Decizia civilă nr. 650/2013. Partaj judiciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ *
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 650/A/2013
Ședința publică de la 11 Decembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. -F. D.
Judecător O. -C. T. Grefier C. -S. Ș.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelant P. ANR., împotriva Sentinței civile nr. 24742/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei
C. -N., privind și pe intimat M. V. R., intimat A. P. V. - PRIN T. DLS D. A. N., având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța constată faptul că la data de_ s-au depus la dosar concluzii scrise din partea intimatei pârâte M. V.
R. .
Se constată de asemenea faptul că la data de_ s-au depus la dosar concluzii scrise din partea apelantei.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 24742/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta P. an
R., în contradictoriu cu pârâții M. V. R. și A. P. V., reprezentat de tutore S. D. ii A. N. .
S-a constatat ca reclamanta, pe de-o parte, și pârâții, pe de altă parte, sunt coproprietari în cotă de ½ parte fiecare asupra părților indivize comune înscrise în cartea funciară nr. 49169 C. -N., sub A*2, număr topografic 3175/1, situat in municipiul C. -N., str. I. nr. 55;55A, jud. C., respectiv "casa având ca părți indivize comune terenul,împrejmuirile și porțile de intrare,, în suprafața de
559 mp, delimitat de punctele A - B - 37 - 29 din anexa nr. 4 a raportului de expertiză efectuat în cauză de expert judiciar Posta Margareta, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra părților indivize comune înscrise în cartea funciara nr. 49169 C. -N., număr topografic 3175/1, situat în municipiul C. -N., str. I. nr. 55;55A, jud. C. potrivit variantei a IV - a din raportul de expertiza efectuat în cauză de expert judiciar Posta Margareta, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, linia care desparte cele doua proprietăți trecând prin punctele P - M, cu amplasamentul rămas în indiviziune delimitat de punctele L-M-N-O-31.
A obligat pârâții să plătească reclamatei suma de 1552,50 lei reprezentând, în parte, cheltuieli de judecată.
S-a respins în rest acțiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
Conform cărții funciare colective nr.49169 imobilul a cărui partajare se solicită prin prezenta cauză, identificat sub nr. topo. 3175/1, este compusă din: casă având ca părți indivize comune terenul, împrejurimile și porțile de intrare în suprafață de 559 mp, cu două apartamente descrise în CF individuale nr. 49170 și nr.49171, dreptul de proprietate fiind întabulat asupra părților indivize comune
aferente fiecărui apartament de 50/100-a parte. Conform acestora este înscris în calitate de coproprietari în cote egale a ap. 1, sub CF nr. 49170, M. V. R. și A. P. V., respectiv în calitate de proprietar a ap.2, sub CF nr.49171, Pojar Inocențiu Călin.
Aceste înscrieri în cartea funciară au fost efectuate în baza sentinței civile nr.7430/1981 a Judecătoriei C. -N., prin care s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului cu nr. topo. 3175, pe suprafața imobilul din litigiu existând 2 unități locative distincte, în sensul înregistrării celor două apartamente separat, părțile indivize comune rămânând: terenul, împrejurimile și porțile de intrare în cote egale de câte 50% pentru fiecare apartament, părțile din prezenta cauză fiind succesorii în drepturi a coproprietarilor instituiți prin această sentință civilă. In raportul de expertiză tehnică judiciară, întocmit de expertul Posta Margareta, expert în specialitatea topografie este menționat de asemenea că deși în cartea funciară construcțiile existente pe teren sunt înscrise sub forma a două apartamente, în realitate sunt două corpuri de clădiri diferite.
La data de_ reclamantul Pojar Inocențiu Călin a înstrăinat nuda proprietate asupra cotei părți a imobilului în litigiu prin contractul de vânzare- cumpărare autentificat sub nr.237 din data de_ către reclamanta P. an R.
, iar din copia certificatului de deces depus la dosarul cauzei rezultă că ulterior reclamantul inițial, Pojar Inochentiu Călin, a decedat la data de_, astfel uzufructul viager instituit prin contractul de vânzare-cumpărare s-a stins la data decesului, prin urmare reclamanta a dobândit în deplină proprietate cota corespunzătoare din imobilul ce face obiectul prezentei cauze.
Suprafața totală rezultată în urma prelucrării datelor obținute la măsurători este de 620 mp, astfel suprafața de 620 mp este compusă din: 559 mp nr. top 3175/1 înscris în CF 49169 și 61 mp, parte din nr. top 3175/2 transcris în CF 92266.
Prin urmare parțial amplasamentul din litigiu se identifică cu o parte a nr. topo. 3175/2 în suprafață de 110 mp, transcris prin încheierea de CF nr.529/_
, în CF nr.92266 C. -N., sub A+l, comasat cu alte 338 de numere topografice, proprietar Statul Român în administrarea operativă a G.I.G.CL. al jud. C. .
