Decizia civilă nr. 596/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ
S. CIVILĂ Dosar nr. _
Decizia civilă Nr. 596/2013 Ședința publică de la 28 Mai 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE: M. L.
Judecător: G. D. Judecător: M. K. Grefier: M. J. D.
S-a luat în examinare recursul formulat de petenta SC B. I. SRL, cu sediul în M. de Jos, str. Principală, nr. 178/A, jud. S., împotriva sentinței civile nr.388 din_ a Judecătoriei Z., pronunțată în dosarul civil nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța constată că la dosarul cauzei intimatul depune întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța în conformitate cu prevederile art. 167 Cod procedură civilă, instanța încuviințează înscrisurile existente la dosarul cauzei și reține cauza în pronunțare.
T.
Prin sentința civilă nr. 388/_ a Judecătoriei Z., a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea petentei SC B. I. SRL M. de Jos, privind anularea procesului verbal de contravenție nr. 0228415/_ încheiat de Garda Financiară S., prin care petenta a fost sancționată cu avertisment pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.10 lit.b din O.U.G. nr.28/1999, reținându-se în sarcina sa faptul că în data de 09 noiembrie 2012, ora 12.30 la S. B.
I. S. magazin ABC M. de Sus, aparținând petentei în urma verificării numerarului și compararea soldului cu cel indicat de raportul nefiscal X emis de aparatul de marcat electronic fiscal din dotarea magazinului s-a constatat o diferență neînregistrată de 153 lei. Suma provine din vânzări cu amănuntul neînregistrate în casa de marcat.
Cu aceeași ocazie s-a dispus și suspendarea activității magazinului pe o perioadă de trei luni, conform art. 14, alin. 2 din OUG nr. 28/1999.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria H nr.0228415 din_, acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal seria H nr.0228415 din_, prima instanță a reținut că starea de fapt descrisă în cuprinsul acestuia a fost corect reținută, petenta neîndeplinindu-și obligațiile legale ce-i incumbă cu privire la utilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale și emiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate, fapta contravențională fiind recunoscută de către petentă cu precizarea că nu a avut posibilitatea înregistrării sumei de 153 lei achitată de un singur client care nu-și finalizase cumpărăturile în momentul controlului efectuat de reprezentanții intimatei. Aceste susțineri ale reprezentanților petentei nu au fost probate în cauză și nici nu sunt în măsură să ducă la înlăturarea caracterului contravențional al faptei, neîntrunind condițiile unor cauze justificative, înregistrarea în casa de marcat trebuind a fi efectuată pentru fiecare produs în parte, neexistând nici o justificare logică a faptului că s-a achitat prețul produselor cumpărate, suma de 153 lei fiind găsită în casa de marcat de către agenții constatatori, dar nu s-a eliberat bon fiscal, vânzătoarea așteptând ca acel client să-și finalizeze cumpărăturile, astfel cum susține petenta în plângerea contravențională.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor aplicate, instanța de fond a reținut următoarele:
Având în vedere faptul că sancțiunea principală aplicată este avertismentul iar sancțiunea complementară a confiscării nu a fost contestată, prima instanță s-a pronunțat asupra necesității reindividualizării sancțiunii complementare a suspendării activității societății petente.
În acest context, a trebuit arătat în primul rând faptul că deși textele legale mai sus citate, respectiv art.11 și art.14 din O.U.G. nr.28/1999, prin modalitatea în care sunt redactate, impun aplicarea automată a sancțiunilor complementare, acest aspect nu duce la concluzia că instanța de judecată învestită cu soluționarea plângerii contravenționale nu este în măsură să se pronunțe asupra legalității și oportunității aplicării lor conform prevederilor art.34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care nu face nici o distincție între sancțiunile principale și cele complementare sub acest aspect. O interpretare contrarie, este de natură să aducă atingere liberului acces la justiție al contravenientului, deoarece acest acces ar fi doar unul "teoretic și iluzoriu"; atâta timp cât nu s-ar putea finaliza cu o înlăturare a măsurii dispuse.
