Decizia civilă nr. 320/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date nr. 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.320
Ședința publică din 26 martie 2013
Completul compus din:
Președinte: D. | G. | , președinte secție civilă |
K. | M. | , președinte instanță |
L. | M. | , judecător |
V. | V. | , grefier |
S-a luat în examinare recursul declarat de T. V. - M. , domiciliat în L., str.Cîmpului, nr.5, jud. Mureș, împotriva sentinței civile nr.4317 din 14 noiembrie 2012 a Judecătoriei Z., pronunțată în dosar nr._, având ca obiect plângere contravenționala - Legea 15/2002.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentului-petent, av. Schlett Istvan Oliver cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 13, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că potrivit dispozițiilor art.15 lit. i) din Legea nr.146/1997, prezenta cauză este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar. De asemenea, învederează că intimatul a depus la dosar întâmpinare (f. 20-21), iar la filele 22-23 din dosar a fost depusă cerere de către recurentul-petent prin care solicită lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței.
Se comunică un exemplar din întâmpinarea depusă la dosar cu reprezentantul recurentului-petent, aceasta nesolicitând termen pentru studiu.
Nefiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Reprezentantul recurentului-petent, solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat și anularea procesului verbal de contravenție. Susține faptul că nu au fost respectate prevederile art.9 alin.3 din O.G. 15/2002 de către instanța de fond. Mai arată că procesul verbal a fost încheiat la data de_, iar fapta s-a produs la data de_, instanța de fond considerând că termenul de 30 de zile nu este un termen de prescripție fără a determina natura acesteia. Consideră că acest termen este un termen de prescripție specială sau de decădere și că nerespectarea ei atrage nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție, întrucât efectele prescripției și a decăderii sunt stingerea dreptului la acțiune. De asemenea, susține că fapta nu este tipică și că lipsește vinovăția recurentului, că procesul verbal de contravenție nu este semnat olografic de agentul constatator, în
cuprinsul acestuia făcându-se mențiunea că acesta a fost semnat prin semnătură electronică conform prev. Legii nr.455/2001, ca atare acesta este nul.
Instanța raportat la obiectul cererii și a actelor depuse la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr.4317 din 14 noiembrie 2012 a Judecătoriei Z., pronunțată în dosar nr._, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul T. V. M., împotriva procesului-verbal de contravenție seria R12 nr. 0385859 încheiat la_ de agentul constatator din cadrul C. - S. B.
/C. .
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut starea de fapt descrisă în procesul-verbal. Petentul, în calitate de utilizator, persoană fizică înscrisă în certificatul de înmatriculare, în sensul art. 1 alin.1 lit.
din O.G. 15/2002, a circulat în rețeaua de drumuri publice naționale fără a deține rovinietă valabilă pentru vehiculul categoria A - autoturism nr._ . Responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului, conform art. 7 din O.G. 15/2002.
Petentul pretinde că autovehiculul a fost vândut anterior, dar vânzarea nu a fost înscrisă în Registrul Auto, la momentul săvârșirii faptei contravenționale și nu este opozabilă terților. De aceea, legea prevede că responsabilitatea săvârșirii contravenției revine persoanelor înscrise ca utilizatori în certificatul de înmatriculare. Așa fiind, concluzia legală este că petentul nu și-a respectat obligația legală de a plăti tariful de utilizare a drumurilor și a achiziționa rovinieta corespunzătoare.
Motivele invocate de petent cu privire la nelegalitatea încheierii procesului- verbal sunt apte să conducă la anularea acestuia numai dacă petentul dovedește că a suferit o vătămare care nu poate fi înlăturată în alt mod, potrivit art. 105 alin.2 teza I Cod procedură civilă aplicabil în baza art. 47 din O.G. 2/2001, în acest sens fiind și Decizia în interesul legii nr. XXII din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Potrivit art. 9 alin. 2 și 3 din O.G. 15/2002, începând cu data de 1 august 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. În astfel de cazuri, procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini.
Constatarea contravenției, în cazul de față, a fost efectuată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și
control al rovinietei - SIEGMCR. Proba la dosar se face cu imaginile înregistrate (f.17).
