Decizia civilă nr. 550/2013. Ordonanta presedintiala
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 550/2013
Ședința publică de la 05 Noiembrie 2013 Completul constituit din: PREȘEDINTE A. -F. D.
Judecător O. -C. T. Grefier D. I. D.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelanții-reclamanți I. M., H.
I. T., H. E. E. și pe intimat-pârât B. V., împotriva ordonanței civile nr. 11302/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., având ca obiect "ordonanță președințială";.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare au răspuns apelanții, prin apărător, avocat Buculei C., cu delegație la dosarul cauzei și intimatul-pârât prin apărător, avocat Ilea M., cu delegație la dosarul cauzei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
T. ul constată că s-a pus în vedere intimatului-pârât cu ocazia efectuării cercetării la fața locului să depună o serie de înscrisuri la dosarul cauzei.
La data de_ prin S. Registratură s-au depus la dosarul cauzei de către intimatul-pârât înscrisurile solicitate de către instanță.
Apărătorul apelanților depune la dosarul cauzei diferență de taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei, chitanța seria MCJCH, nr. 515706594/_ .
Apărătorul apelanților arată tribunalului că nu a luat cunoștință de înscrisurile depuse la dosarulcauzei de către intimatul-pârât la data de_ .
Pentru a se lua la cunoștință de conținutul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei de către intimatul-pârât, cu acordul expres al apărătorilor părților, tribunalul lasă cauza la a doua strigare, comunicând un exemplar din înscrisuri apărătorului apelanților-reclamanți.
La apelul nominal făcut în prezenta cauză la a doua strigare au răspuns apelanții, prin apărător, avocat Buculei C., cu delegație la dosarul cauzei, apelantul-reclamant I. M., prezent personal și intimatul-pârât prin apărător, avocat Ilea M., cu delegație la dosarul cauzei.
Apărătorii părților arată tribunalului că nu doresc amânarea pronunțării. Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat,
tribunalul acordă părților cuvântul pe apel.
Apărătorul apelanților-reclamanți pune concluzii de admitere a apelului, modificarea hotărârii de respingerea ordonanței președințiale, cu obligarea pârâtului la sistarea lucrărilor, până la îndeplinirea tuturor obligațiilor, paginile 30- 31 și 36 din raportul de expertiză.
Apărătoul apelanților-reclamanți subliniază că lucrările în imobilul de pe str.
N., nr. 19 nu se execută de către intimatul-pârât conform proiectului.
Cu cheltuieli de judecată, reprezentate de onorariu avocațial și taxe de timbru, sens în care depune la dosarul cauzei copie conformă a chitanțeir. 0000543/_ pentru suma de 500 lei și a itanței nr. 0000542/_ pentru suma de 1000 lei.
Apărătorul intimatului-pârât pune concluzii de respingere a apelului, de menținere a hotărârii atacate, ca temeinică și legală.
Apărătorul intimatului-pârât subliniază importanța lucrărilor de consolidare a petretelui de calcan efectuate de către intimatul-pârât B. V. .
Se mai arată că prin acordul la efectuarea cercetării la fața locului se dovedește buna-credință a intimatului-pârât.
Cu cheltuieli de judecată, onorariu avocațial, chitanța seria CI IM, nr. 30/_
, pentru suma de 500 lei (fila 36).
T. ul reține cauza în pronunțare.
T. UL Asupra cauzei de față reține următoarele:
Prin Ordonanța civilă nr. 11302/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a respins ca neîntemeiată cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanții I. M., H. I. -T., H. E. -E.
, în contradictoriu cu pârâtul B. V. .
A obligat reclamanții să plătească pârâtului suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această ordonanță, judecătoria a reținut următoarele: În fapt, din coroborarea înscrisurilor și a susținerilor necontestate ale părților rezultă că reclamanții au calitate de coproprietari ai apartamentelor nr. 2, 3 și 4 situate pe str. N., nr. 19 din C. -N., restituite în natură în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001, în timp ce pârâtul este proprietarul apartamentului nr. 1 situat pe str. N., nr. 19 din C. -N., pentru care reclamanților li s-a propus acordarea de despăgubiri, apartament ultim care are peretele comun cu apartamentul nr. 2 și în privința căruia, pârâtul în calitate de proprietar a obținut autorizația de construcție nr. 1131/_, în vederea deschiderii accesului spre stradă, recompartimentare interioară, consolidare imobil și schimbare destinație
din locuință în spațiu comercial.
Avizul favorabil al M. ului Culturii și Patrimoniului Național nr. 63/2012, obținut de pârât în vederea realizării lucrărilor de construcție la ap. nr. 1, stipulează sprijinirea provizorie și de urgență a peretelui de calcan ieșit din plan vertical, înainte de începerea oricăror lucrări și asigurarea asistenței tehnice până la finalizarea lucrărilor.