Proporționalitatea se determină prin raportare la natura și gravitatea faptei, iar în aprecierea gravității trebuie avute în vedere mai multe criterii ce țin de starea de fapt și care pot indica un grad mai ridicat sau mai redus de periculozitate socială a faptei.
În speță, instanța de fond a considerat că împrejurările în care a fost săvârșită fapta îi conferă acesteia un caracter agravant, respectiv faptul că societatea petentă nu a utilizat aparatul de marcat electronic cu privire la mai multe produse ce se comercializează într-un magazin de tip
"ABC";, deci de valoare relativ redusă, sugerează o rezoluție cu privire la săvârșirea contravenției în cauză luată în mod repetat putându-se concluziona că este vorba despre o perseverență în activitatea ilicită ce denotă faptul că s-a urmărit un scop ilicit, respectiv sustragerea de la suportarea taxelor legale aferente activității comerciale desfășurate.
Instanța de fond a aratat aici și faptul că dacă s-ar lua în considerare doar suma relativ redusă neînregistrată în aparatul electronic de marcat ca și criteriu de individualizare a sancțiunii s-ar ajunge la situații inechitabile și astfel se impune analizarea gravității faptei luându-se în considerare mai mulți factori, cum sunt: vadul comercial, numărul de clienți cărora nu li s-a eliberat bon fiscal și natura mărfurilor comercializate întrucât, în cazul produselor cu prețuri reduse repetabilitate operațiunilor fără înregistrare în casa de marcat este mai mare, fapt ce sugerează intenția în săvârșirea faptei contravenționale și perseverența în realizarea unui scop ilicit. Astfel, în speță, suma de 153 lei, neînregistrată, raportat la criteriile enumerate, nu poate fi apreciată ca fiind derizorie, întrucât unitatea petentei este un magazin sătesc tip "ABC";, și observându-se și faptul că până la ora controlului, 12.30 suma totală încasată a fost de 369 lei din care, pentru 153 lei, aproape jumătate din această sumă, nu a fost eliberat bon fiscal.
Faptul că produsele au fost achiziționate de către un singur client pentru care urma să se elibereze bon fiscal la finalizarea cumpărăturilor, astfel cum a susținut petenta, nu a fost probat în cauză.
Împotriva acestei sentințe petenta SC B. I. SRL Meseșeni de Jos a declarat recurs solicitând admiterea acestuia și rejudecând cauza admiterea plângerii în principal prin anularea procesului verbal de contravenție și a măsurii suspendării activității, iar în subsidiar anularea măsurii suspendării activității pe o perioadă de trei luni.
În motivarea recursului se arată că:
Recunoscându-și greșeala angajatei și care se răsfrânge asupra societății și a tuturor angajaților, consideră ca măsură sancționatorie a avertismentului aplicată de organul de control este o măsură proporțională cu gradul de pericol al faptei, care este un grad redus de pericol întrucât nu s-au adus prejudicii statului, societatea având achitate la zi obligațiile față de statul român, conducând o contabilitate conformă cu normele legislative care reglementează evidența contabilă a activității societății, argumente care au fost constatate de altfel și de organele de control fiscal din cadrul M.F.P. - D.G.F.P. S. în nenumăratele inspecții fiscale de fond sau de rambursare TVA.
Măsura suspendării activității societății noastre este o măsură complementară cu urmări deosebit de grave pentru societatea petentă.
Prin întâmpinarea sa, Garda Financiară SS, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică, aplicarea sancțiunii complementare fiind prevăzută imperativ de art. 14 din OUG nr. 28/1999.
Această normă imperativă specială derogă de la norma generală prevăzută de art. 5, alin. 6 din OG nr. 2/2001 republicată, care prevede ca măsura complementară se aplică în funcție de gravitatea faptei contravenționale.
