Decizia civilă nr. 532/2013. Evacuare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 532/R/2013
Ședința publică din 21 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. JUDECĂTOR: A. C. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta A. V. împotriva deciziei civile nr. 514 din 1 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe intimații A. M. jr. și A. M., având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reclamanta recurentă A. V.
, asistată de avocat Maier Flavia I., cu împuternicire avocațială la dosar, pârâta intimată A. M., asistată de avocat Aștileanu M., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 30 ianuarie 2013, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantei recurente un înscris la care a anexat chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 5 lei și 0,15 lei timbru judiciar, aferentă recursului.
La data de 19 februarie 2013, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâților intimați, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, un exemplar fiind comunicat cu reprezentanta reclamantei recurente.
Reprezentanta reclamantei recurente depune la dosar o adeverință eliberată de către SC Comlact SRL și o sesizare înregistrată sub nr._ al Judecătoriei Huedin și arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Reprezentanta pârâților intimați arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind cereri sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului formulat de către pârâții intimați împotriva încheierii de ședință din data de_ și a sentinței civile nr. 732/2012, ambele pronunțate de Judecătoria Huedin, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.
Apreciază că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii în raport cu situația concretă din speța dedusă judecății, interpretând la modul general prevederile legale fără a le analiza în raport de actele dosarului.
Reprezentanta pârâților intimați solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și nelegal, menținerea deciziei recurate ca temeinică și legală, pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar pe care o susține în totalitate.
C U R T E A
La data de_ reclamanta A. V. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții A. M. jr. și A. M. evacuarea pârâților din imobilul situat în com. Căpușu Mare, sat D. Mic nr. 76, jud. Cluj constând din teren în suprafață de 872 mp cu construcții casa P+E compusă pe fundație de piatră, zidărie din cărămidă, acoperită cu țiglă compusă din antreu, pivniță, cameră, bucătărie la parter, 3 camere, coridor, antreu la etaj, bucătărie de vară și anexe gospodărești, grajd, șură, fânar, lemnărie și coteț, imobile înscrise în CF 50361 Căpușu Mare, cu cheltuieli de judecată. Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată sub nr. dosar_ .
Prin încheierea civilă de amânare a pronunțării din data de_ a Judecătoriei Huedin, care face parte integrantă din Sentința civilă nr. 732/2012 pronunțată în dosarul nr._, a fost admisă excepția netimbrării cererii reconvenționale și ca atare a fost anulată ca netimbrată cererea reconvențională formulată de parații A. M. jr.și A. M., reținandu-se că că aceștia nu au achitat taxa de timbru datorată, cu toate că au fost citați cu mențiunea corespunzătoare și avea oricum cunoștință de obligația ce le revenea încă din data de_ .
Prin Sentința civilă nr.732/2012 a Judecătoriei Huedin pronunțată în același dosar instanța a admits cererea de chemare în judecată modificată formulată de reclamanta A. V., în contradictoriu cu pârâții A. M. jr., și A. M., și, în consecință: a obligat pârâții să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în com. Căpușu Mare, sat D. Mic nr. 76, jud. Cluj constând din teren în suprafață de 872 mp cu construcții casa P+E compusă pe fundație de piatră, zidărie din cărămidă, acoperită cu țiglă compusă din antreu, pivniță, cameră, bucătărie la parter, 3 camere, coridor, antreu la etaj, bucătărie de vară și anexe gospodărești, grajd, șură, fânar, lemnărie și coteț, imobile înscrise în CF 50361 Căpușu Mare și a obligat în solidar pârâții la plata sumei totale de 6078,3 lei către reclamantă cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 664/2009 a Judecătoriei Huedin pronunțată în dosarul_ s-a constatat că numiții A. M. sr. și soția sa A. Nastasia au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra mai multor terenuri situate pe raza localității D. Mic, inclusiv suprafața de 872 mp situată în intravilanul localității D. Mic, nr. 76, jud. Cluj, identificată în regim CF prin raportul de expertiză tehnică judiciară topografică întocmit de către exp. Popescu
I. Dumitru cu o parte a imobilului înscris în CF 148 D. l Mic, nr. topo. 421. Prin aceeași sentință s-a constatat că pe suprafața de 872 mp teren situat în intravilanul localității D. Mic, nr. 76, jud. Cluj ce se identifică în regim CF cu o parte a imobilului înscris în CF 148 D. l Mic, nr. 421, A. M. sr. și soția sa A. Nastasia au edificat în baza autorizației de construire nr. 1035/_ și respectiv autorizația de construire nr._ construcțiile casa pe fundație de piatră, zidărie din cărămidă, acoperită cu țiglă compusă din P antreu, pivniță, bucătărie, 1 cameră si E. antreu, coridor, 3 camere și anexe gospodărești bucătărie de vară, grajd, șură cu fânărie și lemnărie - coteț. S-a dispus înscrierea detaliată a construcției și întabularea dreptului de proprietate asupra acesteia în favoarea numitului A. M. sr. și a soției sale A. Nastasia.
