Decizia civilă nr. 594/2013. Hotărâre care să țină loc de act autentic
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILA Nr. 594/2013
Ședința publică de la 14 Noiembrie 2013 Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. -V. B.
Judecător C. -A. C. Grefier A. P.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelant S. G. R., CU D. A. impotriva Sentintei civile nr. 7854/_ pronuntata în dosar nr._ al J. i C.
-N., privind și pe intimat R. M. L., intimat S. H. S., având ca obiect hotarâre care sa tina loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta asistată de av. S. Francisc și intimatul S. H. S. asistat de av. Capata Antoniu Domițian, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că la data de_ BNP D. a-C. Valenciuc a depus la dosar copia contractului de garanție imobiliară nr. 1429/_ .
La data de_ BNP P. an L. a depus la dosar contractele de împrumut nr.
1619/_, nr. 3374/_ și nr. 304/_ .
Reprezentantul intimatului S. depune la dosar declarație dată de intimata Rambu M. L. și Vuscan M., la data de_ . Nemaifiind alte cereri, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului, modificarea hotărârii de fond în sensul obligării pârâtei R. M. L. la suportarea integrală a cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru de 8512 lei, timbre judiciare e 16,5 lei și onorariu avocațial de 6500 lei. Totodată, se solicită admiterea petitului privind radierea înscrierilor din Cf 2. -C1-U6 respectiv a drepturilor de ipotecă înscrise sub C+1, C+2, C+3, C+4, toate în favoarea numitului S. H. S. și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată, precizând că susține motivele de apel invocate în prezenta acțiune.
Reprezentantul intimatului S. H. solicită respingerea apelului și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, apreciind că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T. UL Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Împotriva Sentinței civile nr. 7854/_ pronunțata în dosar nr. _
al Judecătoriei C. -N. a fost admisă în parte cererea de chemare în judecata formulata de reclamanta S. G. R., în contradictoriu cu parații R. M. L. și
S. H. S., și în consecința: s-a dispus rezoluțiuna antecontractului de vânzare- cumpărare încheiat de reclamanta cu parata R. M. L. la data de_, completat prin actul adițional din data de_, privind apartamentul nr. 38 din imobilul situat în
C. -N., str. U. nr. 17, înscris în CF nr. 2. -C1-U6, nr. top 23025/S/XXXVIII; a fost obligată pârâta parata R. M. L. sa restituie reclamantei suma de 25000 euro, plătita de reclamanta cu titlu de avans; s-a respins ca neîntemeiate celelalte capete de cerere; a fost obligată pârâta la plata către reclamanta a sumei de 3803 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Analizând actele și lucrările de la dosarul cauzei, instanța retine următoarele:
La data de_, intre parata R. M. L., în calitate de promitent vânzător, și reclamanta, în calitate de promitent cumparator, s-a încheiat antecontractul de vânzare- cumpărare sub semnătura privata de la fila 11, prin care prima se obliga sa transmită reclamantei dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 38 situat în imobilul din C.
-N., str. U. nr. 17, compus din 3 camere și dependințe, cu prețul de 55.000 Euro, din care reclamanta a achitat suma de 10000 euro cu titlu de avans, la data semnării convenției, diferența de 45000 euro urmând a fi achitata la momentul semnării contractului în forma autentica, adică pana la data de_ .
La data de_, intre parți s-a încheiat un act adițional - f. 12 dos., potrivit căruia, reclamanta a mai achitat promitentei vânzătoare suma de 15.000 euro, restul de preț urmând a fi achitat pana la data de_, iar termenul de predare a apartamentului a fost decalat pana la data de_, pana la care se va încheia și contractul autentic de vânzare-cumpărare a apartamentului.
Imobilul în cauza este înscris în CF nr. 2. -C1-U6 C. -N., provenita din conversia pe hârtie a CF 32532, nr. top 23025/S/XXXVIII - f. 13 și urm. dos. și asupra lui este înscris dreptul de proprietate al paratei R. M. L., asupra cotei de 3/8 parte și al numitei Vuscan M., asupra cotei de 5/8 parte.
În același timp, cu înscrierile de sub C1-4 din aceeași carte funciara, paratul S.
