Decizia civilă nr. 999/2013. Hotărâre care să țină loc de act autentic

Dosar nr. _

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal 3184

DECIZIA CIVILĂ NR. 999/R/2013

Ședința publică de la 16 Octombrie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE O. -C. T.

Judecător A. -F. D. Judecător O. R. G. Grefier L. M.

Pe rol fiind judecarea recursului promovat de recurent S. P. C. S. împotriva sentinței civile nr. 1565/2013 din_, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei Turda, privind și pe intimat B. A., intimat B. I., intimat B.

C., intimat P. I., intimat S. K., intimat N. Ș., având ca obiect hotarâre care sa tina loc de act autentic.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentei, c.j. Corpodean Traian, cu delegație la dosar și reprezentantul intimaților, av. Ruge C., în substituirea av. Dan N., cu delegație de substituire la dosar, lipsă fiind părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care T. ul constată că recursul a fost promovat în termen, a fost motivat și comunicat.

Se constată că, la data de_, intimații au depus la dosar întâmpinare, din eroare ambele exemplare fiind cusute la dosar. Instanța procedează la desprinderea filelor11-13 din dosar, file cuprinzând întâmpinarea, pe care le comunică reprezentantului recurentei, dosarul urmând a fi renumerotat.

Reprezentantul recurentei depune la dosar taxa judiciară de timbru în sumă de 2798,50 lei și timbru judiciar de 5 lei și învederează că recurenta a cumpărat terenul în litigiu pentru exploatare, fiind folosit pentru construcții. De pe acest teren au extra balast și l-au folosit pentru diverse lucrări.

Reprezentantul intimaților arată că este de acord cu susținerile reprezentantului recurentei.

T. ul, raportat la aceste susțineri, pune în discuție excepția necompetenței materiale a T. ului C., având în vedere că imobilul litigios face parte din fondul de comerț.

Reprezentantul recurentei arată că lasă la aprecierea instanței soluția privind excepția invocată.

Reprezentantul intimaților arată că este de acord cu admiterea excepției.

T. ul reține cauza în pronunțare asupra excepției.

T. UL Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1565/_ pronunțată în dosar nr._ al

Judecătoriei Turda, s-a admis acțiunea formulată și precizată de către reclamanții

  1. A., B. I., B. C., P. I., S. K., N. Ș., în contradictoriu cu pârâta S. P. C. S. ., și în consecință:

    A obligat pârâta să încheie cu reclamanții contract autentic de vânzare- cumpărare în baza antecontractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din data de_, având ca obiect imobilul-teren din localitatea Cornești, comuna Mihai-Viteazu, înscris în tarlaua 48, parcela 36, în suprafață de 5800 mp, conform

    TP nr. 28045/1684, eliberat la data de 27 mai 1997, înscris în Cartea Funciară nr. 51828 UAT Mihai Viteazu, cu nr. Cadastral 51828, iar în caz contrar prezenta hotărâre ține loc de contract autentic de vânzare-cumpărare;

    A obligat pârâta la plata către reclamanți a sumei de 11.400 euro sau echivalentul în lei a acestei sume, calculat la momentul efectuării plății, cu titlu de rest de plată din prețul contractual de vânzare-cumpărare având ca obiect terenul mai sus individualizat;

    A obligat pârâta la plata către reclamanți a sumei de 7607,20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

    Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:

    La data de_, între reclamanți, în calitate de promitenți-vânzători, și pârâtă, în calitate de promitent-cumpărător, s-a încheiat antecontractul de vânzare- cumpărare depus în probațiune la filele 15-17 dos., în temeiul acestuia reclamanții obligându-se să transmită pe seama pârâtei dreptul de proprietate asupra imobilului-teren din localitatea Cornești, comuna Mihai-Viteazu, înscris în tarlaua 48, parcela 36, în suprafață de 5800 mp, conform Titlului de proprietate nr. 28045/1684/27 mai 1997 (fila 20 dos.), înscris în CF nr. 51828 Mihai Viteazu, cu nr. cadastral 51828.

    Prețul asupra căruia părțile au convenit, așa cum rezultă din art.IV din contract este de 17400 euro, trebuind achitat în modalitatea indicată la pct.2 al art.IV: 5000 euro avans - la semnarea antecontractului de vânzare-cumpărare; 3700 euro - la data de_ ; 8700 Euro până la data de_ .

    Este totodată esențial de remarcat în soluționarea prezentei cauze că, prin art. III din contract, părțile au convenit ca încheierea contractului de vânzare- cumpărare în formă autentică să se realizeze după ce vânzătorii - actualii reclamanți - vor face toate demersurile necesare în vederea înscrierii dreptului lor de proprietate în cartea funciară.