În dosarul nr._ s-a dezbătut apoi masa succesorală rămasă după defuncta A. Nastasia, dispunându-se sistarea stării de indiviziune asupra bunurilor care se includ în masa succesorală prin atribuirea în întregime a bunurilor în favoarea reclamantei A. V. (reclamantă și în prezenta cauză). Urmare a sistării stării de indiviziune dintre reclamantă și pârâtul A. M. sr.,
precum și validării antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de _
, completat prin actul adițional din data de_ și prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de_ imobilul a revenit reclamantei.
Ulterior sentința civilă a rămas irevocabilă prin respingerea recursului declarat de A. M. jr., iar reclamanta A. V. și-a înscris dreptul de proprietate în CF 50361 Căpușu Mare (f. 5-9).
Potrivit art. 480 C.civil proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut. Acest text legal este incident în cauză, instanța fiind sesizată anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil.
Dreptul de proprietate al reclamantei A. V. îi conferă acesteia toate cele trei atribute: posesia, folosința, dispoziția asupra bunului imobil, opozabile erga omnes, mai ales în condițiile în care unul dintre cei care se opun exercitării depline a fost parte în procedura judiciară în cursul căreia dreptul de proprietate a fost consfințit. Având în vedere că pârâții exercită acte de folosință fără un titlu opozabil reclamantei, acțiunea acesteia apare ca fiind întemeiată.
Apărările invocate de pârâți prin întâmpinare nu sunt pertinente în cauză. Astfel, așa cum s-a reținut anterior pârâtul A. M. jr. a fost parte în dosarul nr._ al Judecătoriei Huedin, fiind reprezentat de avocat ales, iar apărările sale legate de modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate prin uzucapiune au fost analizate atât de instanța de fond, cât și de cea care a soluționat recursul.
Pentru toate aceste considerente instanța a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. V. .
Având în vedere culpa procesuală a pârâților, văzând și prevederile art. 274 C.Pr.Civ., instanța l-a obligat în solidar la plata sumei de 6078,3 lei către reclamantă cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat 1650 lei și 4428,3 lei taxă de timbru și timbru judiciar conform chitanțelor depuse la dosar.
Prin decizia civilă nr. 514/A din_ a T. ului Cluj pronunțată în dosar nr._ s-a respins excepția netimbrării cererii reconvenționale.
S-a admis apelul declarat de pârâții A. M. jr. și A. M. împotriva Sentinței civile nr. 732/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Huedin, pe care a anulat-o în întregime și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Pentru început s-a impus a se face mențiunea că, în conformitate cu dispozițiile art.260 C.pr.civ., dacă instanța amană pronunțarea, dezbaterile asupra fondului sunt consemnate într-o încheiere care face parte integrantă din hotărare, făcand corp comun cu aceasta.
