Decizia civilă nr. 623/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
cod operator 4204
DECIZIE CIVILĂ Nr. 623/R
Ședința publică din 18 D. 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE D. T.
J. ecător A. S. -T.
J. ecător D. W.
G. ier A. S.
Pe rol este soluționarea recursului civil declarat de către reclamanta VÂCLEA L., domiciliată în B., str. C. nr. 65 apt. 6 sector 2 împotriva sentinței civile nr. 9856 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de_, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 316, 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de_, apoi pentru data de azi, când a pronunțat prezenta hotărâre.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 9856 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ s-a respins cererea reclamantei Vâclea L. împotriva pârâtelor C. L. B. M. DE A. A L. F. F. și C. J.
M. DE A. A L. F. F. și s-a admis cererea de intervenție în interes propriu a REGIEI NAȚIONALE A P. - R. prin DS M.
, și în consecință s-a menținut Hotărârea nr. 2857/_ a Comisiei județene
M. de aplicare a Legilor fondului funciar.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtele C. L. B. M. DE A. A L. F. F. și C. J. M. DE A. A L. F. F. și
intervenienta în interes propriu R. N. A P. - R. prin DS
M. anularea Hotărârii nr. 2857/_ a Comisiei județene M. de aplicare a Legilor fondului funciar.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că probabil în anul 2000 a solicitat restituirea terenului în cauză la Legea F. F., dar neprimind nici un răspuns a solicitat restituirea terenului în baza L. nr.10/2001, cerere făcută prin executorul J. ecătoresc M. i Marius din B. M. . DS M. care deține terenul solicitat prin Decizia nr. 7781/2005 a respins solicitarea, decizie atacată în instanță în Dosar nr._ . Totodată DS M. a propus măsuri reparatorii alternative în echivalent, considerând, pe bună dreptate că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 24 alin 1 din Legea nr.10/2001.
După ani de zile, DS rezolvă emiterea Hotărârii nr. 2857/2011, decizie care s-a comunicat doar Direcției Silvice. Consideră că hotărârea nr.2857/2011 sfidează atât bunul simț cât și legile în vigoare. Consideră că cererea la Legea nr. 10/2001 este îndreptățită, și preferă să se judece în continuare pe Legea nr.10/2001.
Pârâta C. județeană M., prin întâmpinare, a arătat că prin HCJ nr. 2858/_, la propunerea colectivului tehnic, comisia județeană a validat amplasamentul pentru suprafața de 0,4963 ha., teren cu vegetație forestieră, amplasament situat pe raza OS B. M., UP. II, u.a. 30A. La dosar există: CF 790 Firiza, topo 40/21, 40/23, 40/25, și 40/27 - prin care se face dovada dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,4963 ha. rât și fânaț. Această suprafață se regăsește în raza OS B. M., UP II, ua. 90S - care este ocupată de amenajări piscicole, înființate prin Decizia 712/1986, înscrisă în CF 790 Firiza. În baza art. 4^1 din Legea nr. 1/2000, cu modificările ulterioare se oferă amplasament în schimb în raza OS B. M., UP II, ua. 30A.
Pârâta C. locală B. M. prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii formulate ca nefondată și neîntemeiată, arătând că petenta V. L. și fratele Buxbaum M. Coriolan, prin cererea nr. 565/_ înregistrată la Primăria Municipiului B. M. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 0,4963 ha rât și fâneață, situate în loc. Firiza, înscris în CF nr. 790 Firiza, teren pe care este edificată
"Păstrăvăria Firiza". Cererea a fost formulată în baza L. nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
Ca urmare, C. J. M. prin Hotărârea nr. 2857/_, a validat Anexa nr. 38 B. M., poz. 1, pentru suprafața de 0,4963 ha teren forestier în favoarea petentei și fratelui acesteia, Buxbaum M. Coriolan, conform amplasamentului identificat în raza O.S. B. M. ( actual O.S. Firiza), în U.P. II, u.a. 30 A din amenajamantul silvic al ocolului silvic menționat, care face obiectul prezentei cauze. De asemenea, petenta arată că pe lângă cererea nr. 565/_ de reconstituire a dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar, a depus și notificarea nr. 138/M/_ de restituire a bunurilor imobile în baza L. nr. 10/2001.
Așa cum a rezultat din cuprinsul cererii de reconstituire, terenul solicitat în baza legilor fondului funciar este același cu terenul solicitat prin notificare în baza L. nr. 10/2001, adică suprafața de 0,4963 ha înscrisă în CF nr. 790 Firiza, pe care este edificată "Păstrăvăria Firiza". Așa cum a rezultat din plângerea formulată, petenta a considerat Hotărârea nr. 2857/_ a Comisiei J. ețene M. ca fiind nelegală și netemeinică, preferând să se judece în continuare pe Legea nr. 10/2001.
Or, terenul care face obiectul prezentei cauze, a fost înscris în amenajamentul silvic al Ocolului Silvic Firiza înainte de 1 ianuarie 1990, fiind identificat prin U.P. (unitate de producție) nr. II - Ferneziu, u.a. (unitate amenajistică) nr. 90 S., schimbându-se astfel destinația și categoria de folosință, din teren agricol în teren forestier, ceea ce conduce la concluzia că regimul juridic al acestei suprafețe este reglementat de Legea fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările ulterioare și Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere, în speță nefiind incidente prevederile L. nr. 10/2001.
În acest sens, potrivit practicii judiciare în materie, terenurile proprietarilor deposedați, persoane fizice, pe care se află bazine piscicole naturale și bazine piscicole amenajate, nu intră sub incidența L. nr. 10/2001, regimul juridic al acestor terenuri fiind reglementat de Legea nr. 18/1991, republicată și Legea nr. 1/2000.
R. N. a P. - R. prin DS M. a formulat cerere de intervenție în interes propriu solicitând să se dispună respingerea plângerii, ca fiind nefondată și neîntemeiată, pe cale de consecință să constate că hotărârea atacată, este temeinică și legală, dispunând menținerea acesteia în tot. Așa cum rezultă din plângerea formulată de petenta V. L., aceasta atacă Hotărârea nr. 2.857/_ a Comisiei J. ețene M., prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 0,4963 ha. teren forestier în favoarea petentei și fratelui acesteia, Buxbaum M. Coriolan, solicitat prin Cererea nr. 565/211.921/_, conform amplasamentului identificat în raza O.S. B. M. (actual Firiza), în U.P. II, u.a. 30 A din amenajamentul silvic al ocolului silvic citat, considerând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică.