In ceea ce privește primul capăt de cerere privind constatarea că părțile sunt coproprietari în cote de 1/2 parte asupra părților indivize comune înscrise sub A+2 în CF colectiv 49169 C. -N. cu nr. top. 3175/1 situat în C. -N., str. I. nr.55, 55A, jud. C., instanța a reținut că prin cererile de constatare reglementate de art. III Cpr.civ., reclamantul poate solicita instanței să se constate existența unui drept subiectiv al său, iar în cauza de față se solicită întocmai constatarea unui drept de coproprietate asupra unui teren. Instanța mai reține că dreptul de coproprietate a cărui constatare se solicită este înscris îh cartea funciară nr.49169
C. -N., sub A+2, număr topografic 3175/1, situat în municipiul C. -N., str. I. nr.55;55A, jud. C., prevăzând următoarele: "casa având ca părți indivize comune terenul, împrejurimile și porțile de intrare" în suprafață de 559 mp, astfel cum este delimitat de punctele A-B-37-29 din anexa nr.4 a raportului de expertiză efectuat îh cauză de expert judiciar Posta Margareta, în favoarea reclamantului inițial Pojar Inocențiu Călin, succesorul cu titlu particular al acestuia fiind reclamanta P. an R. și a pârâților V. R. și A. P. V. . Instanța observă și faptul că se solicită constatarea stării de coproprietate în vederea ieșirii din indiviziune prin partaj judiciar - acesta fiind obiectul petitului al doilea. Ca urmare a celor prezentate, instanța a constatat că reclamanta, pe de-o parte, și pârâții, pe de altă parte, sunt coproprietari în cotă de 1/2 parte fiecare asupra părților indivize comune înscrise în cartea funciară nr.49169 C. -N., sub A+2, număr topografic 3175/1, situat în municipiul C. -N., str. I. nr.55;55A, jud. C., respectiv "casa având ca părți indivize comune terenul, împrejurimile și porțile de intrare" în suprafață de 559 mp, delimitat de punctele A-B-37-29 din anexa nr.4 a raportului de expertiză efectuat în cauză de expert judiciar Posta Margareta, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Prin al doilea capăt de cerere reclamantul solicită instanței să dispună sistarea stării de indiviziune cu privire la părțile indivize comune descrise, în sensul
partajării în natură a acesteia. Instanța a reținut că modul specific de încetare a coproprietății temporare este partajul, prin care se pune capăt stării de coproprietate, îh sensul că bunul stăpânit în comun pe cote-părți este împărțit material între copărtași, fiecare dintre aceștia devenind proprietarul exclusiv asupra unui anume bun sau părți materiale din bun dintre cele ce formau obiectul coproprietății. Instanța a mai reținut că proprietatea comună pe cote-părți din punct de vedere al duratei poate fi coproprietate obișnuită sau temporară și coproprietate forțată sau perpetuă. Regula în dreptul civil român este că dreptul de proprietate comună pe cote-părți are un caracter temporar, proprietatea comună pe cote-părți stabilă și forțată având caracter excepțional.
Conform art. 728 cod civil din 1864, aplicabil în cauză, nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune.
Potrivit art. 6733 Cod de procedură civilă, la prima zi de înfățișare, dacă părțile sunt prezente, instanța le va cere declarații cu privire la fiecare dintre bunurile supuse împărțelii și va lua act, când este cazul, de recunoașterile și acordul lor cu privire la existența bunurilor, locul unde se află și valoarea acestora, iar conform art. 6739 Cod de procedură civilă, la formarea și atribuirea loturilor, instanța a ținut seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.
Astfel, având în vedere că, în cauza de față obiectul coproprietății este o suprafață de teren, partajul în natură, ceea ce constituie regula în această materie, este posibilă, instanța urmând a lua în considerare atât concluziile raportul de expertiză realizat de expert judiciar Posta Margareta, cât și solicitările părților din prezenta cauză pentru efectuarea partajului propriu-zis al terenului litigios.
Prin raportul de expertiză menționat au fost propuse cinci variante pentru partajarea imobilului în litigiu, în esență prin primele trei variante se propune împărțirea terenului pe suprafața totală a acestuia, linia despărțitoare fiind așezat între cele două clădiri principale amplasate pe terenul litigios, dar prin această partajare ar fi blocată intrarea auto la garaje, neexistând o soluție alternativă în lipsa lățimii suficiente a terenului, pe terenul reclamantei această intrare la propriul garaj fiind deja blocată de construcțiile edificate, terenul fiind amplasat și parțial împărțit între cele două case. Prin varianta IV părților le-ar reveni o suprafață exclusivă de 262 mp din nr. top. 3175/1, precum și o suprafață de 35 mp în indiviziune, astfel prin această porțiune ar fi asigurat accesul auto al pârâților la garajul amplasat în partea de nord a amplasamentului, în plus prin această variantă căminele de apă și canal s-ar situa de asemenea pe porțiunea comună. Varianta V reiterează în fapt situația actuală, părțile rămânând în indiviziune asupra întregului teren.
Cu ocazia cercetării la fața locului la data de_, astfel cum a fost consemnat în procesul-verbal încheiat cu acest prilej și a concluziilor finale, reclamanta și-a exprimat dorința în sensul alegerii variantei a III-a, în principal pentru motive de siguranță, dorind să își îngrădească proprietatea în viitor, iar pârâta a solicitat luarea în considerare a variantei a IV-a, fiindcă prin punerea în aplicare a variantei a III-a nu se va mai putea intra cu autoturismul, rămânând un spațiu mult prea mic, în plus prin această variantă căminele de apă și canal s-ar situa de asemenea pe porțiunea comună și nu în proprietatea exclusivă a reclamantei.
Instanța a reținut că, dincolo de voința coproprietarilor există situații în care coproprietatea apare ca fiind forțată și perpetuă, de regulă ea are ca obiect bunuri care prin natura sau destinația lor pot fi folosite de mai mulți coproprietari. Unul dintre cazurile de coproprietate forțată este coproprietatea lucrurilor comune necesare sau utile pentru folosirea a două fonduri învecinate, cum ar fi terenul pe care se află clădirea, compus atât din suprafața construită, cât și din cea neconstruită necesară, potrivit naturii sau destinației construcției, pentru a asigura exploatarea normală a acesteia; desigur pentru eventuala suprafață excedentară proprietarii sunt titularii unei coproprietăți obișnuite.
Instanța a considerat că în raporturile dintre coproprietari trebuie păstrat un echilibru în ceea ce privește exercitarea drepturilor lor, iar partajarea bunurilor să fie realizat într-un mod în care să fie asigurat exploatarea normală în continuare al bunurilor. Prin urmare faptul că reclamanta nu înțelege să folosească accesul auto, nu poate să îl priveze pe pârâți în viitor de același drept, ceea ce ar fi o limitare excesivă a dreptului lor de proprietate, raportat la dreptul reclamantei de a-și delimita proprietatea în totalitate, luând în considerare și faptul că situația actuală a imobilelor a existat și la data cumpărării imobilului litigios, reclamanta cunoscând astfel starea de fapt prezentată la momentul achiziționării imobilului.