Potrivit adreselor din partea S. ui Control Urbanism și Disciplina în Construcții din cadrul Municipiului C. -N. din data de_ și data de_, în urma controalelor efectuate în baza sesizărilor primite de la reclamanți, lucrările ce se executau la podul imobilului situat în C. -N., str. N., nr. 19, se încadrau în proiectul tehnic vizat spre neschimbare ce a stat la baza emiterii autorizației de construire, iar Inspectoratul de Stat în Construcții - Direcția Regională în Construcții Nord-Vest prin răspunsul dat reclamanților la sesizarea din data de_ a arătat că, referitor la lucrările de construcții descrise mai sus, acestea se execută în baza documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, a proiectului tehnic și a detaliilor de execuție.
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul T. ului C. și înregistrată sub nr._, reclamanții au solicitat modificarea dispozițiilor de restituire și propunere privind acordarea de despăgubiri nr. 1707/_, nr. 1710/_ în sensul excluderii pârâților - terțe persoane, în raport cu acest litigiu, din cuprinsul acestora.
În drept, potrivit art. 996 alin. 1 și 2 C.pr.civ., instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, măsurile dispuse producând efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului. Astfel, condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, și care permit instanței pronunțarea unei ordonanțe președințiale, constau în aparența dreptului, caracterul provizoriu și urgent al măsurilor și neprejudecarea fondului.
Prin prisma acestora, instanța a apreciat neîntemeiată prezenta cerere, având în vedere că, în speță, nu poate fi reținută prima condiție referitoare la aparența dreptului. Aparența de drept este în favoarea reclamantului dacă poziția acestuia, în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanța președințială,
este preferabilă din punct de vedere juridic, în condițiile unei sumare caracterizări și analize a situației de fapt.
Ori, în speță, din analiza sumară a stării de fapt, reiese faptul că, pârâtul execută lucrări la ap. nr. 1, situat în C. -N., str. N., nr. 19, ce are un perete comun cu ap. nr. 2, în baza unei autorizații de construire emisă de autoritățile publice locale și a unui aviz favorabil din partea M. ului Culturii și Patrimoniului Național, iar în urma controalelor efectuate de către autoritățile publice locale, sesizate chiar de reclamanți, nu s-au descoperit niciun fel de nereguli.
Astfel, instanța a reținut că, aparența de drept, respectiv aparența de temeinicie a măsurilor solicitate de reclamanți a fi luate raportat la nerespectarea obligațiilor impuse prin autorizația de construire ori prin avizului favorabil, trebuie motivate și dovedite printr-un minim probatoriu de către reclamanți. Cu toate acestea, reclamanții s-au limitat în cauză la simple susțineri, fără a aduce nicio dovadă în sprijinirea poziției lor, sarcină ce le revenea conform art. 10 alin. 1 și art. 249 C.pr.civ., nici măcar adresele din partea instituțiilor nu confirmă cele invocate de reclamanți, dimpotrivă, acestea relevă că lucrările se execută în baza documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, a proiectului tehnic și a detaliilor de execuție, fără să rețină vreo nerespectare a dispozițiilor legale în materie, ori a încălcării obligaților impuse în sarcina pârâtului.
Mai mult, instanța a considerat că, existența unei autorizații de construire în baza căreia se desfășoară lucrările este de natură a institui în speță o prezumție de legalitate, prezumție relativă, care admite proba contrară, dar care nu fost făcută de către reclamanți, nici măcar printr-o minimă dovadă în acest sens.
De aceea, instanța a arătat că, nu poate fi reținută condiția aparenței de drept, dat fiind lipsa oricărui indiciu privind nerespectarea de către pârât a obligațiilor impuse prin autorizația de construire ori prin avizul favorabil, ceea ce ar fi provocat adâncirea fisurilor existente, care ar conduce spre necesitatea dispunerii măsurilor de sistare a lucrărilor.
Totodată, instanța a subliniat faptul că art. 996 alin. 2 C.pr.civ. se referă în mod clar la existența unui litigiu asupra fondului, care să asigure vremelnicia măsurii, însă, în cauză, litigiu indicat de reclamanți ca fiind asupra fondului, nu are nicio legătură cu problema ridicată de reclamanți, privind alte părți, alt obiect, altă cauză, motiv pentru care nu s-a putut reține nici condiția legată de caracterul provizoriu al măsurii solicitate de reclamanți pe calea ordonanței președințiale, neexistând un litigiu asupra fondului.