În speță, prin încheierea pronunțată la data de_ instanța a admis excepția netimbrării cererii reconvenționale formulate de parații A. M. jr. și
A. M., anuland ca netimbrată cererea reconvențională și totodată, a amanat pronunțarea hotărarii pentru data de_ . Ca atare, încheierea civilă din data de_ face parte integrantă din Sentința civilă nr.732/_ pronunțată de Judecătoria Huedin .
Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la data de_, apelanții au depus prin registratura instanței de fond, dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar datorate, este adevărat, după încheierea dezbaterilor.
S-a constatat însă, că taxa judiciară de timbru a fost achitată cu mult înainte de acea dată, respectiv la data de_ .
Potrivit dispozițiilor art. 20 Legea nr.146/1997 "Neîndeplinirea obligației de plata (a taxei de timbru) pană la termenul stabilit, se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.";
T. ul a apreciat că prima instanță a aplicat greșit aceste prevederi legale, care condiționează anularea unei cereri, de neachitarea taxelor judiciare de timbru până la termenul stabilit de instanță.
Pentru a pronunța soluția de anulare a cererii reconvenționale, instanța de fond a reținut că în momentul deliberării nu a avut la dosar dovada achitării taxei de timbru, împrejurare față de care a făcut aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997. Însă, apelanții și-au îndeplinit obligația de plată a taxei judiciare de timbru cu aproximativ patru luni anterior termenului de judecată, respectiv la data de_, așa cum rezultă din mențiunile de pe chitanța aflată la fila 166 dosar fond și au depus o cerere de repunere pe rol a cauzei (fila 165) la care au anexat chitanța doveditoare în original .
Așa fiind, reținând că taxa judiciară de timbru aferentă cererii reconvenționale era achitată cu mult anterior termenului la care au avut loc dezbaterile și că ea a și fost depusă în ziua în care acestea au avut loc, tribunalul a respins excepția netimbrării cererii reconvenționale și, în temeiul art.297 C.pr.civ. a admis apelul declarat de pârâții A. M. jr. și A. M.
împotriva Sentinței civile nr. 732/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Huedin, din care face parte integrantă și încheierea de amanare a pronunțării din data de_, sentință pe care a anulat-o în întregime și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe .
Este de menționat că această măsură se impune chiar dacă numai cererea reconvențională a fost anulată ca netimbrată, iar acțiunea principală a fost soluționată pe fond, întrucat între cele două cereri există o stransă legătură, soluția asupra uneia, influențand soluția adoptată în privința celeilalte. Ca atare, s-a impus anularea în întregime a hotărarii primei instanțe pentru ca parații reconvenționali să beneficieze în mod real de o nouă judecată a fondului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A. V. solicitând în principal modificarea deciziei civile nr. 514/2012 a T. ului Cluj în sensul respingerii apelului formulat de A. M. jr. și A. M. împotriva încheierii de ședință din_ și a sentinței civile nr. 732/2012, ambele pronunțate de Judecătoria Huedin, în subsidiar solicitându-se casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare acestei instanțe, cu cheltuieli de judecată în apel și recurs.
În motivare s-a arătat că hotărârea este nelegală atât în ceea ce privește soluția adoptată referitor la apelul pârâților reclamanți reconvenționali cu privire la soluția dată cererii reconvenționale prin încheierea de ședință din_, cât și cu privire la soluția pronunțată asupra acțiunii principale.
În ceea ce privește soluția de admitere a apelului formulat împotriva soluției date pe cererea reconvențională, instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii, interpretând la modul general prevederile legale, fără a le analiza în raport de actele dosarului. Au fost încălcate astfel prevederile art. 129 și 723 C.pr.civ. și art. 14 și 15 din Codul civil.
În mod corect instanța de fond a dispus anularea ca netimbrată a cererii reconvenționale în condițiile în care nu s-a depus la dosar chitanța de plată a taxei judiciare de timbru, anterior pârâții reclamanți fiind citați cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru sub sancțiunea anulării cererii.
Făcându-se un rezumat al situației din dosarul Judecătoriei Huedin referitor la problema în discuție s-a arătat că singura soluție legală ce se putea pronunța în cauză a fost cea prevăzută în mod imperativ de art. 20 din Legea nr. 146/1997.