Astfel, față de cele prezentate, instanța a concluzionat că varianta a IV-a din raportul de expertiză reprezintă modul cel mai adecvat de partajare al terenului în litigiu, suprafața ce excede părții din teren ce nu este necesar a fi folosit în comun fiind împărțit în mod egal, conform cotei-părți ce revine fiecărei părți, iar partea din suprafața de teren ce nu poate fi împărțit fără a fi afectat normala utilizare a acesteia rămânând în coproprietatea forțată a părților. In concret, conform raportului de expertiză, linia care desparte cele două proprietăți trecând prin punctele P-M, cu amplasamentul rămas în indiviziune delimitat de punctele L-M-N- O-31.
In ceea ce privește suprafața de teren, instanța a reiterat faptul că, deși suprafața totală rezultată în urma măsurătorilor efectuate de către expertul judiciar Posta Margareta este de 620 mp, această suprafață este compusă din: 559 mp nr. top 3175/1 înscris în CF 49169 și 61 mp, parte din nr. top 3175/2 transcris în CF 92266. Această situație se explică prin faptul că parțial amplasamentul din litigiu se identifică cu o parte a nr. topo.
3175/2 în suprafață de 110 mp., transcris prin încheierea de GF nr.529/_, în CF nr.92266 C. -N., sub A+l, comasat cu alte 338 de numere topografice, proprietar Statul Român în administrarea operativă a G.I.G.CL. al jud. C. . Prin urmare, având în vedere că partajul judiciar poate fi realizat doar asupra unor bunuri care se află în coproprietatea părților care solicită sistarea acestei stări, iar suprafața ce excede celor 559 mp, înscris în CF 49169, se află în proprietate Statului Român, instanța s-a pronunțat doar asupra partajului acestei suprafețe, respingând în rest cererea reclamantei și a pârâților.
Față de aceste considerente instanța a dispus sistarea stării de indiviziune asupra părților indivize comune înscrise în cartea funciară nr.49169 C. -N., număr topografic 3175/1, situat în municipiul C. -N., str. I. nr.55;55A, jud. C. potrivit variantei a IV-a din raportul de expertiză efectuat în cauză de expert judiciar Posta Margareta, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, linia care desparte cele două proprietăți trecând prin punctele P-M, cu amplasamentul rămas în indiviziune delimitat de punctele L-M-N-O-31.
In ceea ce privește operațiunile de carte funciară solicitate, respectiv rectificarea de carte funciară în privința suprafeței, instanța a respins-o întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, s-a constatat ca suprafața de 61 mp este aferent unui alt topografic înscris in alta carte funciara, 92266 C. -N., teren in privința căruia părțile nu au făcut dovada dreptului de proprietate, din înscrisurile aflate la dosar rezultând chiar ca cererea de retrocedare formulata de parata M. a fost respinsa potrivit Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar cu motivarea ca terenul face obiectul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
De asemenea, în ceea ce privește operațiunea de înscriere în cartea funciară a loturilor nou formate ca urmare a sistării stării de indiviziune, instanța a respins- o reținând incidența în cauză a prevederilor art. 3 alin. 1 și 59 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară.
Așadar, pentru considerentele mai sus expuse, instanța a admis în parte acțiunea reclamantului în sensul că a constatat dreptul de proprietate asupra cotelor părți din imobil și a dispus sistarea stării de indiviziune, potrivit celor mai sus arătate, urmând ca în rest acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.
Totodată, instanța a facut aplicarea prevederilor art. 274 Cod de procedură civilă și, constatând cuantumul cheltuielilor efectuate de către reclamanta P. an R.
(1320 lei onorariu final fila 138, 1000 lei chitanța nr. 60/_ aferenta facturii nr. 6587625/_, 2.570,01 lei chitanța nr. 123/_ aferenta facturii nr. 6587708/_ ) și măsura în care acțiunea acesteia a fost admisă, a dispus obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 1552,50 lei reprezentând parte din aceste cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, ulterior recalificat apel, reclamanta P. an R. , solicitând instanței admiterea apelului, modificarea in parte a sentinței apelate în sensul dispunerii sistării stării de indiviziune asupra părților indivize comune înscrise in CF nr. 49169 C. -N., număr topografic 3175/1, situat in municipiul C. -N., str. I. nr. 55 si 55 A, jud. C., conform variantei III a raportului de expertiza efectuat in cauza de către d-na expert Posta Margareta, linia despărțitoare a celor doua proprietăți urmând a trece prin punctele 83b-J-K ( anexa 7 ) prin atribuirea in favoarea acesteia a suprafeței de 278 mp cu titlu de drept de cumpărare si partaj ca bun propriu si a suprafeței de teren de 281 mp in favoarea pârâților cu titlu de moștenire si partaj, ca bun propriu, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de soluționarea prezentului demers procedural, raportat la dispozițiile art. 274 C.proc.civ.
În motivare apelanta reclamantă arată faptul că apreciază că hotărârea pronunțată este netemeinica si nelegala prin soluția pronunțata nefiind tranșata in fapt problema dedusa judecații, respectiv a sistării stării de indiviziune asupra terenului in litigiu.
Așa cum a arătat in cuprinsul acțiunii promovate, aceasta este proprietara unei case-denumite in CF. apartamentul nr.2 (care in fapt este o casa separata total de a paraților)- situat la adresa menționata, identificata in CF individual 49171, top 3175/1/11 sub B6, iar pârâții - intimați sunt proprietari asupra apartamentului nr. 1, identificat in CF individual 49170, top 3175/1/1 sub B4 SI B6, fiind vorba, așa cum a arătat, in fapt despre doua construcții complet separate, aspect care rezulta atât din cuprinsul raportului de expertiza dar și din constatările proprii ale instanței de judecata realizate cu ocazia oculadei din data de_ .
Prin urmare, fiind vorba despre un teren pe care construcțiile sunt amplasate la distanță una de alta, partajarea in natura a acestuia, conform cotelor părți ale fiecărora, respectiv 50/100 fiecare, este pe deplin realizabila si admisibila, aspect de altfel reținut in mod corect si de către instanța de judecata.
