Decizia civilă nr. 200/2013. Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
cod operator 4204
Dosar nr. _
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 200/R
Ședința publică din 10 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. B. P.
J. ECĂTOR: D. W.
J. ECĂTOR: G. G. P.
GREFIER: C. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de intimata I. C. G., domiciliată în comuna B. nr. 474 jud. M. împotriva sentinței civile nr. 520 din_, pronunțată de J. ecătoria Tg. Lăpuș, în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra cererii și susținerile orale ale părților au avut loc la data de_, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, în aceeași compunere, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea soluției pentru astăzi, când a decis următoarele:
T.
Asupra recursului de față,
Prin Sentința civilă nr. 520/_ J. ecătoria Tg. Lăpuș a admis în parte contestația la executare formulată de către contestatorul S. O. Târgu Lăpuș cu sediul în Târgu Lăpuș, str. T. nr. 9-11, județul M. în contradictoriu cu intimata I. C. G., cu domiciliul în comuna B., nr. 474, județul M. .
A anulat parțial somația din data de_ și procesul verbal privind cheltuielile de executare din data de_, emise de Biroul Executorului J. ecătoresc Pintea B. I. în cadrul dosarului execuțional nr. 73/ex/2012, în sensul că reduce suma de bani reprezentând salariile aferente perioadei_ -_, datorate de către contestatorul S. O. Târgu Lăpuș către intimata I. C. G., de la suma 49479 lei la suma de 38110 lei, și reduce cheltuielile de executare de la suma de 6451,82 lei la suma de 5315,82 lei.
A dispus restituirea către contestatorul S. O. Târgu Lăpuș a cauțiunii în valoare de 2000 lei depuse de către aceasta în cadrul prezentului
dosar conform recipisei cu nr. 536278/1, din data de_, emise de CEC Bank, Unitatea Târgu Lăpuș, în măsura în care nu se formulează acțiune în pretenții în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
A fost obligată intimata I. C. G. la plata către contestatorul S.
Târgu Lăpuș a sumei de 1704 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Prima instanță a reținut că unul din motivele invocate în prezenta contestație la executare este faptul că potrivit art. 1 alin. 2 din OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, executarea silită este suspendată de drept în cursul termenului prevăzut la alineatul 1 al aceluiași articol.
Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG nr. 71/2009:
"Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.";
Din interpretarea prevederilor legale invocate rezultă că acestea nu au incidență în prezenta cauză deoarece ipoteza normei se referă la acordarea
"unor drepturi de natură salarială";, iar nu la plata integrală a salariilor, intenția legiuitorului rezultând și din preambulul ordonanței de urgență.
Un alt motiv al contestației privește menționarea greșită în cuprinsul somației a obligației de plată a drepturilor salariale aferente perioadei_ -_, datorate de către contestatorul S. O. Târgu Lăpuș către intimata I. C. G. . Comparând mențiunea din dispozitivul sentinței civile nr. 2222/_, a T. ui M., care este titlul executoriu, cu mențiunea din cuprinsul somației, se constată într-adevăr că perioada corectă este_ -_
, astfel că drepturile salariale trebuie calculate raportat la această perioadă. De altfel intimata a arătat în fața instanței, că mențiunea din somație se datorează unei erori materiale.
Contestatorul invocă de asemenea calculul greșit al sumelor menționate în somația din data de_, că o parte din sumă nu este datorată, iar pe de altă parte nici cheltuielile de executare nu au fost stabilite corect prin procesul verbal încheiat la data de_, în cadrul dosarului execuțional nr. 73/ex/2012 înregistrat la Biroul Executorului J. ecătoresc Pintea B. I. .
Din conținutul raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză de către expertul Bonte Aurel, rezultă că pentru perioada_ -_, drepturile salariale care se cuvin intimatei I. C. G., sunt în sumă de
36212 lei (neindexate) și respectiv 38110 lei (indexate conform indicilor de inflație), dacă nu se ia în calcul sporul de 25% pentru viza de control financiar preventiv și nici perioada cuprinsă între data emiterii deciziei de desfacere a contractului de muncă și data încetării efective a activității, când intimata s-a aflat în concediu legal de odihnă și a fost remunerată(filele 81-91).
