Decizia civilă nr. 567/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
cod operator 4204
DECIZIE CIVILĂ Nr.567/R
Ședința publică din 27 Noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE D. W.
J. ecător D. T.
J. ecător A. S. T.
G. ier A. Sas
Pe rol este soluționarea recursului formulat de recurentele D. Manninger G. (nascută R. P. B. ) și DP G. (nasc. G. T. ) ambele cu dom. procesual ales la cabinet avocat V. Istvan din B. M., str.
G. C. nr. 32/1, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 1702/_ a Judecătoriei Vișeu de Sus, pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de_, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 316, 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de_ ,_, apoi pentru data de_ când a pronunțat prezenta hotărâre.
T.
Prin sentința civilă nr. 1702/_ a Judecătoriei Vișeu de Sus, pronunțată în dosarul nr._ s-a respins plângerea formulată de petentele
D. Maninger G. (nascută R. P. B. ) si DP G. (nasc. G. T.
) în contradictoriu cu intimatele C. J. de aplicare a legilor fondului funciar M. și C. L. R. de aplicare a legilor fondului funciar.
S-a respins cererea de intervenție in interes propriu formulată de intervenienta D. F. Stela.
Prima instanță a reținut că, în cazul petentelor, autoarele lor au fost expropriate de terenurile cu vegetație forestieră de pe raza comunei R. in perioada 1921-1923. Astfel, conform documentelor existente la Arhivele Naționale Istorice Centrale si ale căror copii au fost depuse la dosarul cauzei,
in anul 1940 comuna R. avea in foaia de proprietate pădurile din CF_ (filele 245-247). Mai mult, si in anii 1921-1929 figurau in proprietatea sa (filele 256-257). Antecesoarele petentelor s-au judecat cu Statul Român pentru terenurile expropriate in anul 1922 (filele 278-283), precum si in anul 1924(filele 260-263).
Suprafața expropriată de la cele două autoare menționate si in Hot. 305/_ a Comitetului Agrar a fost de 8220 jugăre de natura arător, pășune, pășune împădurită si pădure (fila 271).
Pe teritoriul comunei R. suprafața expropriată a fost de 2761 jugăre, pădurea fiind predată in anul 1923 (fila 275).
Proprietara Irma Papp a fost despăgubită de stat, Ema P. fiind considerată absenteistă (filele 271-277).
Despre împroprietărirea comunei R. se face vorbire si in procesul verbal din_ (filele 266-267). După anul 1945, Statul Român a naționalizat pădurile de la comuna R. si nu de la autoarele petentelor.
Împotriva sentinței au declarat recurs petenții solicitând în principal casarea acesteia și trimiterea cauzei în rejudecare și în subsidiar modificarea în totalitate a acesteia, în sensul admiterii plângerii.
În motivarea recursului recurenții au arătat că prin hotărârea atacată s-a susținut că din probele de la dosar ar rezulta faptul că antecesoarele Papp Emma și Papp Irma proprietare tabulare ar fi fost expropriate de toate imobilele de pe UAT R., ceea ce nu poate fi primit ca fiind o susținere adevărată, deoarece, din conținutul în extenso al CF 469, 3039 și 3040 Poienile de sub Munte rezultă că acestea au rămas cu proprietăți tabulare scutite de expropriere, conform pozițiilor C32 din CF 469, C11 din CF 3039 și poziția C13 din CF 3040 Poienile de sub Munte.
Aceste coli CF au fost trimise de recurenți și instanței de fond, care însă nu le-a amintit în hotărârea pronunțată și atacată cu recurs.
Cu toate că s-a afirmat prin hotărârea atacată că suprafețele ar fi fost expropriate afirmația nu poate fi primită ca adevărată deoarece prin Hotărârea nr. 305/1929 și 171/1928 a Comitetului Agrar din București s-a reținut și s-a scutit de sub expropriere anumite suprafețe atât de pădure, cât și de pășune.
Aceste hotărâri sunt depuse în copii la dosar.
Recurentele susțin că au dovedit faptul că exproprierea s-a făcut doar parțial din proprietățile înscrise în aceste cărți funciare mai sus - amintite, fiind radiate corespunzător doar în parte drepturile de ipotecă constituite de autoarele lor în favoarea unor terțe persoane.
Astfel există dovadă scrisă care infirmă afirmația Comisiei J. ețene și a instanței de fond.