De asemenea, in mod corect instanța de judecata a reținut faptul ca in cauza, raportat la obiectul coproprietății, o suprafața de teren, partajul in natura raportat la cotele deținute de fiecare parte, este realizabil, fiind incidente dispozițiile art. 728 din vechiul cod civil care stipulează in mod expres ca nimeni nu poate fi ținut sa rămână in indiviziune.
Cu toate acestea, prin soluția pronunțata, sistarea stării de indiviziune conform variantei IV ( anexa 8) din raportul de expertiza, instanța de judecata efectuează doar o tranșare parțiala a litigiului, dispunând sistarea stării de indiviziune in privința unei suprafețe de teren de 524 mp din totalul de 559 mp, prin atribuirea fiecărei părți in deplina proprietate a unei suprafețe de 262 mp, si menținând starea de indiviziune in privința unei suprafețe de teren de 35 mp, amplasament conturat prin punctele L-M-N-0,-31 soluție care nu poate fi acceptata, fiind nesocotit principiul de baza consacrat de art. 728 C. civil soluția instanței fiind total inechitabila.
Pe de alta parte, prin modalitatea asupra căreia instanța de judecata s-a oprit, cu toate ca au fost realizate cinci variante de partajare de către d-na expert, nu realizează o partajare echitabila pentru ambele părți, așa cum ar fi normal, fiind creat un real avantaj părților pentru a li se crea accesul la garajul amplasat de către aceștia in partea de nord a terenului, in spatele casei edificate, garaj care așa cum menționează chiar si d-na expert ( fila 3 din raport) este amplasat parțial pe nr. top 3175/2 asupra căruia proprietar este Statul R. .
De asemenea, prin varianta aleasa de către instanța de judecata, aceasta este dezavantajată in mod evident si prin frontul la strada atribuit, respectiv 6,73 m in detrimentul celor 8,06 m atribuiți pârâților pentru a se menține în stare de indiviziune o suprafața de acces cu front la strada de 3,31 m.
Apreciază apelanta ca loturile formate trebuie sa fie astfel formate încât sa fie echitabile pentru ambele părți, motiv pentru care a solicitat in mod constant alegerea variantei III ( anexa 7) din raportul de expertiza, aceasta modalitate fiind in beneficiul ambelor părți si reprezintă o partajare cu adevărat echitabila, de natura a permite realizarea si utilizarea in fapt a dreptului de proprietate in proprietate deplina de către fiecare parte, iar sistarea stării de indiviziune ar fi una integrala si nu parțiala, fapt de natura a împiedica in viitor apariția unor divergente in privința modalității de exploatare a cotelor indivize comune.
Prin varianta propusa si susținuta de către aceasta, varianta III, s-ar crea chiar un avantaj pârâților, in sensul ca suprafața ce ar urma a le fi atribuita ar fi de 281 mp cu un front la strada de 9,20 m, in plus fata de cea care le-ar reveni in varianta IV, iar acesteia o suprafața de 278 mp cu un front la strada de 8,90 m. Aceasta varianta ar permite de asemenea fiecărei părți sa poată beneficia de intimitate deplina prin împrejmuirea suprafeței, iar pe de alta parte dreptul de a decide in mod exclusiv asupra modalității de exploatare a propriei proprietăți, fără vreo intervenție din partea celuilalt coproprietar.
Faptul că, pârâții și-au edificat casa mai mare si mai lată decât cea a acesteia, iar în prezent doresc sa obțină beneficii din acest lucru prin menținerea stării de indiviziune asupra caii de acces pietonal si menținerea unui front la strada mult mai mare decât al acesteia, apreciază reclamanta ca nu trebuie sa constituie un impediment in realizarea unei modalități de partajare cu adevărat echitabile.
M. ivele pentru care instanța de judecata s-a oprit asupra variantei IV din raportul de expertiza, respectiv împrejurarea ca prin menținerea stării de indiviziune in privința suprafeței de 35 mp s-ar asigura pârâților un acces adecvat la garajul, amplasat in partea de nord a amplasamentului și prin această varianta căminele de apa si canal care deservesc cele doua imobile s-ar situa pe partea comuna, fiind vorba astfel de o situație de coproprietate forțată, apreciază ca nu poate fi reținuta.
Conform dispozițiilor legale si doctrinei coproprietatea forțată si perpetua are ca obiect un bun sau anumite bunuri care, prin natura lor, pot si sunt folosite in mod permanent de doi sau mai mulți proprietari neputând fi împărțite, iar daca sunt împărțite devin improprii folosinței căreia i-au fost destinate, aceasta modalitate de coproprietate existând independent de voința pârtilor.
Raportat la speța dedusa judecații, consideră că în mod greșit instanța de judecata a apreciat ca suprafața de 35 mp reprezintă o situație de coproprietate forțată si perpetua, întrucât in fapt, aceasta suprafața nu este afectata de utilități comune care sa impieteze exercitarea in exclusivitate a dreptului de proprietate al părților asupra proprietăților deținute de către fiecare.
Singurii care ar folosi cei 35 mp ar fi exclusiv pârâții si nicidecum aceasta, astfel ca nu poate fi vorba de folosința comuna a coproprietarilor.
Instanța nu face altceva decât să atribuie si cei 35 mp pârâților, iar aceasta urmând să plătească în continuare taxe si impozite pentru ceva ce nu pot folosi, in beneficiul strict al pârâților!!! Rezulta ca instanța le atribuie pârâților in fapt un front total de 11,37ml în timp ce acesteia i se atribuie un front de 6,73ml. Acesta este modul echitabil de împărțire in concepția instanței!
Astfel, așa cum rezulta din oricare dintre cele V variante ale raportului de expertiza, varianta echilibrata si corecta este aceea in care se atribuie un front la strada egal (sau sensibil egal)- in acest fel se asigura un tratament echitabil părților împrocesuate.
Nici faptul ca, căminele de apa si canal ar fi situate pe o singura proprietate nu constituie un motiv temeinic si legal pentru a menține starea de coproprietate, întrucât, pentru a fi încadrata in aceasta situație este absolut necesar ca acestea sa se afle situate exact pe linia despărțitoare a celor doua fonduri cu proprietari diferiți. Dimpotrivă, in situația in care acestea s-ar situa doar pe unul dintre cele doua fonduri dar sunt folosite si pentru utilizarea celuilalt fond, suntem in prezenta unui real drept de servitute si nicidecum a coproprietății forțate.
