Decizia civilă nr. 587/2013. Contestaţie la executare

RO M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr. _

Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

DECIZIA CIVILĂ NR. 587/R/_

Ședința publică din data de 23 mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. -A. C.

JUDECĂTOR: C. -V. B. JUDECĂTOR: O. R. G. GREFIE: D. B.

S-a luat spre examinare recursul promovat de recurenta D.

L. împotriva civile nr. 74 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Huedin privind și pe intimatul A. I., având ca obiect contestație la executare.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta personal, pentru aceasta, reprezentantul său, avocat Cherteș Dan S., cu împuternicire avocațială de reprezentare depusă la dosar (f.17), pentru intimat, în substituirea reprezentantului acestuia, avocat Ionel M., avocat M. Feier, cu delegație de substituire depusă la dosar (f.18), lipsă fiind intimatul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, tribunalul constată că în data de_ recurenta a înregistrat la dosar dovada achitări taxei judiciare de timbru de 97 lei și timbru judiciar de 3 lei, cuantum stabilit de instanță cu ocazia pregătiri primului termen de judecată (f.13), astfel, recursul este declarat în termen, motivat, comunicat și legal timbrat.

În data de_ intimatul a înregistrat la dosar întâmpinare în recurs (f.13-

16).

T. ul comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantului recurentei. Se depun la dosar un set de fotografii în probațiune (f.19-21), după care,

reprezentanți prezenți ai părților arată că nu mai au de formulat alte cereri în probațiune.

Nemaifind alte cereri de formulat și excepți de invocat, tribunalul în conformitate cu dispozițile art 150 C.pr.civ. declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul pe recurs.

Reprezentantul recurentei, avocat Cherteș Dan S., solicită instanței admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, pentru motivele invocate, fără cheltuieli de judecată în recurs.

Reprezentanta intimatului, avocat M. Feier, depune la dosar chitanțele de la filele 22, 23, reprezentând onorariu avocațial, solicitând instanței respingerea recursului pentru motivele invocate în întâmpinare pe care o susține în integralitate, cu cheltuieli de judecată.

T. ul reține cauza spre soluționare.

T. UL

Prin sentința civilă nr. 74 din_ pronunțată în dosar nr._ Judecătoria Huedin a admis contestația la executare formulată de contestatorul A.

I. în contradictoriu cu intimata D. L. .

A anulat toate formele de executare întocmite în dos. execuțional nr.1054/2012 al BEJ Stolnean Romeo M. .

A respins ca neîntemeiată cererea formulată de executorul judecătoresc Stolnean Romeo M. de a obliga contestatorul la plata sumei de 74 lei reprezentând contravaloarea multiplicării, numerotării și expedierii dosarului execuțional.

A obligat intimata la plata sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:

Art. 372 C.pr.civ. prevede că executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al uni alt înscris care potrivit legii constituie titlu executoriu.

Art. 373 al. 2 C.pr.civ. prevede că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, iar la al. 3 se arată că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite (…).

În cauză, la data de_ s-a pronunțat de către Judecătoria Huedin SC 1010/2012 în dos. nr._ având ca obiect grănițuire, prin care s-a stabilit limita de proprietate dintre imobilul proprietatea pârâtei D. L. și cel proprietatea reclamantului A. I., s-a dispus obligarea pârâtei să efectueze lucrările necesare readucerii zidului despărțitor din piatră dintre cele două imobile la poziția inițială și a fost obligată pârâta să suporte jumătate din cheltuielile de grănițuire dintre cele două imobile și la plata către reclamant a sumei de 1666,25 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. (f. 15-18).

Hotărârea judecătorească a fost învestită cu formulă executorie de Judecătoria Huedin, constituind așadar titlu executoriu conf. art 372 C.pr.civ.

La data de_ prin Încheierea civilă nr. 7341/CC/2012 a Judecătoriei Cluj-Napoca s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de SC 1010/2012 pron. în dos. nr._ al Judeăctoriei Huedin. (f. 49).

Or, conf art 3731C.pr.civ. cererea de executare silită însoțită de titlul executoriu se depune la executorul judecătoresc dacă legea nu prevede altfel. Acesta va solicita instanței de executare încuviințarea executării silite.

Coroborând dispozițiile acestui articol, cu cele ale art. 373 al.2 și 3 C.pr.civ., având în vedere că acțiunea în grănițuire este o acțiune imobiliară, imobilele în litigiu fiind situate în sat N. u, com Gârbău, care se afla în circumscripția Judecătoriei Huedin, rezultă că instanța de executare este Judecătoria Huedin și nu Judecătoria Cluj-Napoca.