H. S. este titularul drepturilor de ipoteca asupra aceluiași imobil, pana la concurenta sumei de 12500 USD, cu încheierea CF din_, a sumei de 14500 USD, cu încheierea CF din_, a sumei de 9000 euro, cu încheierea CF din_ și a sumei de 6000 euro, cu încheierea CF din_, în baza unor contracte de garanție imobiliara, respectiv împrumut cu garanție imobiliara, din care, în ultima convenție s-a stipulat ca debitorii ipotecari consimt la menținerea ipotecilor, având în vedere ca nu au restituit sumele datorate, și se angajează sa nu înstrăineze imobilul pana la restituirea integrala a împrumutului - f. 35 și urm. dos.
De asemenea, din răspunsurile date de parați la interogatorii - f. 44-47 dos. rezulta faptul ca împrumuturile care au ca accesoriu drepturile de ipoteca înscrise în cartea funciara în favoarea paratului S. H. S. nu au fost rambursate nici pana în prezent, astfel ca drepturile de ipoteca subzista conform convenției paraților.
Fata de starea de fapt reținuta pe baza dovezilor administrate și poziția procesuala exprimata de parați în fata instanței, instanța constata ca principalul capăt de cerere, împreuna cu cele doua accesorii, respectiv reducerea prețului vânzării, obligarea promitentei vânzătoare la vânzarea cotei de 3/8 parte din imobil prin act autentic, la prețul astfel redus, și radierea drepturilor de ipoteca ale paratului sunt neîntemeiate și trebuie respinse.
Astfel, susținerea reclamantei conform căreia în limita sumei de 4375 euro, calculata prin raportarea prețului întregului imobil, de 55000 euro, la cota parte din dreptul de proprietate aparținând paratei R. M. L., de 3/8, și partea din preț achitata de reclamanta, de 25000 euro, ar fi făcut promitentei vânzătoare o plata nedatorata nu poate fi primita de instanța, câta vreme ambele parți ale antecontractului de vânzare-cumpărare au avut în vedere la încheierea actului transmiterea dreptului de proprietate asupra întregului imobil, ceea ce exclude orice eroare cu privire la preț și respectiv plata parțiala a acestuia.
De asemenea, nu se poate retine ca reclamanta a fost în eroare la încheierea promisiunii de vânzare-cumpărare, crezând ca parata R. M. L. este unicul proprietar al imobilului în cauza, din moment ce apartamentul respectiv era înscris în cartea funciara, împreuna cu coproprietarii săi, și reclamanta putea oricând sa se informeze cu privire la situația lui juridica, lipsa sa de diligenta nefiind imputabila paratei.
În același sens, promitenta vânzătoare a arătat și în prezent ca este de acord cu încheierea actului de vânzare-cumpărare pentru întregul imobil, daca reclamanta plătește diferența de preț, ceea ce este posibil întrucât și coproprietara imobilului, numita Vuscan M., mama paratei, a achiesat la convenția parților, astfel cum a arătat personal la termenul de judecata din data de_, când s-a prezentat în fata instanței.
Ca atare, afirmația paratei conform căreia contractul autentic de vânzare- cumpărare nu poate fi încheiat așa cum s-au interes pârtile întrucât parata R. M. L. nu este proprietar exclusiv al imobilului nu poate fi primita de instanța, esențial pentru realizarea antecontractului de vânzare-cumpărare, respectiv încheierea actului de vânzare-cumpărare autentic, fiind consimțământul proprietarilor bunului și ai cumpărătorului cu privire la transmiterea dreptului de proprietate în momentul realizării lui, independent de faptul ca parata R. M. L. nu este proprietar exclusiv, în condițiile în care a dobândit acordul coproprietarului imobilului.
Nu în ultimul rând, reducerea prețului vânzării este reglementata de dispozițiile art. 1355 C. civ., privind răspunderea pentru viciile ascunse, situație străina de cea existenta intre parți.
Așa fiind, instanța constata ca cerințele art. 992, 1092 C. civ., pe care isi întemeiază reclamanta acțiunea nu sunt îndeplinite în cauza de fata și în consecința cererile de reducere a prețului vânzării și obligarea promitentei vânzătoare la executarea parțiala a antecontractului de vânzare-cumpărare sunt neîntemeiate și se impune a fi respinse ca atare.
