Decizia civilă nr. 589/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 589/A/2013
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE O. -C. T.
Judecător A. -F. D. Grefier L. M.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra apelului promovat de apelant C.
A., apelant C. M. împotriva sentinței civile nr. 1643/_, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei D., privind și pe intimat P. A., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că dezbaterea asupra apelului a avut loc în ședința publică din_, când părțile prezente au pus concluzii, conform încheierii de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Reține că, prin sentința civilă nr. 1643/_, Judecătoria Dej a admis acțiunea civilă modificată și întregită formulată de reclamanta P. A. împotriva pârâților C. A., C. M. și în consecință, a stabilit linia de demarcație mejdia între proprietatea reclamantei situată în Jichișul de Jos nr.79 compusă din casă de locuit cu 2 camere, bucătărie, anexe gospodărești constând din grajd cu șură, curte și grădină în suprafață de 1100 mp.,raportat la proprietatea pârâților situată în Jichișul de Jos nr.80 județ Cluj, astfel cum a fost stabilită prin Raportul de expertiză efectuat în cauză, respectiv gardul despărțitor dintre cele două proprietăți este linia dintre punctele A-B din anexa 1 și obligă pârâții la respectarea dreptului de proprietate și a pașnicei folosințe .
A obligat pârâții la deplasarea pe cheltuiala acestora a gardului executat din stâlpi din lemn pe vechiul amplasament, construcția cu caracter de bucătărie de vară, construcția cu caracter de lemnărie pe proprietatea acestora, obligarea pârâților la dirijarea apelor pluviale și a celor rezultate din topirea zăpezii pe proprietatea pârâților, obligarea pârâților la deversarea apelor reziduale menajere în cadrul imobilului proprietatea acestora.
A obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 1655,375 lei reprezentând cheltuieli de judecată (taxă timbru, onorariu avocațial, onorariu expert).
Analizând probele dosarului instanța a reținut următoarele:
Reclamanta P. A. este proprietara extratabulară asupra imobilului situat în Jichișul de Jos nr.79(f.10), compus din casă de locuit cu două camere, bucătărie, anexe gospodărești constând din grajd și șură, curte și grădină așa cum rezultă din Certificatul de moștenitor nr.20/1997 (f.8) din care rezultă că după Peșteșan P. și Peșteșan M. moștenitoare este P. A. fiică în cota de 1/1 parte, având aceiași calitate și raportat la terenurile agricole din Titlul de proprietate 28847/789 din_ (f.6) în acord cu certificatul suplimentar de moștenitor nr.130/1998(f.9). Pârâții C.
A. și C. M. sunt vecini cu proprietatea reclamantei, proprietatea acestora fiind situată în Jichișul de Jos nr.80. Între părți există neînțelegeri privind mejdia, reclamanta arătând că pârâții au mutat gardul executat din stâlpi de lemn, de la locul unde era in țial amplasat, pe terenul proprietatea reclamantei, astfel că, nu
poate intra pentru curățire sau pentru reparații la imobilele proprietatea sa, afectându-i-se dreptul de proprietate. De asemenea mai arată că apele menajere ale pârâților sunt aruncate pe peretele casei sale și pe peretele grajdului, apele pluviale curg pe imobilele proprietatea sa, iar prin manoperele lor pârâții dirijează apele pe proprietatea sa deși există șanț pentru scurgere. În cauză au fost audiați martori astfel din declarația martorului de la fila 63, rezultă că martorul știe gardul de mai mulți ani, știe că la stradă distranța este de cca. 1 metru, iar în măsură ce se îndepărtează de la stradă distanța tot scade, arată că pârâții au intrat pe terenul reclamantei prin urmare gardul nu urmează o linie dreaptă și de abia se poate intra în spatele construcției reclamantei, înainte se putea intra fiind o distanță la fel ca la drum. Arată că până să intervină aceste neînțelgeri privind mejdia atât reclamanta cât și pârâții aveau distanța de la gard până în construcții de 1 metru, arată că prin șanțuri curge apa de pe terenul pârâților pe terenul reclamantei. Din declarația martorului (f.104), rezultă că în urmă cu câțiva ani martorul a lucrat la familia pârâților la un duș de vară unde au turnat o placă din beton iar distanța dintre placa de beton și gard era de 50 cm.,se putea trece cu roaba pe acolo iar în vară a fost împreună cu colegul său să vadă care este situația fiind