Decizia civilă nr. 590/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 318
DECIZIA CIVILĂ Nr. 590/A/2013
Ședința publică din 13 Noiembrie 2013 Instanța alcătuită din: PREȘEDINTE D. T.
JUDECĂTOR E. L. GREFIER G. -C. Ț.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanții apelanți G.
D. V., M. C. E. împotriva Sentinței civile nr. 5704/2013, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, privind și pe intimat C. LOCAL AL M. C. -N., intimat P. M. C. -N., intimat M. C. -N.
, intimat R. N., intimat R. V. A., intimat P. A., intimat S. I., intimat F. L., intimat L. I., intimat C. I., intimat C. A., intimat C. ANA, intimat M. N., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul M.
N. personal și asistat avocat P. B., care se prezintă și pentru intimații
R. N., V. A., prezent fiind și intimatul C. I., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța reține că prin cererea de recurs - recalificată ca apel, nu s-a solicitat administrarea unei probe.
Reprezentantul intimaților arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Nemaifiind alte cereri de formulat în probațiune, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul intimaților solicită respingerea apelului, menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Notă: după închiderea dezbaterilor, în timpul ședinței de judecată se prezintă reprezentanta apelantelor, instanța aducându-i la cunoștință faptul că prezenta cauză a rămas în pronunțare.
INS. ȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 5704/2013, pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr._, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții: L. I., R. N. și R. V. A. . S-a respins acțiunea civilă precizată formulată de reclamantele: G. D. -V. și M. C. E. în contradictoriu cu pârâții: R. N., R. V. A., P. A.
, S. I., F. L., L. I., C. I., C. A. și C. ANA.
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de reclamantele
G. D. -V. și M. C. E. în contradictoriu cu chemații în garanție: C. LOCAL AL M. C. -N., P. M. C. -N. și
M. C. -N. .
Au fost obligate reclamantele la plata în favoarea pârâtului R. N. a sumei de 2000 lei, în favoarea pârâtului R. V. A. a sumei de 2000 lei și în favoarea pârâtului M. N., a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform înscrisurilor anexate la dosarul cauzei prin Dispoziția nr. 1525 din data de_ și nr. 2694/_ a P. ui mun. C. -N. emise in baza Legii 10/2001 s-a restituit terenul in suprafața de 1770 mp., situat in C. -N., str. Dunării fost nr. administrativ 28-34, identificat in CF C. nr. 1. nr. cad. 20358, în favoarea reclamantei G. D. -V. și a numitului M. I. Martin.
Prin Protocolul de predare-primire al imobilului cu nr. 788/45 din data de_ autoritatea locala Primăria M. C. -N., Direcția Patrimoniul M. și Evidența Proprietății: f. 9, a procedat la predarea terenului către reclamanta G. D. -V. si M. I. Martin. Conform extrasului de carte funciară anexat cauzei la fila 7, în data de_ cota de
½-a parte teren a fost donată reclamantei M. C. E. .
La data de_, prin Cererea înregistrată sub nr. 224398/44, reclamanta G. D. -V., cunoscând faptul ca pe teren exista construcții provizorii cu destinația de garaje si parcări, a solicitat Primăriei
C. -N. sa nu reînnoiască contractele de închiriere cu deținătorii acestora:
f. 12. Prin Adresa din_: f. 11, reclamantei i se aduce la cunoștința ca s- a propus rezilierea contractelor de închiriere, iar in data de_ prin Adresa nr. 45944/4411 reclamantei i se comunica persoanele care au avut contracte de abonament de parcare, respectiv contracte de închiriere a terenului: f. 10.
Pornind de la conținutul acestei adrese reclamantele au înțeles să cheme în judecată prin prezenta cerere în calitate de pârâți, persoanele indicate prin cuprinsul adresei că ar fi deținut pe terenul retrocedat acestora abonamente sau contracte de închiriere.
Pentru lămurirea instanței, s-a emis către C. Local al M. C.
-N., S. Public de Interes Local Pentru Administrarea Parcărilor o adresă prin care s-a solicitat a se lămuri dacă pe terenul retrocedat reclamantelor sunt amplasate locuri de parcare și garaje precum și indicarea persoanelor care mai dețin abonamente valabile pe acest teren.
Prin Adresa nr. 295847/7/_ C. Local prin serviciul său a răspuns solicitării instanței arătând că, prin referatul nr. 14558/_ privind rezilierea abonamentelor de parcare și a contractelor de închiriere a terenului ocupat cu garaje au fost reziliate abonamentele/contractele următorilor: R. N. - str. Dunării nr. 24 ap. 1, R. V. A. - str. Dunării nr. 24 ap. 1, P. A. - str. Dunării nr. 25 ap. 7, S. I. - str. Dunării nr. 24 ap. 6, F. L. - str. Dunării nr. 24 ap.7, L. I. - str. Dunării nr. 24 ap.13, C. I. - str. Dunării nr. 24 ap. 8, C. A. - str. Dunării nr. 24 ap.5, C. Ana - str. Dunării nr. 24 ap.3, M. N. - str. Dunării nr. 26 ap.3. Abonamentele numiților R. N. și R. V. A. domiciliați pe strada Dunării nr. 24 ap. 1 au fost valabile până la data de_ .
