Decizia civilă nr. 494/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ DOSAR NR._
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența L. nr.677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR.494/R/2013
Ședința publică din 30 Aprilie 2013 Completul este constituit din:
PREȘEDINTE: | A. | -F. | D. |
JUDECĂTOR: | O. | -R. | G. |
JUDECĂTOR: | O. | -C. | T. |
GREFIER: | A. | -P. | B. |
S-a luat spre examinare recursul declarat de recurentul pârât C. U.
P. M. B. în contra Sentinței civile nr.1237/04 Octombrie 2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Huedin, privind și pe intimata reclamantă S. R. S. - D. R. C. și pe intimatele pârâte C. locală pentru aplicarea L. nr.1. N., C. județeană pentru aplicarea L. nr.1. C. , având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu a răspuns nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că la data de 29 Aprilie 2013 s-au depus la dosarul cauzei prin serviciul de registratură al tribunalului concluzii scrise din partea recurentului pârât C.
U. P. M. B., la care s-a atașat copia chitanței nr.358/14 D. 2012 în sumă de 900 lei onorariu avocațial și copia Deciziei civile r.1436/R/C/12 D. 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj - Secția civilă în dosar nr._, atașate la filele 19-28).
Tot la data de 29 Aprilie 2013 s-a depus la dosarul cauzei concluzii scrise și din partea intimatei reclamanta S. R. S. - D. R. C., atașate la filele 29-30).
Dezbaterea pe fond a cauzei și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 24 Aprilie 2013 care face parte integrantă din prezenta decizie.
T R I B U N A L U L
Deliberând, reține că prin Sentința civilă nr.1237/04 Octombrie 2012, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Huedin, au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantei în formularea cererii de chemare în judecată, invocate de pârâtul C. U. P.
M. B. .
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în formularea cererii de chemare în judecată invocată de pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor N. .
Totodată, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SNR. SA - D. R. C., în contradictoriu cu pârâții
C. U. P. M. B., C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor N. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. și, în consecință s-a constat nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr. 12 eliberat la data de_ de C.
J. C. pentru suprafața de 1400 mp înscrisă în tarla 1 parcela 9, situată com.
N., sat B., zona "Măgura";, jud. C., identificată conform Planului de situație anexă la Raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de exp. Colțan Dan Mihai.
A fost respins petitul de rectificare de carte funciară.
A fost obligat pârâtul C. U. P. M. B. la plata către reclamantă a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale.
De asemenea, au fost obligate pârâtele C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor N. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C., în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Titlul de proprietate nr.12 eliberat la data de_ de C. J. C., s-a reconstituit în favoarea pârâtului C. U. P. M. B. dreptul de proprietate asupra unei suprafețe totale de teren de 441 ha 3900 mp.
Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată la data de_, reclamanta SNR. SA - D. R. C. a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr. 12/_ pentru suprafața de 1400 mp și să se dispună efectuarea modificărilor necesare în CF 242
B. nr. top 583, apreciind că titlul de proprietate a fost emis cu nerespectarea dispozițiilor art. 2 lit. e, art. 4 și art. 41 din Legea nr. 1., art. 24 alin. 2 lit. b din Legea nr. 1/2000.
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert Colțan Dan Mihai, s-a stabilit că terenul în litigiu care a făcut obiectul Deciziei nr. 875/1961 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular Regional C. și a Dispoziției Consiliului de Miniștri nr. 1289/_ are o suprafață de 1400 mp și este situat în com. N., sat B., zona Măgura, în apropierea Mănăstirii Piatra Craiului. Imobilul este împrejmuit cu gard din plasă de sârmă și se învecinează pe toate laturile cu terenul având categoria de folosință pășune împădurită proprietatea pârâtului C. U.
P. M. B. . S-a constatat că suprafața împrejmuită este de 1662 mp, fiind mai mare decât suprafața menționată în Decizia nr. 875/1961 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular Regional C. și a Dispoziția Consiliului de Miniștri nr.1289/_
, astfel că expertul a procedat la reducerea suprafeței aferente releului la 1400 mp, astfel încât toate construcțiile să fie amplasate pe suprafața menționată în acte.
S-a stabilit că pe teren este amplasat un releu radio și instalațiile tehnice aferente acestuia, construit în baza autorizației nr. 28/_ eliberat de Sfatul Popular al Regiunii C. a.
În regim de carte funciară terenul a fost identificat cu o parte din parcela cu nr. top 583 - arător la Urasagibirtok în suprafață de 20 jug. 215 stj. p., echivalentul a 11 ha 5873 mp, înscrisă în CF 242 B. în favoarea mai multor proprietari composesori.