Pe de altă parte, reclamanților li s-a arătat deja calea de urmat în astfel de situații, calea prevăzută expres de legiuitor, tocmai pentru a nu da naștere a unor abuzuri, de vreme ce autorizația de construire emisă de autoritățile abilitate se bucură de o prezumție de legalitate, cale ce permite de altfel, chiar luarea unor măsuri temporare de natura celei solicitate de reclamanți.
Mai trebuie precizat că, aspectele invocate de reclamanți privind acordul coproprietarilor reprezintă chestiuni care antamează fondul, respectiv legalitatea emiterii autorizației de construire, ce depășește însă cadrul analizei permise de legiuitor în ordonanța președințială și chiar competența materială a instanței.
Instanța a arătat că, nici din perspectiva art. 630 alin. 3 C.civ. cererea reclamanților nu poate fi admisă, câtă vreme aceștia nu au dus vreo dovadă în sensul adâncirii fisurilor la clădirea situată pe str. N., nr. 19 din C. -N. .
Față de cele expuse, având în vedere că nu sunt întrunite toate condițiile impuse pentru pronunțarea ordonanței președințiale, iar măsura sistării lucrărilor nu poate fi dispusă în mod arbitrar de către instanță, doar în baza susținerilor reclamanților, instanța a respins ca neîntemeiată cererea reclamanților.
Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. 1 C.pr.civ., partea care pierde procesul a fost obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Având în vedere, acest temei juridic, precum și împrejurarea că, pârâtul a achitat onorariul avocațial în sumă de 1.000 lei, în vederea combaterii susținerilor reclamanților, instanța a obligat reclamanții să plătească pârâtului suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei ordonanțe au declarat apel reclamanții I. M., H.
I. T. și H. E. E. , solicitând instanței admiterea apelului, modificarea hotărârii de respingere a ordonanței președințiale, cu obligarea pârâtului la sistarea lucrărilor începute la apartamentul nr. 1, situat în C. -N., str. N., nr. 19, până la îndeplinirea tuturor obligațiilor, menționate în autorizația de construcție nr. 1131/2012 și avizul M. ului Culturii și Patrimoniului Național cu nr. 63/2012, cel mai târziu până la rezolvarea irevocabilă a plângerii la Legea 10/2001, înaintate în dosarul cu nr._ al T. ului C., cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată și onorariu avocațial la ambeleinstanțe.
În motivare apelanții reclamanți arată faptul că prima instanța a considerat că nu au probat faptul că, aceste obligații nu au fost respectate, că lucrările nu au fost efectuate in prezența și sub îndrumarea unei diriginte de șantier, așa cum s-a solicitat în avizul ministerului, și în documentația tehnică, anexată autorizației de construcție. Arată apelanții reclamanți faptul că ei sunt o parte din coproprietarii, cărora li s-a restituit, în baza Legii nr. 10/2001, imobilul de la nr.19 si nr.21, din C.
-N., str. N., prin doua dispoziții de restituire nr. 1707 și 1710 din 2013, prin care au primit în natură, apartamentele ap.3 si 4, de pe str. N., nr.19, cu părți ind. comune cu ap.nr. 1, aparținând pârâtului. Printr-un alt act anterior, si anume Hotărârea Comisiei județene nr.114/1999, eliberata in baza legii 112/1995, acestora și celorlalți comoștenitori, li s-a restituit si ap. 2, din cadrul aceluiași imobil, de pe strada N., nr.19.
Or, aparenta dreptului a cărei lipsă o invocă prima instanța există și in favoarea acestora, atâta vreme cât, prin aceste acte, li s-au restituit în natură, ap.2.3 si 4 de la aceeași adresă cu ap. 1 al reclamantului si care au părți ind. comune cu ap.nr. inclusiv doi pereți comuni, podul, șarpanta si acoperișul. Menționează că deși pârâtul a obținut o autorizație de schimbarea de destinație și deschiderea unui acces din stradă, pentru ap. nr.1, iar ulterior si acordul condiționat al Primăriei C. -N., pârâtul nu respectă autorizația de construcție si avizul M. ului Culturii, iar clădirea -monument istoric- este în pericol de degradare iremediabilă, având în vedere că, pârâtul a început lucrările fără ca, măcar să consolideze clădirea si să o sprijine pe tot timpul lucrărilor așa cum ar fi fost obligatoriu, potrivit actelor menționate.
