Decizia civilă nr. 51/2013. Partaj judiciar
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 51/A
Ședința publică din_ Instanța constituită din: Președinte: P. M. B.
J. ecător: W. D.
G. ier: M. C.
Pe rol este soluționarea apelului formulat de pârâții P. M. și P. I.
, ambii cu domiciliul ales la Cabinet avocat M. V., cu sediul în S. M.
, str. C. C., nr.1/4, județul M., împotriva sentinței civile nr.5656 din data de_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr._, având ca obiect partaj judiciar.
Dezbaterile asupra cererii și susținerile orale ale părților au avut loc la data de_, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, în aceeași compunere, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea soluției pentru astăzi, când a decis următoarele:
T.
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 5656 pronunțată la data de 5 iunie 2012 de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta D. I. E., în contradictoriu cu pârâtele P. M. și P. I. .
Prin aceeași hotărâre instanța a respins cererea reconvențională formulată de pârâtele P. M. și P. I. și în consecință a dispus sistarea coproprietății existente între părți cu privire la imobilele teren și supraedificate (două imobile - case) identificate în CF 20090 B. M., nr. cadastral_ /7 și 1558/8, atribuind în lotul reclamantei, în natură, imobilul teren în suprafață de 464 mp, identificat în CF 20090 B. M., nr. cadastral 1558/6, în lotul pârâtei P. M., în natură, teren în suprafață de 464 mp și supraedificatele casă și anexe, identificate în CF 20090 B. M. nr. cadastral 1558/7, iar în lotul pârâtei P. I., în natură, teren în suprafață de 464 mp și supraedificatele casă de locuit și anexe, identificate în CF 20090 B. M. nr. cadastral 1558/8.
De asemenea, a fost obligată pârâta P. M. la plata către reclamantă a unei sulte de 18495 lei, reprezentând 1/3-a parte din valoarea de circulație a
supraedificatelor casă și anexe identificate în CF 20090 B. M. nr. cadastral 1558/7, iar pârâta P. I. a fost obligată la plata către reclamantă a unei sulte de 17741 lei, reprezentând 1/3-a parte din valoarea de circulație a supraedificatelor casă și anexe, identificate în CF 20090 B. M. nr. cadastral 1558/8.
Pârâtele P. M. și P. I. au fost obligate la plata către reclamantă a câte 1347 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată, compensând între părți restul cheltuielilor avansate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța analizând acțiunea formulată prin raportare la dispozițiile art. 728 cod civil și probatoriul administrat a reținut că potrivit evidențelor CF 20090 B. M., reclamanta și pârâtele sunt coproprietari în cote părți de 1/3 asupra imobilelor teren (3 parcele a câte 464 mp) și a 2 case și anexe gospodărești identificate sub nr. top_ /7 și 1558/8.
A mai reținut instanța de fond susținerile din notele de ședință depuse la dosar de către reclamantă pentru termenul de judecată din data de_ și concluziile scrise depuse de către pârâte, că se impune să se dispună sistarea coproprietății și atribuirea în natură în lotul reclamantei a terenului identificat sub nr. top 2558/6 CF 20090 B. M., în lotul pârâtei P. M. terenul cu aceeași suprafață de 464 mp identificat sub nr. Top 1558/7 și în lotul pârâtei P.
I. terenul în suprafață de 464 mp identificat sub nr. top 1558/8.
A mai fost avută în vedere solicitarea părților privind atribuirea supraedificatele, astfel că, în lotul pârâtei P. M. a fost inclus imobilul casă și anexe de la nr. administrativ 3 identificate sub nr. top 1558/7, în lotul pârâtei
P. I. imobilul casă și anexe de la nr. administrativ 5 identificat sub nr. top 1558/8 din același CF 20090 B. M. .
Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză ansamblul imobiliar casă de la nr. 5 extindere, anexă și garaj au o valoare de circulație de 53225 lei, iar imobilul de la nr. 3 extindere, anexă șură grajd și împrejmuire are o valoare de circulație de 55485 lei.
Raportat la valorile arătate pentru egalizarea loturilor pârâtele instanța a obligat pârâtele la sultă către reclamantă reprezentând 1/3 din valorile de circulație a imobilelor, respectiv: 18495 lei în sarcina pârâtei P. M. și 17741 lei în sarcina pârâtei P. I. .