De asemenea s-a stabilit că terenul în litigiu se suprapune peste parcela 9 din tarlaua 1 în suprafață de 10 ha înscrisă în Titlul de proprietate nr. 12 eliberat la data de_ de C. J. C. în favoarea pârâtului C. U. P. M.
, care a fost înscrisă în CF 50182 N. cu nr. cadastral 50182.
Concluzionând, prin raportul de expertiză tehnică judiciară s-a stabilit că terenul în suprafață de 1400 mp, situat în locul numit Câmpul M., care a făcut obiectul Deciziei nr.875/1961 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular Regional
și Dispoziției Consiliului de Miniștri nr. 1289/_ se suprapune integral peste terenul înscris în Titlul de proprietate nr. 12 eliberat la data de_ de C.
J. C. în favoarea pârâtului C. U. P. M. B. tarlaua 1 parcela 9.
În privința regimului juridic al terenului, instanța a reținut raportat la concluziile expertizei efectuate în cauză că acesta a fost înscris în CF 242 B., parcela cu nr. top 583 - arător la Urasagibirtok în suprafață de 20 jug. 215 stj. p., echivalentul a 11 ha 5873 mp, proprietari tabulari fiind antecesori ai actualilor membri composesori.
Potrivit extrasului din Decizia nr.875/1961 a Sfatului Popular al Regiunii C.
- Comitetul Executiv, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Decretul nr.409/1955, prin art. 1 s-a transmis, fără termen și fără plată, în administrarea operativă a Direcției generale a poștelor și TC. Din București, pentru
executarea lucrărilor de investiții "radio-releu"; București-Harghita-C., ramificația Timișoara frontieră R.P.F.J. și C. -Oradea și frontieră R.P.U. din administrarea și folosința Comitetului executiv al Sfatului Popular al Comunei N., raionul Huedin, un teren de 1400 mp, situat pe drumul național C. -Oradea, km. 590 la dreapta cca. 2 km de dealul Cioroiului M. .
Prin Dispoziția nr.1289/_ a Consiliului de Miniștri al Republicii Populare România s-a aprobat scoaterea din circuitul agricol a terenurilor în suprafață de 81.397 mp, situate în regiunile C., Banat, Mureș-Autonomă Maghiară, Hunedoara și C. a, identificate prin planurile de situații anexă I-VII și IX-XV, prevăzute în tabelul anexă (f. 111) parte integrantă din dispoziție unde, la poziția XI figurează terenul amplasat în com. Măguri, raion Huedin, "P. M. ";, cu suprafața de 1400 mp, proprietate de stat trecută în administrarea M.T.Tc. prin Decizia nr. 875/1961 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular al regiunii C. .
Ulterior, în baza Autorizației pentru executare lucrări nr. 28/_ eliberată de Sfatul Popular al Regiunii C. a, a fost autorizată executarea lucrărilor de radio- releu București-C. -Timișoara-Frontieră, R.P.F.J. cu ramificația C. -Oradea- Frontiera R.P.U., în punctul "P. M. ";, raionul Aleșd, Regiunea C. a.
Scopul pentru care s-a transmis terenul în administrarea Direcției generale a poștelor și TC. din București a fost atins, în sensul că a fost construit obiectivul rele radio și instalațiile tehnice aferente acestuia, în baza autorizației nr. 28/_ eliberată de Sfatul Popular al Regiunii C. a, existent și în prezent pe teren conform concluziilor raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert Colțan Dan Mihai.
Prin HG nr.883/1990 publicată în Monitorul Oficial nr. 101/_ art. 1 s-a înființat Regia autonomă de interes național "ROM-POST-TELECOM", căreia i s-a încredințat activitatea operativă de exploatare și administrare a serviciilor de poștă și telecomunicații al cărei activ patrimonial s-a constituit din activul preluat de la fostul Minister al Poștelor și Telecomunicațiilor și de la unitățile sale, din domeniul de activitate al poștelor și telecomunicațiilor, așa cum rezultă din art. 3.
Prin HG nr.448/1991 publicată în Monitorul Oficial nr. 155/_ s-au înființat regii autonome și societăți comerciale înființate în domeniul comunicațiilor prin divizarea activității Regiei autonome "Rom-Post-Telecom", în anexa 1 poziția 3 fiind prevăzută regia autonomă "R. ";. Potrivit art. 4 din Regulamentul de organizare și funcționare a Regiei autonome "R. ", aceasta avea ca obiect de activitate administrarea, întreținerea și exploatarea, dezvoltarea și modernizarea sistemului național de radiocomunicații (rețele proprii de radiorelee, radiodifuziune, televiziune, radiocomunicații mobile, comunicații prin satelit), iar patrimonial său era constituit prin însumarea patrimoniilor subunităților teritoriale din structură (art. 8 alin. 1).
