitorilor fostului proprietar de la care terenul a fost expropriat, apoi a intrat în posesia soților S., persoane care, în anul 2006, l-au înstrăinat reclamnatului
U. L. .
Pe teren este construită o casă de locuit cu suprafața construită la sol de 41 m.p. și este realizată o exploatare piscicolă, în suprafață de 956 m.p. iar prima instanță a
reținut că întregul teren aflkat în folosința reclamnatului, de 10.514 m.p., este necesar în vederea exploatării construcțiie și amenajării piscicole iar cu privire la întinderea suprafeței terenului penrtu care s+a stabilit un drept de folosință în favaorea constructorului, recurenta nu a formulat critici.
Cum terenul nu mai este destinat scopului pentru care a fost expropriat, având o altă destinație, aceea de fânaț, curți, teren sub construcții și teren pe care se află o amenajare piscicolă șui se află în posesia unor persoane fizice, de mai mult de 10 ani, tribunalul constată că acesta nu face parte din domeniul public al statului și, prin urmare, se poate institui asupra lui un drept de folosință în favoarea prorpietarului construcției, care devine titular al unui drept de superfcie astfel că, prima critică, apare ca fiind neîntemeiată.
Al doilea motiv de recurs se referă la faptul că instanța de fond nu a obligat reclamnatul la plata de despăgubiri către Stat, epntru folosința terenului, cât timp reclamnatul nu a probat intețâia propirtarului etrenului de a-l gratiufica înce privește folosința terenului.
Nici această critică nu este fondată, întrucât prima instanță nu a fost învestită cu o cerere de către pârât prin care acesta să solicite plata de despăgubiri pentru foloisnța terenului, instanța fiind obligată să se pronunța doar în limita învestirii, conform art.129 din Codul civil din 1865.
Recurentul a fost citat cu copia modificării de acțiune prin care s-a solicitat constatarea dobândirii cdreptului de superficie de către reclamnat(f.144 dosar fonbd) și, deși a solicitat amânare acauzei pentru a formula apărări, ulterior, nu a formulat apărări și nici cerere reconvențională prin care să solicite fie ridicarea construcției fie obligare areclamantului la plșata de despăgubiri, ac urmare a faptului că nu soliictă păstrarea pentru sine construcției, operând astfel prezumția că este de acord cu stabilire aîn favaorea prorpeiatrului construcției a unui drept de folosință. Dreptul de a solicita despăgubiri pentru folosința terenului se naște doar la data instituirii dreptului de superficie întrucât aceasta este data la care proprietarul terenului își manifestă opțiunea de a a nu solicita ridicarea construcțiilor sau de a păstra păstra pentru sine construcțiile., astfel că, cererea de acordare a despăgubirilor poate oricând formulată în termenlul general de perescripție, neputând fi acordarte despăgubiri, din oficiu, fără ca instanța să fi fost învestită cu o cerere în acest sens.
Fiind formulată pentru prima dată în recurs cererea apare ca inadmisibilă.
Față de aceste considerente, în baza art.312 alin.1 din codul de procedură civilă din 1865, recursul va fi respins ca nefiind fondat.
Ca urmare a respingerii recurslui, în baza art.274 din același cod, recurentul va fi obligat să plătească intimatului U. L., suma de 1.000 lei, cu tilu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial parțial, apreciind că acest cuantum, din cel total de 2.500 lei(achitat de intimat, potrivit chitanței de la fila 26 dosar recurs), se justfică a fi suportat de recurent, având în vedere complexitea cauzei, durata procedurii în recurs, apărările formulate prin întâmpinare, munca efectivă depusă de avocatul intimatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefiind fondat, recursul declarat de pârâtul S. R., prin M. F. publice, reprezentat în proces de A. J. a F. P. B. -N., împotriva sentinței civile nr. 625/2013, pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._, pe care o menține ca legală și temeinică.
Obligă recurentul să plătească intimatului U. L. suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în recurs, reprezentând onorariu de avocat.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
M. | -L. | B. | G. | -C. | F. | L. | D. | |
R. | -I. | B. |
Redactat BRI/tehnoredactat BRI/_ /2 ex. Judecător fond PAT
| ← Decizia civilă nr. 869/2013. Prestație tabulară | Decizia civilă nr. 168/2013. Prestație tabulară → |
|---|