Conform art. 9 alin.3 teza a II-a din O.G. 15/2002, într-adevăr, procesul- verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin.1, dar acest termen legal nu este un termen de prescripție, ci un termen în care legiuitorul a prezumat că, în situația în care făptuitorul este depistat săvârșind aceeași contravenție, contravenția este una singură săvârșită în formă continuată, nemaifiind necesar să se încheie alte procese-verbale de contravenție. Prescripția aplicării sancțiunii este în continuare supusă termenului general de 6 luni de la data constatării faptei prevăzut de O.G. 2/2001.
Semnătura materială a agentului constatator este înlocuită de semnătura electronică a acestuia, în înțelesul Legii nr. 455/2001, având aceleași efecte prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Semnătura agentului constatator pe procesul-verbal de contravenție este o semnătură privată depusă pe un act administrativ, care are putere doveditoare până la proba contrarie inclusiv în ceea ce privește constatările personale ale agentului, fără a fi necesară înscrierea în fals. Înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată, conform art. 5 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică. Condițiile legale ale semnăturii sunt atestate prin "certificat calificat"; (f.11) eliberat în conformitate cu dispozițiile art. 4 pct.12 raportat la art. 18 și art. 20 din Legea nr. 455/2001.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen petentul solicitând anularea sentinței atacate și admiterea plângerii contravenționale pentru următoarele motive :
Procesul verbal a fost întocmit la data de_, iar fapta s-a produs la data de_, prin urmare a trecut mai bine de două luni de la data constatării faptei prin mijloacele video până la data trimiterii procesului verbal.
Prima instanță a considerat că termenul de 30 de zile nu este un termen de prescripție fără a determina natura acesteia. Consideră în continuare că acest termen este fie un termen de prescripție specială, fie un termen de decădere. Oricare ar fi natura ei, cert este că nerespectarea ei atrage nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție, deoarece efectele prescripției și a decăderii sunt aceleași și anume stingerea dreptului la acțiune.
Un alt argument care trebuie luat în vedere este faptul că, după părerea petentului, prevederea este un imperativă, și nu supletiva, prin urmare, sancțiunea nerespectării ei trebuie să fie nulitatea absolută.
De altfel, inclusiv Guvernul României consideră că termenul stabilit de art. 9 alin. 3 este un termen de prescripție. Acesta a formulat un Punct de vedere, conform art. 111 alin. 1 din Constituția României la modificările aduse O.G.
15/2002 prin Legea 144/2012,în care menționează expresis verbis că termenul inițial propus, și anume cel de 3 zile pentru constatarea contravenției este mult prea scurt și "ar putea determina anularea actului de constatare a contravenției prin intervenția prescripției aplicării sancțiunii".
Totodată fapta nu este tipică și lipsește vinovăția recurentului.
Pentru a fi considerat utilizator din perspectiva O.G. 15/2002, persoanele fizice/juridice trebuie să îndeplinească două condiții:
Să figureze în certificatul de înmatriculare al autoturismului în cauză;
Să aibă în proprietate autoturismul sau să îl folosească pe baza unui alt
titlu .
În situația recurentului, a doua condiție nu este îndeplinită, deoarece acesta
a înstrăinat autoturismul prin contractul de vânzare-cumpărare, prin urmare, nu are calitatea de utilizator în sensul legii și drept urmare, nu era obligat să achite rovinieta.
Chiar dacă ar admite prin absurd că fapta este tipică, consideră că lipsește vinovăția acestuia, drept urmare, nu se poate vorbi de existența unei contravenții.
Ca urmare a încheierii contractului de vânzare cumpărare care a avut ca obiect autoturismul, recurentul a predat toate documentele și cheile cumpărătorului, iar acesta din urmă avea obligația legală de a se deplasa la RAR și a efectua transcrierea autovehiculului, potrivit art. 11 alin. 4 din O.U.G. 195/2002:
Din moment ce cumpărătorul nu a respectat obligația legală de a transcrie autoturismul, consideră că este greșit și imoral ca să plătească recurentul pentru culpa cumpărătorului, din moment ce el și-a îndeplinit toate obligațiile legale.
Vătămarea suferită este evidentă, și anume obligarea la plata unei contravenții pentru care nu se face vinovat iar această vătămare s-ar putea înlătura numai prin anularea actului.
După cum se poate observa, procesul verbal de contravenție nu este semnat olografic de agentul constatator, menționându-se în cuprinsul ei, că acesta este semnată prin semnătură electronică conform prevederilor Legii nr. 455/2001.