Reclamanta Societatea Națională de R. - S. s-a înființat în baza art.
1 din HG 372/1998 publicată în Monitorul Oficial nr. 251/_ prin reorganizarea Regiei Autonome "R. ". Bunurile aparținând domeniului privat al statului, inclusiv rețelele aflate în administrarea Regiei Autonome "R. ", au trecut în proprietatea Societății Naționale de R. - S. la data intrării în vigoare a HG 372/1998, potrivit art. 3 alin. 4.
Așadar a rezultat fără niciun dubiu faptul că reclamanta SNR. SA este continuatoarea Direcției generale a poștelor și TC. din București, beneficiara terenului în litigiu conform Deciziei nr. 875/1961 a Sfatului Popular al Regiunii C.
- Comitetul Executiv și Dispoziției nr. 1289/_ a Consiliului de Miniștri al Republicii Populare România, reclamanta solicitând eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate în baza HG 831/1991 și aducând acest lucru la cunoștința autorităților locale anterior eliberării titlului de proprietate a cărui nulitate o solicită, astfel cum rezultă din adresele nr. 76/950/_ și nr. 1336/_ .
În consecință, excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantei în formularea cererii de chemare în judecată, invocate de pârâtul C.
U. P. M. B. nefiind întemeiate, au fost respinse ca atare.
De asemenea, a fost respinsă și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în formularea cererii de chemare în judecată invocată de pârâta C.
L. N., raportat la împrejurarea că așa cum s-a reținut anterior, terenul în litigiu, urmare a reorganizărilor, divizărilor, etc. intervenite de-a lungul timpului, a intrat în patrimoniul reclamantei, aceasta solicitând eliberarea unui certificat de atestare a dreptului de proprietate care nu a fost emis până la această dată, nefiind de căderea instanței în prezenta cauză să analizeze dacă reclamanta este îndreptățită sau nu să i se elibereze un certificat de atestare a dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu, însă, raportat la situația de fapt actuală, aceasta are atât calitate procesuală activă, cât și interes în a solicita constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate emis în favoarea pârâtului C.
U. P. M. B. pentru suprafața de 1400 mp teren obiect al litigiului.
În ceea ce privește fondul cauzei, raportat la toate probele administrate și situația de fapt redată, s-a reținut că Decizia nr. 875/1961 a Sfatului Popular al Regiunii C. - Comitetul Executiv și Dispoziția nr. 1289/_ a Consiliului de Miniștri al Republicii Populare România au fost emise în baza art. 1 din Decretul nr. 409/1955, care prevedea transmiterea bunurilor proprietatea statului. În cauză nu s-a făcut însă dovada că la data emiterii respectivei decizii, terenul în discuție se afla în proprietatea statului, în baza unui titlu obținut în condițiile stabilite de prevederile legale în vigoare la momentul respectiv. Prin urmare, această decizie este lipsită de eficiență juridică în ceea ce privește transmiterea legală a terenului.
Pârâtul C. U. P. M. B. a susținut că proprietatea sa a fost preluată fără titlu valabil, astfel că terenul putea fi revendicat raportat la dispozițiile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998.
Instanța a reținut însă că pentru a fi operante prevederile art. 6 din Legea nr. 213/1998, trebuie ca bunurile să fi intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil.
Or, așa cum anterior s-a menționat, terenul a fost preluat fără acte legale, în aceste condiții imobilul în litigiu făcând parte din categoria imobilelor preluate în mod abuziv, astfel cum sunt definite în art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 10/2001.
În consecință, terenul în litigiu nu putea constitui obiect al L. nr. 1., nefăcând parte din categoria celor reglementate prin această lege specială. De altfel, terenul în litigiu reprezintă teren cu destinație specială în accepțiunea art. 2 lit. e din Legea nr. 1. .
Pentru toate considerentele de fapt și de drept expuse, instanța a apreciat că primul petit al cererii de chemare în judecată precizată este întemeiat, fiind admis și, pe cale de consecință, a constatat nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr. 12 eliberat la data de_ de C. J. C. pentru suprafața de 1400 mp înscrisă în tarla 1 parcela 9, situată com. N., sat B., zona
"Măgura";, jud. C., identificată conform Planului de situație anexă la Raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de exp. Colțan Dan Mihai.