Cat privește capătul de cerere privind radierea din cartea funciara a imobilului a drepturilor de ipoteca înscrise în favoarea paratului S. H. S., pe motiv ca sumele de bani care le-au generat au fost restituite de către împrumutate, în principal se impune a fi respins ca efect al soluției asupra căreia instanța s-a oprit asupra capetelor de cerere analizate anterior, iar în subsidiar se impune a retine ca este neîntemeiat întrucât reclamanta nu a făcut dovada stingerii lor prin rambursarea împrumuturilor către paratul S. H. S., așa cum a pretins, motiv pentru care nu sunt îndeplinite condițiile art. 36 alin. 13 din Legea nr. 7/1996, respectiv art. 885 alin. 2 coroborat cu art. 6 alin. 6 din noul C. civ.
Cu toate acestea, apărarea paratei promitenta vânzătoare conform căreia încheierea contractului de vânzare-cumpărare în forma autentica este posibila, cu singura condiție a achitării de către reclamanta a diferenței de preț, fata de starea de fapt și de drept sus reținuta este neîntemeiata deoarece aceasta nu poate pretinde reclamantei sa cumpere un imobil grevat de sarcini și anume de drepturile de ipoteca constituite în favoarea paratului S. H. S., generate de împrumuturi nerambursate la scadenta și pe care nici nu a produs vreo dovada ca intenționează sa le achite, în afara acordului cumpărătoarei, care în speța de fata nu a fost exprimat.
Mai mult, promitenta vânzătoare a fost notificata de către reclamanta prin executorul judecătoresc cu solicitarea de a se prezenta la notarul public în scopul încheierii actului autentic, insa a refuzat, conform încheierii de certificare din 12373/_ emisa de Notarul public P. Ionut-F. - f. 10 dos., fara a justifica în nici un mod refuzul sau.
Prin urmare, pretenția reclamantei de rezoluțiune a contractului de vânzare- cumpărare în discuție și repunerea parților în situația anterioara se dovedește a fi întemeiata, potrivit art. 1020, 1021 C. civ., unde se prevede ca partea în privința căreia angajamentul s-a executat are posibilitatea de a opta pentru obligarea debitorului la executare sau rezoluțiuna contractului, iar principalul efect al rezoluțiunii contractului este repunerea parților în situația anterioara.
Pentru considerentele de fapt și de drept ce preced, instanța constata ca acțiunea formulata de reclamanta este în parte întemeiata, drept care urmeza sa dispună rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat de reclamanta cu parata R.
M. L. la data de_, completat prin actul adițional din data de_, privind apartamentul nr. 38 din imobilul situat în C. -N., str. U. nr. 17, înscris în CF nr. 2.
-C1-U6, nr. top 23025/S/XXXVIII și sa oblige pe parata R. M. L. sa restituie reclamantei suma de 25000 euro, plătita de reclamanta cu titlu de avans, precum și sa respingă ca neîntemeiate celelalte capete de cerere.
Fiind în culpa procesuala, în temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., instanța urmează sa oblige pe parata la plata în favoarea reclamantei a cheltuielilor de judecata în suma de 3803 lei, reprezentând taxa judiciara de timbru și timbru judiciar, în limita pretențiilor găsite întemeiate, dovedite cu chitanțele și timbrele judiciare mobile atașate la dosarul cauzei.
Reclamanta a declarat recurs în termen împotriva sentinței, solicitând modificarea in parte a sentinței, in sensul admiterii petitului privind radierea înscrierilor din CF 2.
-C1-U6 (provenita din conversia pe hârtie a CF 32352), respectiv a drepturilor de ipoteca înscrise sub C+l, C+2, C+3 și C+4, toate în favoarea paratului S. H. S. și obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată în sumă de 8512 lei (3761 lei
+ 4751 lei), timbre judiciare de 16.5 lei și onorar avocațial în sumă de 6500 lei.
Totodată, văzând valoarea obiectului litigiului, recurenta a solicitat recalificarea drept recurs a căii de atac declarată in cauză.
În motivarea recursului, au fost invocate următoarele considerente:
In motivarea recursului, reclamanta a susținut nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate in ceea ce privește soluția pronunțată de instanță cu privire la petitul IV din cererea de chemare în judecată și la nelegala deoarece, instanța de fond a făcut o greșita aplicare a dispozițiilor legale, precum și o insuficienta și eronata apreciere a probelor existente la dosarul cauzei.
