Decizia civilă nr. 649/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 649/R/2013
Ședința publică de la 06 Iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE C. -V. B.
Judecător C. -A. C. Judecător O. R. G. Grefier C. -S. Ș.
Pe rol fiind judecarea cererii de revizuire formulată de revizuent P. V.
, împotriva Deciziei civile nr. 185/_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C., privind și pe intimat P. M. C. N., intimat C. LOCAL AL M. C. -N., având ca obiect obligație de a face_ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns:
revizuent Reclamant - P. V. personal Lipsă fiind:
intimat Pârât - C. LOCAL AL M. C. -N.
intimat Pârât - P. M. C. N. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată faptul că la data de_ s-a depus la dosar întâmpinare din partea C. ui Local al municipiului C. -N. prin care se solicită respingerea cererii de revizuire, iar pe cale de excepție se invocă inadmisibilitatea cererii de revizuire, un exemplar comunicându-se cu revizuentul.
La data de_ s-a depus la dosar precizare a motivelor revizuirii din partea revizuentului.
Se constată totodată faptul că prin Încheierea Camerei de Consiliu nr. 166/R/CC/_ s-a admis cererea de abținere formulată de către d-na judecător O. C. T. și s-a dispus retragerea acesteia din componența completului de judecată, fiind înlocuită de către d-na judecător O. R. G.
.
Instanța pune în discuție revizuentului excepția invocată de intimatul pârât prin întâmpinare, respectiv excepția inadmisibilității cererii de revizuire.
Revizuentul apreciază că excepția invocată de acesta are prioritate, respectiv excepția de neconstituționalitate.
Instanța pune în discuție excepția invocată de revizuent prin cererea de revizuire, respectiv excepția de neconstituționalitate.
Revizuentul învederează instanței faptul că dispozițiile art. 5 lit. h. din Legea 189/2000 se referă la acordarea, cu titlu gratuit, a unui loc de veci, în proprietate, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate din România cu începere din_ -_, iar Tribunalul Cluj, în mod eronat, prin Decizia civilă atacată a obligat pe pârâtul C. local al municipiului
-N. să atribuie în favoarea sa, fără plată, a dreptului de concesiune a locului de veci 481 din Cimitirul C., C. -N. .
Instanța învederează revizuentului faptul că, constituționalitatea privește recursul, iar în situația de față trebuie analizată cererea de revizuire.
Instanța, apreciază că asupra excepției de neconstituționalitate invocată de revizuent, se impune a se pronunța după soluționarea cererii de revizuire și a găsirii ei eventual ca admisibilă, întrucât această chestiune privește recursul și nu motivele revizuirii.
Revizuentul arată că nu mai are alte cereri în probațiune.
Instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii.
Revizuentul depune la dosar concluzii scrise și arată că solicită admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a hotărârii atacate și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală, conform motivelor invocate în scris în concluziile scrise și în motivele cererii de revizuire, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 11 lei reprezentând taxă timbru și timbru judiciar.
Instanța, în baza actelor de la dosar, reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin Decizia civilă nr. 185/_ pronunțată în dosar nr._ Tribunalul Cluj a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei P. Mun. C. -N. .
A admis în întregime recursul declarat de pârâta P. Mun. C. -N. și în parte recursul declarat C. local al mun. C. -N. împotriva Sentinței civile nr. 21678/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care a modificat-o în parte în sensul că:
A obligat pârâtul C. local al mun. C. -N. la atribuirea în favoarea reclamantului P. V., fără plată, a dreptului de concesiune asupra locului de veci situat în Cimitirul C., nr.481, zona veche, din mun. C. -C. .
A respins acțiunea civilă față de pârâta P. Mun. C. -N. ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință.
A obligat pârâtul C. local al mun. C. -N. la plata în favoarea reclamantului P. V. a sumei de 28,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut în esență următoarele:
În ceea ce privește primul recurs, tribunalul a constatat că P. municipiului C. -N. nu are capacitate procesuală de folosință.
Astfel, conform art. 21 din Legea nr.215/2001 "(1) Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.
În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.