Împotriva celor susținute de către petentă prin cererea de chemare în judecată, apreciază că în cauza dedusă judecății sunt incidente prevederile legilor fondului funciar și nu prevederile L. nr. 10/2001. Pentru a lămuri acest aspect, este necesar să se pornească de la natura, destinația și categoria de folosință a terenului ce face obiectul prezentei cauze, în funcție de care să se stabilească prevederile legale incidente în cauză.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 18/1991 fondului funciar, cu modificările ulterioare, terenurile de orice fel, indiferent de destinație, de titlul pe baza căruia sunt deținute sau de domeniul public ori privat din care fac parte, constituie fondul funciar al României, iar în funcție de destinație, pe lângă cele
cu destinație agricolă, sunt și terenuri cu destinație forestieră, dacă sunt cuprinse în amenajamentele silvice, așa cum se dispune prin art. 2 lit. b) din legea citată.
În conformitate cu prevederile art. 5 alin. 1) din Legea nr. 18/1991 fondului funciar cu modificările ulterioare, terenurile cu destinație forestieră aparțin domeniului public, iar potrivit art. 35 alin. 1) din legea citată, terenurile proprietatea statului sunt acele suprafețe intrate în patrimoniul său în conformitate cu prevederile legale existente până la data de 1 ianuarie și înregistrate ca atare în sistemul de evidență al cadastrului funciar general și în amenajamentele silvice.
În raport cu prevederile citate în alineatele precedente, învederează că terenul din cauza dedusă judecății, este cuprins în amenajamentul silvic al Ocolului Silvic Firiza (fost B. M. ) identificat prin U.P. (unitate de producție) nr. II - Ferneziu. u.a. (unitate amenajistică) nr. 90 S 1.
De asemenea, potrivit art. 1 alin. 1) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, constituie, indiferent de natura dreptului de proprietate, fondul forestier național, totalitatea pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi, a celor care servesc nevoilor de cultură, producție sau administrație silvică, a iazurilor, a albiilor pâraielor, a altor terenuri cu destinație forestieră și neproductive, cuprinse în amenajamente silvice la data de 1 ianuarie 1990 sau incluse în acestea ulterior, în condițiile legii. Fondul forestier național include, pe lângă alte categorii, și terenurile ocupate de construcții și curțile aferente acestora: sedii administrative, cabane, fazanerii, păstrăvării, etc., conform art. 2 alin. 2) Ut. g) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic. Or, la data prezentei, terenul ce face obiectul prezentei cauze, pe care este edificată "Păstrăvăria Firiza", a fost înscris în Amenajamentul silvic al Ocolului Silvic Firiza.
Analizând cererile părților prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut că prin cererea formulată în temeiul L. 247/2005, reclamanta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 4963 mp - identificat sub nr. topo. 40/21, 40/23, 40/25, 40/27 din CF 790 Firiza și asupra terenului în suprafață de 6219 mp înscris în CF 1061 B. M. sub nr.topo. 6702/2.
Prin Hotărârea nr. 2857/_ C. județeană M. a validat cererea petentei numai în ceea ce privește terenul înscris în CF 790 Firiza, cu privire la terenul înscris în CF 1061 B. M. nepronunțându-se.
Cum reclamanta a solicitat anularea Hotărârii 2857/2011 înseamnă că a înțeles să se refere numai la terenul ce a format obiectul acestei hotărâri, respectiv cel înscris în CF 790 Firiza. În ceea ce privește terenul înscris în CF 1061 B. M. reclamanta nu a solicitat a-i fi reconstituit nici după ce i s-a pus în discuție acest aspect.
Prin urmare, s-a analizat numai dacă terenul înscris în CF 790 Firiza face sau nu obiectul L. fondului funciar, acesta fiind singurul motiv pentru
care a fost criticată Hotărârea nr. 2857/_ a Comisiei județene M., aspect precizat în ședința publică din_ (f. 105).
Potrivit înscrierii în CF 790 Firiza, Statul Român a preluat terenul înscris în această coală sub nr.topo. 40/21, 40/23, 40/25 și 40/27 de la antecesorul reclamantei, Buxbaum P. (tatăl petentei conform actelor de stare civilă) în temeiul Decretului 218/1960 și a Decretului 712/1966.
Potrivit art.36 alin. 5 din Legea 18/1991, republicată, dreptul de proprietate asupra terenurilor preluate de stat în temeiul Decretului 712/1966 (Decretul 712/1966 face referire la Decretul 218/1960, în sensul că bunurile ce se încadrează în prevederile art. III din Decretul 218/1960 sunt considerate proprietatea Statului Român) se reconstituie, la cerere, în temeiul acestei legi. Așadar, terenurile preluate în temeiul Decretului 218/1960 și a Decretului 712/1966 pot fi solicitate a fi reconstituite în temeiul L. 18/1991 republicată și modificată și nu în cel al L. 10/2001.
Pentru aceste motive s-a respins cererea reclamantei și s-a admis cererea de intervenție în interes propriu, Hotărârea pronunțată de C. județeană sub nr. 2857/2011 fiind conformă cu prevederile art.36 alin. 5 din Legea 18/1991 republicată și modificată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Vâclea L., solicitând a se dispune schimbarea în tot a sentinței atacate.
În motivarea recursului s-a învederat T. ui că instanța fondului invocă, în motivarea hotărârii, articole de lege și acte normative care nu au legătură cu cauza dedusă judecății. Potrivit înscrierii din C.F. nr.790 Firiza, proprietarul tabular Buxbaum P., tatăl recurentei, a fost expropriat în anul 1978, Statul Român devenind proprietar pe întreg cu titlu de drept lege sub nr. 1499/1978. Deci exproprierea nu s-a făcut în temeiul Decretului nr. 218/1960 sau a Decretului nr. 712/1966.
Recurenta a precizat că Decretul nr.712/_ se referă la bunurile ce se încadrează în prevederile art. III din Decretul nr.218/_ pentru modificarea Decretului nr. 167/_, privitor ia prescripția extinctivă deci nu au nici o legătura cu speța de față.
Nici invocarea de către instanța fondului a art.36, alin.5 din Legea nr. 18/1991, cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor preluate de stat în temeiul Decretului nr.712/1966, nu are nici o legătură cu cauza: art.36, alin.5 se referă la restituirea terenurilor din intravilanul localităților, neafectate de investiții aprobate, aflate în administrarea consiliilor locale. Proprietarul tabular, Buxbaum P., tatăl recurentei, a intrat în posesia parcelelor de teren cu suprafața cumulată de 4.963 mp., înscrise în C.F. nr.790, nr. topo 40/21, 40/23, 40/25, 40/27, prin contractele de vânzare cumpărare din 05 noiembrie 1935 și 10 noiembrie 1935, autentificate la Cancelaria avocatului
G. Man, B. M. . În contracte se stipulează că terenul cumpărat de proprietarul tabular este "rât/făneață în intravilan", situat în comuna Firiza, deci terenul avea potențialul conform regulilor de urbanism de la acea epocă și
de astăzi, de loc pentru casă individuală de tip rural, cu anexe gospodărești și grădini cultivate pentru producția agricolă.