Ori, din punctul lor de vedere, reiese foarte clar, tocmai din textul citat, că numai și numai înscrisul în formă electronică căruia este atașat semnătura electronică este asimilat înscrisului sub semnătură privată.
Dacă legiuitorul ar fi vrut ca semnătura electronică să fie asimilată semnăturii olografe și pe documentele pe suport hârtie, art. 5 din Lege ar fi sunat în felul următor: Înscrisul căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică...., este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată. " Diferența ar fi fost că nu s-ar fi menționat felul înscrisului (electronic sau olograf). Consideră că, numai în acest fel o semnătură electronică pe un document tipărit ar fi putut fi considerat valabil semnat.
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea recursului formulat apreciind hotărârea instanței de fond ca legală și temeinică,iar susținerile recurentului sunt nefondate
Părțile nu au solicitat administrarea altor probe în recurs .
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, inclusiv 304 indice 1 Cod procedură civilă,T. reține următoarele :
Prin procesul-verbal încheiat la_ de C. - S. B. /C., s-a aplicat amenda de 250 lei contravenientului T. V. M. pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 8 alin.1 din O.G. 15/2002, constând în aceea că, la data de_, ora 11,04, pe DN 1F la km 49+900, loc. Zimbor, jud. Sălaj, a circulat fără a deține rovinieta valabilă pentru vehiculul categoria A nr._ .
În mod judicios judecătorul fondului a reținut că termenul de 30 de zile prevăzut de legiuitor pentru întocmirea și comunicarea procesului verbal conform art. 9 alin.3 teza a II-a din O.G. 15/2002 nu este un termen de prescripție, ci un termen în care legiuitorul a prezumat că, în situația în care făptuitorul este depistat săvârșind aceeași contravenție, contravenția este una singură săvârșită în formă continuată, nemaifiind necesar să se încheie alte procese-verbale de contravenție.
Pentru ca termenul prevăzut de textul legal susmenționat să fie unul de prescripție sau de decădere acest aspect trebuia să fie menționat expres în textul legal invocat.
În lipsa unei prevederi exprese, derogatorii, de la dispozițiile comune prescripția aplicării sancțiunii este în continuare supusă termenului general de 6 luni de la data constatării faptei ,conform prevederilor O.G. 2/2001.
Nu se susțin nici afirmațiile recurentului potrivit căruia fapta nu ar fi una tipică și ar lipsi vinovăția recurentului,care nu poate fi considerat utilizator din perspectiva OG 15/2002 întrucât ar fi înstrăinat anterior autoturismul, în condițiile în care la data săvârșirea contravenției reținute în sarcina acestuia, petentul figura înscris ca proprietar în certificatul de înmatriculare al autoturismului_ .
Actul de vânzare cumpărare depus de petent în scop probator (f.6) este un înscris sub semnătură privată care a dobândit dată certă ulterior comunicării către petent a procesului verbal de contravenție contestat. Astfel procesul verbal a fost încheiat la data de_ ,Certificatul de atestare fiscală este emis la data de_ iar plângerea contravențională este expediată prin poștă la data de_ .
Cel de-al treilea motiv de recurs vizând lipsa semnăturii de pe procesul verbal de contravenție de asemenea nu se susține în condițiile în care așa cum justificat a reținut judecătorul fondului semnătura materială a agentului constatator este înlocuită de semnătura electronică a acestuia, în înțelesul Legii nr. 455/2001, având aceleași efecte prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Semnătura agentului constatator pe procesul-verbal de contravenție este o semnătură privată depusă pe un act administrativ, care are putere doveditoare până la proba contrarie inclusiv în ceea ce privește constatările personale ale agentului, fără a fi necesară înscrierea în fals. Înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată, conform art. 5 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică. Condițiile legale ale semnăturii sunt atestate prin "certificat
calificat";
eliberat în conformitate cu dispozițiile art. 4 pct.12 raportat la art. 18 și art. 20 din Legea nr. 455/2001.
Față de cele arătate, de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc civ. sau alte motive de ordine publică, instanța de control judiciar va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I, D E CI D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de T. V. M., împotriva sentinței civile nr.4317 din 14 noiembrie 2012 a Judecătoriei Z. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 martie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
D. G. K. M. L. M. V. V.
În concediu de odihnă Semnează vicepreședinte
Red.LM/ _
Dact.VV/_ /2ex.
Jud.fond: P. C.R.
| ← Decizia civilă nr. 835/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 649/2013. Plângere contravențională → |
|---|