într-o plimbare și a văzut că distanța este aceeași neschimbată, martorul a cărui declarație se află la fila 105 arată că împreună cu colegul său celălalt martor au turnat o placă de beton la un duș de baie afară în anul 2002 și știe că de la placa de beton până la gard era o distranță de 1 metru și jumătate, în urmă cu o săptămână a fost pe acolo și a văzut că mai sunt doar 30 cm distanță iar pârâta i-a spus că reclamanta a intrat cu gardul, martorul mai arată că atunci putea trece cu roaba pe acolo dar acum nu se mai poate. Știe că atunci își terminase de făcut o afumătoare și la aceiași distanță era de gard de 1 metru jumătate. Reclamanta are acolo o copertină să nu se poată vedea în curte, martorul arată că acolo unde a pus placa de beton în dreptul ei era cazanul de țuică a reclamantei iar până la gard era tot un metru jumătate iar în prezent de la cazan și până la gard sunt chiar 80 cm. Din declarația martorului de la fila 106 reiese că, a fost la fața locului din partea Consiliului Local Jichiș și a văzut că este același gard pe care-l știa nu cunoaște să fi fost mutat gardul, este un gard bătrânesc cum se fac la țară care poate nu merge chiar drept. Știe că lângă gard pârâții au magazie de lemne dar și reclamanta are cazan de țuc ădar nu știe la ce distranță. Știe că acum un an sau un an jumătate apa de pe magazia de lemne a pârâților cădea pe gard și stropea peretele reclamantei, pe urmă a aflat că pârâta și-a tăiat din streașină dar martorul nu știe iar când a fost acolo între părți nu se discuta să mute gardul sau nu. În cauză au fost luate interogatorii părților(f.44-49). De asemenea s-a efectuat un Raport de expertiză(f.120) din care rezhultă că reclamanta P. aurelia deține un imobil situat în Jichișul de Jos nr.79 compus din casă, grajd, șură, curte, grădină, în suprafață de 1100 mp.,terenul a fost acordat în baza titlului de propreitate 28847/789 din_, categoria de folosință » curți, construcții » tarlaua I.15, parcela 6 în suprafața de 400 mp.cu vecinătățile N- Peștean I, E. C. A, S- drum, V-Zanc M iar cetagoria de folosință arabil, tarla I.15, parcela 6 suprafața 700 mp.,cu vecinătățile N-Peștean I, E-C. A, S-drum, V-Zanc
M. La vest de propreitatea reclamantei se află imobilul pârâților C. situat în Jichișul de Jos nr.80, înscris în CF 651 Jichișul de Jos n r.top.298 casă curte, în suprafata de 601 mp.,nr.top.299/1 grădină în suprafață de 951 mp.,nr.top.300/1 grădină în suprafață de 448 mp. Conform planului de situație privind construcția unei șuri și grajd eliberat de Consiliul P. ular al Municipiului D. -S. de Arhitectură și S. atizare din 1983 între construcția aprobată și gardul despărțitor dintre reclamantă și pârâți era distanța de 1 metru iar gardul despărțitor era drept fără inflexiuni. În urma măsurătorilor efectuate pe teren a rezultat că reclamanta
P. A. deține o suprafață faptică de 1082 mp., față de scripticul de 1100 mp., deci un minus de 18 mp. În urma expertizei s-a concluzionat că pârâții și-au construit anexe, construcții din lemn fără fundații, respectiv bucătărie de vară, baie, afumătoare, construcții lipite de gardul despăritor care-l au cu reclamanții în așa fel ca acestea au deranjat gardul pe o lungime de 25 ml, micșorând suprafața acestora cu 0,5 ml în detrimentul reclamantei. Construcțiile deținute de reclamantă nu mai au până la gardul despărțitor decât distanța de 0,5 ml, față de 1 ml, cât era
specificat în planul de situație emis de Consiliul P. ular D. în anul 1983. Se mai arată că gardul despărțtor dintre cele două proprietăți este linia dintre punctele A-B din anexa nr.1 conform copiei din harta Vatra satului Jichișul de Jos(f.122).
Având în vedere cele arătate, instanța a admis acțiunea civilă modificată și întregită formulată de reclamanta P. A. împotriva pârâților C. A., C. M. și în consecință, va stabili linia de demarcație mejdia între proprietatea reclamantei situată în Jichișul de Jos nr.79 compusă din casă de locuit cu 2 camere, bucătărie, anexe gospodărești constând din grajd cu șură, curte și grădină în suprafață de 1100 mp., raportat la proprietatea pârâților situată în Jichișul de Jos nr.80 județ Cluj, astfel cum a fost stabilită prin Raportul de expertiză efectuat în cauză, respectiv gardul despărțitor dintre cele două proprietăți este linia dintre punctele A-B din anexa 1 și a obligat pârâții la respectarea dreptului de proprietate și a pașnicei folosințe .