În decursul anilor, de la depunerea cererii și până în prezent Arhivele Naționale și BCPI Vișeu de Sus au eliberat dovezi din care rezultă că antecesoarelor Papp Emma și Papp Irma nu au fost absenteiste și că i-au rămas
neexpropriate cea 930 Ha pădure și cea 150 Ha pășune, pe lângă cele neexpropriabile, pe raza comunelor R., Petrova, Bistra și Poienile de sub Munte, cu care s-au gospodărit până după_ când le-au fost expropriate pășunile conform dovezilor din dosar și pădurile ca efectul legii de naționalizare a tuturor pădurilor în 1948. Astfel consideră recursul lor ca fiind fondat, dat fiind faptul că până nu se analizează pe fond și simultan toate cererile depuse de recurente la comunele mai sus - menționate nu se poate stabili în mod legal suprafața la care recurentele sunt îndreptățite la nivelul de UAT din fiecare comună, acesta fiind motivul pentru care nu au solicitat instanței să oblige Comisiile la validarea unei suprafețe concrete. Pe de altă parte conform art. 6 lit I din regulamentul aprobat de HG nr. 890/2005 "C.
J. preia și analizează cererile depuse în conformitate cu prevederile legii, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere în cazul persoanelor care solicită reconstituirea dreptului de proprietate privată pe raza teritorială a mai multor localități din județ; în aceste cazuri comisia județeană va îndeplini, în mod corespunzător, și atribuțiile prevăzute la literele b), c), d) și h) de mai sus;" astfel consideră că după anularea tuturor hotărârilor comisiei județene a căror legalitate e contestată de recurente la instanțele judecătorești se va putea relua activitatea administrativă în legătură cu cererile lor.
În probațiune s-au depus înscrisuri și un raport de expertiză extrajudiciară.
Intimatele nu au depus întâmpinare în recurs.
La termenul de judecată din data de_, tribunalul a pus în discuție, în ședință publică, arătarea anului în care petentele au dobândit cetățenia română, acesta fiind ulterior depunerii cererii de reconstituire.
Reprezentanta recurentelor, avocat în substituire G. Bonyhai a arătat că la momentul formulării cererilor de reconstituire recurente nu aveau cetățenia română, au dobândit-o ulterior dar, în aprecierea sa, acest lucru nu este un impediment pentru că în caz contrar s-ar crea o discriminare. A depus la dosar practică judiciară cu privire la acest aspect respectiv: sentința civilă nr. 662/_, pronunțată în dosarul nr._ *, sentința civilă nr. 1516/_ pronunțată în dosarul nr._ și punctul de vedere al Direcției pentru coordonarea și controlul Aplicării Legislației din domeniul restituirii proprietății funciare.
Tot referitor la chestiunea cerinței dobândirii cetățeniei române și a momentului la care aceasta este dobândită de către petente, acestea prin concluziile scrise depuse la data de_ au arătat că în contextul economic care a stat la originea tuturor situațiilor privind exproprierile neconstituționale, nelegale și abuzive din perioada comunist - averile celor expropriați ori au fost distribuite unei mase de potențiali alegători (terenurile agricole), ori au devenit direct proprietatea statului (pădurile).
Toți cei expropriați au fost cetățeni români, deoarece până în 1948 constituțiile României interziceau ca alți cetățeni decât cei români să dețină proprietăți imobiliare în România.
Art. 48 din L. nr. 18/1991 specifică că pot depune cereri de retrocedare acele persoane care au cetățenia română pentru terenurile care le-au aparținut. Majoritatea covârșitoare a persoanelor care au depus cereri de retrocedare în temeiul L. nr. 247/2005 au fost descendenții foștilor proprietari,
deci nu se încadrau în categoria celor cărora le-au aparținut terenuri.
Se specifică prin legile fondului funciar faptul că depunerea cererii reprezintă acceptarea expresă a moștenirii legale după autorul deposedat.
Art. 13 din L. nr. 18/1991 permite și descendenților proprietarilor deposedați să depună cereri, fără a impune obligativitatea ca aceștia să fie cetățeni români.
Astfel în temeiul art. 44 al. 2, ultima teză din Constituția României cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor_ prin moștenire legală.
Curtea Constituțională a României a respins cererile privind constatarea neconstituționalității art. 48 din L. nr. 18/1991, pe varii motive, însă aceste decizii sunt irelevante în cauză deoarece chiar legile fondului funciar permit reconstituirea dreptului de proprietate în beneficiul moștenitorilor, indiferent de cetățenie. Or "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus".