În privința cererii reconvenționale formulate, instanța a apreciat-o ca fiind nefondată reținând pe de o parte declarațiile martorilor audiați care au arătat că la extinderile, renovările și îmbunătățirile aduse celor două case au contribuit atât pârâtele cât și defunctul lor frate P. V. autorul testamentar al reclamantei, iar pe de altă parte se recunoaște generic chiar și de către reclamantă că "anumite";, "nu o parte"; din îmbunătățiri au fost efectuate de către pârâte, fără a fi indicată însă (probate) concret lucrările despre care este vorba.
Solicitarea potrivit căreia se solicită întabularea dreptului de proprietate formulată pentru prima dată abia prin concluziile scrise depuse la dosar de către pârâte nu a fost avută în vedere de instanță, deoarece s-a apreciat că aceasta excede cadrului procesual stabilit și limitat de momentul concluziilor pe fond și a reținerii cauzei în pronunțare.
Potrivit concluziilor părților de la ședința de fond instanța a compensat cheltuielile de judecată avansate în dosar în limita sumei de 2911 lei (cheltuieli avansate de către pârâte) cu obligarea pârâtelor la plata către reclamantă a câte 1/3 din restul cheltuielilor de judecată probate a fi fost avansate în dosar (de către reclamantă) cu titlu de onorariu avocat și taxă judiciară (total 6954 lei, respectiv 6954 lei - 2911 lei = 4043 lei:3 =1347 lei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat în termen legal apel pârâtele- reclamante reconvențional P. M. și P. I. .
În cuprinsul memoriului de apel s-a arătat că se solicită admiterea apelului declarat și schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii cererii reconvenționale formulate în cauză, urmând să se constate în favoarea apelantelor a dreptului de creanță de 20000 lei constând în îmbunătățiri aduse imobilelor, în natură construcții, situate în B. M. str. 13 Decembrie nr. 3 și 5 și respingerea capătului de cerere având ca și obiect cheltuielile de judecată.
S-a arătat că hotărârea pronunțată de J. ecătorie este nelegală și netemeinică în ceea ce privește respingerea cererii reconvenționale formulate. Prin cererea formulată în fața primei instanțe s-a solicitat constatarea unui drept de creanță în favoarea apelantelor drept ce rezultă din îmbunătățirile aduse la imobilele supuse partajului, case moștenite de la antecesorii comuni.
S-a susținut că la interogatoriul luat reclamantei aceasta a recunoscut faptul că soțul său nu a contribuit cu bani la realizarea extinderilor și a îmbunătățirilor ci doar cu muncă, iar din acest punct de vedere reclamanta a arătat că este de acord să suporte jumătate din contravaloarea investițiilor. În același sens sunt și declarațiile martorilor audiați de instanța de judecată.
Nu corespunde adevărului susținerea că nu s-a făcut dovada efectuării îmbunătățirilor deoarece chiar și expertul numit în cauză a constatat că au fost efectuate îmbunătățiri, iar evaluarea imobilului s-a realizat la prețul de circulație, fiind evaluate și îmbunătățirile aduse imobilului.
S-a mai susținut că suma de 20.000 lei reprezintă contribuția exclusivă la realizarea investițiilor dovedite prin probele administrate deși valoarea totală a investițiilor realizate este de79707 lei.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată la care apelantele au fost obligate, s-a arătat că se impune compensarea în totalitate a acestora indiferent de valoarea cheltuielilor realizate de fiecare dintre părți.
Apelul a fost legal timbrat cu taxa judiciară de timbru de 655,5 lei potrivit art.11 raportat la prevederile art. 2 din legea 146/1997 fiind atașat și timbru judiciar, potrivit prevederilor OG 32/1995.
Intimata D. I. E. a formulat întâmpinare,în cuprinsul căreia a solicitat respingerea apelului declarat de a P. M. și P. I., arătând, în esență faptul că nu sunt fondate criticile aduse sentinței atacate.
În privința primului motiv de apel s-a arătat că apelantele și soțul decedat al intimatei au fost frați, aceștia contribuind în mod egal la renovarea și extinderea caselor moștenite. Din declarațiile martorilor rezultă acest fapt.
P. V. a beneficiat de unele facilități la procurarea materialelor și al transportului, fiind angajat la DJDP M. .
Garajul a fost construit exclusiv de defunctul P. V., iar obiectele care au existat în garaj în valoare de aproximativ5000 lei au fost vândute de apelante după decesul fratelui lor, însușindu-și banii obținuți, astfel că solicitarea de a se recunoaște un drept de creanță în favoarea apelantelor nu este întemeiat.