În ce privește petitul nr. IV al cererii de chemare în judecata, trebuie subliniate următoarele aspecte:
Instanța în mod greșit a consemnat în partea introductiva a sentinței atacate, parte ce releva mersul ședinței de judecata din data de_ ., faptul ca petitul nr. 4 ar fi accesoriu petitului principal. Aceasta consemnare este eronata, întrucât asa cum s-a arătat și în fata instanței de fond și cum rezulta clar din cuprinsul cererii de chemare în judecata, care nu a fost modificata în cursul judecații în prima instanța, petitul nr. IV, este accesoriu petitului principal cat și celui subsidiar, respectiv petitului III (doar petitul II este subsidiar petitului I).
Instanța de fond se pronunța asupra acestui petit în sensul respingerii ca neîntemeiat a capătului de cerere accesoriu, pe motiv ca nu s-a făcut dovada stingerii prin rambursare a Împrumuturilor, a creanțelor garantate prin drepturile de ipoteca a căror radiere o solicită.
Apreciază că din probatoriul administrat în cauza, în special din răspunsurile celor doi parați la interogatorii, rezulta în mod clar faptul ca intre aceștia nu a intervenit nici un act adițional la contractele de împrumut, prin care sa se fi stabilit o alta data a plații. Nici unul dintre parați nu a putut sa indice pana la ce data a fost prelungita scadenta împrumuturilor, chiar mai mult, răspunsurile celor doi au fost contradictorii, parata R. susținând ca exista o înțelegere verbala, iar paratul S. susținând ca exista acte adiționale în forma scrisa, însă nu a putut reproduce conținutul lor, nici măcar în ceea ce privește datele esențiale - data încheierii, data prorogării scadentei, etc.
Toate acestea duc la concluzia ca, răspunsurile celor doi au fost nesincere, în fapt, fie neexistând acte adiționale de stabilire a unei alte scadente, fie, mai probabil sumele au fost restituite, însă, cu rea-credința, nu s-a procedat la radierea drepturilor de ipoteca din C.F., tocmai din considerentul de a se putea bloca eventualele încercări de executare silita a paratei sau de realizarea a drepturilor subsemnatei asupra imobilului în cauza.
Parata R. M. a recunoscut faptul ca au trecut mai bine de 3 ani de la data la care trebuia sa restituie fiecare împrumut, și nedovedind existenta unui nou termen de scadență a împrumuturilor, dreptul de creanța al paratului de rând 2 este prescris.
În consecința, instanța trebuia sa admită petitul nr. 4 al cererii de chemare în judecata, având în vedere recunoașterea paratei de rând 1 în ce privește împlinirea termenului de prescripție extinctiva și imposibilitatea paraților de a face dovada unui nou termen de scadență al împrumuturilor, precum și raportat la dispozițiile art. 111 din Vechiul Cod de Pr. Civ.
Astfel, recurenta a investit instanța de judecata cu un petit în realizare - radierea drepturilor de ipoteca - condiții în care nu se impunea și formularea unui petit în constatare. Prescripția extinctiva fiind de ordine publica, instanța în baza rolului sau activ trebuia sa o constate din oficiu cu consecința admiterii petitului nr. 4 din cererea de chemare în judecata. Sentința este criticabilă și sub aspectul neacordării integrale a cheltuielilor de judecata, instanța de fond acordând doar în parte cheltuielile de judecata pe care le-a efectuat cu prezenta cauza.
Nu este de înțeles raționamentul acordării doar în parte a cheltuielilor de judecata, în condițiile în care parații - și cu precădere parata de rând 1, este în culpa procesuala.
Recurenta a achitat o taxa de timbru de peste 8.500 lei, instanța de fond acordându-i cu titlu de cheltuieli de judecata doar suma de 3.803 lei.
Apreciază că este îndreptățită la acordarea în totalitate a cheltuielilor de judecata în condițiile în care din culpa exclusiva a paratei de rând 1, care nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate, a fost nevoita sa formuleze atât un capăt de cerere principal cat și un capăt de cerere subsidiar, ambele taxabile la valoarea obiectului cererii.