Astfel, rezultă fără nici o urmă de echivoc că după retrocedarea terenului în favoarea reclamantelor nu s-au mai prelungit contractele pe care pârâții le aveau încheiate cu autoritățile locale pentru folosința parcării din zona în litigiu.
Prin prezenta cerere de chemare în judecată reclamantele solicită prin primul capăt de cerere obligarea tuturor pârâților la ridicarea platformei iar a pârâților C. A. și C. Ana la ridicare garajului, de pe terenul situat pe str. Dunării in spatele blocurilor cu nr. 22-24 inscris in CF C. nr.1. nr. cad. 20358, iar în caz de opunere ridicarea acestora sa se facă de reclamante pe cheltuiala paraților.
Or, nu există temei legal pentru care instanța să oblige pârâții la ridicarea platformei și a eventualelor garaje existente pe terenul în litigiu, atâta timp cât pârâții din prezenta cauză au folosit acest teren în temeiul unor contracte de închiriere, în prezent reziliate, pentru care au achitat costul abonamentului impus de proprietarul de atunci, C. Local, aceasta cu atât mai mult cu cât aceștia nu au construit aceste edificii, având calitatea unor simplii chiriași.
Astfel, așa cum rezultă fără nici o putere de tăgadă din înscrisurile anexate la dosarul cauzei la filele: 120 - 175, respectiv Autorizație de Construcție nr. 519/_ platforma betonată existentă pe terenul reclamantelor a fost construită de către titularul acestei autorizații și anume Regia Autonomă a Domeniul Public, din dosar nerezultând o altă stare de fapt.
Mai mult, pârâții din prezenta cauză nu aveau cum să edifice o astfel de platformă în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare atâta timp cât aceștia aveau așa cum am arătat calitatea de chiriași, - folosind și beneficiind de această platformă în această calitate - și în consecință nu pot fi obligați la ridicarea acesteia.
De menționat că, prin precizarea cererii de chemare în judecată reclamantele au solicitat obligarea chemaților în garanție la ridicarea acestei platforme, solicitare pe care instanța o va respinge de asemenea ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente. Astfel, este fără nici o putere de tăgadă faptul că, Procesul verbal de predare - primire a imobilului in litigiu a fost semnat fara obiecțiuni de către reclamantă și numitul M. I. Martin, iar terenul a devenit proprietate privata.
În consecință, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, ridicarea platformei betonate cade in sarcina exclusiva a noilor proprietari ai imobilului, pe cheltuiala acestora, cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicata.
În consecință, atâta timp cât reclamanta a semnat actul de primire a imobilului astfel cum acesta era la data respectivă, potrivit dispozițiilor legale în vigoare doar ea este cea care mai poate dispune după bunul plac de acesta și doar ea, în calitate de titular al dreptului de proprietate, mai poate obține o autorizație de construire sau desființare de construcții.
De asemenea, prin acțiunea precizată reclamanții au solicitat obligarea pârâților C. A. și C. Ana la ridicare garajului, de pe terenul situat pe str. Dunării in spatele blocurilor cu nr. 22-24 inscris in CF C. nr.1. nr. cad. 20358. Or, în cauză nu s-a făcut dovada că acești pârâți ar fi edificat și în consecință ar deține garaje pe imobilul în litigiu. Astfel, martorul reclamantelor C. M. A.: f. 239, arată că a văzut imobilul în litigiu acum două luni și că pe acesta există o platformă betonată pe care se parchează mașini precum și un garaj, dar menționează că nu știe care sunt locatarii care parchează și nici cui aparține garajul.
Prin capătul doi de cerere reclamantele au solicitat obligarea pârâților:
R. N., R. V. A., P. A. și L. I. la plata contravalorii folosinței terenului ca și loc de parcare autoturism pe 6 luni. Or, la fel ca și în cazul celorlalte solicitări ale reclamantelor, acestea nu au făcut dovada că acești pârâți au folosit în ultimele șase luni imobilul în litigiu, ca și loc de parcare, obligației pe care o aveau în temeiul dispoz. art. 1161 Cod civil.
În temeiul dispoz. art. 274 c.pr.civilă, reținând culpa procesuală a reclamantelor în derularea prezentului litigiu, a dispus obligarea acestora la plata în favoarea pârâtului R. N. a sumei de 2000 lei, în favoarea pârâtului R. V. A. a sumei de 2000 lei și în favoarea pârâtului M. N.