Este adevărat că executorul judecătoresc avea competența de a pune în executare titlul executoriu, însă acesta era ținut să solicite instanței competente încuviințare executării silite.

Rezultă că în mod greșit executorul judecătoresc s-a adresat Judecătoriei Cluj-Napoca cu cererea de încuviințare a executării silite, iar încheierea de încuviințare a executării pronunțată de o instanță necompetentă teritorial este una nelegală, câtă vreme competența teritorială în materie de executare silită este una absolută.

Prin urmare, rezultă că toate actele de executare efectuate ca urmare a încheierii de încuviințare a executării silite sunt nelegale la rândul lor, astfel că prezenta contestație la executare este întemeiată, astfel a fost admisă și instanța a dispus anularea tuturor formelor de executare silită efectuate în dos execuțional nr.1054/2012 al BEJ Stolnean Romeo M. .

Având în vedere această soluție, câtă vreme toată executarea silită este nulă, instanța de fond nu a mai analizat si celelalte aspecte invocate de contestator prin contestația la executare, respectiv de intimată prin întâmpinare, acest demers fiind cu totul inutil, câtă vreme instanța a dispus anularea executării silite deoarece aceasta a fost începută în mod nelegal, încuviințarea executării silite fiind dispusă de o instanță necompetentă teritorial.

În baza art 274 C.pr.civ. instanța a obliga intimata la plata sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat cf. înscrisului de la fila 88.

În ceea ce privește cererea formulată de executorul judecătoresc, f. 11, de a obliga contestatorul la plata sumei de 74 lei reprezentând contravaloarea multiplicării, numerotării și expedierii dos. execuțional, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată. În primul rând este dreptul oricărei persoane împotriva căreia s-a început executare silită de a formula contestație la executare prin care să invoce neregulile ivite pe parcursul executării, iar în al doilea rând obligația executorului judecătoresc de a transmite dosarul execuțional instanței învestită cu o contestație la executare este una legală, corelativă obligației instanței de a solicita dosarul de executare, conf. dispoz. art. 402 al.1 C.pr.civ.

Împotriva sentinței menționate a formulat în termen legal recurs D.

L. solicitând admiterea acestuia, în principal casarea hotărârii în totalitate și să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, respectiv Judecătoria Huedin, având în vedere că instanța nu a intrat în cercetarea fondului.

În subsidiar, modificarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul respingerii contestației ta executare, ca nefondatâ și acordarea cheltuielilor de judecată din fond.

În motivare, a arătat că în principal solicitarea este de a casa hotărârea în totalitate și de a dispune trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, respectiv Judecătoria Huedin, având în vedere că instanța nu a intrat în cercetarea fondului.

Instanța de fond, deși a fost învestită cu soluționarea unei contestații în anulare fundamentată pe motive de fond, contestație care a și fost precizată de 2 ori la rând pe parcursul celor trei termene, ultima dată inclusiv la termenul la care instanța a acordat cuvântul în dezbateri, aceasta s-a pronunțat în soluționarea contestației prin admiterea unei excepții care nu a fost invocată de contestator nici prin acțiunea inițială, nici prin precizările ulterioare, ci a fost susținută doar oral, fără a fi de fapt pusă în discuție de instanță ca excepție.

Astfel, contestatorul intimat a susținut pentru prima dată oral, în dezbateri, astfel cum reține atât încheierea din_, precum și în sentința civilă .nr. 74/_ la pag. 2, paragraf 6, că instanța care trebuia să dispună încuviințarea executării, respectiv instanța de executare ar fi fost Judecătoria Huedin, nu Judecătoria Cluj- Napoca, care, în fapt, a încuviințat executarea.

În mare, pentru aceste motive, instanța de fond a admis contestația, ne mai analizând cele invocate pe fond de contestator. Admițând contestația, instanța de fond a admis o excepție, respectiv excepția necompetenței teritoriale de ordine publică (raportat la competența teritorială exclusivă - a se vedea art. 159,159 ind. 1 Cpr.civ.).

Cu toate acestea, instanța de fond în admiterea acestei excepții, dincolo de faptul că nu a pus-o și în discuția părții adverse, a ignorat prevederile art. 159 ind.

1 alin. 2 Cpr.civ. care rețin că: "Necompetența materiala și teritoriala de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului."

Cum, conform art. 159 pct. 3 necompetența teritorială exclusivă este o necompetența teritorială de ordine publică, aceasta putea fi admisă a fi invocată până înainte de începerea dezbaterilor. Or, așa cum lesne se observă, apărătorul contestatorului intimat a ales să o invoce doar la cuvântul în dezbateri. Or, conform textului legal acest moment este tardiv iar instanța de fond trebuia să ia în discuție excepția doar pentru a o respinge ca tardiv invocată, trecând ulterior la analizarea fondului contestației.