Recurenta a susținut că este evident că terenul care face obiectul litigiului nu a fost niciodată teren forestier, până la schimbarea arbitrară a categoriei de folosință de către Ocolul Silvic B. M., de la teren agricol ("rât și fâneață") la teren forestier (teren ocupat de păstrăvării, inclusiv sediul administrației păstrăvăriei) înscris în amenajamentul silvic al Ocolului Silvic Firiza, respectiv
U.P. nr.II - Ferneziu, u.a. nr.90 S. Precizează că terenul revendicat este înregistrat în documentele de evidență funciară și de publicitate imobiliară ca teren agricol, nu ca teren forestier, iar în planurile de urbanism zonale ale municipiului B. M. destinația terenului este "subzona locuințelor individuale de tip rural cu anexe gospodărești și grădini cultivate pentru producția agricolă (LI, L1b)".
Recurenta a apreciat absurdă aserțiunea Direcției Silvice M. potrivit căreia, datorită înscrierii terenului care face obiectul litigiului într-un amenajament silvic, acesta își pierde caracterul de teren intravilan al municipiului B. M., cu destinația urbanistică locuințe individuale de tip rural și devine teren forestier. Dacă s-ar valida acest raționament fundamental greșit s-ar putea accepta, prin absurd, că terenurile pe care sunt edificate sediile Direcției Silvice M. și ale Ocolul Silvic B. M., din centrul/intravilanul municipiului B. M., inclusiv curțile acestor sedii, să fie încadrate la categoria terenuri forestiere.
Recurenta a mai precizat că prin Decizia nr.7781/_ R. N. A P.
R., DS M. a soluționat dosarul întocmit în baza Notificării nr. 104/N/_, depusă la Biroul executorului judecătoresc M. i Marius, prin care recurenta a solicitat restituirea în natură a imobilului, teren, situat în B.
M., str. Valea Neagră nr.6, jud. M., identificat prin C.F. nr.790, nr. topo40/21, 40/23, 40/25, 40/27. În motivația deciziei și în dispozitivul acesteia se stipulează următoarele:
"notificarea dvs. a fost supusă analizei și dezbaterii în Comitetul director al Direcției Silvice B. M. în ședința din data de_, iar ca urmare s-a emis Hotărârea nr.46/_, prin care s-a hotărât respingerea solicitării dvs. de restituire în natură a terenului în cauză în baza art.10, alin.3A2 din Legea nr. 10/2001, cu ultimele modificări aduse de Legea nr.247/2005 ... "; "în aceste condiții, având în vedere referatul comisiei interne prin care se constată imposibilitatea restituirii în natură și se propun măsuri reparatorii alternative
în echivalent, considerăm că sunt aplicabile prevederile art.24, alin.1, din Legea nr. 10/2001- modificată, fiind îndreptățiți la acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv". ,Art.2. - Se stabilește că valoarea echivalentă a imobilului imposibil de restituit și cuvenită notificatorului, suma fiind stabilită în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a
despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, în limita căreia se vor acorda măsurile reparatorii".
Recurenta se întreabă când a analizat cu seriozitate DS M. notificarea recurentei: în Comitetul director al Direcției Silvice B. M., în ședința din data de_, sau când a depus, cu semnătura consilierului juridic și a unei persoane care a semnat "pentru" Director, cererea de intervenție în interes propriu nr.5.969/_ .
Recurenta a susținut că dacă judecătoarea fondului ar fi studiat documentele depuse la dosar ar fi dat prioritate, cu siguranță, punctului de vedere al Comitetului director, apreciază că nu exista nici un temei legal pentru ca cererea sa să nu fie soluționată în temeiul L. 10/2001, deoarece obiectul cauzei este un teren intravilan situat în municipiul B. M. str. Valea Neagră nr.6, care nu face obiectul L. F. F., care a avut întotdeauna, până la înregistrarea Ocolului Silvic B. M., arbitrară și nerelevantă pentru cauza dedusă judecății, destinația de locuințe individuale de tip rural cu anexe gospodărești și grădini cultivate"; (conform planurilor de urbanism zonale).
În raport de aceste motive solicită admiterea recursului declarat și desființarea Hotărârii Comisiei J. ețene M. de aplicare a legilor fondului funciar nr. 2857/_ și să se constate că în cauza dedusă judecății sunt incidente prevederile L. nr. 10/2001.
Recurenta a precizat că în cazul în care instanța va considera că revendicarea sa intră sub incidența legilor fondului funciar (Legea nr.18/1991 și Legea nr. 1/2000) solicită admiterea recursului declarat și desființarea Hotărârii Comisiei J. ețene M. de aplicare a L. fondului funciar nr. 2857/_ și să se dispună următoarele: validarea, de către C. J. M. de A. a L. F. F., printr-o nouă hotărâre, a unei suprafețe de teren forestier/teren agricol echivalentă valoric cu suprafața de teren de 4.963 mp., înscrisă în C.F. nr.790, nr. topo 40/21, 40/23, 40/25, 40/27 și amplasată în intravilanul municipiului B. M., str. Valea Neagră nr. 6.
Recurenta a învederat că simpla echivalare dimensională a unei suprafețe de teren situat în intravilanul municipiului B. M. (S=4.963 mp.) cu o suprafață de pădure (S=4.963 mp.) din amplasamentul U.P. nr.II - Ferneziu,
u.a. nr.90 S (pădure cu valoare economică foarte redusă, din zona de protecție a barajului Firiza) poate fi calificată ca o escrocherie de proporții. Pentru a susține această afirmație, recurenta a menționat concluziile "Raportului de expertiză tehnică judiciară", înregistrat la T. ui M. în dosarul nr._ și concluziile raportului de evaluare "Pădure, situată în Firiza, județul M. ", întocmit de firma specializată S.C. POMAR CONSULTING S.R.L.: valoarea terenului în litigiu, aflat în incinta "Păstrăvăria Firiza" - 65 lei/mp.; valoarea unui hectar de pădure, din amplasamentul U.P. nr.II - Ferneziu, u.a. nr.90 S la data de 01 aprilie - 4.743 lei (0,4743 lei/mp.). Deci, conform unor expertize de specialitate, științifice, C. J. MM, în complicitate cu DS B. M.
, a decis prin Hotărârea nr.2857/_, ilegală și imorală, să îi ofere la schimb pentru terenul revendicat o suprafață de teren de 137 ori mai puțin valoroasă.
De asemenea, recurenta a solicitat să se dispună ca validarea să se facă în conformitate cu art.291, alin.(l), din Legea nr. 1/2000, astfel, reconstituirea dreptului de proprietate al recurentei pentru o suprafață de teren intravilan, situat în municipiul B. M., str. Valea Neagră nr.6, (încadrat conform planurilor de urbanism zonale ale Mun. B. M. în subzona locuințelor individuale de tip rural, cu anexe gospodărești și grădini cultivate pentru producția agricolă- LI, Llb"), pe care în prezent se află construcții aflate în fondul forestier național, să se facă pentru teren agricol/teren din fondul
forestier național, situat în intravilanul municipiului B. M. și încadrat urbanistic în subzonaLI /Llb.
