Sentința civilă nr. 422/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 422/2013
Ședința publică din _
Instanța constituită din: Judecător: O. R. G. Grefier: A. -P. B.
Pe rol fiind examinarea acțiunii civile promovată de reclamanții T.
E., T. G. M. , împotriva pârâților P. municipiului C. -N.
, P. J. C., C. C. pentru S. D. , având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentanta reclamanților, doamna avocat I. Haiduc, în substituirea doamnei avocat Daciana Paler Grișan, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța pune în discuție excepția necompetenței materiale a Secției civile a Tribunalului C., excepție ce a fost invocată prin Notele de ședință formulate de pârâta C. C. pentru S. D. înregistrate la data de_, dând cuvântul reprezentantei reclamanților asupra excepției invocate.
Reprezentanta reclamantei își depune la dosar împuternicirea avocațială de substituire și împuternicirea avocațială a avocatului titular (f.45-46), solicitând admiterea excepției, competența funcțională revenind Secției Mixte de contencios Administrativ și Fiscal, de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului C. .
Tribunalul reține cauza în vederea pronunțării pe excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. .
T R I B U N A L U L
Deliberând, reține că prin acțiunea înregistrată în data de_, reclamanții T. E. și T. G. M. au solicitat în contradictoriu cu pârâții P. municipiului C. -N., P. J. C. și C. C. pentru S. D., obligarea pârâtului P. municipiului C. -N., respectiv Instituția P. ui J. C., după caz, să înainteze Comisiei Centrale pentru S. D. din cadrul A. N. pentru R.
P., întreaga documentație pentru finalizarea procedurii de despăgubire prin echivalent, conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005, pentru imobilul situat în municipiul C. -N., strada Venus nr. 38, județul
C. ; obligarea Comisiei Centrale pentru S. D. din cadrul A.
N. pentru R. P. să analizeze, să evalueze dosarul aferent imobilului identificat la petitul 1, precum și să emită decizie reprezentând titlul de despăgubire, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat că imobilul situat în C. -N., strada Venus nr. 38, județul C., înscris în C.F. nr.10415 C., a fost proprietatea lui T. E. și a defunctului T. Mihaly.
Reclamanții sunt moștenitorii defunctului T. Mihaly, conform certificatului de moștenitor nr. 2622/_ eliberat de notariatul de Stat Județean C. și în vederea restituirii imobilului situat în C. -N., strada Venus nr. 38, au formulat notificarea nr. 2297/_ în baza Legii nr. 10/2001.
Ca urmare a emiterii Decretului nr. 283/1986, dreptul de proprietate asupra imobilului anterior identificat a fost preluat de către Statul Român, imobilul fiind preluat abuziv de stat.
La data de 28 iunie 2007 Municipiul C. -N. prin Primar a emis Dispoziția de propunere privind acordarea de despăgubiri nr. 6496/2007 prin care s-a dispus "Se propune acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005, având în vedere despăgubirile primite la expropriere, pentru imobilul revendicat construcție și teren situat în strada Venus nr. 38, în favoarea doamnei T.
E. domiciliată în municipiul C. -N., strada Ineu nr. 22 și a domnului
T. G. M. domiciliat în municipiul C. -N., strada Ineu nr. 15";.
De la data emiterii dispoziției au trecut șase ani, perioadă în care dosarul lor nu a fost soluționat, dosarul rămânând în nelucrare deși art. 131 și respectiv art. 16 alin. 5 și 7 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, obligă la evaluarea bunului și la emiterea titlului de despăgubire.
Chiar dacă această obligație nu este prevăzută de lege, condiționat de respectarea unui anumit termen, acesta trebuie să unul rezonabil potrivit jurisprudenței CEDO pronunțată în aplicarea art.6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 247/2005, art. 194 și următoarele, art. 451 Cod procedură civilă.
În probațiune, s-a depus copia Dispoziției de propunere privind acordarea de despăgubiri nr. 6496/_, copia certificatului de deces a numitei T. E., copia C.I. T. G. -M. .
Prin întâmpinarea formulată, pârâta C. C. pentru S. D. (f. 15-17), a invocat excepția prematurității cu privire la evaluarea imobilului, solicitând admiterea acestei excepții iar, pe fond, respingerea acțiunii.
În motivare, pârâta a arătat, referitor la excepția prematurității acțiunii cu privire la analizarea, evaluarea și emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire aferent imobilului notificat, că notificarea reclamanților depusă în temeiul Legii nr. 10/2001 a fost soluționată de P. municipiul
C. -N. prin emiterea Dispoziției nr. 6496/_, de propunere privind acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în C. -N., strada Venus, nr. 38.
Ulterior, dosarul aferent Dispoziției nr. 6496/_, emisă de Primăria municipiului C. -N. în favoarea reclamanților, precum și
întreaga documentație ce a stat la baza emiterii acesteia, a fost transmis și înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru S. D. nr. 51831/CC din data de 19 iunie 2012.
la data la care dosarul reclamanților a fost transmis și înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru S. D., procedura de evaluare și emitere a deciziilor reprezentând titlul de despăgubire era suspendată în temeiul O.U.G. nr. 4/2012.
Ulterior, prin Legea nr. 117/2012, perioada de suspendare a fost prelungită până la data de 15 mai 2013.
În prezent, procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se va desfășura în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procedurii de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România, publicată în M.O. nr. 278/_ .
Potrivit acestui act normativ, s-a înființat C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, care a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru
S. D. .
În acest context, pretențiile reclamanților astfel cum au fost formulate nu își mai găsesc justificare legală în condițiile noului cadru legislativ instituit prin Legea nr. 165/2013, dosarul aferent Dispoziției nr. 6496/2007 urmând a se soluționa cu respectarea procedurilor din noua lege.