Mai mult, prin dispozițiile art. 621 C.civil legiuitorul reglementează in mod expres dreptul de trecere pentru utilități, pentru situații de acest gen, astfel încât
existenta acestui canal pe fondul exclusiv al acesteia nu ar crea niciun impediment pârâților, aceștia putând avea acces nestingherit la aceste edificii.
Pe cale de consecința, apreciază reclamanta ca in mod eronat instanța de judecata a apreciat necesitatea menținerii unei stări de indiviziune in privința suprafeței de 35 mp apreciind ca este o situație de coproprietate forțată si perpetua. In fapt, raportat la cele exprimate, nefiind vorba despre o asemenea situație juridica.
Apreciază ca, sistarea stării de indiviziune se poate realiza in integralitatea suprafeței de 559 mp, neexistând niciun impediment care sa nu justifice solicitarea formulata de către aceasta.
In niciun caz varianta asupra căreia instanța de judecata s-a oprit, consideră reclamanta ca nu poate fi primita, aceasta fiind in mod vădit afectata da varianta de partajare propusa, iar pârâților fiindu-le creat un mare avantaj, ceea ce contravine regulilor privind realizarea partajului. Așa cum pârâții doresc să-și asigure un front la strada cât mai mare, in egala măsura consideră ca trebuie sa beneficieze de aceleași drepturi, neexistând niciun motiv pentru care aceștia sa primească un front la strada sensibil mai mare si, in același timp sa fie menținută starea de coproprietate in privința suprafeței de 35 mp, nejustificat raportat la situația concreta - evident singurii care ar folosi terenul coproprietate fiind tot pârâții.
Câtă vreme, este posibila partajarea întregii suprafeței, fiind propusa de către d-na expert varianta in acest sens, favorabila ambelor părți, consideră reclamanta ca aceasta variantă ar soluționa pe deplin aspectele conflictuale dintre părți și ar fi in acord cu regulile ce guvernează procedura partajului. In acest sens, învederează faptul ca varianta nr. III este cea care corespunde intru totul dezideratelor pentru care s-a promovat prezenta acțiune, motiv pentru care reiterează solicitarea de a se dispune sistarea stării de indiviziune in privința întregii suprafețe de teren, solicitare pe deplin admisibila și întemeiată.
Arată reclamanta faptul că dorește să-și separe în totalitate proprietatea și să-și construiască un gard pentru siguranța personala. Proprietatea acesteia nu este îngrădita iar in casa pârâților nu locuiește nimeni de foarte mulți ani putând avea acces orice persoana, iar aceasta dorește siguranța si intimitate in propria proprietate.
La data de_ s-a depus la dosar întâmpinare din partea pârâtei M.
V. R. , solicitând instanței respingerea apelului menținerea nemodificata a sentinței apelate prin care s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra părților indivize comune din CF 49169 C. -N., nr. Topo 3175/1 din Strada I. Nr.55.55A C. -N., potrivit variantei IV din raportul de expertiză judiciara, efectuat de expertul judiciar POSTA MARGARETA, linia de despărțire a celor doua proprietăți trecând prin punctele P-M cu amplasamentul rămas in indiviziune delimitat de punctele L-M-N-0-31, conform anexei 8 din expertiza tehnici, cu cheltuieli de judecata.
În motivare intimata pârâtă arată faptul că motivul cererii de mai sus este acela că partajarea coproprietății actuale, cerută de reclamanta conform variantei III de partaj, este ilegala, neechitabila si formulata cu rea-credință, așa cum arată la pag.3,4 din prezenta întâmpinare.
Pentru o mai rapidă-înțelegere a situației supusă judecății, solicită a se consulta anexa 4 la expertiza judiciară, cu situația actuala a imobilului din S. I. Nr.55 si 55A conform cărții funciare cu Nr.49169 Nr. Topo 3175/1 C. -N. .
In planul de situație (anexa 4) se văd: - Casa si garajul reclamantei de la Nr.55A, Casa si garajul paraților de la Nr.55, Părțile indivize comune .in cota de 1/2:
terenul de 559mp si împrejmuirile - poarta metalica auto intre punctele 31-34 drumul comun de acces intre poarta si bifurcația spre cele 2 garaje individuale
conductele comune de apă-canal notate cu a si c.
In acest plan se vede ca sunt asigurate - în mod egal - dreptul de folosință a ambelor case si garaje, prin asigurarea accesului auto si pietonal la ambele proprietăți .si a accesului egal la rețeaua comună de apa-canal.
Imobilul a fost pus in situația de mai sus prin S.C.Nr.7430/1981 a Judecătoriei C. .
Construcțiile care se vad în plan, dar nu sunt notate in C.F. (TERASA,FOISOR,FILIGORIE), au fost construite ilegal de reclamanți, fără autorizație de construire.
Deoarece casa de la Nr.55A (Apt.2) s-a construit ulterior casei de la Nr.55. aceasta ( Apt.2) s-a racordat - cu acordul pârâților - la utilitățile existente ale casei pârâților din S. I. Nr.55. la poarta auto, la drumul de acces și la rețelele de apa - canal - astfel aceste bunuri au devenit coproprietate forțată deși prin construcție fac parte din casa de la Nr.55 ( conform art.470 cod civil vechi).
In fapt, bunurile de mai sus indivizibile prin natura lor, împreună cu terenul de 35 mp pe care se află deservesc simultan și continuu ambele case si se afla in coproprietate perpetuă, pentru ca nici una din cele doua case nu poate funcționa normal fără toate aceste bunuri. Coproprietatea forțată nu poate înceta prin partaj judiciar.
Solicită de asemenea instanței de apel să consulte anexa 7 la expertiză, cu propunerea de partaj în varianta III, cerută de reclamantă, cu gardul între cele 2 proprietăți trecând prin punctele B3-J-K.
Se vede clar ca reclamanta propune (urmăreste):
Să închidă (să suprime) accesul auto in curtea si garajul paraților din S. I. nr.55.