În ceea ce privește petitul de rectificare de carte funciară, instanța a fost investită de către reclamantă cu rectificarea CF 242 B. nr. top 583. Or, prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de exp. Colțan Dan Mihai s-a stabilit că terenul în litigiu se suprapune peste parcela 9 din tarlaua 1 în suprafață de 10 ha înscrisă în Titlul de proprietate nr.12 eliberat la data de_ de C. J.
în favoarea pârâtului C. U. P. M. B., care a fost înscrisă în CF 50182 N. cu nr. cadastral 50182.
Potrivit art.129 alin. 6 Cod proc. civ. în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra cererilor deduse judecății. Ca atare, instanța nu poate depăși limitele obiectului fixat de reclamant, în sensul că nu poate să acorde mai mult decât s-a solicitat, chiar dacă din probe rezultă că reclamantul are dreptul la mai mult, altceva decât s-a cerut sau mai puțin decât s-a cerut. Rectificările de carte funciară se pot dispune doar în acord cu dispozițiile art.34 din Legea nr.7/1996 în vigoare la data introducerii acțiunii.
Reclamanta nu și-a precizat cererea de chemare în judecată ulterior efectuării în cauză a raportului de expertiză, astfel că acest petit a fost respins, iar cererea de chemare în judecată precizată a fost admisă în parte.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. Cu purtarea procesului aceasta a efectuat cheltuieli de judecată în cuantum de 2012,30 lei constând în 12 lei taxă judiciară de timbru, 0,3 lei timbru judiciar, 2000 lei onorariu expert.
Instanța a reținut că potrivit art.274 alin.1 Cod proc. civ. partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Potrivit art.277 Cod proc. civ. dacă sunt mai mulți reclamanți sau mai mulți pârâți ei vor fi obligați să plătească cheltuielile de judecată în mod egal, proporțional sau solidar, potrivit cu interesul ce are fiecare sau după felul raportului de drept dintre ei.
Făcând aplicabilitatea dispozițiilor legale menționate, dar și ale art.276 C. proc. civ., văzând că petitul de rectificare CF a fost respins, instanța a obligat pârâtul C. U. P. M. B. la plata către reclamantă a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale și pârâtele C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor N. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C., în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale.
Împotriva Sentinței civile nr.1237/04 Octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Huedin, a declarat recurs în termen legal, pârâtul C. U.
"P. Măguri"; B. (f.6-9), prin care a solicitat admiterea recursului, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, modificarea sentinței civile atacate ca fiind netemeinică și nelegală, în temeiul art.304/1 raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantei de a promova acțiunea de față, în temeiul art.137 alin.1 Cod procedură civilă, raportat la art. III alin.2 din Legea nr.169/1997, întrucât aceasta, așa cum s-a reținut și în considerentele hotărârii atacate, nu are/nu a avut nici un drept de proprietate asupra terenului înscris în C.F. nr.242
, nr. topo 583, situat la locul numit "Măgura";, în hotarul comunei N., județul C., teren înscris în titlul de proprietate în litigiu, acest teren fiind proprietatea tabulară a "Slujitorilor domnești din satul B. ";, adică în prezent a recurentului pârât, cu titlu de reconstituire în baza L. nr.1/2000 și nu a L. nr.1., după cum eronat a reținut instanța de judecată, așa încât reclamanta nu poate câștiga nimic prin promovarea litigiului de față, motiv pentru care nu justifică nici calitate procesuală activă și nici interes în promovarea prezentei cereri.
Hotărârea atacată este vădit netemeinică și nelegală și pe fondul cererii, impunându-se ca urmare a admiterii recursului și modificării în întregime a sentinței atacate, să se dispună respingerea acțiunii civile formulată de reclamantă ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
În motivare a arătat că în privința excepțiilor invocate, apreciază că în mod greșit acestea au fost respinse că și neîntemeiate, întrucât nu are nici o relevanță succesiunea actelor normative în baza cărora reclamanta s-a reorganizat succesiv, deoarece nici instituția de stat inițială și nici ultima din succesiunea menționată de către instanța de fond nu a fost niciodată proprietara terenului in în litigiu, în suprafață de 1.400 mp., ba mai mult, nu a fost proprietar nici Statul Român de la care se pretinde că i s-ar fi transmis dreptul de administrare, întrucât chiar instanța fondului a reținut în pagina 6 din considerente că "în cauză nu s-a făcut dovada că la data emiterii respectivei decizii terenul în discuție se afla în proprietatea statului, în baza unui titlu obținut în condițiile stabilite de prevederile legale în vigoare la momentul respectiv și, prin urmare această decizie este lipsită de eficiență juridică în ceea ce privește transmiterea legală a terenului";.