În ce privește sporul de 25% pentru viza de control financiar preventiv, acesta nu este datorat intimatei I. G. C., întrucât prin Decizia nr. 33/_ emisă de S. O. Târgu Lăpuș, s-a dispus încetarea aplicării Deciziei nr. 53/_ prin care intimata a fost numită intimata în funcția de director financiar contabil și i s-a acordat sporul de 25% pentru controlul financiar preventiv în baza art. 119 din OG nr. 119/1999.
Potrivit sentinței civile nr. 2222/_, a T. ui M., drepturile salariale ce i s-ar cuveni intimatei sunt cele pentru perioada_ și data reintegrării efective, după emiterea deciziei de anulare a sporului de 25%. De altfel în fișa fiscală pe anul 2010 se evidențiază faptul că intimata I. G. C. nu a mai beneficiat de sporul respectiv începând cu luna mai 2010.
Conform susținerilor din prezenta contestație, intimata a beneficiat și a fost remunerată pentru un număr de 47 de zile de concediu de odihnă aferent anilor 2009 și 2010, după emiterea deciziei nr. 45/_ . Așa cum rezultă din fișa fiscală pe anul 2010, data încetării activității intimatei I. G. C. a fost_, fapt care se coroborează cu mențiunea din decizia nr. 45/_, conform căreia această decizie își va produce efectele după efectuarea concediului legal de odihnă aferent anilor 2009 și 2010.
În baza art. 144 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii "salariatul este obligat să efectueze în natură concediul de odihnă în perioada în care a fost programat, cu excepția situațiilor expres prevăzute de lege sau atunci când, din motive obiective, concediul nu poate fi efectuat."; Instanța a apreciat că intervalul de timp în care intimata a beneficiat de drepturi bănești constând în plata concediului legal de odihnă nu mai trebuie să fie luate în calcul deoarece ar însemna să se facă o plată nedatorată.
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 404 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța a admis în parte contestația la executare, reținând că suma de bani reprezentând salariile aferente perioadei_ -_, datorate de către contestatorul S. O. Târgu Lăpuș către intimata I. C. G.
, sunt în cuantum total de 38110 lei, sumă care cuprinde și indexarea conform indicilor de inflație, urmând ca somația din data de_ emisă de Biroul Executorului J. ecătoresc Pintea B. I. în cadrul dosarului execuțional nr. 73/ex/2012 să fie anulată parțial, întrucât ceea ce excede acestei sume nu are o cauză legitimă.
În ce privește cheltuielile de executare, acestea ar fi trebuit calculate prin raportare la suma datorată de către contestator, respectiv 38110 lei. Conform art. 39 alin. 1 lit. a din Legea nr. 188/2000 "pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând
valoarea creanței ce face obiectul executării silite";. Prin urmare instanța reține că onorariul executorului judecătoresc nu poate depăși suma de 3811 lei, la care se adaugă celelalte cheltuieli de executare, rezultând în final suma de 5315,82 lei. În consecință suma de bani stabilită în procesul verbal privind cheltuielile de executare din data de_ a fost redusă în mod corespunzător.
În temeiul art. 7231din Codul de procedură civilă, instanța a dispus restituirea către contestatorul S. O. Târgu Lăpuș a cauțiunii în valoare
de 2000 lei depuse de către aceasta în cadrul prezentului dosar conform recipisei cu nr. 536278/1, din data de_, emise de CEC Bank, Unitatea Târgu Lăpuș, în măsura în care nu se formulează acțiune în pretenții în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
Împotriva sentinței a declarat recurs I. G. C. solicitând în principal, în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 3 din codul de procedură civilă admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Maramureș; în subsidiar pe fondul cauzei, în măsura în care nu va fi admis motivul de recurs arătat la pct. 1 din prezenta, în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 precum și cele ale art. 3041, din Codul de procedură civilă, admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și pe cale de consecință, respingerea ca nefondată a contestației la
executare formulate de contestatoarea-intimată.
Recurenta a arătat că hotărârea instanței de fond s-a dat cu încălcarea competenței materiale de a soluționa pe fond contestația la executare stabilită de art. 400 alin. 2 din Codul de procedură civilă în favoarea T. ui M. .