Să răstrângă (sâ ingrădească), in mod excesiv și inadmisibil, accesul pietonal in casa și curtea pârâților, prin reducerea lui, de la accesul actual cu lățime de 3,5m, la un coridor lung de 6m si lat de 0,9 m, inaccesibil unui pieton cu bagaj sau mobilier, in condițiile in care accesul pietonal impus de lege este de minim l,5m in exteriorul casei si l,2 m in interiorul locuinței, conform legii 114/2006-anexa A cu modificările ulterioare din_ .
Să-și atribuie ca bunuri proprii-toate bunurile aflate in coproprietate forțată.
In fapt, propunerea de partaj conform variantei III este ilegala"pentru că suprima" dreptul de folosința al pârâților asupra garajului propriu si restrânge, în mod excesiv si inadmisibil, dreptul de folosință al pârâților asupra casei proprii din
S. I. nr.55. Aceasta propunere contravine legii civile care asigura proprietarului bunului privat dreptul de a poseda, folosi si dispune de bun.
Propunerea de partaj în varianta III (anexa 7 din expertiză este ilegală și inechitabilă pentru ca nu da (nu acorda) ambelor părți cantități egale de bunuri si drepturi de aceeași natura si valoare cum sunt: " - dreptul de folosință al proprietății private, dreptul de folosința a coproprietății forțate";.
In fapt, conform partajului in varianta III, cerut de reclamanta, rezulta ca: pârâții pierd dreptul de folosință neîngrădit a casei proprii - cota parte de 1/2 din coproprietatea forțată - pierd integral dreptul de folosință al garajului, scade valoarea de piața a proprietății pârâților, iar reclamanta nu pierde nimic, câștigă cota parte de 1/2 din coproprietatea forțată, care aparține pârâților, câștigă o creștere a valorii proprietății personale, in dauna pârâților (îmbogățire fără justă cauză)
Partajul in varianta III este contrar legii.
Apreciază intimata pârâtă faptul că propunerea de partaj in varianta III este formulata cu rea credință pentru ca reclamanta s-a folosit de dreptul de a ieși din indiviziune acordat comoștenitorilor de art.728 cod civil vechi-pentru a păgubi cu premeditare pe pârâți de bunurile si drepturile arătate mai sus, contrar cod civil nou art.14 si art.l5. Acest lucru rezultă chiar din formularea acțiunii de partaj, in care nu s-a amintit nimic de existența bunurilor aflate in coproprietate forțată, dar în mod tacit au fost lăsate pe parcela reclamantei care ar rezulta in varianta III de partaj. În acest context, menționează intimata pârâtă că in cursul zecilor de ani de folosința comună, nici un coproprietar n-a cerut partajul terenului de mai sus, până in anul 2007-cănd după 12 ani de buna înțelegere cu vecinii - coproprietarul Pojar Călin a cerut brusc, partajarea terenului, dar nu oricum ci numai in varianta III, solicitată de P. an R., care probabil a intuit ca va deveni actuala reclamantă. Tot cu rea-credința a acționat reclamanta când a edificat pe amplasamentul in
litigiu construcții ilegale, ultima fiind o casă de locuit terminată in anul 2013, toate fiind executate fără autorizație de construire și la distanța zero (0) față de linia de hotar din varianta III de partaj, contrar reglementarilor privind distanta minima a construcțiilor fată de vecini, conform art.612 cod civ.vechi, art.612 cod civ.nou, art.7 cod civ. nou, reg. de urbanism nr.225/1998 C. -N.
Conform art.586 al.2 cod civil nou nu poate invoca buna credință cel ce construiește fără autorizație de construire.
In varianta IV de partaj - experta a distanțat linia de hotar de construcțiile existente, pentru a se apropia de distantele reglementate.
In motivarea apelului reclamanta se străduiește in mod repetat si fără argumente (dovezi) temeinice sa dovedească ca S.C.Nr.24712/_ este netemeinică si ilegală pentru ca instanța de fond n-a suprimat dreptul de folosință al pârâților asupra casei si garajului lor din S. I. nr.55. Astfel, la pagina (2) jos, se spune ca soluția instanței este total inechitabila pentru ca a menținut in indiviziune 35 mp teren din cei 559mp, pentru a li se crea pârâților acces la propriul garaj care (susține reclamanta)- ar fi construit ilegal și parțial pe terenul statului si ca n-ar fi folosit de zeci de ani.
La aceasta afirmație a apelantei, făcuta la pag. 3 sus si la pag.3 din apel) intimata pârâtă arată faptul că instanța a împărțit egal si echitabil toate bunurile si drepturile supuse împărțelii (conf.art.741 c.civ.vechi, art.673/5 al.2 cod proc.civ.).
Instanța a menținut in indiviziune bunurile care nu se pot împărțite prin natura lor, bunuri care nu se pot atribui nici uneia dintre părți pentru că se afla in coproprietate forțată.
Instanța n-a favorizat pârâții pentru a li se crea acces pentru că aceștia au avut totdeauna acces neîngrădit la casa si garajul lor, acces pe care instanța la menținut.
Mai arată intimata pârâtă faptul că în grajd s-a aflat totdeauna si se află in permanentă sau un autoturism sau o remorcă, iar grajdul pârâților a fost construit legal, pe terenul lor și cu autorizație de construire, fiind trecut in cartea funciara din anul 1982. Ulterior, prin anul 1988 s-au expropriat 2,5x0,8m=2mp din terenul de sub garaj, teren care n-a mai fost folosit iar statul n-a mai mutat garajul spre sud, cu l m pentru că n-a avut bani și nici nevoie de teren.
In acest context, reclamanta care a insinuat nelegalitatea de mai sus a uitat să spună că, in anul 2012 a ocupat abuziv 23 mp din același teren pe care a construit o casă fără autorizație de construire.
Reclamanta susține la pag.3 jos ca este dezavantajată de un front la strada de numai 6,73 m. Conform legislației de urbanism, frontul la strada al parcelei reclamantei este de 6,73 m+3,31 m=10.04 m.