Mai mult, raportat și la precizarea expresă făcută de către reclamantă în scris prin precizarea de acțiune că dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1.400 mp. nu a fost dobândit de către Statul Român prin expropriere, adică s-a recunoscut expres, în conconanță cu instanța de fond că Statul Român nu a fost niciodată proprietarul real a acestui teren, în baza Decretului nr.1003/1962 și că "dreptul de proprietate"; asupra terenului în litigiu ar fi fost dobândit în baza unei dispoziții a Consiliului de Miniștri nr.1289/31 D. 1962, afirmație absurdă și hilară, raportat la dispozițiile art.644 cod civil anterior
privitoare la modalitățile de dobândire a dreptului de proprietate, în vigoare la momentul indicat de reclamantă, anul 1962.
Decizia Consiliului de Miniștri nr.1289/31 D. 1962 invocată de către reclamantă în cuprinsul precizării de acțiune, după cum în mod corectă a reținut și instanța fondului, nu are nici o valoare juridică în cauza de față.
Mai învederează recurentul că terenul în litigiu în suprafață de 1.400 mp., contrar susținerilor instanței de fond, nu a putut sub nici o formă "intra în proprietatea reclamantei"; în baza H.G. nr.372/1998, art.3 alin.4, întrucât atât în anul 1998, cât și anterior anului 1989, având în vedere că terenul în litigiu face obiectul legilor fondului funciar - Legea nr.1/2000, făcea parte din patrimoniul fostei comune Ciucea și era la dispoziția comisiei locale de fond funciar a acestei comune, iar societatea antecesoarea reclamantei, atât cea dinainte de anul 1990, cât și cea înființată după anul 1990, nu a deținut niciodată în proprietate și nici nu a avut în patrimoniu terenul în litigiu.
Reclamanta nu a plătit niciodată vreun impozit sau taxă pentru terenul în litigiu, contrar afirmațiilor gratuite și fără justificare probatorie făcute prin actele analizate, iar adresa trimisă P. i Ciucea de către reclamantă în data de 11 August 2000 și procesul-verbal din data de 16 August 2000 nu au nici o valoare probatorie dintre cele indicate de către reclamantă, acestea dovedind că chiar la acel moment - anul 2000 - reclamanta nu putea și nu poate nici în prezent să facă vreo dovadă a dreptului său de proprietate asupra terenului în suprafață de 1.400 mp., așa încât C. locală de fond funciar Ciucea de la acel moment nu a acceptat sub nici o formă documentația prezentată și nici nu s-a adoptat nici un fel de hotărâre de conciliu local pentru aprobarea acesteia, întrucât acea documentație nu cuprindea nici o dovadă a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de
1.400 mp., în favoarea reclamantei, precum și faptul că terenul în litigiu în suprafață de 1.400 mp. nu a făcut parte niciodată din patrimoniul acestei societăți, fiind la dispoziția comisiei locale de fond funciar, terenul în litigiu în suprafață de
1.400 mp. făcând obiectul legilor fondului funciar.
În ceea ce privește fondul cauzei, consideră recurenta că hotărârea atacată este vădit netemeinică și nelegală, pretențiile reclamantei fiind neîntemeiate, impunându-se a fi respinse că atare.
Decizia nr.875/1961 a Comitetului executiv al Sfatului Popular Regional, precum și Decretul de expropriere al Consiliului de Stat al R.P.R. nr.1003/1962, invocate de către reclamantă în sprijinul pretențiilor sale, după cum a reținut și instanța de fond în considerentele hotărârii atacate la pagina 6, nu au fost niciodată publicate în Buletinul Oficial al României de la vremea respectivă, iar exproprierea s-a făcut în mod abuziv, prin încălcarea flagrantă a Constituției României din anul 1952 în vigoare la acel moment și a dispozițiilor art.481 Cod civil, pe deplin aplicabile la acel moment, fără acordarea despăgubirilor către proprietarii de drept (tabulari), adică foștii membrii composesori din perioada interbelică sau moștenitorii legali ai acestora și fără consimțământul acestora.
În consecință, actele administrative de expropriere, pe care statul își întemeia la acel moment pretinsul drept de proprietate, apreciază recurenta că sunt lovite de nulitate absolută.
De asemenea, în mod eronat s-a susținut în considerentele hotărârii atacate că terenul în litigiu ar face obiectul L. nr.10/2001, întrucât a fost preluat de către Statul Român fără acte legale, așa încât ar fi un imobil preluat abuziv, întrucât instanța fondului a ignorat în integralitate dispozițiile art.8 din Legea nr.10/2001 care prevăd expres că nu fac obiectul prezentei legi terenurile care fac obiectul L. nr.1/2000.