Este evident că dreptul de spor salarial în procent de 25% și dreptul la plata zilelor de concediu de odihnă sunt drepturi salariale incluse în dispozitivul titlului executoriu iar contestația cu privire la întinderea acestor drepturi trebuia soluționată potrivit art. 400 alin. 2 din Codul de procedură civilă de către instanța care a pronunțat titlul executoriu, respectiv de către Tribunalul Maramureș și nu de J. ecătoria Târgu Lăpuș așa cum în mod greșit a apreciat instanța de fond prin Încheierea de ședință din data de_ .
Chiar dacă celelalte critici din contestația la executare vizau și alte aspecte privind executarea silită propriu-zisă, întrucât petitul de la punctul 3 atrăgea competența T. ui de a judeca în primă instanță cauza, întreaga contestație la executare trebuia să fie soluționată de către Tribunal.
Recurenta a mai criticat și aspectele de fond ale hotărârii, în sensul că prima instanță ar fi aplicat greșit dispozițiile art. 41 alin. 1 Codul muncii, art. 80 alin. 1 Codul muncii, art. 146 alin. 4 din Codul muncii și-a acordat greșit cheltuielile de judecată.
În dezvoltarea criticilor privind fondul cauzei, recurenta a arătat că de la data emiterii nelegale a Deciziei de concediere nr. 45/_, recurenta trebuie să beneficieze de plenitudinea drepturilor conferite de contractul individual de muncă al recurentei nr. 53/_ inclusiv de sporul de CFP.
Faptul că recurenta nu a desfășurat de la data de_ activitate de control financiar preventiv nu atrage sub niciun fel sancțiunea diminuării drepturilor salariale prin neacordarea vizei de CFP deoarece este culpa intimatului că a emis o decizie de concediere nelegală.
Chiar dacă în perioada emiterii deciziei de concediere intimatul a emis Decizia 33/_ prin care a dispus încetarea Deciziei 53/_ și a acordat sporul de viză CFP altei persoane, a luat această decizie înainte ca decizia de concediere să devină definitivă și și-a asumat riscul ca în situația anulării deciziei de concediere și repunerii recurentei în drepturile conferite de contractul individual de muncă să achite sporul de viză CFP atât contestatoarei cât și altei persoane pe care a numit-o în excesul dispozițiilor legale.
Din moment ce prin titlul executoriu - Sentința civilă nr. 2222/_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ s-a dispus anularea Deciziei nr. 45/_, și modul de aplicare a acestei decizii a fost anulat deoarece ar fi absurd ca decizia de concediere să fie anulată iar punerea acesteia în aplicare să rămână în ființă.
Oricum intimatul prin amânarea punerii în aplicare a deciziei de concediere după data efectuării concediului de odihnă a încălcat dispozițiile art. 146 alin. 4 din Codul muncii deoarece trebuia ca după emiterea deciziei de concediere să compenseze în bani concediile neefectuate nu să dispună efectuarea concediului de odihnă după concediere.
Pentru a nu plăti concediile neefectuate intimatul a pontat-o pe recurentă în concediu de odihnă pe o perioadă de 47 de zile după concediere și a întocmit fișa fiscală în acest sens cu toate că recurenta nu a solicitat efectuarea concediului după ce s-a emis decizia de concediere.
Din moment ce s-a dispus anularea Deciziei nr. 45/_ cu toate efectele pe care acestea le-a produs, recurenta trebuie să primească toate drepturile de care ar fi beneficiat de la data de_ ca și cum s-ar fi prezentat la serviciu deoarece nu este culpa ei că intimatul a emis decizia de concediere nelegală.
Întrucât contestația a fost admisă în parte și cheltuielile de judecată trebuiau admise în parte și compensate cu cele solicitate de recurentă la fond.
Pe de altă parte potrivit prevederilor art. 23 alin. 1 lit. e Legea nr. 146 din 24 iulie 1997 privind taxele judiciare de timbru în cazul admiterii contestației acestea se restituie contestatorului astfel că nu poate fi obligată partea adversă la aceste cheltuieli.