Recurenta a solicitat, în subsidiar, să se dispună în conformitate cu art.291, alin.(3), din Legea nr. 1/2000 să i acorde despăgubiri bănești, în situația în care suprafețele de teren proprietate privată a statului sunt insuficiente pentru a permite reconstituirea dreptului de proprietate al recurentei pe un teren agricol sau forestier, situat în intravilanul municipiului
B. M. și încadrat urbanistic în subzona LI / Llb.
In argumentarea cererii a invocat și aserțiunea R. - DS M. din cuprinsul cererii de intervenție în interes propriu (pag.4): " ... apreciem că sunt incidente prevederile art.41din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, cu modificările ulterioare, potrivit cărora terenurile proprietarilor deposedați, persoane fizice, pe care se află bazine piscicole naturale și bazine piscicole amenajate ... in funcțiune la data aplicării prezentei legi, restituirea se face pe alt amplasament, dacă există suprafețe suficiente (NOTA: DE ACEEAȘI VALOARE DE ÎNTREBUINȚARE), sau se acordă despăgubii în condițiile legii".
Intimata C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M. a formulat întâmpinare prin care a arătat că reiterează susținerile din întâmpinarea depusă la instanța de fond.
Intimata C. locală B. M. de aplicare a legilor fondului funciar de depus întâmpinare prin care a solicitat a se dispune respingerea recursului. Intimata a arătat că făcând o apreciere corectă a probelor administrate și aplicând corect legea, instanța de fond a respins acțiunea formulată de recurenta-reclamantă motivând în esență că, potrivit înscrierii în CF 790 Firiza, Statul Român a preluat terenul înscris în această coală sub nr. topo 40/21, 40/23, 40/25 și 40/27 de la antecesorul reclamantei, Buxbaum P., tatăl acesteia, în temeiul Decretului 218/1960 și al Decretului nr. 712/1966.
S-a învederat că recurenta-reclamantă a solicitat anularea Hotărârii nr. 2857/2011 a Comisiei J. ețene M. înțelegând să se refere numai la terenul ce a format obiectul acestei hotărâri, respectiv cel înscris în CF 790 Firiza. În ceea ce privește terenul înscris în CF 1061 B. M., aceasta nu a solicitat a-i fi reconstituit, ca urmare doar terenul înscris în CF 790 Firiza a făcut obiectul
analizei instanței de fond, doar sub acest aspect fiind criticată Hotărârea nr. 2857/_ a Comisiei J. ețene M. .
Rezultă că, instanța fondului a reținut corect faptul că terenurile preluate de stat în temeiul Decretului nr. 218/1960 și a Decretului nr. 712/1966 pot fi solicitate a fi reconstituite în temeiul L. nr. 18/1991, republicată și modificată și nu în temeiul L. nr. 10/2001.
De asemenea, intimata R. N. a P. R. prin DS M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat a se respinge recursul declarat.
Intimata a precizat că recursul nu este motivat în fapt și în drept, așa cum se dispune prin art. 302 alin. 1) lit. c) C. proc. civ., dispoziții care obligă la precizarea motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea acestor motive.
Învederează instanței că, pe lângă faptul că recurenta nu indică în mod expres motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., aceasta indică, cu titlu de temei de drept, prevederile L. nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, care nu au nici o legătură cu motivele de recurare și cu obiectul cauzei. Invocarea unui temei de drept, altul decât cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., echivalează cu nemotivarea cererii de recurs. În condițiile nerespectării obligației de motivare și dezvoltare a motivului pe care și-a întemeiat cererea de recurs, recursul este nul.
Intimata a mai precizat că prin recurs recurenta nu aduce noi probe în dovedirea cererii și susținerea motivelor de recurs, principala preocupare a acesteia a fost să dovedească faptul că cererea sa se circumscrie prevederilor L. nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, și nu L. nr. 18/1991 fondului funciar, modificată și completată prin Legea nr. 1/2000 și Legea nr. 247/2005. Or, cererea din_, înregistrată la Primăria Municipiului B. M. sub nr. 565/211.921/_, în baza căreia s-a adoptat Hotărârea nr. 2.857/_, a fost formulată tocmai în temeiul L. nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
Intimata a susținut că în același timp și pentru aceeași suprafață de teren, recurenta a formulat și Notificarea nr. 138/M/_ de restituire a bunurilor imobile în temeiul L. nr. 10/2001, pentru care s-a emis Decizia nr. 7781/2005, pe care recurenta a atacat-o în justiție, în urma căreia s-a format pe rolul T. ui M. dosarul civil nr._, cauză suspendată până la soluționarea definitivă a cauzei din prezenta pricină.
Împotriva celor susținute de către recurentă, cu privire la incidența prevederilor legale aplicabile cauzei deduse judecății, intimata a susținut că în conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 18/1991, terenurile de orice fel, indiferent de destinație, de titlul pe baza căruia sunt deținute sau de domeniul public ori privat din care fac parte, constituie fondul funciar al României, iar în funcție de destinație, pe lângă cele cu destinație agricolă, fac obiectul legii
citate și terenuri cu destinație forestieră, dacă sunt cuprinse în amenajamentele silvice, așa cum se dispune prin art. 2 lit. b) din lege. Potrivit prevederilor art. 5 alin. 1) din Legea nr. 18/1991, terenurile cu destinație forestieră aparțin domeniului public, iar potrivit art. 35 alin. 1) din lege, terenurile proprietatea statului sunt acele suprafețe intrate în patrimoniul său în conformitate cu prevederile legale existente până Ia data de 1 ianuarie 1990 și înregistrate ca atare în sistemul de evidență al cadastrului funciar general si în amenajamentele silvice.
Intimata a mai învederat că în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, constituie, indiferent de natura dreptului de proprietate, fondul forestier național, totalitatea pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi, a celor care servesc nevoilor de cultură, producție sau administrație silvică, a iazurilor, a albiilor pâraielor, a altor terenuri cu destinație forestieră și neproductive, cuprinse în amenajamente silvice la data de 1 ianuarie 1990 sau incluse în acestea ulterior, în condițiile legii. Fondul forestier național include, pe lângă alte categorii, și terenurile ocupate de construcții și curțile aferente acestora: sedii administrative, cabane, fazanerii, păstrăvării, etc., conform art. 2 alin. 2) lit. g) din Codul silvic.
S-a susținut că terenul ce face obiectul prezentei cauze este teren forestier, pe care este edificată "Păstrăvăria Firiza", a fost înscris în Amenajamentul silvic al Ocolului Silvic Firiza înainte data de 1 ianuarie 1990, fiind identificat prin U.P. (unitate de producție) nr. II - Ferneziu. u.a. (unitate amenajistică ) nr. 90 SI.