Primarul, respectiv președintele consiliului județean, poate împuternici o persoană cu studii superioare juridice de lungă durată din cadrul aparatului de specialitate al primarului, respectiv al consiliului județean, sau un avocat care să reprezinte interesele unității administrativ-teritoriale, precum și ale autorităților administrației publice locale respective, în justiție.
Unitatea administrativ-teritorială are dreptul să beneficieze de acoperirea cheltuielilor de judecată stabilite în baza hotărârii instanței de judecată, inclusiv în situația în care reprezentarea în justiție este asigurată de un consilier juridic din aparatul de specialitate al primarului, respectiv al consiliului județean.
Despăgubirile primite de unitățile administrativ-teritoriale în urma hotărârilor pronunțate de instanțele de judecată se constituie în venituri la bugetele locale. Despăgubirile pe care trebuie să le plătească unitatea administrativ-teritorială în urma hotărârilor pronunțate de instanța de judecată și rămase definitive sunt asigurate de la bugetul local.
Din analiza acestui text de lege, rezultă fără putință de tăgadă că doar unitățile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, fiind titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, în justiție aceste unități fiind reprezentate, după caz, de primar sau președintele consiliului județean.
Referitor la cel de-al doilea recurs, tribunalul a constatat că într- adevăr, cimitirul constituie proprietate publică a municipiului conform art.3 alin.4, respectiv anexa III pct.10, situație în care reclamantul nu poate beneficia de locul de veci în sensul de proprietate, chiar dacă dispozițiile art.
5 lit. h din Decretul Lege nr.189/2000 stabilesc faptul că soții foștilor refugiați beneficiază de un loc de veci cu titlu gratuit.
Această dispoziție trebuie interpretată în sensul acordării unui drept de concesiune asupra acestui loc de veci și nicidecum a unui drept de proprietate, pentru că altfel s-ar aduce atingere regimului proprietății publice, sancțiunea care se impune fiind aceea a nulității absolute.
Nu în ultimul rând, prin Regulamentul de funcționare al cimitirelor s-a stabilit, potrivit art. 11 că locurile de veci din cimitire vor putea fi atribuite numai în folosință, în condițiile prevăzute de prezentul regulament.
În contextul în care locul de veci în discuție a fost concesionat anterior în favoarea familiei reclamantului, termenul de concesiune expirând, conform declarației date în fața instanței de recurs recurentul nebeneficiind de un alt loc de veci, tribunalul a apreciat că se impune a se acorda mai puțin decât s-a solicitat respectiv concesionarea locului de veci.
Față de cele ce preced, tribunalul a admis în parte recursul cu consecința modificării sentinței în sensul celor arătate anterior.
În baza art. 276 C.pr.civ. reținând culpa procesuală a recurentului, l-a obligat să plătească intimatului suma de 28,5 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, aferente fondului cauzei.
Împotriva deciziei menționate, a formulat cerere de revizuire revizuentul P. V. solicitând admiterea cererii pentru motivele prev. la pct.1 și 2 a art.322 cod pr.civilă.
Revizuientul a arătat că referitor la primul motiv de revizuire că, în forma în care au fost redactate minuta și dispozitivul deciziei a cărei revizuire o solicită cuprind dispoziții potrivnice care nu pot fi aduse la
îndeplinire.În concret, în locul sentinței recurate nr.21687 din_ este menționat eronat sentința cu nr.21678 din_ .
Cu privire la cel de-al doilea motiv de revizuire, revizuientul susține că instanța de recurs s-a pronunțat și asupra unui lucru care nu s-a cerut, în sensul că nu a solicitat atribuirea, fără plată, a unui drept de concesiune asupra locului de veci, ci a unui drept de proprietate.Apoi, nu s-a menționat durata concesiunii, respectiv dacă s-a acordat doar pe timpul sau pe vecie.
Revizuientul mai arată că, prin soluția dată în cauză este privat de unul din drepturile fundamentale acordate foștilor refugiiați printr-o lege organică în semn de prețuire pentru persecuțiile și privațiunile suferite.Luarea drepturilor prev. de art.5 din Legea nr.189/2000 foștilor refugiați ar însemna punerea pe picior de egalitate cu acele persoane care nu au avut de suferit persecuții și privațiuni din motive etnice.