Reclamanții reconvenționali și-au exercitat cu rea credință drepturile procesuale, prejudiciind-o pe reclamantă în contextul în care cauza a fost amânată din culpa reclamanților reconvenționali mai mult de un an de zile,
încălcându-se dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cererii într-un termen rezonabil, drepturi recunoscute și ocrotite de legislația comunitară.
S-a mai menționat faptul că cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată în dosar de către pârâții reclamanți a fost formulată cu rea credință și prin ascunderea adevărului referitor la veniturile pârâților reclamanți.
Referitor la decizia civilă nr. 514/2012 a T. ului Cluj s-a mai arătat că este nelegală și în ceea ce privește soluția dată acțiunii introductive. Soluția a fost dată de către instanța de apel, nu în urma cenzurării legalității și temeiniciei sentinței pronunțată de instanța de fond prin prisma motivelor de apel ci motivat exclusiv de legătura dintre obiectul celor două cereri.
Instanța de apel nu a motivat soluția prin raportare la art. 261 pct. 5 C.pr.civ. atâta timp cât legătura dintre acțiunea principală și cererea reconvențională nu este un motiv de nelegalitate sau de netemeinicie. S-au încălcat prevederile art. 295 C.pr.civ., în privința soluției date acțiunii introductive neverificându-se în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, nefiind incidente motive de nelegalitate de ordine publică. Soluția dată apelului pe acțiunea introductivă a fost pronunțată fără ca instanța să intre în cercetarea fondului cauzei, impunându-se deci casarea acesteia.
Apreciind că instanța în mod nelegal a anulat cererea reconvențională instanța de apel trebuia să se rezume a admite apelul reclamanților reconvenționali în parte, strict cu privire la această soluție, anularea în tot a sentinței putându-se face doar în urma analizării legalității și temeiniciei soluției date de către instanța de fond și nu apriori astfel cum nelegal a procedat instanța de apel.
Procedând în această manieră instanța de apel a încălcat și prevederile art.
120 alin. 2 C.pr.civ. nefiind vorba despre o situație în care disjungerea cererii principale de cererea reconvențională nu se poate dispune.
O soluție contrară ar echivala cu sancționarea reclamantei care și-a exercitat cu bună credință drepturile și favorizarea pârâților a căror rea credință este pe deplin dovedită prin actele dosarului.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 și art. 312 C.pr.civ.
În apărare, pârâții intimați A. M. J. și A. M. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că motivele recursului sunt identice cu apărările formulate în fața instanței de apel, prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C.pr.civ. indicate în motivarea în drept a recursului nefiind incidente în cauză.
Redându-se și de către intimați situația din dosarul de fond s-a arătat că decizia civilă nr. 514/2012 a T. ului Cluj a fost dată cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză, prin arătarea motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și a celor pentru care s-au înlăturat cererile reclamantei.
Prima instanță a încălcat principiul contradictorialității reglementat de art.
129 alin. 4 C.pr.civ., neprimind taxa judiciară de timbru achitată cu 4 luni anterior termenului de judecată, încălcându-se astfel și dreptul la apărare al pârâților reconvenționali.
În ceea ce privește susținerile recurentei referitoare la exercitarea cu rea credință a drepturilor procesuale de către pârâții reclamanți s-a arătat că acestea sunt neadevărate. Pensia la care face referire recurenta a fost primită doar după
formularea cererii de ajutor public judiciar, chiar și cu aceasta pârâții reclamanți având venituri care permiteau formularea cererii.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 115, 312 C.pr.civ.
Analizând recursul declarat de reclamanta A. V. împotriva deciziei civile nr. 514 din_ a T. ului Cluj, Curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs se circumscrie pct.9 al art.304 C.pr.civ., invocându-se greșita interpretare și aplicare de către instanța de apel a prevederilor art.20 din Legea nr.146/1997, prin prisma art. 129, art.723 C.pr.civ. și a art.14 și art.15 C.civ.