    Această obligație a reclamanților de a-și înscrie dreptul lor de proprietate în CF a fost îndeplinită, la fila 46 dos. fiind depus în probațiune CF nr. 51828 Mihai Viteazu, în care, sub A1, cu nr. cadastral 51828, figurează terenul în suprafață de 5800 mp identificat în Titlul de proprietate nr. 28045/1684/27 mai 1997, cu tarla 48, parcela 36 (fila 46 față, mențiune sub B3, respectiv fila 46 verso). Este de subliniat că dreptul de proprietate al reclamanților figurează înscris în CF încă din data de_ .

    Față de cele de mai sus, instanța a reținut că reclamanții, în calitate de promitenți-vânzători, și-au îndeplinit toate obligațiile care le incumbau în baza antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâta la data de_ .

    Nu același lucru se poate spune însă și în ceea ce o privește pe pârâtă, care a neglijat a-și îndeplini două obligații contractuale de rezultat: aceea de a achita prețul în cuantumul și la termenele convenite, respectiv aceea de a perfecta contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, astfel încât să se producă efectul juridic translativ de proprietate avut în vedere de către părți la momentul la care au realizat acordul de voințe.

    În ceea ce privește obligația pârâtei de plată a prețului, aceasta este o obligație de rezultat, iar în condițiile răspunderii civile contractuale, sarcina probei efectuării plății incumbă pârâtei. Or pârâta nu a dovedit în cauză că și-a îndeplinit această obligație.

    Reclamanții au recunoscut faptul că li s-a achitat avansul de 5000 euro, cu ocazia semnării antecontractului, respectiv că li s-a mai achitat o sumă de 1000 euro din cea de a doua tranșă, rămânând însă nestinse prin plată următoarele sume: un rest de 2700 euro din a doua tranșă, cu scadența la_, precum și a treia tranșă de 8700 euro, cu scadența la_ - în total 11400 euro.

    Față de faptul că pârâta nu a dovedit până la data pronunțării prezentei hotărâri faptul că ar fi achitat suma de 11400 euro, precum și față de faptul că pârâta nu a răspuns la interogatoriul formulat de reclamanți, deși i-a fost comunicat procedural (filele 40-41 dos.) - ceea ce va fi apreciat de către instanță un început de probă ce se completează cu restul probelor administrate în cauză (art.

    225 C.p.c.), instanța a considerat dovedită pretenția reclamanților de obligare a

    pârâtei la plata în favoarea lor a sumei de 11400 euro. Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât atât termenul suspensiv de_, cât și termenul suspensiv de_ s-au împlinit încă înainte de sesizarea instanței cu prezentul dosar, obligația de plată fiind scadentă.

    În ceea ce privește obligația pârâtei de a perfecta contractul de vânzare- cumpărare în formă autentică, instanța a reținut următoarele: raportat la momentul la care s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare, depus în probațiune la filele 15-17 din dosarul cauzei, instanța a reținut că era în vigoare art. 2 din Titlul X al Legii nr.247/2005 conform căruia înstrăinarea inter vivos a terenurilor nu se putea realiza decât în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute; de asemenea, conform art.5, alin.2 din Titlul X al Legii nr.247/2005, în situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la un teren cu sau fără construcție una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract.

    Înscrisurile depuse în probațiune de către reclamanți la filele 10-12 dos. fac dovada faptului că pârâta refuză să se prezinte în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică. Or, la data de_ când pârâta a fost chemată la BNP Holbach I. pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, reclamanții aveau deja îndeplinită, prin prisma art. III, pct.1 din antecontract, obligația lor de a-și fi înscris dreptul de proprietate în cartea funciară (fila 46 dos.).

    Față de toate cele de mai sus, văzând art. 6, alin.2 N.C.civ. și, prin prisma acestuia, văzând art. 969 C.civ., art. 1022-1023 C.civ., art. 1073 C.civ. coroborat cu art.1361 C.civ., instanța a admis acțiunea așa cum a fost aceasta formulată și ulterior precizată, potrivit dispozitivului prezentei hotărâri.

    Întrucât s-au solicitat de către reclamanți cheltuieli de judecată, în temeiul art. 274 Cod proc.civ, instanța a obligat pârâta care a căzut în pretenții și se află în culpă procesuală la plata către reclamanți a următoarelor sume cu titlu de cheltuieli de judecată: 5597,20 lei - taxă de timbru (fila 38 dos.); 10 lei - timbru judiciar (fial 38 verso dos.), 2000 lei - onorariu avocațial (fila 79 dos.) - în total: 7607,20 lei.

    Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC P. C. S. , solicitând instanței admiterea recursului declarat și casând hotărârea pronunțată solicită trimiterea cauzei spre rejudecare către instanța investită cu soluționarea fondului cererii formulate.