În privința celui de-al doilea motiv de apel s-a arătat că nici acesta nu este întemeiat deoarece instanța de fond a compensat în parte cheltuielile de judecată și a obligat apelantele la plata parțială a acestora în favoarea intimatei.
S-a arătat că potrivit art.274 C.proc.civ., respectiv potrivit art. 276 C.proc.civ., instanța poate compensa cheltuielile de judecată în măsura în care instanța a admis în parte cererile formulate de fiecare dintre părți.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel, reține următoarele:
Obiectul apelului declarat împotriva Sentinței civile nr. 5656 pronunțate de Judecătoria Baia Mare îl constituie soluția pronunțată asupra cererii reconvenționale formulate de P. M. și P. I. . Astfel, prin cererea reconvențională depusă la filele 68-69 din dosarul de fond, s-a solicitat a se constata existența unui drept de creanță constând în îmbunătățirile aduse imobilului situat în B. M. str. 13 Decembrie nr. 3 și nr. 5, acest drept fiind evaluat de pârâtele-reclamante reconvențional la suma de 20.000 lei.
În cuprinsul cererii reconvenționale se menționează că s-au realizat investiții la cele 2 case care fac obiectul cererii de partaj, în sensul refacerii băii la casa cu nr. 5, refacerea bucătăriei cu toate utilitățile, montarea geamurilor, ușii metalice, a dușumelelor și edificarea a două sobe din teracotă. În ceea ce privește casa de la nr. 3, s-a arătat că a fost refăcută baia s-au edificat bucătăria de vară și baia, s-a refăcut grajdul și șura. În cazul ambelor imobile a fost introdusă încălzirea pe gaz, terenul a fost împrejmuit, iar curtea a fost betonată.
În cuprinsul întâmpinării depuse la fila 71, reclamanta-pârâtă reconvențional, intimata D. I. E. a arătat că extinderea executată în 2002 a fost realizată de toți frații. S-a recunoscut că au fost realizate anumite lucrări, însă s-a susținut că și defunctul P. V. a contribuit executând o parte din lucrări personal sau achitând contravaloarea acestora.
În privința susținerilor că defunctul P. V. a plătit o parte din contravaloarea investițiilor, instanța reține că în răspunsul la întrebarea nr. 3 din interogatoriu (f. 108 din dosarul de fond) reclamanta-pârâtă reconvențional a arătat că recunoaște că P. V. nu a contribuit cu sume de bani, ci doar cu munca sa. De asemenea, se constată că parțial răspunsul de la întrebarea nr. 4 este șters, însă aceste modificări nu sunt semnate de președintele completului, grefier și partea căreia i se ia interogatoriul, astfel că această modificare nu va fi avută în vedere.
În privința declarației martorului Cuciulan V. (f. 111) se reține că acesta a arătat că nu are cunoștință de proveniența sumelor de bani folosite pentru investițiile realizate. Din acest punct de vedere pentru soluționarea cererii reconvenționale declarația sa nu este utilă, astfel că nu va fi reținută de instanță.
Din declarațiile martorilor I. M. M. (f. 109), respectiv C. Alexă (f. 110), instanța reține că defunctul P. V. a participat la construirea sau renovarea șurii, a casei bătrânești, la camera de baie și la bucătărie. Martorii au arătat că au participat personal sau membrii familiei lor la realizarea lucrărilor pentru care se solicită dreptul de creanță.
Din întregul material probatoriu instanța reține că defunctul P. V. este singurul dintre coproprietari care a participat efectiv la realizarea lucrărilor arătate mai sus. Lucrările fiind realizate de acesta sau împreună cu alte persoane(colegi de serviciu ai defunctului P. V. ) care nu au fost remunerate pentru muncă, se consideră că valoarea muncii prestate pentru a realiza manopera lucrărilor este de o valoare egală cu materialele folosite.
Nu în ultimul rând instanța mai reține din declarațiile martorilor (martorul Bocșa Mircea Flaviu f.120) faptul că defunctul P. V., angajat la Secția Drumuri Naționale, a transportat materialele folosite pentru renovare și construcție cu autovehiculul de serviciu.
Potrivit expertizei efectuate, la pct. VI au fost indicate valorile îmbunătățirilor, astfel cum acestea au fost evaluate rezultând o valoare de 79707 lei. Valoarea de circulație a imobilelor supuse partajului este de 108.710 lei.