Prin urmare, consideră recurenta că eliberarea Titlului de proprietate nr.12/02 D. 2003 s-a făcut cu respectarea deplină a L. nr.1., cu modificările și completările ulterioare, a L. nr.1/2000, cu modificările și completările ulterioare, a Regulamentului aprobat prin H.G. nr.890/2005, cu modificările și completările ulterioare, a L. nr.213/1998, precum și a documentației depuse la dosarul de fond funciar de către C. U. "P. M. "; B. .
Pentru toate aceste considerente solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate, cu consecința admiterii excepțiilor invocate și respingerea apărărilor formulate de reclamanta intimată, și pe fond a acțiunii precizate ca fiind neîntemeiată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat în fond și în recurs.
Prin întâmpinarea formulată, intimata S. R. S. - Sucursala D.
R. C. (f.14-16) a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală.
În motivare a învederat faptul că s-au invocat dispozițiile art.644 Cod civil privitor la modalitățile de dobândire a dreptului de proprietate, dar s-au ignorat dispozițiile art.645 Cod civil care prevede și dobândirea prin lege a acestui teren. S- a susținut de asemenea că a ocupat terenul în mod abuziv, deși la baza edificării Stației de radioreleu pe acel amplasament au stat în anul 1963 acte de transmitere a administrării terenului, procese-verbale de predare-primire și o autorizație de construcție.
S-a mai susținut că nu ar fi plătit niciodată impozit și taxe pentru terenul în litigiu, deși recurenta recunoscut că doar de la eliberarea titlului de proprietate, respectiv în anul 2002, achită astfel de taxe și, în fine, s-au invocat și prevederile art.11 pct.2 (1) din Legea nr.1. precizându-se că "este exact situația din speța de față";, trecând peste faptul că acest articol a fost introdus prin Legea nr.247/2005, deci după emiterea titlului de proprietate atacate, el referindu-se numai la terenurile agricole, în cauză fiind vorba de un teren forestier.
Referitor la excepțiile invocate, în mod corect instanța de fond a apreciat că trebuie respinse, întrucât în calitatea lor de succesori ai DPTC București a moștenit dreptul de administrare asupra acestui teren și, totodată dreptul de proprietate asupra construcțiilor ridicate pe acesta, iar prin eliberarea titlului de proprietate atacat s-a blocat practic posibilitatea de a finaliza procedura prevăzută de H.G. nr.834/1991 și a obține documentul care atestă proprietatea asupra terenului în litigiu, respectiv certificatul de atestare a dreptului de proprietate și, prin urmare, are atât interes în cauză, cât și calitate procesuală pasivă, astfel încât consideră că se impune respingerea excepțiilor invocate de către recurentă.
Pe fondul cauzei, învederează faptul că instanța de fond în mod corectă a sesizat că în conformitate cu art.2 lit. e din Legea nr.1., acest teren ocupat în fapt de construcții și instalații de telecomunicații este teren cu destinație specială și, deci nu putea constitui obiect al restituirii în baza L. nr.1/2000.
Analizând recursul prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată următoarele:
Prima critică adusă sentinței recurate, în sensul că în mod eronat instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantei, nu poate fi reținută ca fiind fondată având în vedere argumentele ce vor fi expuse în continuare:
În mod pertinent prima instanță a reținut starea de fapt așa cum a fost relevată prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert Colțan Dan Mihai.
Astfel potrivit concluziilor acestei lucrări tehnice s-a statuat că terenul în litigiu a făcut obiectul Deciziei nr. 875/1961 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular Regional C. și a Dispoziției Consiliului de Miniștri nr. 1289/_ are o suprafață de 1400 mp fiind situat în comuna N., sat B., zona Măgura, în apropierea Mănăstirii Piatra Craiului (filele 154-164 din dosarul de fond).
S-a mai concluzionat de către expert că imobilul este împrejmuit cu gard din plasă de sârmă și se învecinează pe toate laturile cu terenul având categoria de folosință pășune împădurită proprietatea pârâtului C. U. P. M. B.
.
De asemenea s-a constatat că suprafața împrejmuită este de 1662 mp, fiind mai mare decât suprafața menționată în Decizia nr. 875/1961 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular Regional C. și a Dispoziția Consiliului de Miniștri nr.1289/_, stabilindu-se că pe teren este amplasat un releu radio și
instalațiile tehnice aferente acestuia, construit în baza autorizației nr. 28/_ eliberat de Sfatul Popular al Regiunii C. a.