Această ultimă dispoziție generală poate completa doar o lege specială care nu îi este contrară, respectiv un act normativ în care prevede facultatea de a aplica o sancțiune complementară, unul dintre criteriile de apreciere fiind și gravitatea faptei săvârșite.
Aplicarea sancțiunii complementare a suspendării activității unității pe o perioadă de 3 luni prevăzută de art. 14, alin. 2 din OUG nr. 28/1999 republicată are un caracter obligatoriu pentru organul de control care nu are posibilitatea legală de a stabili în funcție de condițiile concrete de săvârșire a faptei contravenționale în mod arbitrar, aplicarea sau nu a acestei sancțiuni.
Recursul este întemeiat pentru următoarele:
Dacă în ceea ce privește cererea principală de anulare a procesului verbal de contravenție recursul nu poate fi admis, având în vedere procesul verbal care a fost întocmit în mod legal, chiar recurenta recunoscând în motivarea recursului vina angajatei în săvârșirea faptei în ceea ce privește cererea subsidiară de anulare a măsurii suspendării activității, acesta este întemeiat pentru următoarele:
Sub aspectul sancțiunii complementare, instanța prin raportare la dispozițiile art. 34 raportat la art. 5, alin. 6 din OG nr. 2/2001 are competența de a aprecia asupra sancțiunii complementare fiind ea însăși o sancțiune contravențională aplicabilă alăturat sancțiunii principale, urmând a analiza proporționalitatea sancțiunii complementare față de natura și gravitatea faptei.
Astfel, deși OUG nr. 28/1999 prevede obligativitatea aplicării "ope legis";a pedepsei complementare a suspendării activității petentei, instanța de recurs, constată că și această sancțiune trebuie să fie supusă unei operațiuni de individualizare în temeiul art. 5, alin. 5 și alin. 6 din OG nr. 2/2001, care prevede că " sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite";, text care nu face nicio distincție după cum ar fi vorba de sancțiune principală sau sancțiune complementară.
Dacă s-ar considera astfel, s-ar ajunge la situația în care instanța poate înlătura sau reduce o sancțiune principală, fără a putea însă să dispună asupra unei sancțiuni complementare, ceea ce nu corespunde scopului legii.
Ori, în speță suspendarea activității timp de 3 luni, este o măsură excesivă, cu consecințe pecuniare foarte grave, față de gradul de pericol social al faptei pentru care s-a încheiat procesul verbal, suma de 153 lei fiind una chiar modică într-un sat unde populația este în general lipsită de resurse materiale.
Pe de altă parte această sancțiune complementară poate avea efecte sociale grave, pe de o parte față de salariații petentei care deservesc magazinul unde s-a săvârșit fapta față de contribuțiile petentei la bugetul local și la sistemul de asigurări sociale și chiar față de activitatea petentei, gravitatea urmărilor depășind cu mult gravitatea faptei pentru care s-a aplicat măsura, intimata nefăcând dovada altor fapte de acest gen săvârșite anterior de petentă, astfel că sancțiunea principală aplicată pentru această primă contravenție va fi suficientă pentru a atrage atenția petentei cu privire la obligația de a respecta regulile privitoare la regimul fiscal, sancțiunea complementară urmând a fi înlăturată ca urmare a admiterii recursului și modificarea sentinței primei instanțe în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de petenta SC B. I. SRL, cu sediul în M. de Jos, str. Principală, nr. 178/A, jud. S., împotriva sentinței civile nr.388 din_ a Judecătoriei Z. .
Modifică hotărârea atacată și rejudecând plângerea, înlătură din procesul verbal de contravenție nr. 0228415/_ încheiat de Garda Financiară - SS măsura suspendării activității pe o perioadă de 3 luni.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2013.
Președinte, M. L. | Judecător, G. D. | Judecător, M. K. |
Grefier, M. J. D. |
Red.KM/_
DactMJD/_ Ex.2
Jud. fond D. M. P.
| ← Decizia civilă nr. 1244/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 990/2013. Plângere contravențională → |
|---|