Consideră că recurentele au fost lezate în drepturile lor consacrate în primul și în primul rând de legislația din România, pentru că de fapt erau persoane îndreptățite să li se analizeze cererile de reconstituire a dreptului de proprietate pe fond, în privința concretă a îndreptățirii, iar nu pe cale de excepție - nedeținerea cetățeniei române.
Invocă în sprijinul punctului lor de vedere, pe lângă cele de mai sus, și următoarele: art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948, pentru că, cităm: "1. Orice persoana are dreptul la proprietate, atât singura, cât si în asociație cu alții. 2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa", articolul 1 din Protocolul nr. 1/1952 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificat de Legea nr. 30/1994, art. 14 al Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale "Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație"). Convenție amintită și întărită încă o dată prin Legea nr. 13/_ pentru ratificarea Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului de instituire a Comunității Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 107 din_, intrat in vigoare la data de 15 februarie 2008, art. 48 din
L. nr. 18/1991 republicată "Cetățenii români cu domiciliul în străinătate, precum și foștii cetățeni români care și-au redobândit cetățenia română, indiferent dacă și-au stabilit sau nu domiciliul în țară, pot face cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafețele de terenuri agricole sau terenuri cu destinație forestieră, prevăzute la art. 45, care le-au aparținut în proprietate, dar numai până la limita prevăzută la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945, de familie, pentru terenurile agricole, și nu mai mult de 30 ha de familie, pentru terenurile cu destinație forestieră, în termenul, cu procedura și în condițiile prevăzute la art. 9 alin. (3)-(9)", art. 1. din Legea nr. 247/2005, respectiv art. 1 din Titlul nr. VI." Persoanelor fizice si persoanelor juridice care au formulat cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile agricole si pentru terenurile forestiere, în termen legal, li se reconstituie dreptul de proprietate în condițiile prevăzute de prezenta lege. Dispozițiile acestei legi se aplica si în cazul restituirii construcțiilor accesorii terenurilor agricole si silvice."
Mai supune atenției și faptul că Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a încurajat demersurile moștenitorilor care nu dețineau calitatea de cetățeni români.
S-au depus cu titlu de practică judiciară sentința civilă nr. 662/2013 pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr._ * sentința civilă nr. 1516/_ pronunțată de Judecătoria Aiud în dosarul nr._ .
De asemenea, recurentele au depus și adresa nr. 20341/_ comunicată avocatului lor de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
În drept, recurentele au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă, Legea nr. 1/2000, Legea nr.247/2005 și HG 890/2005 și au arătat că în conformitate cu art. 5 din Convenția europeană asupra cetățeniei
Strasbourg, 6 noiembrie 1997*, publicată în Monitorul Oficial, partea I nr. 490 din_, "1. Reglementările unui stat parte referitoare la cetățenie nu trebuie să conțină deosebiri sau să includă practici care să constituie o discriminare bazată pe sex, religie, rasă, culoare sau originea națională ori etnică. 2. Fiecare stat parte trebuie să se conducă după principiul nediscriminării între cetățenii săi, fie că sunt cetățeni prin naștere, fie că au dobândit ulterior cetățenia acestuia.
În lumina acestor prevederi devenite prioritare în dreptul intern ca efect al ratificării unei convenții internaționale conform art. 11 din Constituție care enunță cu cea mai mare putere că "1 Statul Român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. 2. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern"; și în absența unor prevederi legale interne exprese care ar interzice depunerea de cereri de reconstituire de recurenți (întrucât prevederile art.48 din Legea nr. 18/1991 vizează doar necesitatea deținerii cetățeniei române în momentul depunerii cererii de reconstituire de foștii proprietari care au deținut
terenuri, nu și a moștenitorilor acestora, art. 13 din Legea nr. 18/1991 necondiționând posibilitatea depunerii cererilor de moștenitori), recurenții apreciază că invocarea lipsei cetățeniei române la depunerea cererii la Legea nr. 247/2005, poate fi apreciată ca fiind o practică nelegală interzisă de Convenția amintită și ca o conduită contrară obligației asumate prin convenție internațională a respectării principiului nediscriminării între cetățenii statului român, fie că sunt cetățeni prin naștere, fie că au dobândit ulterior cetățenia acestuia, în condițiile în care recurenții au fost și sunt cetățeni români de la naștere, recurentele redobândind cetățenia română prin acte administrative în condițiile în care niciodată nu le-a fost retrasă, niciodată nu au renunțate la ea.