Intimatul S. O. Tg. Lăpuș a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința atacată prin prism a m otivelor invocate de recurentă și în considerarea disp. art. 3041 Cod procedură civilă tribunalul reține
urm ătoarele:
Contestația la executare formulată de S. O. Tg. Lăpuș vizează modul de calcul a sumelor de natură salarială cuvenite intimatei recurentei în
temeiul Sentinței civile 2222/28.XII.2010 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul_ .
Nu se poate reține că s-ar fi formulat o contestație privind întinderea și înțelesul titlului executoriu, aspectele criticate vizând executarea în sine.
În consecință nu poate fi primită critica recurentei privind competența materială de soluționare a contestației, chestiune invocată pentru prima dată în recurs.
Pe fondul cauzei, tribunalul reține următoarele:
Referitor la sporul de 25% pentru CFP (control financiar) în mod corect a reținut prima instanță că nu poate fi acordat în temeiul titlului executoriu.
Sporul sus menționat a fost retras recurentei prin Decizia nr. 33/_, anterior concedierii acesteia. Decizia de concediere nr. 45/_ a fost atacată de recurentă și a fost anulată de instanță. Recurenta nu a atacat Decizia 33/_ prin care i se retrăsese sporul CFP de 25% susținând că nu i-a fost comunicată. Legalitatea retragerii sporului CFP nu a făcut obiectul analizei instanței care a pronunțat titlul executoriu, nefiind o consecință a concedierii, ci anterioară acestei concedieri. Recursul este deci nefondat sub acest aspect. Referitor la concediul de odihnă, în mod corect prima instanță a reținut că pentru 47 de zile de concediu de odihnă, recurenta a fost remunerată fiind pontată în concediu de odihnă încadrat după revenirea din concediul medical. Susținerea recurentei că pontarea sa în concediu de odihnă a fost nelegală nu poate fi primită, prima instanță făcând corecta aplicare și interpretare a disp. art. 144 din Legea 53/2003 privind Codul Muncii și oricum nu înlătură efectele împrejurării că recurenta a primit remunerația pentru respectivele zile. Recursul este deci nefondat și sub acest aspect.
Se confirmă însă criticile recurentei referitoare la greșita obligare a sa la plata integrală a cheltuielilor de judecată în primă instanță.
Astfel în condițiile art. 23 al. 1 lit. e din Legea 146/1997 taxa judiciară de timbru achitată de contestator se impunea a fi restituită acestuia la cerere și nu pusă pe seama părții adverse.
Sub acest aspect recursul va fi admis și hotărârea atacată va fi în parte modificată în sensul obligării recurentei la plata către contestatorul intimat doar a sumei de 1500 lei onorariu avocațial achitat avocatului la prima instanță, rămânând contestatorului posibilitatea de a uza de dispozițiile legale sus menționate.
În temeiul art. 274 alin. 3 C.pr.civ., raportat la proporția în care recursul a fost admis și la ponderea în care susținerile recurentei se regăsesc în decizia de față, cheltuielile de judecată în recurs vor fi reduse, urmând a fi obligat intimatul la plata către aceasta a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs reprezentând parte din onorariul avocațial achitat de recurentă avocatului său, conform chitanței seria LVH-MM NR. 0283/_ depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de recurenta I. G. C., domiciliată în localitatea B. nr. 474 jud. M. împotriva sentinței civile nr. 520/_, pronunțată de J. ecătoria Tg. Lăpuș jud. M., pe care o modifică în parte în sensul că obligă pe intimata recurentă I. G. C., la plata către contestatorul intimat a sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimatul S. O. Tg. Lăpuș la plata către recurentă a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Dispune restituirea către recurentă a taxei judiciare de timbru în cuantum de 97 lei achitată în recurs, conform chitanței MMXVQ5386367/_ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
P. M. B. W. | D. | , P. G. G. | M. | C. |
Red.: W.D./_
T.red.: M.C./_ /2 ex.
J. ecător la fond: D. M. T.
| ← Încheierea civilă nr. 8/2013. Contestaţie la executare | Decizia civilă nr. 108/2013. Contestaţie la executare → |
|---|