Intimata a mai menționat că la data preluării, terenul din litigiu era cu destinație agricolă, ulterior, după preluarea în administrarea Inspectoratului Silvic M., conform înscrierilor din C.F. nr. 790 Firiza, acesta a fost înscris în amenajamentul silvic al O.S. B. M. (actual O.S. Firiza) și prin înființarea "Păstrăvăriei Firiza", acesta și-a schimbat destinația, fiind trecut în categoria terenurilor forestiere. În aceste cazuri, conform prevederilor art. 29 indice 1 alin. 1) din Legea nr. 1/2000, persoana fizică poate solicita reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, pentru o suprafață de teren cu destinație agricolă, cum este și în cazul dedus judecății, care în prezent este fond forestier cuprins în fondul forestier național, fie poate solicita teren agricol. Însă, cum în cazul dedus judecății, este vorba de teren forestier afectat de construcțiile "Păstrăvăriei Firiza", apreciază că sunt incidente prevederile art. 4 indice 1 din Legea nr. 1/2000.
În cazul de față, existând suprafețe suficiente, prin Hotărârea nr. 2.857/_, s-a dispus validarea pe un alt amplasament. În cauză s-a făcut dovada că terenul solicitat de către recurentă este ocupat de bazine piscicole amenajate, în speță, "Păstrăvăria Firiza".
Intimata a mai susținut că potrivit art. 8 alin. 1) din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidența acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu
modificările și completările ulterioare și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor L. fondului funciar nr. 18/1991 și ale
nr. 169/1997. cu modificările și completările ulterioare. Or, a demonstrat deja că, terenul din litigiu face obiectul legilor fondului funciar, fiind calificat ca teren forestier.
De asemenea, intimata a susținut că potrivit practicii judiciare formate după intrarea în vigoare a L. nr. 10/2001, instanțele au reținut că terenurile proprietarilor deposedați, persoane fizice, pe care se afla bazine piscicole naturale si bazine piscicole amenajate, nu intră sub incidența L. nr. 10/2001, regimul juridic al unor astfel de terenuri este reglementat de Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 1/2000, prin urmare astfel de terenuri pot fi solicitate numai în baza legilor fondului funciar (în acest sens, a se vedea Mona-M. PIVNICERU, G. PROTEA, Jurisprudență în material fondului funciar, Ed. Hamangiu, 2008, pag. 18 - 26 și pag. 111).
Intimata a mai arătat că, așa cum a reținut și instanța fond, ca un argument în plus, din interpretarea prevederilor art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991 republicată, rezultă că dreptul de proprietate asupra terenurilor preluate de către stat în temeiul Decretului nr. 712/1966, care face referire la Decretul nr. 218/1960, în sensul că bunurile ce se încadrează în prevederile art. III din Decretul 218/1960 sunt considerate proprietatea Statului Român, se reconstituie la cererea persoanelor, în temeiul acestei legi. Ca o concluzie, terenurile preluate de stat în temeiul Decretului nr. 218/1960 și a Decretului nr. 712/1966 pot fi solicitate în vederea reconstituirii în temeiul L. nr. 18/1991, republicată, și nu potrivit L. nr. 10/2001.
Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta a precizat că terenul care face obiectul litigiului, cu suprafața cumulată de 4.963 mp., identificat în C.F. nr.790, nr. topo 40/21, 40/23, 40/25, 40/27, este descris în CF drept
"rât/fâneață în intravilan". La data achiziționării acestui teren de către proprietarul tabular, Buxbaum P., tatăl recurentei, prin contractele de vânzare cumpărare din 05 noiembrie 1935 și 10 noiembrie 1935, autentificate la Cancelaria avocatului G. Man din B. M., terenul era situat în intravilanul comunei Firiza. În prezent terenul care face obiectul litigiului este situat în intravilanul municipiul B. M., str. Valea Neagră nr.6, fiind încadrat conform Planului de Urbanism General al Mun. B. M. (P.U.G.) în categoria "locuințe individuale de tip rural, cu anexe gospodărești și grădini cultivate (L1, L1b)". Terenul care face obiectul litigiului nu a fost niciodată forestier.
Recurenta a susținut că dacă o instituție, R. N. a P., cu o reputație atât de proastă, complice la imensele jafuri la care a fost supusă averea "verde" a țării în ultimii 23 de ani, a procedat, prin documente interne, la schimbarea arbitrară a categoriei de folosință a terenului în litigiu, de la teren intravilan la teren forestier (teren ocupat de păstrăvării, inclusiv sediul administrației păstrăvăriei), este nerelevant fată de speța dedusă judecății, așa
cum s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, intr-o speță similară, în care recurenta a fost reclamantă. Precizează că terenul revendicat a fost și este în continuare înregistrat în documentele de evidență funciară și de publicitate imobiliară ca teren intravilan.
Solicită instanței ca la termenul din data de_, să solicite Regiei Naționale a P., DS M., documentația care a stat la baza schimbării arbitrare a categoriei de folosință a terenului în litigiu de la "teren intravilan" la "teren forestier". Solicitarea recurentei în acest sens nu a primit răspuns satisfăcător din partea Direcției Silvice M. . În adresa înregistrată la DS M. cu nr. 9155/_ pârâta invocă Decretul nr.218/1986 și Decretul nr. 712/1986, ca bază legală pentru trecerea terenului care face obiectul litigiului în administrarea directă a Inspectoratului Silvic J. ețean M.
, dar nu a dorit să pună la dispoziția recurentei, pentru a fi comunicate instanței, cele două decrete, iar căutarea sa în rețeaua Internet nu a dat nici un rezultat.
Recurenta a arătat că DS M. minte instanța, prin omisiune, când invocă, la pag.3, alin.4 din "întâmpinare", art 291alin.(1) din Legea nr.1/2000, considerând că acest articol se aplică cazului dedus judecății. Dar art. 291alin.(3) din Legea nr.1/2000 stipulează, fără echivoc, următoarele: "în situațiile în care suprafețele prevăzute la alin.(1) și (2) sunt insuficiente se vor acorda despăgubiri în condițiile legii";. Întrucât reconstituirea dreptului de proprietate al recurentei pe vechiul amplasament nu este posibilă, iar R. nu deține așa-zise "terenuri forestiere" disponibile situate în intravilanul Mun. B.
, chiar și Legea 1/2000, inaplicabilă cauzei dedusă judecății, prevede acordarea de despăgubiri. De asemenea, aceeași lege, la art. 41, prevede acordarea de despăgubiri, în condițiile legii, dacă nu există suprafețe suficiente pe alt amplasament. Or, este greu de crezut că DS M. - Ocolul Silvic B. M. are suprafețe suficiente în intravilanul Mun. B. M. pentru a face restituirea pe un alt amplasament, echivalent calitativ.