Analizând recursul în considerarea tuturor aspectelor de drept și de fapt dovedite, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea de reconstituire înregistrată la Primăria R. sub nr. 169/_ petentele D. Manninger G. (nasc. R. P. B. ) și DP G. (nasc. G. T. ) au solicitat suprafața de 547,767 ha teren cu vegetație forestieră autorii invocați fiind Papp Irma și Papp Emma (suori) care au fost străbunicele materne ale petentelor.
În dovedirea dreptului de proprietate al autoarelor lor, petentele au depus extrase CF_ din R. (Poienile de sub Munte) tabel centralizator cu cotele ce le revin părților, împuternicire, acte de stare civilă pentru dovedirea filiațiunii, localizarea terenurilor în amenajamentul silvic.
Cererea a fost invalidată de C. J. M. de fond funciar reținându-se concluziile Referatului întocmit de C. locală de fond funciar (fila 119 dosarul primei instanțe) în sensul că din actul de proprietate depus la dosar, extrasele CF_, cu nr. top_, 4598, 4599, nu rezultă dreptul de proprietate al proprietarului deposedat asupra suprafeței de 1095 ha pădure
și pășune în locul numit Sehlean, Tomnatic și Tag, după autorii deposedați Papp Emma și Papp Irma. Prin actele de stare civilă depuse la dosar nu se dovedește calitatea solicitantului de moștenitor al proprietarului deposedat și nu se face dovada cetățeniei Române.
Hotărârea de invalidare emisă de C. J. M. de fond funciar are nr. 2285/C/_ .
Referitor la momentul dobândirii cetățeniei române de către petente, tribunalul constată că petenta Manninger G. B. Ghizella a dobândit
cetățenia română la data de_ așa cum rezultă din certificatul nr. 2548 emis de Ambasada României la Budapesta (fila 328 dosarul primei instanțe) și petenta P. G. a dobândit cetățenia română la_ așa cum rezultă din certificatul nr. 1479 emis de aceiași ambasadă (fila 332 dosarul primei instanțe).
Raportat la înscrisurile oficiale arătate mai sus, susținerea petentelor că ele nu au renunțat niciodată la cetățenia română și nu ar fi pierdut niciodată cetățenia română nu pot fi primite.
Petentele și-au pierdut la un moment dat cetățenia română în temeiul Legii nr. 33/1939 privind dobândirea și pierderea naționalității române, în vigoare pe durata absenței din țară a acestora (art. 35 și art. 48 din Legea nr. 33/1939) și au redobândit această cetățenie prin certificatele menționate mai sus, în anul 2010. Dacă ar fi reală susținerea recurentelor că ele nu ar fi pierdut niciodată cetățenia română, nu ar mai fi fost nevoie de demersurile efectuate de acestea în vederea redobândirii acestei cetățenii.
Prin urmare, tribunalul concluzionează că la data formulării cererii de reconstituire (_ ) petentele nu aveau cetățenia română.
Potrivit art. 48 din Legea nr. 18/1991 republicată, pot face cerere de reconstituire a dreptului de proprietate numai cetățenii români, cu domiciliul în țară sau în străinătate precum și foștii cetățeni română care și-au redobândit cetățenia română.
Condiția existenței cetățeniei române la data formulării cererii de reconstituire este o condiție de fond, care trebuie îndeplinită la momentul depunerii cererii.
În cauza de față această condiție de fond nu este îndeplinită.
Constituția nerevizuită prevedea că "cetățenii străină și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor"; precum și Legea nr. 54/1998 care arată în art. 3 alin. 1 că "cetățenii străini și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor. Persoanele fizice care au cetățenie română și domiciliul în străinătate pot dobândi în România, prin acte juridice între vii și prin moștenire, terenuri de orice fel. Persoanele juridice străine nu pot dobândi terenuri în România prin actele juridice între vii sau pentru cauză de moarte";.
Odată cu revizuirea Constituției, în 2003, acest articol a fost declarat neconstituțional prin Decizia nr. 408/_ a Curții Constituționale aceasta stabilea că a doua ipoteză o reprezintă prevederea potrivit căreia cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor prin moștenire legală. Astfel exprimată, voința legiuitorului constituțional nu permite decât o interpretare univocă, ipoteza fiind de imediată aplicare, din momentul intrării în vigoare a revizuirii Constituției, respectiv numai pentru situațiile în care succesiunea în legătură cu care se exercită calitatea de moștenitori legali s-a deschis după această dată.
Prin urmare dispozițiile legale privind dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetățenii străini prin moștenire se subrogă acestei condiții ca decesul autorului după care se moștenește să se fi produs după intrarea în vigoare a revizuirii Constituției, adică după 2003.