La art.20 alin.1 din Legea nr. 146/1997 se stipulează că dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării acțiunii sau dacă în cursul procesului apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată, la alin.2 fiind prevăzută sancțiunea pentru nerespectarea obligației de plată până la termenul stabilit, respectiv anularea acțiunii sau a cererii.
În cauză, obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în sumă de 601 lei și 10,3 lei timbru judiciar a fost adusă la cunoștința părâților reclamanți A.
M. jr. și A. M. la termenul de judecată din_ când s-a comunicat încheierea prin care a fost soluționată cererea de acordare a ajutorului public judiciar.
La termenul următor de judecată, cel din_, având în vedere cererea de abținere formulată de judecătorul investit cu soluționarea cauzei nu s-au mai pus în discuție alte aspecte, situația fiind identică și în ceea ce privește termenul următor, cel din_ când s-a încuviințat cererea de amânare formulată de avocatul reclamantei.
Problema taxei judiciare de timbru a fost pusă în discuție doar la termenul de judecată din_, când s-a dispus citarea pârâților reclamanți cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru datorată pentru cererea reconvențională, astfel cum rezultă din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare de la filele 156, 157 dosar fond.
La termenul următor, cel din_, constatând că nu s-a făcut dovada achitării sumelor datorate cu titlu de taxă judiciară de timbru, instanța a anulat ca netimbrată cererea reconvențională în temeiul art.20 alin.3 C.pr.civ.
După încheierea dezbaterilor de la acest ultim termen de judecată s-au prezentat pârâții reclamanți asistați de avocat, arătând care au fost motivele pentru care nu s-au putut prezenta în instanță la ora stabilită pentru judecarea cauzei și faptul că au achitat taxele judiciare datorate, solicitând repunerea cauzei pe rol.
Cererea de repunere a cauzei pe rol înregistrată la aceeași dată nu a fost admisă, instanța soluționând cauza prin sentința civilă nr.732/_ .
Din chitanța depusă la dosar la data de_ (fila 166 dosar fond), anexată cererii de repunere a cauzei pe rol formulate de pârâții reclamanți, rezultă că taxa judiciară de timbru datorată a fost achitată de către aceștia la data de_, dată la care au fost dezbateri în cauză, fiind formulată cererea de abținere, astfel cum am arătat mai sus. Într-adevăr pârâții reclamanți au omis să depună taxa judiciară de timbru la dosar, după data la care aceasta a fost achitată, deși aceasta putea fi depusă prin registratura instanței la orice moment, astfel cum de altfel a fost depusă la data de_ . În mod cert pârâții reclamanți pot fi acuzați de neglijență în îndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță în sarcina lor.
Rămâne de stabilit însă dacă sancțiunea anulării cererii reconvenționale ca netimbrată a fost corect aplicată de către instanța de fond raportat la prevederile alin.3 al art.20 din Legea nr.146/1997. Conform acestui text de lege se
sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii neîndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare până la termenul stabilit. Ori, așa cum rezultă din actele de la dosar, pârâții reclamanți și-au îndeplinit această obligație la data de_, nefăcând însă dovada îndeplinirii obligației decât la data de_ . Măsura care trebuia luată de către instanța de fond în aceste circumstanțe ar fi fost aceea a repunerii cauzei pe rol și a reluării judecății.
Având în vedere modul în care s-a desfășurat judecarea cauzei în primă instanță după stabilirea obligației de achitarea a taxei judiciare de timbru în ședința publică din_, astfel cum rezultă din încheierile de ședință indicate anterior, nu se poate pune problema relei credințe a pârâților ci cel mult a neglijenței acestora în îndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor procesuale, astfel încât nu sunt considerate întemeiate susținerile reclamantei în acest sens.
Precizările din recurs referitoare la reaua credință a pârâților reclamanți în formularea cererii de acordare a ajutorului public judiciar nu prezintă relevanță, acestea putând fi eventual invocate în condițiile O.U.G. nr.51/2008.