Potrivit legii, instanța de fond nu este ținută să analizeze, in cadrul ordonanței președihtiale. cui aparține dreptul de proprietate, ci doar să verifice aparența dreptului, fără a prejudeca fondul cauzei. Or, atâta vreme cât, aceștia dețin decizii de restituire emise în baza legii nr.10/2001, care țin loc de titlu de proprietate până la înscrirea în C.F. - pentru apartamentele 2 si 4, din același imobil, care au părți indivize comune cu ap.1, al reclamantului, potrivit actelor de proprietate, înseamnă că, justifică faptul că, există în favoarea lor, drepturi legale, care sunt încălcate prin atitudinea intimatului- de nerespectare a obligațiile impuse in actele de autorizare a lucrărilor. Această nerespectare a obligațiilor minime impuse, in cadrul efectuării lucrărilor la ap.1, afectează drepturile coproprietarilor asupra părților indivize comune, extinzându-se și asupra podului și peretelui comun cu ap. 4.
Sesizările acestora repetate, in cadrul Politiei Primăriei, nu au fost făcute fără motiv, sau în scop de șicană, ci sunt o dovadă a acestor omisiuni de executare ale intimatului, care, niciodată nu s-a prezentat la invitațiile autorităților, pentru a da explicații si nici nu a fost găsit la fata locului.
Lucrările nu au fost supravegheate de un expert -diriginte de șantier, asa cum se prevedea în avizul M. ului Culturii. De asemenea, reprezentații Primăriei nu au putut constata ce s-a executat in interior, deoarece nu li s-a permis accesul în ap. 1, ci doar în pod, asa cum nici ei, ca si coproprietari nu avau cheia pentru a intra în pod, chiar dacă este comun. Chiar dacă această chestiune este considerată de instanță una de fond, subliniază faptul că, altă deficiență majoră este lipsa acordului tuturor coproprietarilor imobilului, cu privire la noua destinație a ap. Nr. 1, care prin aceste lucrări, efectuate necorespunzător, afectează și părțile indivize comune cu ap. Lor, existând pereți comuni, podul si șarpanta comună, care pot fi iremediabil degradate, in cazul nu sunt respectatetoate condițiile impuse
de autorități, având în vedere că pereții comuni prezintă fisuri multiple, care continuă să se adâncească, semn ca, imobilul este supus unei presiuni mult prea mari, față de rezistenta si vechimea sa.
Această stare de fapt nu putea fi dovedită, in cadrul acestei proceduri urgente, decât in cazul in care, ar fi fost extinsă cercetarea judecătorească, prin audierea de martori si expertiză. Or, prima instanța, ar fi trebuit să observe faptul că, împuternicirea avocațială a reprezentantului reclamanților se referea doar la redactarea cererii de ordonanță președintială, astfel că, instanța avea obligația, potrivit procedurii noului cod, în virtutea rolului său activ- art. 22 noul cod de pro.civ., să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, să ceară părților să prezinte explicații oral sau scris sau să solicite prin adresa de comunicare, emisă la data de_ pentru completarea taxei de timbru, și completarea probațiunii, fie cu declarații de martori, fie cu cercetare locală sau opinia unui expert. Atâta vreme cât, părțile reclamante au solicitat si judecarea in lipsa lor de la dezbateri, nu este legal ca aceștia să fie văduviți de posibilitatea de a avea un proces echitabil; astfel că, în mod legal, urma să li se solicite în scris, ceea ce ar fi considerat instanța că este necesar pentru, aflarea adevărului in cauză, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corectă a legii, in scopul pronunțării unei hotărâri temeinice si legale (alin.2 art. 22 cod proc. civ.)
Acest lucru nu s-a întâmplat, motiv pentru care, consideră apelanții reclamanți că sentința civila de fond este nelegală.
Neprejudecarea fondului este o altă condiție necesară, pentru a fi admisibilă o astfel de cerere. Din acest motiv, arată apelanții reclamanți faptul că nu au solicitat decât sistarea lucrărilor: până la îndeplinirea tuturor obligațiilor menționate in autorizația de construcție nr.1131/2012 si avizului M. ului Culturii si Patrimoniului National cu nr.63/2012", ceea ce nu-i afectează intimatului dreptul de a efectua lucrările autorizate, atâta vreme cât îndeplinește imediat condițiile necesare, impuse, de executare a acestora. În mod greșit, instanța de fond a considerat că, litigiul din dosarul nr._ al T. ului C. nu are legătură cu prezenta cerere, atâta vreme cât, prin acel proces se tinde la lămurirea cotelor de proprietate asupra apartamentelor retrocedate si asupra părților indivize comune cu ap.1, al intimatului, deci întinderea drepturilor acestora și asupra părților indivize comune, asupra cărora se extind lucrările efectuate de intimat.
Aceasta admitere a cererii de ordonanța ar fi evitat un litigiu de drept comun, complex si de lungă durată, în cazul în care, lucrările necorespunzătoare ar afecta si aceste părți, ce le aparțin, ale apartamentelor retrocedate, din acest imobil foarte vechi si degradat. Nu se poate vorbi de o exercitare abuzivă a drepturilor lor, atâta vreme cât, interesul comun al coproprietarilor este acela de a întreține, repara si conserva imobilul, iar nu de a-1 distruge sau degrada si mai mult.