În privința dreptului de creanță pretins de apelante, se reține că acestora li s-au atribuit în natură imobilele supuse partajului astfel că îmbunătățirile efectuate vor profita acestora.
De asemenea se constată că pentru realizarea investițiilor și la edificarea noilor imobile defunctul P. V. a participat efectiv realizând împreună cu alte persoane o parte din lucrări. Din acest punct de vedere, se consideră că apelantele aveau obligația de contribui din punct de vedere financiar la realizarea lucrărilor pentru a se egaliza contribuția defunctului P. V., contribuție realizată în natură.
În ceea ce privește solicitarea de a se schimba hotărârea primei instanțe și de a se dispune obligarea apelantelor la plata cheltuielilor de judecată se consideră că și acest motiv de apel este nefondat.
Se constată că cererea reconvențională formulată de P. M. și P. I. a fost respinsă de instanța de fond. Potrivit art. 274 C.proc.civ., partea care cade în pretenții poate fi obligată la cerere la plata cheltuielilor de judecată. În privința cererii reconvenționale apelantele sunt partea care a căzut în pretenții, deoarece cererea pe care au formulat-o a fost respinsă.
În ceea ce privește compensarea cheltuielilor de judecată se constată că acestea au fost compensate până la suma de 2911 lei, cheltuieli avansate de pârâte (contravaloarea raportului de expertiză 1600 lei și 1311 lei taxa judiciară de timbru aferentă cererii reconvenționale), iar diferența de 4043 lei urma să fie suportată proporțional cu cota de proprietate deținută din masa bunurilor de împărțit, de către fiecare dintre părți.
Instanța având în vedere faptul că singura critică adusă modului de soluționare a acestui capăt de cerere îl constituie susținerea că trebuiau integral compensate cheltuielile de judecată, instanța având în vedere prevederile art. 274-276 C.proc.civ., consideră că în mod corect instanța de fond a obligat fiecare dintre apelante la plata sumei de 1347 lei în favoarea reclamantei.
Chiar dacă taxa judiciară de timbru aferentă cererii reconvenționale nu ar fi trebuit compensată, având în vedere faptul că doar apelantele P. M. și
P. I. au atacat hotărârea, instanța în propria cale de atac nu poate exclude de la compensare suma de 1311 lei aferentă cererii reconvenționale, deoarece ar înrăutății situația apelantelor în propria cale de atac.
Taxa judiciară de timbru achitată în cauză de intimata reclamantă D.
I. E., respectiv suma de 6143,35 lei a profitat fiecăreia dintre părți deoarece fiecare dintre pârâte, împreună cu reclamanta dețineau cota parte de 1/3 din masa bunurilor deîmpărțit, iar urmare a soluționării cererii au devenit proprietare asupra bunurilor atribuite ca urmare a partajului efectuat.
Se reține că nu există temei pentru a compensa, din punct de vedere juridic, (valoric sumele avansate de fiecare dintre părți nefiind egale) în totalitate cheltuielile de judecată, astfel că se consideră că în mod corect, instanța de judecată a obligat apelantele pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
În prezenta cauză apelantele P. M. și P. I. sunt cele care au căzut în pretenții, iar intimata D. I. E. a solicitat obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată în sumă de500lei reprezentând onorariul avocațial (f.14). Condițiile prevăzute de art. 274 C.proc.civ., sunt îndeplinite în privința acestei solicitări, astfel că apelantele vor fi obligate la plata sumei de 500 lei în favoarea intimatei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Având în vedere aspectele mai sus reținute, instanța în baza art. 294-296 C.proc.civ., va respinge apelul declarat de P. M. și P. I. acesta fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de P. M. și P. I. cu domiciliul procesual ales în S. M. str. C. C. nr. 1/4 la Cabinet de Avocat M. V., împotriva Sentinței civile nr. 5656 pronunțate la data de 5 iunie 2012 de Judecătoria Baia Mare în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă apelantele la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, în favoarea intimatei D. I. E. .
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, 13 martie 2013.
Președinte, J. ecător, G. ier,
P. M. B. W. D. M. C.
Red./dact./M.B.P./_ Dact. M.C
5ex.
J. ecător la fond D. D.
| ← Decizia civilă nr. 4418/2013. Partaj judiciar | Decizia civilă nr. 217/2013. Partaj judiciar → |
|---|