Așa cum rezultă din cuprinsul extrasului Deciziei nr.875/1961 a Sfatului Popular al Regiunii C. - Comitetul Executiv, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Decretul nr.409/1955, prin art. 1 s-a transmis, fără termen și fără plată, în administrarea operativă a Direcției generale a poștelor și TC. din București, pentru executarea lucrărilor de investiții "radio-releu"; București- Harghita-C., ramificația Timișoara frontieră R.P.F.J. și C. -Oradea și frontieră
R.P.U. din administrarea și folosința Comitetului executiv al Sfatului Popular al Comunei N., raionul Huedin, un teren de 1400 mp, situat pe drumul național C.
-Oradea, km. 590 la dreapta cca. 2 km de dealul Cioroiului M. (fila 4 din dosarul de fond).
Prin Dispoziția nr.1289/_ a Consiliului de Miniștri al Republicii Populare România s-a aprobat scoaterea din circuitul agricol a terenurilor în suprafață de 81.397 mp, situate în regiunile C., Banat, Mureș-Autonomă Maghiară, Hunedoara și C. a, identificate prin planurile de situații anexă I-VII și IX-XV, prevăzute în tabelul anexă parte integrantă din dispoziție unde, la poziția XI figurează terenul amplasat în comuna Măguri, raion Huedin, "P. M. ";, cu suprafața de 1400 mp, proprietate de stat trecută în administrarea M.T.Tc. prin Decizia nr. 875/1961 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular al regiunii C. (filele 110, 111 din dosarul de fond).
În continuarea expunerii stării de fapt, în mod riguros prima instanță a reținut că în baza Autorizației pentru executare lucrări nr. 28/_ eliberată de Sfatul Popular al Regiunii C. a, a fost autorizată executarea lucrărilor de radio- releu București-C. -Timișoara-Frontieră, R.P.F.J. cu ramificația C. -Oradea- Frontiera R.P.U., în punctul "P. M. ";, raionul Aleșd, Regiunea C. a(fila 7 din dosarul de fond), lucrări de altfel realizate în integralitate, așa cum se desprinde din cuprinsul raportului de expertiză anterior evocat, aspect de altfel necontestat de către părțile litigante.
Or, în condițiile în care, raportându-se la o serie de acte normative care se regăsesc în considerentele sentinței atacate, prima instanță a statuat în mod pertinent și riguros că reclamanta SNR. SA este continuatoarea Direcției generale a poștelor și TC. din București, beneficiara terenului în litigiu conform Deciziei nr. 875/1961 a Sfatului Popular al Regiunii C. - Comitetul Executiv și Dispoziției nr. 1289/_ a Consiliului de Miniștri al Republicii Populare România, fiind proprietara construcțiilor edificate pe acest teren, respectiv un releu radio și instalațiile tehnice aferente acestuia, tribunalul conchide că reclamanta are calitate procesuală activă și justifică un interes legitim, născut și actual în promovarea prezentului demers juridic.
T. ul a ajuns la această concluzie și prin raportare la concluziile raportului de expertiză în specialitatea topografie prin care s-a stabilit că terenul în suprafață de 1400 mp, situat în locul numit Câmpul M., care a făcut obiectul Deciziei nr.875/1961 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular Regional C. și Dispoziției Consiliului de Miniștri nr. 1289/_ se suprapune integral peste terenul înscris în Titlul de proprietate nr. 12 eliberat la data de_ de C. J.
în favoarea pârâtului C. U. P. M. B. tarlaua 1 parcela 9.
În ceea ce privește a doua critică adusă sentinței recurate, în sensul că în mod greșit prima instanță a admis pe fond cererea de chemare în judecată tribunalul apreciază că este neîntemeiată pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În conformitate cu art.45 alin 1 din Legea nr.1. persoanele fizice sau, dupa caz, mostenitorii acestora, ale caror terenuri cu vegetatie forestiera, paduri, zavoaie, tufarisuri, pasuni si fanete impadurite au trecut in proprietatea statului prin efectul unor acte normative speciale, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate si pentru diferenta de peste 1 ha, dar nu mai mult de 30 ha, de familie, iar potrivit alin 2 al aceluiași articol daca pe suprafetele de teren ce urmeaza a fi atribuite in conditiile alineatului precedent se afla constructii sau amenajari forestiere, ori sunt in curs de executie sau in faza de proiectare, sau terenurile sunt
defrisate, se vor atribui alte suprafete de teren, cu respectarea acelorasi conditii, in imediata apropiere.