A obligat pârâții la deplasarea pe cheltuiala acestora a gardului executat din stâlpi din lemn pe vechiul amplasament, construcția cu caracter de bucătărie de vară, construcția cu caracter de lemnărie pe proprietatea acestora, la dirijarea apelor pluviale și a celor rezultate din topirea zăpezii pe proprietatea pârâților, și la deversarea apelor reziduale menajere în cadrul imobilului proprietatea acestora urmând să plătească reclamantei suma de 1655,375 lei reprezentând cheltuieli de judecată(taxă timbru, onorariu avocațial, onorariu expert).
Impotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții C. A. și C. M., solicitând în principal admiterea apelului, desființarea în totalitate a hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, schimbarea în totalitate a sentinței în sensul respingerii acțiunii modificate și întregite formulată de reclamanta P. A., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii învederează instanței că judecătoria nu a ținut cont de înscrisurile aflate la dosarul cauzei care evidențiază atât suprafața inițială cât și cea actuală a terenurilor învecinate, cât și poziționarea mejdiei dintre aceste imobile în condițiile în care din analiza acestora reiese că față de anii precedenți, în prezent suprafața proprietății pârâților este micșorată.
În ceea ce privește raportul de expertiză efectuat în cauză, se arată că a fost realizat în mod defectuos impunându-se refacerea acestuia raportat la actele existente la dosar.
De asemenea, și declarațiile martorilor au un caracter echivoc și nu lămuresc împrejurările cauzei, existând numeroase contradicții în special privitor la amplasamentul gardului și la distanțele exprimate în raport de acesta sau față de alte repere.
Referitor la solicitarea formulată în subsidiar, arată că în condițiile în care suprafața deținută de către pârâți este cea care figurează ca fiind diminuată se desprinde concluzia că intimata a mutat gardul despărțitor dincolo de linia de graniță, pe terenul subsemnaților așa cum reiese din declarația martorului Matei G. (f. 63) și Socaciu D., precum și din răspunsurile la interogatoriul luat apelantei.
De asemenea, precizează că nu au încălcat prevederile art. 578 cod civil deoarece terenul intimatei este un loc inferior în raport de terenul proprietatea apelanților, fiind supus a primi apele care se scurg natural, nu au fost încălcate nici prev. art. 615 Cod civil deoarece streșinile sunt în așa fel orientate încât apele pluviale cad pe terenul apelanților și nu pe cel învecinat și nu s-au nesocotit nici cerințele art. 610 din Cod civil referitoare la servitutea privind distanța și lucrările intermediare pentru construcții și nici dispozițiile Legii 50/1991 ori ale Ordinului 1430/2005 deoarece anexele lor au fost edificate cu respectarea prescripțiilor legale în materie, existând la dosar certificat de urbanism și plan de situație.
În drept, se invocă prev. art. 282, 296, 297, 274 C.pr.civ., art. 578, 610, 615 Cod civil.
Pârâții au formulat în termen și alte motive de apel care însă converg în esență spre cele menționate anterior (f. 9-10).
Prin întâmpinarea formulată, intimata solicită respingerea apelului cu cheltuieli de judecată.
În motivarea poziției procesuale arată că pârâții au schimbat poziția gardului despărțitor dintre proprietăți după ce își construiseră fără autorizație un număr de anexe gospodărești, diminuând suprafața sa.
Referitor la solicitarea în principal, arată că instanța a procedat la cercetarea fondului tocmai administrând o serie de probe, înscrisuri, declarații testimoniale, interogatorii.
De asemenea, susținerile potrivit cărora toate probele dosarului sunt neacoperite de realitate sunt lipsite de relevanță, apelanții încercând să inducă în eroare instanța de apel.
Cât privește raportul de expertiză efectuat în cauză, precizează că expertiza a stabilit linia de mejdie in acord cu cele din harta vetrei satului Jichișul de Jos, anexată astfel expertizei, așa încât se impune respingerea solicitării de refacere a acestei probe.
Referitor la declarațiile martorilor se invocă contradicția între susținerile apelanților, în condițiile în care la început se susține că au un caracter echivoc iar apoi se arată că lămuresc împrejurările cauzei.