În drept, invocă dispozițiile art.5 lit.h din Legea 189/2000, art 509 alin.(1), pct.1, din NCPC, art 21, 44, alin.(2), art.52 alin.(1) și art.124 din Constituție, art.4, alin.(1) din Legea 303/2004, art6,7, 10 din Legea 304/2004, art3, alin.(2), art.7, 8,9 din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul C. Local al Municipiul
C. -N., reprezentat prin primar, E. Boc, a solicitat respingerea cererii de revizuire, în primul rând ca indamisibilă întrucât motivele invocate nu se regăsesc în niciunul din cele enumerate expres și limitativ în art.322 cod pr.civilă.Pe fond a solicitat respingerea cererii de revizuire pentru aceleași considerente pentru care consideră cererea formulată ca indamisibilă.
Analizând cererea de revizuire formulată de revizuientul P. V., tribunalul o va respinge pentru următoarele considerente:
Într-adevăr niciunul din motivele invocate prin cererea de revizuire nu face parte din categoria celor prev. expres la art.322 cod pr.civ. pentru care poate fi cerută revizuirea unei hotărâri judecătorești, sens în care cererea de revizuire s-a apreciat ca neîntemeiată, instanța dând relevanță excepției inadmisibilității ca apărare de fond.Instanța a apreciat că excepția inadmisbilității întemeiată pe inexistența vreunuia dintre cazurile de revizuire prev. la art.322 cod pr.civilă nu are caracterul unei veritabile excepții care să facă de prisos cercetarea temeiniciei cererii, în sensul dips.art.137 cod pr.civilă. Excepția inadmisibilității operează în raport cu obiectul cererii de revizuire, adică dacă decizia este susceptibilă de a forma obiectul unei astfel de cereri extraordinare de atac.
În continuare instanța reține că potrivit pct.1 al.1 al art.322 cod pr.civilă revizuirea poate fi cerută dacă dispozitivul cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire.
Doar menționarea altei date de pronunțare a sentinței civile recurate decât cea reală, respectiv în loc de_, instanța de recurs a menționat_, nu constituie motiv de recuzare, în sensul dips.art.322 al.1 pct.1 cod de pr.civilă.În realitate este o eroare materială săvârșită prin greșeală de dactilografiere, a cărei îndreptare este posibilă prin procedura prev. la art.281 cod pr.civilă.Analiza instanței de recurs a vizat, corect, sentința civilă nr.21687/2012 care a făcut obiectul cererii de recurs formulată de recurentul P. V. .
Cel de-al doilea motiv de revizuire prev. la pct.2 al.art.322 cod pr.civilă se referă la cazul în care instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
În condițiile în care locul de veci în discuție a fost concesionat anterior în favoarea familiei revizuientului, termen care a expirat, soluția instanței de recurs de acordarea unui drept de concesiune și nu a unui drept de proprietate așa cum a solicitat, de care oricum nu poate beneficia legal, profită pe deplin revizuientului.
Ca atare, apare ca lipsit de interes invocarea acestui motiv de revizuire a cărui consecință fiind respingerea acțiunii, s-ar crea revizuientului prin admiterea cererii de revizuire o situație mai grea în propria cale de atac, ceea ce este inadmisibil.Instanța nu a analizat lipsa de interes ca o chestiune prealabilă, deoarece este strânsă legată de motivul de revizuire prev. la pct.2 art.art.322 cod pr.civilă.
Pentru aceste considerente, în tem.art.326 cod pr.civilă instanța va respinge cererea de revizuire, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul P. V., împotriva Deciziei civile nr. 185/_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Iunie 2013.
PREȘEDINTE, C. -V. B. | JUDECĂTOR, C. -A. C. | JUDECĂTOR, O. R. G. |
GREFIER, C. -S. Ș. |
Red. C.C./Tehn. D.B.
2 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 1735/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 252/2013. Obligatie de a face → |
|---|