În cauză în mod evident succesiunile după autoarele i nvocate au fost deschise demult, înainte de anul 2003.
Textul art. 48 a constituit obiect al excepției de neconstituționalitate, instanța constituțională reținând că, dispozițiile Legii nr. 18/1991 au ca scop reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestuia, în favoarea
foștilor proprietari asupra terenurilor care constituie fondul funciar al României.
Dreptul de proprietate al acestor persoane este reconstituit sau, după caz, constituit în temeiul și în condițiile legii.
În acest context, legea prevede categoriile de persoane îndreptățite a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, dispozițiile art. 48 stabilind posibilitatea de a solicita reconstituirea și pentru cetățenii români cu domiciliul în străinătate și pentru foștii cetățeni români care și-au redobândit cetățenia română, indiferent dacă și-au stabilit sau nu domiciliul în țară.
Așadar, având în vedere obiectul de reglementare a legii fondul funciar și scopul declarat al acestuia, retrocedarea către foștii proprietari sau moștenitorilor acestora a dreptului de proprietate asupra terenurilor preluate de CAP sau de către stat - reglementarea condițiilor în care operează această retrocedare, inclusiv sub aspectul persoanelor îndreptățite, constituie opțiunea legiuitorului, în acord cu politica economică a statului în această materie și cu finalitatea reparatorie a legii.
Condiționarea exercitării dreptului de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor de calitatea de cetățean român reprezintă o astfel de opțiune, care este pe deplin constituțională. Astfel, dispozițiile art. 44 alin. (2) teza a doua din Constituție, deși nu mai prevăd in terminis interdicția dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetățenii străini și apatrizi, nu o înlătură, ci doar precizează cazurile și condițiile în care aceștia pot dobândi un asemenea drept, restrângând astfel sfera de aplicare a acestei incapacități speciale. Potrivit normei constituționale, una dintre modificările de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetățenii străini sau apatrizi este moștenirea legală, ceea ce presupune că aceștia, după anul 2003, pot dobândi terenuri în condițiile dreptului comun (art. 650 și următoarele din Codul civil),
Legea nr. 18/1991 republicată, fiind o lege specială care are ca destinatari doar pe cetățenii români.
Diferența de tratament juridic (invocată de recurente) între solicitanții care au la momentul formulării cererii cetățenia română și cei care nu au avut-o la acel moment dar au dobândit-o ulterior (cum este situația de față), respectiv dintre succesiunile deschise anterior revizuirii constituției (2003) și cele deschise ulterior, are o justificare obiectivă și rezonabilă. Aceasta este concluzia care se desprinde din jurisprudența CEDO în materie, evidențiată prin Decizia de inadmisibilitate pronunțată de Curtea Europeană în cauza Helmut Merschedorf și alții împotriva Ro mâniei la data de_ .
În decizia sus menționată CEDO a avut în vedere evoluția legislativă și jurisprudențială și marja largă de apreciere proprie recunoscută statelor atunci când este vorba de mecanismele interne necesare pentru repararea prejudiciului cauzat în trecut înainte de intrarea în vigoare a Convenției.
Soluțiile pronunțate de instanțe în spețe similare, invocate de recurente cu titlu de practică judiciară relevă existența unei practici judiciare neunitare referitoare la chestiunea în discuție, practică avută în vedere și de CEDO la pronunțarea deciziei de inadmisibilitate menționată mai sus.
Respectivele soluții nu se impun a fi avute în vedere în cauza de față.
Raportat la considerentele de mai sus, reținând că la momentul formulării cererii de reconstituire (_ ) petentele nu aveau îndeplinită cerința de fond a cetățeniei române prevăzută de art. 48 din Legea nr. 18/1991, tribunalul constată că în mod corect cererea lor de reconstituire a fost invalidată.
În consecință recursul va fi respins conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentele D. Manninger G. (nasc.
R. P. B. ) și DP G. (nasc. G. T. ) ambele cu domiciliul procesual ales în B. M., str. G. C. nr. 32/1, la Cabinet Avocat V. Istvan, împotriva sentinței civile nr. 1702/_ pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus, jud. M. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi 27 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
W. D. | Ț. | D. | S. | T. A. | Sas A. |
Red.WD/_
Tred. A.S. /_ - 2 ex
J. ecător la fond: M. Sima
| ← Decizia civilă nr. 44/1. Fond funciar | Decizia civilă nr. 10/2013. Fond funciar → |
|---|