Având în vedere că se discută de instanțe egale în grad, respectiv de instanțe (judecătorii) din același județ, nu vede care ar fi vătămarea pe care contestatorul intimat ar putea-o dovedi ca făcând necesară anularea întregii executări. De altfel, art. 105 Cpr.civ. arată că: " Actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor." Or, noi considerăm că nu poate fi evidențiată nici o astfel de vătămare, contestatorul intimat invocând doar textele legale încălcate, fără a arăta în ce constă vătămarea

cauzată de încuviințarea executării silite de Judecătoria Cluj-Napoca și nu de Judecătoria Huedin.

Prin urmare, consideră că instanța a admis excepția atât tardiv, cât și fără a analiza dacă încălcarea invocată a vătămat în vreun fel contestatorul intimat. Mai mult, în graba de a admite contestația a omis să anuleze și încheierea de încuviințare a executării silite, motiv pentru care, dacă s-ar menține hotărârea acestei instanțe, s-ar putea, teoretic, ca în baza aceleiași încheieri, actele de executare să fie refăcute.

În subsidiar, arată că prin hotărârea civilă de care contestatorul intimat a făcut vorbire, respectiv SC nr.1010/2012 a Judecătoriei Huedin, pronunțată în dos. civ. nr._, s-a dispus, la solicitarea reclamantului, adică prezentul contestator-intimat, grănițuirea a două fonduri învecinate, stabilind limita de proprietate dintre acestea.

Deși hotărârea a rămas definitivă și irevocabilă la începutul lunii august, 2012, prin neapelare de niciuna dintre părți, contestatorul intimat nu a dorit de bună voie să înceapă demersurile pentru grănituirea celor două proprietăți prin baterea de țăruși și delimitarea acestora prin semne exterioare de către expertul care a efectuat în cauză expertiza.

Printre altele, deși s-a stabilit irevocabil că porțiunea din spatele casei intimatei pe o distanță de 90 cm de la zidul casei spre proprietatea contestatorului este pe proprietatea intimatei, la momentul la care aceasta a dorit să își închidă aerisirea de la baie care se află exact pe acel perete, dorind să intre pe acea porțiune de teren, a fost amenințată de soția contestatorului că nu are voie să intre pe acea porțiune de teren, respectiv: "să vadă ea cine intră acolo".

Pentru acest motiv intimata s-a adresat Poliției comunei Gârbău (a se vedea adresa din anexa i la întâmpinarea la contestație), care, după cum apare notat de agent pe adresa intimatei, ca organ competent al Statului, i-a indicat să se adreseze

"la executorul judecătoresc pentru punerea în executare a sentinței". Aceasta este una dintre probele din care reiese că dl A. nu a înțeles să pună în practică de bună voie ceea ce instanța a consfințit prin hotărâre în mod irevocabil

A susține că pârâtul dintr-un proces de grănițuire nu are dreptul să ceară delimitarea celor două proprietăți prin intermediul executorului judecătoresc și că acest lucru poate fi solicitat doar de reclamant, contravine principiilor de drept elementare. Astfel, e lipsită de eficacitate o asemenea hotărâre de grănițuire dacă reliefarea ei în teren, prin grănituirea efectivă a celor două loturi ar rămâne la discreția unuia dintre vecini.

După cum s-a reținut și în practica judiciară, pe care am anexat-o la întâmpinarea depusă la dosarul de fond (anexa 2): "în teoria și practica judiciară s- au conturat două tipuri de acțiune în grănițuire și anume acțiunea în grănițuire prin care se tinde spre stabilirea liniei de hotar prin semne exterioare vizibile, atunci când nu exista un aliniament cert al liniei de hotar_ în cazul primului tip de acțiune în grănițuire, părțile au, într-adevăr, calitate procesuală dublă, de reclamanți și pârâți (asemenea părților din cadrul unui proces de partaj), ei fiind proprietarii unor terenuri limitrofe și având același drept la grănițuire recunoscut de art. 584 Cod Civil, norma de drept substanțial având o asemenea consecință în plan procesual1"

Prin urmare, oricare dintre aceste părți (și în speță este exact aceeași situație), poate solicita grănițuirea apelând la ajutorul unui executor judecătoresc.

Contestatorul intimat nu a justificat pertinent și de altfel este eronată susținerea că o astfel de obligație nu ar putea fi pusă în executare pe calea executării silite. Aceasta ar însemna că nici el nu poate să apeleze la acest ajutor statal, ceea ce ne îndoim că a intenționat să susțină.