Recurenta a precizat că art. 8, alin.(1) din Legea nr.10/2001 a fost citat incomplet de către intimată, în realitate acesta stipulează că "nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive";, or terenul care face obiectul litigiului a fost un teren intravilan, situat în intravilanul comunei Firiza, atât la data cumpărării de către proprietarul tabular, cât și la data preluării abuzive, iar în prezent este situat în intravilanul municipiul B. M., str. Valea Neagră nr.6.
Recurenta a invocat soluționarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție și de instanța de rejudecare a unei solicitări similare, arătând că potrivit motivării Deciziei nr.1604/_, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, în dosarul nr._ (anexată, în copie), interpretarea ce trebuie dată dispozițiilor art. 8 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 se impune a fi conformă Normelor metodologice
de aplicare unitară a L. nr. 10/2001 adoptate prin Hotărârea Guvernului României nr. 498/14 mai 2003. Domeniul de reglementare al acestei legi are și caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative cu caracter reparatoriu din domeniul imobiliar, inclusiv din fondul funciar, în sensul că domeniul de reglementare al acesteia acoperă și acele terenuri din intravilanul localității, care până la data intrării în vigoare a acesteia, respectiv 14 februarie 2001, nu au fost restituite integral persoanelor îndreptățite. De asemenea, recurenta a mai făcut trimitere la decizia nr. 7913/_, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, în dosarul nr._ și la sentința civilă nr. 490/_, pronunțată de Tribunalul București în același dosar.
Recurenta a precizat că în concordanță cu deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție într-o speță similară cu cea care formează dosarul dedus judecății, care face obiectul L. nr. 10/2001 și în conformitate cu prevederile L. nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România, consideră că instanța trebuie să îi soluționeze solicitarea prin raportare la următoarele articole din Legea nr. 10/2001 (inclusiv din "Normele metodologice de aplicare unitară a L. nr. 10/2001") și din Legea nr. 165/2013: art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001; art.2, alin b) din Legea nr.165/2013: "Principiile care stau la baza acordării măsurilor prevăzute de prezenta lege sunt: ...(b) principiul echității ..." . Recurenta a susținut că ar fi o încălcare grosolană al principiului echității, afirmat de lege, dacă pentru un teren de care a fost deposedată abuziv, situat în intravilanul Mun. B. M., evaluat la cea. 75.000 euro, să îi fie reconstituit dreptul de proprietate pe un teren cu pădure de foarte slabă calitate, cu aceeași suprafață (4.963 mp.), situat în amplasamentul U.P. nr.ll - Ferneziu, U.a. nr.90 S, (zona de protecție sanitară a barajului Firiza), evaluat la cca. 550 euro); art.4. din Legea nr.165/2013, art.15 din Legea nr.165/2013, art.21 din Legea nr.165/2013, art.35 din Legea nr.165/2013.
Apreciază că nu există nici un temei legal pentru ca cererea sa să nu fie soluționată în temeiul L. nr. 165/2013 raportat la prevederile L. 10/2001, deoarece obiectul cauzei este un "teren intravilan", cu suprafața cumulată de 4.963 mp. situat în municipiul B. M., str. Valea Neagră nr.6, identificat în
C.F. nr.790, nr. topo 40/21, 40/23, 40/25, 40/27, descris în CF, încă înainte de anul 1935, drept "rât/fâneață în intravilan" și care nu face obiectul L. F.
F. .
În subsidiar, față de dispozițiile Deciziei XX din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și pentru rezolvarea cu celeritate a cererii sale, solicită a se dispune: anularea hotărârii nr. 2857/_, emisă de C. J.
pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M.
, privind validarea a 0,4963 ha teren cu vegetație forestieră pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren cu suprafața de 0,4963
ha, situat în intravilanul municipiului B. M. ; obligarea unității deținătoare (R.
a P. R. ) la transmiterea către Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor a propunerii de acordare de despăgubiri prevăzute de Legea nr. 10/2001, pentru terenul situat în intravilanul municipiului B. M. str. Valea Neagră nr. 6, în suprafață de 4.963 mp.
Ulterior, prin scriptul depus la filele 75-76 dosar, recurenta a arătat că la pronunțarea hotărârii dorește a se ține seama de modalitatea de soluționare de către Înalta Curte de Casație și Justiție a unei solicitări similare a recurentei, litigiu în baza L. nr.10/2001 pentru terenul intravilan cu suprafața de 8.517 mp, proprietatea sa și a fratelui său, situat în Mun. B. M., str. Electrolizei, ocupat de antena aparținând Societății Naționale de Radiocomunicații SA, teren care a fost cooperativizat într-o anumită perioadă dinainte de 1989, deci a fost folosit ca teren agricol. De asemenea solicită ca la pronunțarea deciziei să se țină seama de dispozițiile obligatorii ale Deciziei Nr. XX din 19 martie 2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr. 37/2006, având ca obiect recurs în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 764 din_ ).
Având în vedere dispozițiile obligatorii ale Deciziei Nr. XX din 19 martie 2007 și pentru a i se rezuilva cu celeritate cererea formulată acum mai bine de 12 ani, roagă să se dispună concomitent: anularea Hotărârii nr. 2857/_, emisă de C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M., privind validarea a 0,4963 ha teren cu vegetație forestieră pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren intravilan cu suprafața de 0,4963 ha, situat în Mun. B. M. și obligarea unității deținătoare (R. N. a P. -R., prin DS M. ) la transmiterea către Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor a propunerii de acordare de despăgubiri, prevăzute de legea 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, pentru terenul situat în intravilanul Mun. B. M., str. Valea Neagră nr.6, în suprafață de 4.963 mp.
Recurenta a solicitat ca instanța să țină seama că nu există decretele nr. 218/1986 și nr. 712/1986 invocate, în mod fals, de către pârâte pentru a justifica naționalizarea abuzivă a terenului cu suprafața cumulată de 4.963 mp., care face obiectul litigiului, identificat în CF. nr.790, nr. topo 40/21, 40/23, 40/25, 40/27. Din studiul anexelor 1 și 2 la HG nr. 517/2009 privind declasificarea unor decrete ale Consiliului de Stat adoptate în perioada 1956-1989 și a unor decrete prezidențiale emise în perioada 1974-1898, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 424 bis/22.VI,2009, se pot concluziona următoarele: Decretul Consiliului de Stat nr. 218/1986, menționat la poz. 165, pag. 168, se referă la exproprierea unor terenuri, scoaterea din funcțiune a unor fonduri fixe, precum și realizarea unor artere de circulație, situate în județul Galați, nicidecum la exproprierea terenului, care face obiectul litigiului, pentru utilitate
publică, în favoarea Inspectoratului Silvic M. ; în anul 1986 nu a fost emis vreun decret al Consiliului de Stat cu nr. 712/1986, ultimul decret al Consiliului de Stat din 1986, menționat la pag. 179 din HG nr. 517/2009, este decretul nr. 441/1986; nu există vreun decret prezidențial cu nr. 218/1986 sau cu nr. 712/1986 emis în anul 1986 în anexa nr. 2 din HG nr. 517/2009. Având în vedere inexistența decretelor, este indubitabil că naționalizarea s-a făcut fără titlu valabil.