, a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. De menționat că, instanța a acordat cheltuieli de judecată și pârâtului M. N., întrucât acesta a avut calitatea de pârât în proces până la momentul precizării de acțiune, moment până la care însă acesta a făcut cheltuieli cu avocatul angajat în apărare, astfel că acesta este îndreptățit la recuperarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, au promovat recurs - recalificat drept apel, reclamantele G. D. V. și M. C. E., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii precizate și a cererii de chemare în garanție cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că soluția este greșită întrucât în temeiul Legii 10/2001 terenul a fost restituit în natură însă autoritatea care a făcut acest lucru nu a luat măsuri în vederea eliberării faptice de sarcini. Lor nu le revine obligația de a suporta cheltuielile cu ridicarea platformei cu toate că nu apelantele au fost cele care au edificat această platformă conform art. 9
imobilul trebuia restituit fără sarcini.
Din actele dosarului rezultă că autorizația de construire a fost emisă de C. local C. -N., astfel că aceasta avea obligația să solicite titularilor de contracte de închiriere și eliberarea în fapt a terenului.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, apreciază că acestea sunt exagerat de mari, solicitând diminuarea lor.
În acest sens este și jurisprudența CEDO care a statuat că astfel de cheltuieli urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare și care au fost făcute în limita unui cuantum rezonabil.
Intimații R. N., R. V. A. și M. N. au depus întâmpinare solicitând respingerea recursului, cu obligarea la cheltuieli de judecată.
Se arată că soluția este corectă, doleanța recurentelor neavând suport legal. Autorizația de construire aparține RADP C., aceasta fiind cea care avea posibilitatea de a ridica platforma betonată și eventualele garaje.
În ceea ce privește onorariul de avocat, acesta nu este nejustificat, raportat la durata litigiului întins pe 17 termene de judecată și a faptului că a fost necesară studierea dosarului și prezentarea abocatului la arhiva instanței.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a celor de ordine publică, tribunalul în temeiul art. 296 C.pr.civ. îl va respinge pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții și-au formulat pretențiile invocând în susținerea acestora încălcarea disp. art. 1075, 1077 Cod civil.
Așa cum s-a reținut și de către instanța de fond, în temeiul Legii 10/2001 imobilul teren identificat în CF 1. nr cadastral 20358 a fost restituit apelanților.
La dosarul cauzei există dovada că ulterior formulării notificării de către apelantă contractele de închiriere a acestor terenuri încheiate de pârâți cu C. local C. -N. au fost reziliate.
Conform Autorizației de construire nr. 519/1995 platforma betonată existentă a fost construită de RADP C. și nu există nicio dovadă că pârâții ar fi edificat această platformă și că ar deține garaje pe acest imobil.
Argumentele cuprinse în motivele de apel referitoare la modalitatea de restituire a imobilelor în temeiul Legii 10/2001, așa cum prevede art.9, respectiv libere de orice sarcini nu pot fi primite în cauză întrucât din prev acestei legi rezultă că imobilele se restituie în starea care se află ele la momentul formulării notificării și fără sarcini din punct de vedere juridic. Cercetarea cărții funciare denota că imobilul nu este grevat de vreo sarcină (f.9). Pe de altă parte la data formulării notificării, ținând cont și de momentul la care autorizația de construire a fost emisă, este evident că reclamantele puteau cunoaște că există această platformă edificată în mod legal, astfel încât ele sunt cele care trebuie să facă demersuri pentru înlăturarea unor eventuale consecințe nedorite în legătură cu folosința acestui bun.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată instanța apreciază că sumele puse în sarcina apelantelor nu reprezintă o sumă excesivă în raport cu natura litigiului, complexitatea cauzei și durata în timp în care s-a soluționat cererea de chemare în judecată numărul părților, apărarea pârâților fiind asigurată la fiecare termen de judecată.
Pentru aceste considerente, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de G. D. V. și M. C. E. împotriva Sentinței civile nr. 5704/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va menține în totul.
Intimații R. V. A., R. N., M. N. au făcut cheltuieli de judecată cu angajarea unui avocat. Fiind în culpă procesuală ca urmare a respingerii apelului, apelantele vor fi obligate în temeiul art. 274 și 277 C.pr.civ. să plătească, în solidar, intimaților R. V. A., R. N., M. N. suma de 1000 lei pentru fiecare, cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de G. D. V. și M. C.
E. împotriva Sentinței civile nr. 5704/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Obligă apelantele să plătească în solidar intimaților R. V. A., R. N.
, M. N. suma de 1000 lei pentru fiecare, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 13 Noiembrie 2013.
Președinte, Judecător,
D. T. E. L.
Grefier,
G. -C. Ț.
Red.dact.D.T./C.Ț.
20 ex/_ Jud.fond.A. Moș
| ← Decizia civilă nr. 660/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 4658/2013. Obligatie de a face → |
|---|