Al doilea motiv de recurs privește soluția pronunțată de către instanța de apel în ceea ce privește cererea principală, fiind încadrate în drept motivele de recurs în prevederile art.304 pct.7 și 9 C.pr.civ.
Se contestă astfel faptul că s-a anulat sentința civilă nr.732/2012 a Judecătoriei Huedin, fără însă a se reține vreun motiv de nelegalitate sau netemeinicie a acesteia, fiind încălcate prevederile art.261 pct.5 C.pr.civ., art.295 C.pr.civ., art.120 alin.2 C.pr.civ.
În ceea ce privește această soluție a instanței de apel relevant este faptul că în fața primei instanțe s-a pus în discuție oportunitatea disjungerii cererii principale de cererea reconvențională, la termenul de judecată din_, la solicitarea reclamantei, instanța respingând această cerere cu motivarea că cererea reconvențională a fost depusă la dosar în termenul prevăzut de lege,
judecarea acesteia fiind în legătură strictă cu soluționarea cererii principale. Această încheiere nu a fost atacată.
Este discutabil dacă în cauză nu este vorba de o situație în care nu se poate pune problema disjungerii cererii reconvenționale de cererea principală, o asemenea măsură nefiind în mod cert oportună, astfel cum a stabilit de altfel și prima instanță, atâta timp cât obiectul cererii principale este evacuare iar obiectul cererii reconvenționale este constatarea nulității titlului reclamantei asupra imobilului din care se solicită evacuarea. În cazul în care s-ar disjunge cele două cereri, judecarea cererii principale ar trebui suspendată până la soluționarea cererii reconvenționale, soluția care se va pronunța în aceasta depinzând de soluția care se va pronunța asupra cererii reconvenționale, prin disjungere reclamanta neputând preîntâmpina amânarea judecării cererii sale.
Anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în întregime se impune și deoarece soluția cererii principale a fost pronunțată în condițiile anulării ca netimbrate a cererii reconvenționale, această din urmă soluție fiind apreciată ca nelegală de către instanțele de control judiciar. Ori atâta timp cât s-a apreciat că nu se pot disjunge cele două cereri, impunându-se soluționarea acestora concomitent, cererea reconvențională fiind trimisă spre rejudecare instanței de fond, se impune trimiterea în întregime a cauzei spre rejudecare în primă instanță, astfel cum a stabilit instanța de apel, nefiind posibilă în acest moment analizarea temeiniciei și legalității soluției pronunțate asupra cererii principale. Acest aspect a fost avut în vedere de instanța de apel la pronunțarea soluției de anulare în întregime a sentinței, astfel cum rezultă din considerentele deciziei civile nr.514/2012.
Din perspectiva celor reținute mai sus nu se pune problema încălcării dispozițiilor art.261 pct.5 C.pr.civ., art.295 C.pr.civ., art.120 alin.2 C.pr.civ. și nici a dreptului la un proces echitabil.
În ceea ce privește pct.7 al art.304 C.pr.civ. reclamanta recurentă nu indică motive care să se încadreze la acest text, neinvocându-se nemotivarea deciziei pronunțate de instanța de apel și nici existența unor motive contradictorii sau străine de natura pricinii în cuprinsul acesteia ci aplicarea greșită a unor norme de procedură la soluționarea apelului.
Având în vedere ansamblul considerentelor de mai sus, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 raportat la art.304 pct.7 și 9 C.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A. V. împotriva deciziei civile nr. 514 din_ a T. ului Cluj pronunțată în dosarul nr._, pe care o va menține ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A. V. împotriva deciziei civile nr. 514 din_ a T. ului Cluj pronunțată în dosar nr. _
, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | |
A. A. C. | ANA I. A. | C. |
GREFIER,
C. B.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.apel: M. Oncică-Sanislav, Dan-I. Tașcă Jud.fond: Călin Tătar
| ← Încheierea civilă nr. 211/2013. Evacuare | Decizia civilă nr. 393/2013. Exceptie de neconstitutionalitate → |
|---|