La dosar au fost depuse înscrisuri noi, precum și practică judiciară. Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate de către recurentă, T.
îl apreciază nefondat, pentru considerentele ce succed:
Cu titlu prealabil, raportat la aspectele învederate în cuprinsul întâmpinării de către intimata R. N. a P. R. prin DS M. se impune a se reține că, deși recursul declarat în cauză nu este motivat în drept prin indicarea concretă a textului prevederilor art. 304 Cod procedură civilă, totuși dezvoltarea motivelor face posibilă încadrarea în aceste dispoziții legale, astfel cum stabilesc prevederile art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă.
Pe cale de consecință, excepția de nulitate a recursului pentru nemotivare va fi respinsă.
În ceea ce privește primul motiv de recurs, acela că instanța fondului a invocat articole de lege și acte normative care nu au legătură cu cauza dedusă judecății, T. apreciază că nu este întrunită ipoteza de modificare a hotărârii prevăzută de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, ipoteză ce vizează, în partea finală, faptul că hotărârea ar cuprinde motive "străine de natura pricinii";. Prin utilizarea sintagmei "străine de natura pricinii"; legiuitorul a vizat acele considerente care nu au legătură cu pricina în care a fost pronunțată soluția respectivă, deci considerentele cu totul extranee litigiului, iar nu motivarea în drept incompletă sau eronată, dar în legătură cu natura pricinii și care poate fi complinită ori substituită de instanța de recurs, cum de altfel se va proceda în continuare.
Referirea din motivarea primei instanțe la dispozițiile art. 36 alin. 5 din legea nr. 18/1991 nu este riguros exactă, deoarece terenurile vizate prin textul legal respectiv au un regim juridic diferit de cel ce formează obiectul litigiului, și anume trebuie să fie "neafectate de lucrări de investiții aprobate potrivit legii"; și "în administrarea consiliilor locale";.
Astfel, se reține că la fila 43 din dosarul primei instanțe este depusă fotocopia CF nr.790 Firiza. Conform înscrierii de la poziția B3 și 4, asupra imobilelor de sub nr. topo 40/21; 40/23; 40/25 și 40/27 în suprafață de 4963 mp., în baza adresei nr. 5135/1978 a Inspectoratului Silvic J. ețean M. B.
M., a procesului verbal și a declarației anexate, s-a intabulat dreptul de proprietate cu titlul de drept aplicare art. III din Decret nr. 218/1960 și nr. 712/1966, în favoarea Statului român, iar dreptul de administrare directă operativă s-a notat în favoarea Inspectoratului Silvic J. ețean M. . Încheierea de CF poartă nr. 1499 din 25 septembrie 1978.
În conformitate cu art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 218/1960, dreptul la orice acțiune având ca obiect restituirea în natură sau prin echivalent, a unui bun intrat, înainte de data publicării decretului, în posesiunea statului, în aceea a unei organizații cooperatiste sau a oricărei alte organizații obștești, fie fără nici titlu, fie în cadrul procedurii prevăzute de decretul nr. 111/1951, se prescrie prin 2 ani socotiți de la data când a avut loc intrarea în posesiune. Conform articolului unic din Decretul nr. 712 din 1 septembrie 1966 emis de Consiliul de Stat, bunurile ce se încadrează în prevederile art. III din Decretul nr. 218/1960 și care se află în posesia unei organizații socialiste, sunt considerate proprietate de stat de la data intrării lor în posesia statului sau a oricărei organizații socialiste. Aceleași bunuri, care la data publicării decretului, se află în posesia unei organizații cooperatiste sau unei alte organizații obștești, vor rămâne în folosința acestora, urmând ca pe viitor, să li se aplice dispozițiile legale care reglementează transmiterea bunurilor statului în folosința unor asemenea organizații.
Prin plângerea formulată, petenta Vâclea L. a solicitat a se dispune anularea Hotărârii nr. 2857 din_ a Comisiei J. ețene M. de fond funciar, învederând în esență că întrucât nu a primit niciun răspuns la cererea de restituire a terenului la Legea F. F., formulată probabil în anul 2000, a solicitat restituirea terenului în baza L. nr. 10/2001, i s-au propus măsuri reparatorii alternative în echivalent prin Decizia nr. 7781/2005, care a fost atacată în instanță în dosar nr._, consideră că este îndreptățită cererea sa la Legea nr.10/2001, apreciază hotărârea atacată nelegală având în vedere că terenul de care a fost deposedată are altă valoare decât cel restituit.
Prima susținere a petentei este contrazisă de cererea datată_ și înregistrată la Primăria Municipiului B. M. în data de_ (fila 23 din dosarul primei instanței), din care rezultă că aceasta a solicitat restituirea terenului în suprafață de 4963 mp., situat în Firiza, Valea Neagră, înscris în CF nr. 790 Firiza, în baza prevederilor L. nr. 18/1991 și L. nr.1/2000, republicate și modificate conform L. nr. 247/2005.
Așadar, cererea soluționată prin Hotărârea Comisiei J. ețene nr. 2857/_ a fost formulată în considerarea repunerii în termen ce a operat prin Legea nr. 247/2005 și a dispozițiilor speciale instituite prin actul normativ anterior evocat.
Or, prin Legea nr. 247/2005 prevederile art. 3 alin. 2 din Legea nr. 1/2000 au primit următoarea redactare: reconstituirea dreptului de proprietate pentru persoanele fizice prevăzute la art. 9 alin. 1 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se face pentru diferența dintre suprafața de 10 ha de familie și cea adusă în cooperativa agricolă de producție sau preluată prin legi speciale ori în orice mod de la membrii cooperatori, dar nu mai mult de 50 ha de proprietar deposedat. Anterior, prevederile respective stabileau că reconstituirea dreptului de proprietate pentru persoanele fizice prevăzute la art. 9 alin. (1) din Legea
fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare, se face pentru diferența dintre suprafața primită de familie și cea adusă în cooperativa agricolă de producție sau preluată în orice mod de aceasta, dar nu mai mult de 50 ha de proprietar deposedat. Așadar legea în baza căreia petenta a depus cererea de reconstituire ce face obiectuil dosarului nu mai prevede expres cerința specială a preluării terenurilor de către cooperativa agricolă de producție, precum anterior.