    În motivare recurenta pârâtă arată faptul că hotărârea atacata este neîntemeiata întrucât acțiunea promovata de către reclamanți era inadmisibila pe temeiul contractului încheiat cu subscrisa.

    Acțiunea a fost promovata de reclamanți pentru motivul ca subscrisa nu s-a prezentat in urma notificării pentru incheiereai contractului autentic si nu a achitat cu aceasta ocazie restul de preț. Pentru aceste motive instanța de fond a admis acțiunea asa cum a fost formulata.

    Părțile prin antecontractul de vânzare cumparare încheiat în data de_, au stabilit de comun acord care este sancțiunea pentru neexecutarea obligațiilor.

    Astfel prin art. Prețul Contractului, punctul 3 părțile au convenit că " Dacă contractul in forma autentica nu se încheie din culpa cumpărătorului, care nu se prezintă la semnare in termen de 15 zile de la notifcarea sa in acest sens, va pierde suma plătită".

    Din aceasta clauza rezulta in mod evident ca in aceasta situație sancțiunea convenita de părți este rezolutiunea antecontractului cu pierderea avansului deja achitat.

    Prin urmare, acțiunea reclamantei in formula promovata era inadmisibila. In drept, își întemeiază recursul pe art. 304, pct 9 Cod de Proc. Civila.

    La data de_ intimații reclamanți B. A., B. I., B. C., P.

    I., S. K., N. Ș. au depus la dosar întâmpinare, solicitând instanței respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

    În motivare ointimații reclamanți arată faptul că la data de 12 noiembrie 2009, aceștia, în calitate de promitenți-vânzători, i-au înstrăinat recurentei imobilul-teren situat în Cornești, comuna Mihai-Viteazu, înscris în TP nr. 28045/1684/27 mai 1997, tarla 48, parcela 36, în suprafață de 5800 mp (înscris în prezent în CF nr. 51828 Mihai-Viteazu, nr. cad. 51828), contra prețului de 17.4DO EUR.

    În conformitate cu art. IV din promisiunea-sinalagmatică de vânzare- cumpărare prețul total de 17.400 EUR trebuia achitat în trei tranșe, respectiv prima tranșă de 5000 EUR la semnarea contractului, a doua tranșă de 3700 EUR până în data de 30 noiembrie 2009 și a treia tranșă de 8700 EUR până în data de 31 ianuarie 2010.

    Din aceste trei tranșe, s-au achitat doar 6.000 Euro; diferența de preț, de

    11.400 EUR, compusă din diferența de 2700 EURO de la a doua tranșă plus a treia tranșă de 8700 EURO, nu a fost achitată până în prezent, în ciuda faptului că promitenții-vânzători și-au îndeplinit toate obligațiile contractuale asumate și au convocat cumpărătoarea la notar în vederea încheierii vânzării autentice.

    Mai arată intimații reclamanți faptul că din probatoriul administrat a reieșit că aceștia și-au îndeplinit toate obligațiile contractuale asumate, iar pârâta- recurentă a refuzat în mod nejustifîcat să achite diferența de preț și să semneze actul autentic de vânzare-cumpărare. Pornind de la art. 5 alin. 2 din Titlul X din Legea 247/2005, instanța a admis acțiunea formulată, obligând pârâta la achitarea diferenței de preț de 11.400 € și la încheierea actului autentic de vânzare- cumpărare, în caz contrar în caz contrar hotărârea pronunțată urmând să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare.

    Soluția primei instanțe este temeinică și legală, făcând o corectă aplicare a legislației incidente cu privire la starea de fapt reieșită din probatoriul administrat.

    Intimații recurenți apreciază că recursul este nefondat, impunându-se respingerea lui.

    Singura critică adusă de recurentă este privind greșita interpretare a textului Antecontractului; astfel, se susține că, potrivit art. IV.3 din Antecontract, sancțiunea refuzului cumpărătoarei de a încheia actul autentic poate fi doar pierderea avansului plătit.

    Conform art. 1021 C.civ., în contractele sinalagmatice, creditorul obligațiilor neexecutate are opțiunea liberă, în măsura în care și-a executat propriile obligații, între a solicita rezoluțiunea contractului cu daune-interese sau a cere executarea sa.

    În speță, promitenții-cumpărători și-au îndeplinit obligațiile asumate, realizându-se înscrierea imobilului înstrăinat în cartea funciară. În aceste condiții, au optat pentru executarea Antecontractului, încasarea restului de preț și transferarea proprietății, iar nu pentru rezoluțiunea Antecontractului și reținerea avansului încasat.

    Prin motivarea recursului, recurenta își invocă propria culpă contractuală pentru a obține respingerea pretențiilor legitime ale acestora. Nu este posibil ca o parte contractuală să se prevaleze de propria neexecutare pentru a paraliza acțiunea în executarea contractului formulată de cealaltă parte.