Solicitarea subsidiară este de asemenea apreciată ca fiind neîntemeiată, motivele invocate având un caracter nereal în condițiile în care frontul la stradă nu a format obiectul cauzei, a fost diminuat doar terenul intimatei inducând instanța în eroare când afirmă că anexele au fost edificate cu respectarea Legii 50/1991 și că terenul său este un loc inferior care trebuie să primească apele fondului învecinat.
În drept, s-au invocat prev. art. 282, 292, 295 și 296 C.pr.civ., 480, 578, 584, 599, 610, 615 Cod civil, Legea 50/1991 și normele metodologice de aplicare a acestei legi.
Analizând apelul prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul în baza art. 296 C.pr.civ. îl va admite pentru următoarele considerente:
Așa cum este bine cunoscut grănițuirea are ca obiect reconstituirea vechiului hotar convenit la un moment dat de către părți.
În primă instanță a fost administrată expertiza tehnică judiciară, fiind numit în cauză expertul Sarffy Alfred în vederea stabilirii liniei de graniță dintre proprietăți.
Cu toate acestea, raportat la modul defectuos în care s-a realizat, (f. 120-124 dosar fond), expertul mărginindu-se doar la transpunerea hărții privind vatra satului Jichișul de Jos, tribunalul a apreciat necesară efectuarea unei noi expertize de către expertul Mădăraș M. Traian, o persoană calificată în privința operațiunilor de grănițuire.
Din concluziile acestui raport (f. 85-105), tribunalul reține câteva aspecte esențiale pentru soluționarea cauzei.
Astfel, verificându-se documentele de care se prevalează părțile, expertul a constatat că imobilul apelanților a fost întabulat în baza unor documentații topografice extrajudiciare, întocmite schematic, care nu permit suprapunerea tehnic riguroasă a planului de întabulare cu planurile actuale, parcelele fiind măsurate cu ruleta, nefiind reduse la orizont, în funcție de pantă.
În ceea ce privește imobilul intimatei expertul arată că acesta este înscris în titlul de proprietate întocmit în temeiul Legii 18/1991, cu o suprafață de 1100 mp, însă Comisia locală a arătat că punerea în posesie s-a făcut în baza unor măsurători expeditive și imprecise (cu capra).
Expertul concluzionează în același mod că imobilul s-a măsurat direct și expeditiv fără a se ține cont de înclinarea terenului ș.a., așa încât suprafețele parcelelor în discuție nu sunt riguroase raportat la aceste acte.
În ceea ce privește planul de CF, s-a arătat că nu are scară suficient de precisă pentru a permite suprapunerea tehnic riguroasă peste planurile actuale. Mai precizează că linia dintre cele două parcele învecinate nu este una riguros dreaptă, fapt care se observă și din analiza vizuală a planului de CF.
Planul cadastral ediția 1977 nu permite identificarea detaliilor necesare stabilirii liniei de mejdie, iar planul de la autorizarea construcțiilor din 1980 pus la
dispoziție de către părți nu are o acuratețe suficientă la reprezentarea limitelor parcelelor urmărind cu precădere dimensionarea construcțiilor existente și proiectate.
Aceeași este situația și în ceea ce privește planul de întabulare al apelanților.
T. ul a apreciat necesară redarea acestor aspecte, care de altfel au fost reiterate de către expert cu ocazia exprimării punctului de vedere în instanță raportat la obiecțiunile părților, deoarece au creat convingerea instanței că probele tehnice de care se prevalează ambele părți nu sunt suficient de precise pentru a stabili mejdia strict la conținutul acestora.
Cu toate acestea, este de remarcat faptul că la fața locului, în ciuda stării conflictuale acute de care au dat dovadă părțile pe parcursul măsurătorilor, au căzut de acord asupra poziției gardului în extremitățile de nord și de sud ale mejdiei, neemițând pretenții de modificare a actualelor fronturi ale parcelei.
Raportat la susținerile părților, expertul a propus două variante, prima corespunzând aspectului rectiliniu al liniei de mejdie indicată pe planurile de la autorizarea construcției intimatei și întabularea imobilului apelanților, solicitată de către intimată și varianta a doua, pe poziția actuală a bazei gardului de lemn existent între imobile cu o ușoară abatere spre intimată față de linia dreaptă în zona în litigiu, la solicitarea apelanților, raportat la existența aceluiași gard de nuiele, lipsa unei alinieri riguroase a mejdiilor pe planurile de referință și gradul de precizie al planurilor de referință.