Caracterul provizoriu si urgent al măsurilor rezultă chiar din motivarea ordonanței, si actele anexe la autorizație, depuse în probathme, care subliniază faptul că, starea de degradare a imobilului este avansata, iar fisurile din pereții clădirii s-au mărit considerabil, odată cu turnarea unui planseu de beton, de câteva tone, peste podul inițial, fără nici un fel de centură de asigurare, care să consolideze rezistenta pereților, ce au preluat întreaga greutate, cu riscuri foarte mari, pentru toate apartamentele din acest corp de clădire. De asemenea, din documentația ce face parte integrantă din autorizația de construcție si din planșele fotografice efectuate atunci, în anul 2011 si 2012, se poate deduce starea precară a zidurilor clădirii, iar expertul menționează foarte clar, in pag.30 a expertizei:
«peretele calcan ieșit din plan vertical se va sprijini provizoriu, cu termen imediat prin grija investitorului ».
De asemenea, prin avizul obținut de la M. ul Culturii, nr. 63/2012 se stipulează, in mod obligatoriu :«se va asigura asistenta tehnica a expertului tehnic atestat pentru respectarea întocmai a condițiilor E.T., precum si a șefului de proiect arhitect, până la finalizarea lucrărilor». Nici această obligație a pârâtului nu a fost respectată deoarece la toate sesizările lor, Poliția Primăriei a răspuns că nu a identificat pe nici un specialist, nici măcar nu a putut să-l găsească pe pârât la fața locului, în momentul in care au făcut controalele repetate, în urma sesizărilor lor
telefonice și scrise, acestea fiind parțiale, deoarece nu au avut acces în ap.nr.1. ci doar în pod. Evident că măsura sistării lucrărilor cerută de ei este provizorie, până la îndeplinirea acestor obligații de către intimat, iar urgența este dată de starea de degradare a clădirii, constatată încă din 2011 de specialiști si autorități.
Mai subliniază faptul că, acest imobil vechi de peste 400 de ani, face parte din lista de clădiri vechi, de patrimoniu, din centrul orașului C. -N., care este protejat prin lege si nu pot fi făcute nici un fel de modificări, decât în condiții stricte, cu supravegherea permanenta a specialiștilor si experților, fiind interzisă periclitarea structurii de rezistentă a clădirii sau avarierea sa iremediabilă, sub sancțiunea legii penale. Singurul lucru de care doresc apelanții reclamanți să se asigure și fără
nici un abuz din partea acestora, este acela de a nu se degrada mai mult clădirea si de a se executa lucrările de consolidare în mod corespunzător cu respectarea tuturor condițiilor impuse prin actele emise de autorități.
În data de_ intimatul pârât B. V. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea apelaului cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată conform chitanței de la dosar.
În motivare intimatul pârât arată faptul că, critica adusa instanței raportat la neexercitarea rolului activ nu este justificata atât timp cat prin cererea introductiva de instanța, în condițiile art.194 lit.e reclamanții au indicat ca dovezi în sprijinirea cererii lor doar înscrisuri. Mai mult aceștia nu s-au prezentat la proces deși au fost legal citați. Punctul lor de vedere a fost clar exprimat in cererea de ordonanța presedintiala, fiind redactat de un avocat, astfel incat instanța nu a avut nevoie de explicațiile orale sau scrise pe care pretind reclamanții ca ar fi trebuit sa le ceara instanța. Asa cum se poate observa, aceștia nici in motivele de apel nu solicita proba cu martori sau o cercetare la fata locului. Explicația nesolicitarii unei cercetării la fata locului constă in faptul ca instanța ar vedea cat de degradata este întreaga cladire, datorita vechimii si neefectuării nici unei lucrări de remediere pe parcursul timpului, așa cum se poate observa din fotografiile anexate.
In ceea ce privește rapotul de constatare, extrajudiciar, depus la dosarul cauzei, arată că acesta conține un punct de vedere al unui inginer care, in esența, arată ca este necesara efectuarea unei expertize de specialitate pentru a se vedea daca fisurile sunt consecința lucrărilor executate de reclamant; prin aceasta arătând, de fapt, ca insasi constatarea lui in sensul ca fisurile conțin mortar fin care arata activitatea a acestora nu este certa întrucât trebuie sa fie verificata printr-o expertiza de specialitate Nu sunt de acord cu încuviințarea lui ca înscris probator.