Cât privește suma care reprezintă costul executării silite a grănițuirii, aceasta poate fi verificată de instanță dacă a fost stabilită corect de către executor conform normelor care guvernează această materie. Oricum, textul de la art. 274 alin. 3 C.pr.civ. nu are nici o incidență în cauză, decât la momentul obligării părții în culpă la plata cheltuielilor într-un cadru procesual ca acesta.

În drept a invocat dispozițiile art. 105, art. 159, art. 159 ind. 1, art, 299, art.

402 alin. 2, art. 315 Cpr.civ.

Prin întâmpinarea formulată de intimatul A. I. , a solicitat respingerea recursului cu consecința menținerii sentinței civile nr. 74/2013 pronunțata la data de 29 ianuarie 2013 ca temeinica si legala, cu cheltuieli de judecata si in recurs.

În drept a invocat dispozițiile art. 115 C. proc. Civ., art. 274 C. Pr. Civ.

Analizând recursul promovat în cauză prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, precum și a dispozițiilor legale incidente în materie, tribunalul reține următoarele:

Critica recurentei că instanța de fond s-a pronunțat pe excepția necompetenței teritoriale, fără a o pune în discuția părților și fără a cerceta fondul cauzei, este neîntemeiată.

Necompetența teritorială a fost supusă analizei instanței de fond, de către contestator, ca motiv de anulare a actelor de executare silită întocmite în dosarul execuțional nr.1054/2012 al BEJ Stolnean Romeo M., în sensul că încuviințarea executării silite nu a fost dată de instanța de executare și în consecință actele de executarea silită sunt nelegale.Ca atare și prima instanță a analizat acest aspect ca și motiv al contestației la executare și nu ca pe o excepție în sensul dispozițiilor art.137 cod pr.civilă potrivit cărora "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte,cercetarea în fond a pricinii";.Așa fiind, disp.art.159 și art.159 ind.1 cod pr.civilă nici nu își găsesc aplicabilitatea în cauză, instanța de fond neavând nici un motiv să rețină incidența acestor dispoziții legale.

Nu poate fi primită nici afirmația recurentei că instanța de fond admițând contestația la executare a admis excepția necompetenței teritoriale.Pe de o parte, potrivit art.158 al.1 și al.3 cod pr.civilă dacă se admite excepția de necompetență teritorială soluția care se pronunță constă în arătarea instanței competente și declinarea soluționării cauzei în favoarea acesteia, și nu admiterea contestației la executare cum a pronunțat prima instanță, iar pe de altă parte, excepția de necompetență teritorială nu a vizat contestația la executare formulată.

Contrar susținerilor recurentei, prima instanță a analizat contestația la executare prin prisma motivelor invocate și a apreciat, în mod corect, temeinicia acesteia cu consecința anulării tuturor formelor de executare silită întocmite în dosarul execuțional nr.1054/2012 al BEJ Stolnean Romeo M. .

Așa cum prevede art.373 ind.1 cod pr.civilă executarea silită nu poate fi demarată decât cu încuviințarea instanței de executare care potrivit art.373 al.2 cod pr.civilă este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.Câtă vreme, în speță, încuviințarea executării silite nu a fost dată de instanța de executare, actele de executare silită sunt, la rândul lor, nelegale, fiind întocmite fără a exista, de fapt, o încuviințare din partea instanței expres prevăzută de lege.În mod corect, instanța de fond nu a mai analizat și celelalte aspecte invocate de contestator prin contestația la executare și de recurenta-intimată prin întâmpinare, executarea silită fiind nulă în ansamblul ei pentru neîndeplinirea unei condiții prealabile obligatorie, aceea a încuviințării acesteia de către instanța de executare competentă.Pentru identitate de rațiune, este de prisos analizarea motivelor de recurs invocate în subsidiar de recurentă referitoare la dispozițiile susceptibile de executare silită cuprinse în titlul executoriu.

În virtutea considerentelor de fapt și de drept invocate, constatând legală și temeinică sentința civilă recurată, în tem.art.312 cod pr.civilă tribunalul va respinge recursul declarat de recurenta D. L. împotriva sentinței civile nr. 74 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Huedin, pe care o menține în totul.

În tem.art.274 cod pr.civilă tribunalul va obliga recurenta să plătească intimatului A. I. suma de 1200 lei cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta D. L. împotriva sentinței civile nr. 74 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Huedin, pe care o menține în totul.

Obligă recurenta să plătească intimatului A. I. suma de 1200 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE,

C. -A. C.

JUDECĂTOR,

C. -V. B.

JUDECĂTOR,

O. R. G.

GREFIER,

D. B.

Red.C.C./Tehn.D.B.

_

Judecător fond: V. P. a P. 2 ex.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 587/2013. Contestaţie la executare