Referitor la această variantă expertul precizează că nu se vor modifica suprafețele imobilelor, corespunzând folosinței actuale.
În ciuda faptului că varianta a doua a fost întocmită ca urmare a solicitărilor apelanților, aceștia au solicitat refacerea măsurătorilor în principal, iar în subsidiar, efectuarea unei alte variante care se regăsește la fila 184 și care presupune o apropiere față de construcția și anexele intimatei.
În răspunsurile date la obiecțiuni în ședința publică din_, expertul a arătat faptul că nu se poate realiza un supliment la expertiză în modalitatea solicitată de apelanți, varianta solicitată suplimentar de către aceștia neavând un suport tehnic ci pur teoretic.
La solicitarea instanței de a preciza care variantă corespunde mejdiei dintre imobile, expertul a arătat că nu este în măsură de a da un răspuns exact, urmând a fi coroborate concluziile sale cu celelalte probe administrate în cauză, în mod prioritar cu declarațiile martorilor.
Drept urmare tribunalul s-a aplecat asupra probațiunii testimoniale administrate în apel la solicitarea apelanților, apreciind-o ca fiind concludentă din perspectiva limitei de proprietate care se coroborează cu cea din primă instanță (fila 104-105 fond).
Din declarația martorului S. V., audiat la solicitarea apelanților (f. 120), rezultă că acesta este un bun cunoscător al locului, în sensul că a crescut până la vârsta de 18 ani, părinții săi de suflet au vândut actuala casă a apelanților, familiei Matei P. în anii 1964, când a plecat în Cluj, care mai apoi au vândut-o apelanților. A precizat că peretele dinspre Nord-Vest al casei familiei Pesteșan, bunicul intimatei, era mejdie dintre cele două terenuri, acesta rugându-l pe tatăl său, fiind mai apropiați, să îl lase să facă fundația casei și a grajdului pe terenul lor. Precizează că între cele două case era o distanță de 1 m.
Aceeași poziție, respectiv pe mejdie, o avea și grajdul familiei Pesteșan. În ceea ce privește gardul de nuiele existent la acel moment, acesta era trasat cam la 5 cm de casa și grajdul familiei Pesteșan și exista pe porțiunea casă - grajd. Mai precizează că între fântâna antecesorului intimatei și gard nu era mai mult de o jumătate de metru. Acest martor a mai precizat că între case nu a fost niciodată gard pentru că nu puteai intra decât cu umărul.
Din declarația celuilalt martor audiat în apel la solicitarea apelanților, Todoruț I. V. (f. 32), rezultă că fiind copil și jucându-se în zona litigioasă între gardul dintre proprietățile părților și grajdul reclamantei nu se putea strecura decât un copil de 9-10 ani, vârstă pe care o avea martorul la acel moment, locul fiind
foarte strâmt, gardul fiind din nuiele. În prezent mai există în această formă gardul doar în zona grajdului.
Mai precizează că gardul din zona grajdului a fost împins de către reclamantă înspre terenul pârâților, așa încât în prezent se poate strecura și un om matur, nu ca și în trecut un copil de 9-10 ani, gardul fiind împins de jos de la fundație înspre teren.
Pârâții au construit o bucătărie de vară înspre terenul reclamantei în zona grajdului, care este pe terenul acestora foarte aproape de gard, iar în spate se află o afumătorie care tot așa se apropie de mejdie.
Drept urmare, având în vedere aceste declarații testimoniale, tribunalul concluzionează în sensul că varianta II este cea conformă cu declarațiile martorilor, anexele, respectiv, bucătăria de vară și afumătoarea fiind în imediata apropiere a gardului, iar casa și grajdul reclamantei fiind în imediata apropiere a liniei de hotar.
Nu în ultimul rând, linia în această variantă nu este dreaptă, aspect care reiese de altfel și din planurile de CF, așa cum s-a arătat anterior.
În ceea ce privește petitul de revendicare și de deplasare a gardului va fi respins drept urmare, ca lipsit de obiect, în condițiile în care mejdia va rămâne pe vechiul amplasament.
Însă, tribunalul va obliga pârâții strict la dirijarea apelor pluviale și a celor rezultate din topirea zăpezii de pe construcțiile aflate în imediata apropierea a mejdiei pe proprietatea lor, așa cum s-a solicitat prin acțiunea introductivă, având în vedere concluziile expertului Mădăraș M. Traian în sensul că apele pluviale și cele provenite din topirea zăpezii se scurg de la nord la sud (spre drum ) și parțial spre imobilul intimatei din cauza înclinării specifice a reliefului spre frontul la drum, situație în care ar fi necesară amenajarea unui șanț pe poziția mejdiei, ceea ce ar duce la neafectarea construcțiilor de scurgerea apei spre șanțul existent în drum.
