Decizia civilă nr. 578/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
ROMANIA TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 578
Ședința publică din data de 21 mai 2013 Completul este compus din:
Președinte: DP Judecător: H. I. Judecător: C. N. C.
Grefier: H. V.
S-a luat în examinare soluționarea recursului formulat de petentul T. P.
M.
, cu domiciliul procesual ales la cab. av. Timonea A. S., situat în C. N.
, str. P-ța M. V., nr. 25-26, ap. 9, jud. C., împotriva Sentinței civile nr. 96 din_, pronunțată de Judecătoria Jibou în dos. nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit disp. art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că pricina se află la al doilea termen de judecată, precum și faptul că potrivit disp. art. 15 lit. i din Legea 146/1997, prezenta cauză este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Instanța, reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 96 din 24 ianuarie 2013 a Judecătoriei Jibou a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul T. P. M. împotriva procesului - verbal de contravenție seria CP nr. 2320390 din_ încheiat de intimatul I. de P. J. S. .
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal contestat petentul a fost sancționat cu 9 puncte de amendă contravențională în valoare de 630 lei și cu măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioada de 90 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 litera e din O.U.G. nr. 195/2002, republicata, constând în aceea că, la data de 17 octombrie 2012, petentul a fost surprins conducând pe raza localității Bârsău Mare autoturismul cu numărul de înmatriculare_ cu o viteza 107 km/h, viteză înregistrată de aparatul radar montat pe autoturismul cu numărul de înmatriculare_ .
Verificând mai întâi, in conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și de sancționare a contravenției contestat, prima instanță a reținut că acesta a fost întocmit cu
respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând nici un caz de nulitate care ar putea fi invocat din oficiu.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, prima instanță, în urma analizării probelor administrate, a reținut că petentul se face vinovat de săvârșirea faptei prevăzute de art. 102 alin. 3 litera e din O.U.G. nr. 195/2002
Astfel, in procesul-verbal contestat se face referire despre faptul că depășirea vitezei legale s-a constat cu ajutorul aparatului radar montat pe autoturismul cu numărul de înmatriculare_ (f.18). Buletinul de verificare metrologică a aparatului radar (f.15), înregistrarea video (f.21) și fotografia depusă de către intimat dovedesc situația reținuta in procesul verbal și atesta cu certitudine că aparatul radar folosit la constatarea contravenției și al cărui buletin de verificare metrologică a fost depus la dosarul cauzei este cel cu care a fost înregistrat petentul.
Cu privire la raportul dintre prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de contravenție și prezumția de nevinovăție ce operează în favoarea contravenientului, interpretarea și aplicarea acestor prezumții, dedusă din practica constată a Curții Europene a Drepturilor Omului, prima instanță a reținut că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolută, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Frantei, Hotărârea din_ ).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile
O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar nerespectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viață și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății în respectarea acestor reguli este de importanță capitală. În același timp însă, persoana sancționată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din_ ).
Având in vedere aceste principii, prima instanță a constatat că petentul, în speță, nu a dovedit prin mijloace de probă pertinente și concludente, admise de lege, că situația de fapt ar fi alta decât cea descrisă în procesul-verbal, astfel că a respins ca nefondată plângerea.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul T. P.
M., solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii plângerii și anulării procesului-verbal de contravenție.
Recursul nu a fost motivat și, deși în cererea de recurs se precizează că motivele vor fi depuse într-un memoriu separat până la primul termen de judecată,
acest memoriu nu a fost depus la dosar și nici în fața instanței petentul nu s-a prezentat pentru a le formula și expune oral.
Intimatul I. de P. J. S. nu a formulat întâmpinare. În recurs nu au fost administrate probe noi.
Deși recursul nu a fost motivat, făcând aplicarea prevederilor art.34 din OG 2/2001, care obligă instanța să verifice, sub toate aspectele, legalitatea și temeinicia procesului-verbal și care prevede expres că motivarea recursului nu este obligatorie, instanța de control judiciar va analiza sentința atacată atât sub aspectul legalității, cât și a temeiniciei sale.
În acest sens, analizând actele și lucrările dosarului și sentința recurată, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, inclusiv 304 indice 1 Cod procedură civilă, se constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele motive:
Instanța de fond a efectuat o analiză temeinică a procesului verbal atacat, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G.2/2001, analizând întâi legalitatea și ulterior temeinicia procesului verbal, pe baza materialului probator administrat în cauză.
Starea de fapt a fost corect reținută de prima instanță, în baza unui mijloc de probă indubitabil, respectiv înregistrarea video pe suport CD, care relevă cât se poate de clar că autoturismul condus de petent a fost înregistrat de aparatul radar circulând prin localitate cu viteza de 107 km/h. Această înregistrare a fost obținută printr-un mijloc tehnic omologat și verificat potrivit legii, iar măsurarea și înregistrarea vitezei de rulare a autoturismului a fost efectuată de un operator calificat. Prin urmare, instanța de recurs apreciază că organul constatator a făcut pe deplin dovada săvârșirii faptei pentru care petentul a fost sancționat, reținând așadar starea de fapt descrisă în procesul verbal și reiterată în sentința primei instanțe.
Viteza legală pentru sectorul de drum pe care circula petentul era de maxim 50 km/oră, conform art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002. Petentul a depășit acest maxim de viteză, fapta sa constituind contravenție, prevăzută și sancționată de art. 102 alin. 3, litera e OUG 195/2002 republicată.
Conform art. 102 alin. 3, litera e din OUG 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile depășirea de către conducătorul de autovehicul, cu mai mult de 50 km/h, a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
În ce privește sancțiunile aplicate, respectiv amenda în sumă de 630 lei și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, T. constată că sunt legale și au fost corect individualizate, neexistând nici un temei justificat pentru înlocuirea sau înlăturarea lor.
În baza considerentelor arătate, care completează motivarea primei instanțe,
T. apreciază că, în mod temeinic și legal plângerea contravențională a fost respinsă ca nefondată, motiv pentru care, văzând și dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. civ., va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de T. P. M., împotriva Sentinței civile nr. 96 din_ a Judecătoriei Jibou.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | |||
D. | P. | H. | I. C. N. | C. | H. V. |
Red.H.I./_
Dact.H.V./_
Jud.fond: C. I. Ex. 2.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Decizia civilă nr. 649/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 224/2013. Plângere contravențională → |
|---|