La pagina 3 (mijloc) - se afirma ca pârâții doresc sa obțină beneficii, din faptul ca au casa mai mare decât a reclamantei! Beneficii necuvenite dorește sa obțină reclamanta, pentru ca a cumpărat proprietatea in indiviziune si apoi încearcă sa păgubească pe pârâți de cota parte de 1/2 din coproprietatea forțată - construita de părinții pârâților pentru a-și spori confortul, intimitatea, siguranța si valoarea proprietății d-sale.
La pag.3 (jos), reclamanta afirma "că singurii care ar folosi cei 35 mp de teren rămași in indiviziune ar fi pârâții, deoarece reclamanta și-a blocat accesul în garajul propriu cu construcții ilegale (neautorizate).
Faptul ca reclamanta nu-și folosește garajul nu-i obligă pe pârâți să nu-și mai folosească garajul propriu. În realitate, reclamanta folosește intens cei 35 mp de teren, prin care tranzitează zilnic tone de materiale si moloz pentru casa noua a acesteia.
În ceea ce privește dorința reclamantei de a-și construi un gard care să-i asigure mai mare protecție si intimitate, aceasta se poate realiza perfect, prin construirea gardului pe linia de hotar trasata prin punctele O-N-M-P din varianta IV de partaj, având asigurat accesul liber și neîngrădit la amplasamentul rămas in indiviziune definit prin punctele L-M-N-O-31 din anexa 8 la expertiza.
La data de_ intimatul pârât A. P. V. a depus la dosar întâmpinare, solicitând instanțe respingerea apelului formulat de apelanta-
reclamanta P. an R. ca nefondat și menținerea Sentinței civile nr. 24742/2012 pronunțata de Judecătoria Cluj-Napoca in dos. nr._ ca legala si temeinica, cu cheltuieli de judecata.
În motivare intimatul pârât arată faptul că apreciază apelul formulat in cauza nefondat, soluția pronunțata de instanța de fond fiind pe deplin legala si temeinica pentru următoarele considerente:
Prin apelul si motivele de apel formulate, reclamanta apelantă P. an R. nu face decât sa redea răstălmăcit atât concluziile instanței de fond cât si propunerile doamnei expert din Raportul de expertiza întocmit in cauza, precum si situația reala, concreta a variantei de partaj dispusa de către instanța de fond.
Se susține total nejustificat ca varianta a IV-a de partaj, propusa de către d- na expert si dispusa de către instanța de judecata prin hotărârea pronunțata, i-ar avantaja pe pârâți in dezavantajul apelantei.
In realitate, aceasta varianta a IV-a este singura care creează o situație de echitate intre părți, de respectare a drepturilor tuturor coproprietarilor. In acest sens s-a pronunțat expres si d-na expert prin Raportul de expertiza arătând la pag.4 din Raport ca variantele I-III ar încălca atât dreptul de acces al părților la garajele din spatele proprietăților, cât si accesul la branșamentele de apa si canal comune. Ori, acestea se afla in coproprietatea forțată a părților, fiind destinate normalei exploatări a celor doua locuințe. Daca vechiul Cod civil, aplicabil in speța, era lacunar in sensul de a indica expres bunurile aflate in coproprietate forțată, Noul Cod civil, care exprima poziția legiuitorului de la acest moment, arata expres ca se afla in coproprietate forțată, printre altele: bunurile comune necesare sau utile pentru folosirea a doua imobile vecine, situate pe linia de hotar intre acestea, cum ar fi potecile, fântânile, drumurile si izvoarele, bunurile comune afectate utilizării a doua sau a mai multor fonduri, cum ar fi…, alte instalații care deservesc doua sau mai multe clădiri, un drum comun..." (art.646 Noul cod civil).
Prin urmare, in mod corect a apreciat instanța de fond ca suprafața de 35 m.p., cu destinația de cale de acces, pe care se afla situate si branșamentele comune de apa si canal ale celor doua locuințe, se afla in coproprietate forțată, o partajare a acestora aducând prejudicii coproprietarilor.
Arată intimatul pârât că este perfect de acord cu susținerea apelantei ca partajarea unui imobil trebuie făcuta in astfel de condiții încât să creeze o situație de echitate pentru părți, iar nu in sensul de a avantaja doar una dintre părți. Ori, varianta susținuta de apelanta, varianta a III a, ne încalcă atât dreptul de acces la garajul situat in spatele proprietății cat si ne pune in situația ca branșamentele de apa și canal comune sa se situeze pe lotul apelantei.
In schimb, varianta a IV a, cea dispusa de către instanța de fond, respecta drepturile tuturor coproprietarilor. Nu este adevărat ca dreptul de acces ne profita doar pârâților, ci si apelantei, chiar daca la acest moment ea a făcut unele lucrări de construire, neautorizate legal, prin care si-a blocat accesul la garajul din spatele proprietății. Acest acces poate fi oricând refăcut, iar necesitatea asigurării, in condițiile actuale, pentru orice proprietate, a accesului cu un autoturism la garajul edificat pe teren, este un deziderat firesc, care influențează si valoarea de piața a imobilului.
Trebuie subliniat si faptul ca în Cartea Funciara colectiva a imobilelor sunt menționate expres, printre părțile indivize comune si porțile de acces, singurele porți de acces la imobile, care trebuie sa profite, de asemenea, in mod egal, ambelor părți.
De asemenea, raportat la prevederile Certificatului de urbanism nr.7026/_
, trebuie respectat si dezideratul păstrării unui front la strada in limite minime legale, la alegerea variantei optime de partaj.
Susținerea apelantei ca dorește o partajare totala a celor doua imobile pe considerentul ca situația actuala de coproprietate ii creează o stare de teama fata de hoți nu poate fi primita întrucât situația actuala a existat si la data cumpărării, recente, de către apelanta a acestei proprietăți, astfel încât a cunoscut expres condițiile in care cumpăra acest imobil, in care a locuit si anterior.