Într-adevăr potrivit art.578 C.civ. locurile inferioare sunt supuse a primi apele ce curg firește din locurile superioare, fără ca mâna omului să fi contribuit la aceasta, situație care se regăsește în speță datorită faptului că terenul apelanților este mai înalt, dar legiuitorul are în vedere doar scurgerea normală a apelor, în cazul apelor de pe construcții, conform art.615 C.civ. este necesar ca proprietarul să își facă streșina casei în așa fel încât apele să curgă pe terenul său.
Cu alte cuvinte, intimata este obligată în virtutea legii să primească apa care se scurge în mod natural din curtea apelanților, însă nu este obligată a primi apa care se scurge de pe construcții, de pe streșina sau din burlanele sau jgheaburile acestora, proprietarul lor fiind obligat să la facă în așa fel încât să se scurgă pe terenul său, cu atât mai mult cu cât toate edificatele apelanților sunt aproape de linia de mejdie.
În privința apelor menajere și reziduale nu s-a făcut dovada că acestea sunt deversate pe terenul intimatei, conform art.1169 C.civ. coroborat cu art.129 C.pr.civ., situație în care această cerere va fi respinsă.
În baza art. 276 C.pr.civ. va obliga pe reclamantă să achite pârâților 800 lei cheltuieli de judecată în primă instanță constând în onorariu avocațial din totalul de 1000 lei (fila 154-155 dosar fond), va obliga pe pârâți să achite reclamantei 208,3 lei cheltuieli de judecată în primă instanță, din care 200 lei onorariu avocațial din totalul de 800 lei (fila 158 dosar fond) și 8,3 lei taxe timbru aferente petitului de a face admis, va compensa cheltuielile de judecată în limita celei mai mici, obligând pe reclamantă să achite pârâților 591,7 lei cheltuieli de judecată în primă instanță.
În apel va obliga pe intimata P. A. să achite apelanților C. A. și M. 3022,1 lei cheltuieli de judecată reprezentând 22,1 lei taxe timbru, 2400 lei onorariu expert (filele 29,145,148,151) și 600 lei onorariu avocat din totalul de 800 lei, va obliga pe apelanți să achite intimatei 200 lei cu același titlu reprezentând onorariu avocat din totalul de 2800 lei și va compensa cheltuielile de judecată în limita celei mai mici, obligând pe intimată să achite apelanților 2822,1 lei cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâții C. A. și C. M. împotriva sentinței civile nr. 1643/_, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei D., pe care o schimbă în sensul admiterii în parte a acțiunii civile formulate de reclamanta P. A. împotriva pârâților și în consecință:
Stabilește că linia de mejdie între proprietatea reclamantei situată în Jichișul de Jos nr. 79, compusă din casă de locuit cu 2 camere, bucătărie, anexe gospodărești, constând în grajd cu șură, curte și grădină în suprafață de 1100 mp și proprietatea pârâților situată în Jichișul de Jos nr. 80 este cea dată de linia care unește punctele A-B-E-F-G-H-I-C-D, conform variantei 2 din raportul de expertiză efectuat de expert Mădăraș M. Traian, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Obligă pârâții la dirijarea apelor pluviale și a celor rezultate din topirea zăpezii pe proprietatea lor.
Obligă pe reclamantă să achite pârâților 800 lei cheltuieli de judecată în primă instanță.
Obligă pe pârâți să achite reclamantei 208,3 lei cheltuieli de judecată în primă instanță.
Compensează cheltuielile de judecată în limita celei mai mici, obligând pe reclamantă să achite pârâților 591,7 lei cheltuieli de judecată în primă instanță.
Obligă pe intimata P. A. să achite apelanților C. A. și M. 3022,1 lei cheltuieli de judecată în apel.
Obligă pe apelanți să achite intimatei 200 lei cu același titlu.
Compensează cheltuielile de judecată în limita celei mai mici și obligă pe intimată să achite apelanților 2822,1 lei cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
O. -C. T.
Judecător,
A. -F. D.
Grefier,
L. M.
Red.dact.O.T./C.Ț.
5 ex/_
Jud.fond. Cătinean C. L. - Jud. D.
| ← Sentința civilă nr. 16183/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 3463/2013. Obligatie de a face → |
|---|