Or, așa cum am evocat anterior, din cuprinsul raportului de expertiză în specialitatea topografie, pe terenul în litigiu în suprafață de 1400 mp există amplasat un releu radio și instalațiile tehnice aferente acestuia, construit în baza autorizației nr. 28/_ eliberat de Sfatul Popular al Regiunii C. a, astfel că dispozițiile legale susmenționate devin pe deplin incidente în speța de față, astfel că susținerile recurentului potrivit căruia actele administrative de expropriere pe care statul își întemeia la un moment dat pretinsul drept de proprietate sunt lovite de nulitate absolută nu prezintă relevanță în soluționarea prezentei pricini.
De altfel, în mod pertinent în adoptarea soluției sale judecătorul fondului a relevat că terenul în litigiu se circumscrie dispozițiilor art.2 lit. e din Legea nr.1. potrivit cărora sunt terenuri cu destinatii speciale, cum sunt cele folosite pentru transporturile rutiere, feroviare, navale si aeriene, cu constructiile si instalatiile aferente, constructii si instalatii hidrotehnice, termice, de transport al energiei electrice si gazelor naturale, de telecomunicatii, pentru exploatarile miniere si petroliere, cariere si halde de orice fel, pentru nevoile de aparare, plajele, rezervatiile, monumentele naturii, ansamblurile si siturile arheologice si istorice si altele asemenea, exceptate de la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament în favoarea foștilor proprietari.
De asemenea, potrivit art.24 alin 2 lit b din Legea nr.1/2000, în vigoare la data emiterii Titlului de proprietate nr.12/_, se exceptau de la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente terenurile pe care se afla sau sunt în curs de realizare construcții sau amenajări silvice, drumuri forestiere ori alte amenajări sau instalații ori alte mijloace fixe.
Or, în speța de față, așa cum am mai arătat, pe terenul în litigiu era edificat încă din anul 1963 un releu radio și instalațiile tehnice aferente acestuia, astfel că la data emiterii titlului de proprietate contestat au fost nesocotite dispozițiile legale anterior menționate.
Și alte prevederi existente în Legea nr.1. conduc spre aceeași concluzie, a nesocotirii dispozițiilor legale la momentul emiterii titlului de proprietate contestat.
Potrivit art.35 alin 1 din Legea nr.1. terenurile proprietatea statului sunt acele suprafete intrate in patrimoniul sau in conformitate cu prevederile legale existente pana la data de 1 ianuarie 1990 si inregistrate ca atare in sistemul de evidenta al cadastrului funciar general si in amenajamentele silvice.
Or, potrivit Deciziei nr.875/1961 a Sfatului Popular al Regiunii C. - Comitetul Executiv, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Decretul nr.409/1955, prin art. 1 s-a transmis, fără termen și fără plată, în administrarea operativă a Direcției generale a poștelor și TC. din București, pentru executarea lucrărilor de investiții "radio-releu"; București-Harghita-C., ramificația Timișoara frontieră R.P.F.J. și C. -Oradea și frontieră R.P.U. din administrarea și folosința Comitetului executiv al Sfatului Popular al Comunei N., raionul Huedin, un teren de 1400 mp, situat pe drumul național C. -Oradea, km. 590 la dreapta cca. 2 km de dealul Cioroiului M. .
În conformitate cu art.41 alin 1 din Legea nr.1. terenurile agricole fara constructii, instalatii, amenajari de interes public, intrate in proprietatea statului si aflate in administrarea primariilor la data prezentei legi, se vor restitui fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora, fara a se putea depasi suprafata de 10 ha de familie, in echivalent arabil.
În condițiile în care, așa cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză topografică pe terenul în litigiu există edificat un releu radio și instalațiile tehnice aferente acestuia, dispozițiile legale anterior amintite nu sunt incidente în cauză, dimpotrivă, așa cum am expus anterior, fiind incidente dispozițiile art.45 alin 2 din același act normativ.
Având în vedere toate aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.312 alin 1 C pr civ va respinge ca nefondat recursul declarat de pârât C. U. P.
M. B. în contra Sentinței civile nr.1237/04 Octombrie 2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Huedin, pe care o menține în totul.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârât C. U. P. M.
B. în contra Sentinței civile nr.1237/04 Octombrie 2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Huedin, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 Aprilie 2013.
Președinte, A. -F. D. | Judecător, O. R. G. | Judecător, O. -C. T. |
Grefier, A. -P. B. |
Redactat A.P.B./30 Aprilie 2013/8-9 p/1038Red. A.F.D./2 exemplare/10 mai 2013
Judecător fond: S. Jeni M. - Judecătoria Huedin
| ← Decizia civilă nr. 1/2013. Fond funciar | Încheierea civilă nr. 64/2013. Fond funciar → |
|---|