In ce privește raportul de expertiza solicitat a fi efectuat ("eventual") arată intimatul pârât ca potrivit prevederilor art.998 (3)C.pr.civ. in procedura ordonanței presedintiale nu sunt admisibile probe a căror administrare necesita un timp îndelungat. Fara discuție, un raport de expertiza cu toate etapele aferente acestuia, eventualele obiectiuni, ș.a. se încadrează in categoria probelor la care se refera articolul mai sus invocat sens in care apreciază proba ca fiind inadmisibila.
Învederează intimatul pârât, din nou, faptul ca, de foarte mulți ani, nu s-a efectuat nicio lucrare la imobilul din C. -N., str.N. nr.19, aflat in stare de degradare. Reclamanții locuiesc in apartamentul nr.2 de ani de zile, iar fisurile au existat, exista si vor exista in continuare pana la remedierea lor de către aceștia. In apartamentul nr.1 situația este similara, iar din pozele anexate se pot vedea fisurile existente înainte de inceperea lucrărilor de consolidare precum si faptul ca acestea sunt la fel si după efectuarea lucrării de turnare a centurii de beton la ap.nr.1. Precizează ca turnarea centurii s-a făcut manual fără intervenția utilajelor mecanice tocmai pentru a preveni orice accentuare a fisurilor existente.
Ceea ce este important de reținut este că în situația în care a procedat deja la turnarea centurii de beton orice sistare de lucrări ar pune in pericol real apartamentul nr.1 precum si peretele comun cu apartamentul nr.2. In prezent, piesele metalice si tirantii tensionați sunt aproape terminați si imediat ce vor fi gata se va proceda la ancorarea peretelui de calcan ieșit vertical. Alta modalitate de
sprijinire a acestui perete nu exista decât poate cu lucrări făcute in exteriorul clădirii dar pentru acestea este nevoie de o alta autorizație care nu crede ca s-ar acorda întrucât orice lucrare în exteriorul peretelui ar impieta accesul în curtea imobilul si implicit la apartamentele aferente.
Arată intimatul pârât faptul că a respectat etapele necesare pentru efectuarea lucrărilor incuviintate prin autorizație de construire, fiind asistat de arhitectul M. Vidrean si proiectantul inginer I.C.M., asa cum rezulta din nota anexata prezentei. A început, in mod firesc, cu ceea era urgent si anume cu turnarea plăcii de beton denumita "centura de consolidare" peste apartamentul nr.1, centura absolut necesara pentru a putea ancora peretele de calcan ieșit exterior.
In ceea ce privește critica adusa hotărârii primei instanțe sub aspectul faptului ca acesta nu a considerat îndeplinita condiția vremelniciei si implicit a neprejudicierii fondului arată ca aceasta este nejustificata. In mod corect, instanța a apreciat ca nu exista niciun litigiu asupra fondului, care sa asigure vremelnicia măsurii. Plângerea la Legea 10/2001, formulata de reclamanții ce formează obiectul dosarului nr._ al T. ului C., nu are nicio legătura cu problema invocata de aceștia prin prezenta cerere de chemare in judecata, prin aceasta solicitându-se doar modificarea dispoziției de restituire în natura apartamentelor nr.3 si 4 din C. -
N., str.N. nr.19, doar in sensul excluderii din cuprinsul acesteia a anumitor persoane.
Solicitarea reclamanților este cel puțin curioasa întrucât aceștia solicita sistarea lucrărilor pana la executarea tuturor obligațiilor din autorizația de construire(???). Tocmai pentru lucrările ce aceștia solicita a fi sistate s-a, emis autorizația de construire, anexata. Interesul reclamanților nu este de sistare a lucrărilor (mai ales in contextul in care placa de beton este turnata), ci de continuare a lor întrucât prin lucrarea de consolidare a peretelui apartamentul nr.1 se consolidează si peretele comun cu apartamentul 2 (singurul perete comun cu al reclamanților).
Instanța în mod corect a reținut ca "reclamanților li s-a arătat deja calea de urmat in astfel de situații, calea prevăzuta expres de leguitor...cale ce permite de altfel, luarea unor masuri temporare de natura celei solicitate de reclamanții". Prin acesta afirmație, instanța recunoaște implicit ca sistarea lucrărilor are un caracter accesoriu in raport de cererea in anularea autorizației. Ori reclamanții nu au atacat autorizația de construire ca atare, neexistand un principal nu poate exista niciun accesoriu. Atât timp cat autorizația de construire al cărei beneficiar este acesta nu a fost anulata, suspendata, el trebuie să-și exercite drepturile ce derivă din acesta si anume sa continuie lucrările respective.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, a probațiunii administrate și a dispozițiilor legale incidente în materie tribunalul constată următoarele:
Elementul esențial, derfinitoriu în soluționarea prezentei pricini îl reprezintă avizul M. ului Culturii și Patrimoniului Național nr. 63/2012(fila 17 dosar fond), coroborat cu autorizația de conctruire nr.1331 din data de_, aviz în care se stipulează în mod explicit că, în vederea executării lucrării la imobilul situat în str.N., nr.19, ap.1, partej, C. -N., se va realiza de urgență sprijinirea provizorie a peretelui calcan ieșit în plan vertical, înainte de începerea oricărie lucrări.