    În plus, comportamentul recurentei nu a denotat niciodată intenția de a abandona contractul. Astfel, după plata avansului a achitat o parte din restul de preț (1.000 €) și a exploatat terenul obiect al Antecontractului conform intenției inițiale, extrăgând materiale de construcție.

    După ce și-a atins scopul propus, exploatând substanța terenului din litigiu, recurenta a refuzat să-și execute obligațiile asumate. Astfel, poziția exprimată prin cererea de recurs, deși profitabilă recurentei, este animată de rea-credință și se fundamentează pe neexecutarea culpabilă a obligațiilor contractuale asumate.

    În ședința publică din_ tribunalul din oficiu a invocat excepția necompetenței materiale.

    Analizând excepția invocată, tribunalul reține următoarele:

    Raportat la obiectul cererii deduse judecății, având în vedere și faptul că imobilul litigios face parte din fondul de comerț, tribunalul apreciază că este vorba

    despre raporturi juridice privind persoane care au calitatea de profesioniști în materia activităților de producție, comerț sau prestări de servicii.

    Potrivit dispozițiilor art.36 alin.3 din Legea nr.304/2004 în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale sau pentru alte materii.

    Potrivit art.37 din același act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înființa tribunale specializate. T. ele specializate sunt instanțe fără personalitate juridică, care pot funcționa la nivelul județelor si al municipiului B. ești și au, de regulă, sediul în municipiul reședință de județ. T. ele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează.

    Prin înființarea T. ului C. ercial C., acesta a preluat potrivit dispozițiilor art.37 alin.3 din Legea nr.304/2004 cauzele de competența tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent și litigiile dintre sau cu profesioniști.

    Se reține în acest sens faptul că, deși criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material și-a pierdut funcționalitatea, niciuna dintre normele noului cod civil ori ale Legii nr.71/2011 de punere în aplicare a acestuia, nu interzice separarea litigiilor în care cel puțin una dintre părți are calitatea de profesionist în materia "activităților de producție, comerț sau prestări de servicii"; (expresie care, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, înlocuiește expresiile "acte de comerț";, respectiv "fapte de comerț";) de celelalte litigii care implică profesioniști în alte materii și conferirea competenței de soluționare a primei categorii tribunalelor specializate, astfel cum a procedat, implicit, Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 654/31 august 2011.

    Pe de altă parte, dispozițiile art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 au un caracter enunțiativ și nu limitativ prevăzând posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile, a unor complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cereri în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; cereri în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate împiedicarea ori denaturarea concurenței; cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.

    Conform art. 228 din Legea nr. 71/2011, normă specială față de art. 227 din același act normativ, până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeș, C. și Mureș se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, C. și Mureș, în condițiile art. 226.

    Stabilirea întregii sfere de competență a tribunalelor specializate revine, conform art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, Consiliului Superior al Magistraturii, dispozițiile art. 227 din Legea nr. 71/2011 vizând doar o parte dintre cauzele de competența tribunalelor specializate, respectiv cele pentru care legile speciale prin raportare la noul Cod civil prevăd expres că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel.

    T. ele comerciale Argeș, C. și Mureș au fost reorganizate ca tribunale specializate, prin Hotărârea C. nr. 654/31 august 2011. Pentru a pronunța această hotărâre, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale comerciale prin comparație cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localități în care își au sedii curți de apel, similar cu situația în care se află cele trei tribunale specializate și care au o schemă relativ apropiată cu cea

    rezultată din comasarea schemei tribunalului specializat cu cea a tribunalului de drept comun.

    Deși Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronunțat expres asupra competenței materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere, în mod neechivoc, volumul de activitate al acestor instanțe, volum care include toate cauzele a căror natură "comercială"; era determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 și art. 56 din Codicele de comerț din 1887. În consecință, nu se poate reține intenția legiuitorului de a transfera competența de soluționare a acestor cauze în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea tribunalelor specializate competența materială în limitele competenței fostelor tribunale comerciale.

    Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza dispozițiilor art.158 C.proc.civ. tribunalul va admite excepția invocată și va declina competența de soluționare a recursului în favoarea T. ului Specializat C. .

    PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

    DECIDE

    Admite excepția necompetenței materiale a T. ului C. .

    Declină competența de soluționare a recursului declarat de pârâta SC P.

  2. SRL împotriva sentinței civile nr. 1565/2013 din_, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei Turda în favoarea T. ului Specializat C. .

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

Președinte,

O. -C. T.

Judecător,

A. -F. D.

Judecător,

O. R. G.

Grefier,

L. M.

L.M. 16 Octombrie 2013 Red AD/tehn DD

20 noiembrie 2013 /2 ex

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 999/2013. Hotărâre care să țină loc de act autentic