Pentru aceste motive solicită acordarea tuturor cheltuielilor de judecată, la care solicită să se adauge și cheltuielile ocazionate cu judecarea prezentei cai de atac.
În ce privește respingerea capătului principal de cerere, își menține apărările invocate în cererea de chemare în judecata, pe care le apreciază a fi legale și pertinente, și apte a fundamenta o soluție de admitere a capătului principal lai cererii de chemare în judecata.
Pentru motivele arătate solicită admiterea apelului și modificarea hotărârii atacata conform solicitării sale.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor și apărărilor invocate și a disp. art. 304 C.pr.civ., T. ul constată netemeinicia recursului declarat în cauză de reclamanta S. G. R., având în vedere următoarele considerente:
Contrar susținerilor recurentei, instanța a analizat pe fond pretenția sa formulată în cuprinsul petitului IV având ca obiect radierea dreptului de ipotecă și nu s-a limitat să-și întemeieze soluția dosar pe caracterul accesoriu al pretenției și respingerea acesteia exclusiv în virtutea principiului accesorium sequitur principale, ci a analizat pe fond pretenția în sine, reținând netemeinicia acesteia pentru considerentul că reclamanta nu a făcut dovada stingerii prin plată a împrumuturilor acordate de pârâtul S. H. S.
, garantate cu ipotecile înscrise în CF.
Concluzia instanței este corectă, căci reclamanta nu a făcut dovada plății acestor împrumuturi, situație în care radierea dreptului de ipotecă ce garantează aceste împrumuturi este o pretenție nejustificată, prin raportare la disp. art. 36 alin.3 din Legea 7/1996.
Fără a fi susținut această excepția în fața primei instanțe, în recurs reclamanta susține că obligația principală de restituire a împrumutului este stinsă prin prescripție, prin urmare este stins și dreptul de garanție a cărui înscriere în CF nu mai este justificată.
Potrivit disp. art. 16 din Decretul 167/1958, recunoașterea făcută de cel în favoarea căruia curge prescripția întrerupe cursul prescripției, ori prin declarațiile olografe depuse la f. 11-14 dosar, precum și verbal, împrumutata R. M. L. a recunoscut obligația.
Recurenta pretinde că atitudinea pârâților este de conivență, în scopul fraudării intereselor sale, însă susținerea sa este neîntemeiată având în vedere că și în cuprinsul contractelor autentice ce consemnează împrumuturile garantate prin ipotecile a căror radiere se solicită, încheiate anterior nașterii relațiilor contractuale dintre reclamant și pârâta Rîmboiu, rezultă că împrumuturile au fost acordate succesiv, fără ca în prealabil împrumuturile anterioare să fi fost restituite și în fiecare dintre contractele încheiate anterior pârâta Rîmboiu a recunoscut împrejurarea nerestituirii împrumutului și a fost de acord cu menținerea înscrierii ipotecii.
Având în vedere acest istoric din relația contractuală a copârâților, apreciem că atitudinea pârâtei Rîmboiu de a recunoaște existența datoriei ce întrerupe cursul prescripției nu are drept scop fraudarea intereselor recurentei.
Recurenta mai critică neacordarea în întregime a cheltuielilor de judecată. Acest motiv de apel este neîntemeiat, având în vedere că din cele 4 petite formulate în cuprinsul acțiunii, a fost admis unul singur, ori, potrivit art. 276 C.pr.civ. o atare soluție justifică acordarea cheltuielilor de judecată proporțional cu pretențiile admise.
Pentru considerentele reținute mai sus, T. ul va respinge ca nefundat recursul reclamantei, menținând în întregime sentința atacată în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de S. G. R. impotriva Sentinței civile nr. 7854/_ pronunțata în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Obliga apelanta sa plătească intimatului S. H. S. suma de 400 lei, cheltuieli de judecata în apel.
Decizia este definitiva și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 14 noiembrie 2013.
Președinte,
C. -V. B.
Judecător,
-A. C.
Grefier,
P.
A.P. 15 Noiembrie 2013 Red. CB/dact. LC
_
| ← Decizia civilă nr. 1212/2013. Hotărâre care să țină loc de... | Decizia civilă nr. 999/2013. Hotărâre care să țină loc de... → |
|---|