Având în vedere această dispoziție imperativă inserată în cuprinsul avizului anterior evocat, tribunalul, în temeiul art.22 alin 2 din Noul Cod de procedură civilă a încuviințat probele solicitate de către părțile litigante, respectiv cercetarea la fața locului și probațiunea testimonială, tocmai pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în prezenta cauză.
T. ul a purces la administrarea acestei probațiuni având în vedere faptul că în procedura odonanței președințiale poate fi administrată orice probă admisibilă potrivit legii, cu condiția ca administrarea să nu necesite un timp îndelungat.
Astfel, din cuprinsul procesului-verbal încheiat cu ocazia deplasării instanței la fața locului(filelel74, 75 din dosar ), respectiv la imobilul situat în C. -
N., str.N., nr.19 rezultă următoarele:
Deplasându-se la peretele calcan, menționat în avizul M. ului Culturii și Patrimoniului Național nr. 63/2012 tribunalul a constatat că nu există o sprijinire exterioară a acestui perete, fiind construite doar niște schele, două persoane montând în acel moment, conform spuselor intimatului o bridă de consolidare, urmând ca ulterior să fie montate și altele.
Cu ocazia deplasării în podul imobilului s-a constatat înspre peretele calcan că, dinspre exterior, peretele este străpuns cu 2 tije filetate din oțel, diametrul phi 16, conform susținerilor domnului Gârbovan, persoana care lucra în pod, intimatul precizând că de aceste tije se vor prinde cabluri, tot din oțel, care se vor ancora în dispozitive speciale, montate în centura de beton, deja turnată, care traversează podul, în prezent existând un asemenea dispozitiv.
Martorul Makaz Dorottya, inginer constructor, specialist în restaurarea monumentelor istorice, atestat de M. ul Culturii și cultelora, audiată în același context al efectuării cercetării la fața locului, a relevat prin depoziția sa, că raportat la documentația depusă de apelant la dosarul de fond, expertiza efectuată de către expert Kopenetz, se impunea ca înaintea demarării oricărei lucrări, peretele calcan să fie sprijinit,pentru ca acesta să nu se dărâme pe parcursul execuției.
Aceeași martoră apreciază că sprijinirea peretelui calcan se poate realiza printr-un eșafodaj, care presupune uin sistem de lemn sau metal sau combinat, care se reazămă pe perete, pe fața verticală a zidului, fiind sprijinit cu un sistem de stâlpi înclinați pe sol.
În finalul depoziției sale martora arată că sistemul de centuri nu influențează peretele calcan până nu este ancorat, respectiv nu este legat de acest zid calcan.
Martorul Ilie M. Vidrean, arhitect al lucrării în discuție, propus de către intimat a relevat următoarele aspecte esențiale în soluționarea prezentului litigiu:
În ceea ce privește sprijinirea zidului calcan a arătat că există două variante, realizându-se parțial această operațiune de sprijinire, urmând a fi edificată în continuarea centura de beton cu tiranți.
În continuarea depoziției sale martorul a precizat că raportat la avizul favorabil dat de Direcția Patrimoniului Clultural, interpretându-l, ar reieși, că inițial, trebuia sprijinit provizoriu peretle calcan, însă, în opinia sa nu este necesară o astfel de operațiune, prin sistemul de tiranți prinși în centurile de beton nefiind periclitat zidul calcan.
Astfel, tribunalul a încuviințat probele anterior menționate pentru a se stabili dacă aparența în drept, condiție de admisibilitatea a ordonanței președințiale, este în favoarea reclamanților din prezentul dosar.
Or, prin raportare la probațiunea administrată în cauză, respectiv depozițiile martorilor audiați cât și din cercetarea la fața locului, tribunalul ajuns la concluzia că nu s-a respectat de către intimat condiția impusă imperativ de avizul M. ului Culturii și Patrimoniului Național nr. 63/2012, respectiv realizarea de urgență a sprijinirii provizorii a peretelui calcan ieșit în plan vertical, înainte de începerea oricărie lucrări.
În aceste condiții, contrar opiniei judecătoriei, tribunalul conchide că aparența în drept este în favoarea reclamanților, întrucât poziția acestora, în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanța președințială, este preferabilă din punct de vedere legal.