Criteriile care trebuie avute in vedere de către instanța de judecata la dispunerea partajului sunt cele prevăzute de disp.art.673A9 Cod proc.civ., iar nu altele.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, a probațiunii administrate și a dispozițiilor legale incidente în materie tribunalul constată următoarele:
În esență, deși vast exprimate motivele de apel, acestea aduc o sigură critică sentinței apelate, în sensul că în mod eronat prima instanță a ales, în vederea partajării imobilului teren, varianta nr.IV din raportul de expertiză întocmit de către doamna expert Poșta Margareta, critică pe care tribunalul o găsește neîntemeiată pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Așa cum în mod pertinent a remarcat și prima instanță prin raportul de expertiză susmenționat au fost propuse cinci variante pentru partajarea imobilului în litigiu, în esență prin primele trei variante se propune împărțirea terenului pe suprafața totală a acestuia, linia despărțitoare fiind așezat între cele două clădiri principale amplasate pe terenul litigios, dar prin această partajare ar fi blocată intrarea auto la garaje, neexistând o soluție alternativă în lipsa lățimii suficiente a terenului, pe terenul reclamantei această intrare la propriul garaj fiind deja blocată de construcțiile edificate, terenul fiind amplasat și parțial împărțit între cele două case(fila 116 din dosarul de fond)
În schimb în conformitate cu varianta IV avansată de către doamna expert părților le-ar reveni o suprafață exclusivă de 262 mp din nr. top. 3175/1, precum și o suprafață de 35 mp în indiviziune, astfel prin această porțiune ar fi asigurat accesul auto al pârâților la garajul amplasat în partea de nord a amplasamentului, în plus prin această variantă căminele de apă și canal s-ar situa de asemenea pe porțiunea comună.
În ceea ce privește această suprafață de 35 mp care urmează a rămâne în indiviziune tribunalul conchide că în mod judicios prima instanță a apreciat că ne situăm în ipoteza unei coproprietăți forțate.
Așa cum s-a statuat în doctrina și jurisprudență, această coproprietate apare ca existând dincolo de voința părților, având ca obiect bunuri care, prin natura ori prin destinația lor pot fi folosite de mai mulți coproprietari, mai degrabă destinația acestor bunuri este stabilă și forțată, ca principiu, ele nu pot avea o altă destinație decât aceea de a fi utilizate de către coproprietari pentru normala folosire a altor bunuri.
În practica judecătorească s-a decis că, în mod excepțional, proprietatea forțată poate să înceteze când nu se mai impune cu necesitate a fi menținută, iar natura și destinația funcțională a lucrului dau posibilitatea împărțirii lui.
Or, în prezenta speță, având în vedere concluziile enunțate de raportul de expertiză întocmit de către doamna expert Poșta Margareta, tribunalul conchide că în mod corect prima instanță a menținut coproprietatea forțată asupra unei suprafețe de 35 mp pentru a se asigura, pe de o parte, accesul pârâților intimați la garajul situat în partea de nord a amplasamentului iar pe de altă parte, pentru a se păstra amplasamentul căminelor de apă și canal pe porțiunea comună.
Un alt argument care a condus tribunalul la concluzia pertinenței aceste măsuri, a rămânerii în indiviziune a unei suprafețe de 35 mp din totalul terenului, îl reprezintă Sentința civilă nr.7430/1981 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul civil nr.8078/1981 prin care s-a stabilit, cu ocazia solicitării ieșirii din indiviziune a imobilului teren, obiect dedus judecății și în prezenta speță, că se impune menținerea stării de indiviziune a terenului potrivit unei variante a raportului de expertiză, întrucât numai această variantă este autorizată(fila 58 din dosarul de apel)
În continuarea argumentației care a condus la adoptarea variantei IV din raportul de expertiză, tribunalul statuează că, în prezenta speță, în mod pertinent judecătorul fondului a stabilit că în raporturile dintre coproprietari trebuie păstrat un echilibru în ceea ce privește exercitarea drepturilor lor, iar partajarea bunurilor să fie realizat într-un mod în care să fie asigurată exploatarea normală în continuare al bunurilor.
Pe cale de consecință se impune adoptarea unei variante de partajare a imobilului teren care să nu îi priveze pe pârâți în viitor de posibilitatea de a avea acces la garaj, aspect ce ar reprezenta o limitare excesivă a dreptului lor de proprietate, raportat la dreptul apelantei de a-și delimita proprietatea sa în integralitate.
În aceste condiții, în concordanță cu opinia exprimată de prima instanță tribunalul concluzionează că varianta a IV-a din raportul de expertiză reprezintă modul cel mai adecvat de partajare al terenului în litigiu, suprafața ce excede părții din teren ce nu este necesar a fi folosit în comun fiind împărțit în mod egal, conform cotei-părți ce revine fiecărei părți, iar partea din suprafața de teren ce nu poate fi împărțit fără a fi afectat normala utilizare a acesteia rămânând în coproprietatea forțată a părților.
În nici un caz nu se poate vorbi, prin adoptarea acestei variante, despre folosința exclusivă a suprafeței de 35 mp de către pârâții intimați, în condițiile în care s-a stabilit în mod ferm, neechivoc că această suprafață de teren va rămâne în indiviziune, pe cale de consecință în folosința tuturor coproprietarilor, contrar opiniei exprimate de către apelantă potrivit căreia s-ar fi atribuit această suprafață în exclusivitate pârâților.
Raportat la toate aceste aspecte, tribunalul, în temeiul art.296 C opr civ va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta P. an R., împotriva Sentinței civile nr. 24742 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N.
, pe care o menține în totul.
În temeiul art.275 C pr civ va obliga apelanta să plătească intimatei M. V.
suma de 1300 lei, cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta P. an R., împotriva Sentinței civile nr. 24742 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Obligă apelanta să plătească intimatei M. V. R. suma de 1300 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 11 Decembrie 2013.
Președinte,
-F. D.
Judecător,
O. -C. T.
Grefier,
C. -S. Ș.
RED./DACT./AD/CȘ
13 ianuarie 2013/5 ex. Jud. fond .I. T.
C.Ș. 09 Ianuarie 2014
| ← Decizia civilă nr. 410/2013. Partaj judiciar | Decizia civilă nr. 97/2013. Partaj judiciar → |
|---|