Referitor la solicitarea reclamanților privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată, pârâta învederează că această solicitare nu este justificată.
În drept, au fost invocate H.G. nr. 361/2005, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr. 257/2005, O.U.G. nr. 81/2007, Legea nr. 117/2012, Legea nr. 165/2013, art. 115-118 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul P. municipiului C. -N. (f.21-22) a solicitat respingerea acțiunii, în principal pe cale de excepție și, în subsidiar, ca inadmisibilă, pentru următoarele motive:
Față de susținerile reclamanților, solicită respingerea acțiunii ca fiind lipsită de obiect.
Existența obiectului unei cereri este o condiție fundamentală pentru ca aceasta să poată fi judecată. Or, în prezenta speță, dosarul reclamanților a fost transmis către Instituția P. ui cu nr. de intrare 6595/26 mai 2011 și, în aceste condiții, petitul unu al acțiunii se impune a fost respins.
În ceea ce privește inadmisibilitatea acțiunii, aceasta se întemeiază pe următoarele considerente: Cap. V din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, text de lege pe care reclamanții și-au întemeiat pretențiile, fiind abrogat prin adoptarea Legii nr. 165/2013.
Astfel, conform art. 50 lit. c din Legea nr. 165/2013 se abrogă art. 16, art. 17, art. 18 ale Legii nr. 247/2005, care se referă la "Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor"; și urmare acestei modificări, solicitările reclamanților se impun a fi respinse.
Raportat la dispozițiile art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă, solicită respingerea petitului trei al acțiunii, prin care se cere acordarea de cheltuieli de judecată, întrucât pârâții nu sunt în culpă procesuală.
Prin Notele de ședință depuse la dosar, pârâta C. C. pentru
S. D. (f.42-44) a invocat excepția de necompetență funcțională a Secției Civile a Tribunalului C., solicitând admiterea acestei excepții.
În susținere se arată că la data la care reclamanții au depus cererea de chemare în judecată, erau în vigoare dispozițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Procedura de evaluare și emitere a deciziilor reprezentând titlu de despăgubire a fost suspendată în temeiul OUG nr. 4/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012. Perioada de suspendare a fost_ .-_ .
Ca urmare a publicării Legii nr. 165/2013 în M.O. nr. 278/_, procedura de soluționare a dosarelor de despăgubiri se desfășoară în conformitate cu prevederile acestei legi, astfel cum dispune art. 4. dispozițiile noii legi se aplică inclusiv cauzelor aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii.
În ce privește excepția de necompetență a secției civile, se arată că potrivit art. 20 alin. 1 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, modificat prin art. X din Legea nr. 2/2013, instanța competentă în soluționarea prezentei cauze este Tribunalul Cluj - Secția de contencios administrativ.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale a Secției Civile a Tribunalului C., instanța o va admite, pentru următoare motive:
Prezenta cauză are caracter administrativ, astfel cum s-a statuat în practica Curții de Apel C., a Curții de Apel B. și a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care au arătat că o cerere cum este cea formulată în prezentul dosar se întemeiază pe prevederile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în forma în vigoare la momentul introducerii acțiunii. Acest articol se află în Capitolul V din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, capitol intitulat "Procedura administrativă de acordare a despăgubirilor";.
Potrivit art. 20 alin. (1) din Titlul VII al Legii 247/2005, "Competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către C. C. pentru S. D. sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul.";
Chiar și după modificarea procedurii administrative de acordare a despăgubirilor din Titlul VII al Legii 247/2005, prin intrarea în vigoare a Legeii nr. 165/2013, în speță ne aflăm într-o procedură administrativă, ulterioară și diferită de procedura reglementată de Legea 10/2001, întrucât a fost emisă dispoziția primarului prevăzută de Legea 10/2001.
Mai mult, se reține că, în esență, obiectul litigiului constă în obligarea unei autorități publice de a îndeplini o operațiune administrativă, cuprinsă în procedura administrativă de acordare a despăgubirilor, așa cum s-a arătat anterior, astfel că sunt aplicabile disp. art. 8 alin. 1 și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, care permit instanței să oblige autoritatea publică să efectueze operațiunea administrativă necesară pentru protejarea unui drept sau a unui interes legitim.
În plus, se observă că în speță instanța nu mai are a analiza îndreptățirea reclamanților la măsuri reparatorii, potrivit Legii 10/2001, ci
doar îndeplinirea atribuțiilor unei autorități publice, fiind astfel aplicabile prevederile Legii nr. 554/2004.
Față de toate aceste considerente și în temeiul art. 132 Cod procedură civilă, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Secției Civile a Tribunalului C. și va declina competența de soluționare a acțiunii civile formulată de reclamanții T. E. și T. G. M., în contradictoriu cu pârâții P. municipiului C. -N., P. județului C. și C. C. pentru S. D., în favoarea Secției Mixte de Contencios Administrativ și Fiscal, de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului C. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Secției Civile a Tribunalului C. .
Declină competența de soluționare a acțiunii civile formulată de reclamanții T. E. și T. G. M., în contradictoriu cu pârâții P. municipiului C. -N., P. județului C. și C. C. pentru S.
, în favoarea Secției Mixte de Contencios Administrativ și Fiscal, de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului C. .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Judecător,
O. R. G.
Grefier,
-P. B.
Teh. A.P.B./_ /1205
Red. O.R.G./_ /7 ex.
| ← Decizia civilă nr. 912/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 155/2013. Obligatie de a face → |
|---|