T. ul apreciază că în speță este îndeplinită și condiția caracterului provizoriu al măsurii asftfel cum este edictat de dispozițiile art.996 alin 1 și alin 5 teza ultimă din Noul Cod de procedură civilă în condițiile în care se solicită sistarea lucrărilor de construcție de către intimat până la îndeplinirea de către acesta a condiției impuse imperativ de avizul M. ului Culturii și Patrimoniului Național nr. 63/2012, respectiv realizarea de urgență a sprijinirii provizorii a peretelui calcan ieșit în plan vertical.
De asemenea în speță este îndeplinită condiția urgenței, întrucât sistarea lucrărilor de construcție de către intimat până la îndeplinirea de către acesta a
condiției impuse imperativ de avizul M. ului Culturii și Patrimoniului Național corespunde scopului luării aceste măsuri și anume prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.
În același timp, raportat la constatările personale ale instanței de judecată cu ocazia cerecetării la fața locului, tribunalul conchide că la momentul administrării acestei probe nu era respectată de către intimat condiția impusă, așa cum am mai evocat, imperativ de către M. ul Culturii și Patrimoniului Național, și anume realizarea de urgență a sprijinirii provizorii a peretelui calcan ieșit în plan vertical, înainte de începerea oricărie lucrări.
În aceste condiții, contrar opinie primei instanță tribunalul statuează că în speță devin pe deplin incidente dispozițiile art.630 cod civil potrivit cărora dacă proprietarul cauzează, prin exercitarea dreptului său, inconveniente mai mari decât cele normale în relațiile de vecinătate, iar cauzarea unui prejudiciu este iminentă sau foarte probabilă, persoana vătămată va putea solicita instanței luarea măsurilor necesare pentru prevenirea pagubei, într-o asemenea ipoteza ordonanța președințială fiind pe deplin admisibilă, întrucât chiar legea prezumă aparența dreptului, caracterul provizoriu, urgența și neprejudecarea fondului.
Raportat la toate aceste considerentre, tribunalul, în temeiul art.480 alin 2 din Noul Cod de procedură civilă va admite în parte apelul formulat reclamanții I.
M., H. I. -T., H. E. -E. împotriva ordonanței civile nr.11302 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca la data de 24 iulie 2013, în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o schimbă în totalitate în sensul că admite în parte cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanți și pe cale de consecință dispune obligarea pârâtului B. V. la sistarea lucrărilor începute la apartamentul nr. 1, situat în C. -N., str. N., nr. 19, până la sprijinirea provizorie a peretelui de calcan ieșit în plan vertical astfel cum este menționat în autorizația de construcție nr. 1131/2012 și avizul M. ului Culturii și Patrimoniului Național nr. 63/2012, cel mai târziu până la rezolvarea irevocabilă a plângerii la Legea nr. 10/2001, obiect al dosarului nr._ al T. ului C. .
În temeiul art.453 Noul Cod de procedură civilă tribunalul va obliga pârâtul-intimat B. V. la plata în favoarea reclamantului I. M. a sumei de 20,3 lei cheltuieli de judecată în fața instanței de fond, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar și a sumei de 1510 lei cheltuieli de judecată în fața instanței de apel, reprezentând taxă de timbru și onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite în parte apelul formulat reclamanții I. M., H. I. -T., H.
E. -E. împotriva ordonanței civile nr.11302 pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca la data de 24 iulie 2013, în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o schimbă în totalitate în sensul că admite în parte cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanți și pe cale de consecință dispune obligarea pârâtului B. V. la sistarea lucrărilor începute la apartamentul nr. 1, situat în
-N., str. N., nr. 19, până la sprijinirea provizorie a peretelui de calcan ieșit în plan vertical astfel cum este menționat în autorizația de construcție nr. 1131/2012 și avizul M. ului Culturii și Patrimoniului Național nr. 63/2012, cel mai târziu până la rezolvarea irevocabilă a plângerii la Legea nr. 10/2001, obiect al dosarului nr._ al T. ului C. .
Obligă pârâtul-intimat B. V. la plata în favoarea reclamantului I. M. a sumei de 20,3 lei cheltuieli de judecată în fața instanței de fond, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar și a sumei de 1510 lei cheltuieli de judecată în fața instanței de apel, reprezentând taxă de timbru și onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 05 noiembrie 2013.
Președinte,
-F. D.
Judecător,
O. -C. T.
Grefier,
D. I. D.
Dact. D.D. 05 Noiembrie 2013 Red AD/tehn DD
20 noiembrie 2013/6 ex
| ← Decizia civilă nr. 80/2013. Ordonanta presedintiala | Decizia civilă nr. 136/2013. Ordonanta presedintiala → |
|---|