De asemenea, același act normativ stabilește următorul conținut pentru art. 8 din Legea nr. 1/2000: "persoanelor fizice cărora li s-a reconstituit proprietatea pentru diferența dintre suprafața de 10 hectare de familie și suprafața preluată de stat prin legi speciale, dar nu mai mult de 50 de hectare, pe mai multe loturi decât au deținut înainte de preluare, la cerere, dacă este posibil, li se comasează terenurile în loturi mai mari sau într-un singur lot, de aceeași categorie de folosință cu cel preluat, inclusiv din terenurile proprietate de stat, eliberându-se un nou titlu de proprietate, după revocarea celui inițial de comisia județeană de fond funciar";.
Concluzia este că în aplicarea prevederilor L. nr. 1/2000, astfel cum au fost acestea modificate prin Legea nr. 247/2005, în privința cererilor formulate în baza acestei din urmă legi, este posibilă reconstituirea dreptului de proprietate și asupra terenurilor agricole preluate de stat, pentru diferența dintre suprafața de 10 ha de familie și maxim 50 ha de familie, terenuri preluate de la membrii cooperatori. În ceea ce privește respectarea limitei maxime de 50 ha, se reține că la fila 29 din dosarul primei instanțe este depusă declarația petentei-recurente prin care aceasta a evidențiat suprafețele de teren atribuite anterior, de 14,5175 ha și 11,75 ha teren forestier după autorul Buxbaum P., petenta împreună cu fratele său beneficiind de reconstituirea dreptului de proprietate (file 31-38), în baza legilor reparatorii anterioare, după acest autor. Așadar, ulterior intrării în vigoare a L. nr. 10/2001, prin Legea nr.
247/2005 s-au adus modificări L. nr. 1/2000, subliniindu-se vocația reconstituirii dreptului de proprietate în baza legilor de fond funciar și asupra unor terenuri cu un regim juridic precum al celui în litigiu, preluat de stat în baza Decretului nr.218/1960. Împrejurarea că terenul este intravilan, (aspect necontestat în proces, care rezultă inclusiv din referatul depus la fila 20 din dosarul primei instanțe) nu determină scoaterea sa din sfera de aplicare a L. nr. 1/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 deoarece acest act normativ nu exclude de la reconstituire terenurile intravilane, important fiind ca acestea să aibă destinație agricolă sau forestieră. Astfel, conform prevederilor art. 2 lit. d din Legea nr. 18/1991, în categoria terenurilor din intravilan intră și cele agricole sau forestiere.
Fără a distinge în funcție de amplasamentul sau categoria de folosință a terenului, prevederile art. 4 indice 1 din Legea nr. 1/2000 stabilesc că "pentru terenurile proprietarilor deposedați, persoane fizice, pe care se află bazine piscicole naturale și bazine piscicole amenajate, sere sau plantații de hamei în
funcțiune la data aplicării prezentei legi, restituirea se face pe alt amplasament, dacă există suprafețe suficiente, sau se acordă despăgubiri în condițiile legii";.
La data preluării, terenul în litigiu avea destinație agricolă, era intravilan (rât, fânaț), conform mențiunilor din foaia de posesiune a CF nr. 790 Firiza. În prezent, acesta este inclus în amenajament silvic, fiind identificat prin UP nr. II Ferneziu. u.a. nr. 90 S1 (filele 92-93 dosar) și, conform susținerilor părților, comune, este ocupat de bazine piscicole-Păstrăvăria Firiza, astfel încât devin incidente prevederile art. 41din Legea nr. 1/2000. Împrejurarea că intimata a comunicat recurentei prin adresa depusă la fila 44 din dosarul de recurs că nu deține o decizie a R. de înscriere în amenajamentul silvic nu atrage inaplicabilitatea respectivului regim juridic, întrucât părțile nu au contestat faptul că pe teren sunt amplasate bazinele piscicole ale Păstrăvăriei Firiza, iar potrivit prevederilor art. 1 alin. 2 lit. g din Legea nr. 46/2008 (reglementare similară cu cea anterioară, art. 3 lit. e din Legea nr. 26/1996), fondul forestier național include, între altele, și terenurile ocupate de construcții și curțile aferente acestora: sedii administrative, cabane, fazanerii, păstrăvării, crescătorii de animale de interes vânătoresc, drumuri și căi forestiere de transport, spații industriale, alte dotări tehnice specifice sectorului forestier.
Includerea în amenajamentul silvic este determinată de o anumită afectațiune a terenului, care în speță nu a fost contestată.
Obiectul prezentului litigiu îl reprezintă analizarea validității Hotărârii Comisiei J. ețene nr. 2857/_, emisă în aplicarea legilor fondului funciar, iar nu a Deciziei nr. 7781 din_, emisă în procedura L. nr. 10/2001, astfel încât nu este incidentă Decizia nr. XX din_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, în aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
Analiza incidenței prevederilor L. nr.10/2001 în ce privește cererea formulată de recurentă în baza acestei legi, (Notificarea nr. 104/N/_, precum a arătat recurenta), făcea, chiar indirect, obiectul dosarului nr._ al Tribunalul Maramureș, a cărui judecată s-a suspendat, la solicitarea petentei, prin avocat, în temeiul prevederilor art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, până la soluționarea irevocabilă a prezentului litigiu. Or, în prezentul proces, analizând Hotărârea Comisiei J. ețene nr. 2857/_, instanța are a verifica legalitatea respectivei hotărâri, sub aspectul dacă terenul în discuție face sau nu obiectul L. nr. 18/1991, al L. nr.1/2000, astfel cum au fost modificate și completate prin Legea nr. 247/2005, lege în baza căreia s-a formulat cererea de către petenta-recurentă, cerere soluționată administrativ prin emiterea hotărârii atacate.
Nu se poate contesta caracterul de complinire al L. nr. 10/2001 în raport cu legile fondului funciar, caracter în mod repetat susținut de recurentă și argumentat prin depunerea de practică judiciară, dar acest caracter trebuie analizat în raport cu legislația funciară anterioară, iar nu ulterioară, modificările aduse acesteia prin Legea nr. 247/2005 fiind de substanță. Aceeași
lege a stabilit posibilitatea depunerii unor noi cereri de reconstituire a dreptului de proprietate.
De asemenea, trebuie reținut un aspect important, și anume acela că petenta-recurentă nu a renunțat la soluționarea cererii formulate în baza prevederilor L. nr. 247/2005-fond funciar, deși a demarat un litigiu întemeiat pe dispozițiile L. nr. 10/2001, a cărui judecată a solicitat a fi suspendată până la soluționarea irevocabilă a prezentului dosar. Chiar prin prezentul recurs, recurenta formulează o serie de pretenții, pentru cazul în care instanța ar considera că revendicarea sa intră sub incidența legilor fondului funciar.
Practic ceea ce se reproșează autorităților administrative emitente a Hotărârii Comisiei J. ețene nr. 2857/_ este că nu au așteptat finalizarea litigiului de Lege nr. 10/2001, soluționând o cerere distinctă, depusă de petentă în temeiul legilor fondului funciar, în contextul în care judecata respectivului proces este în prezent suspendată și nu era pronunțată nici măcar o hotărâre de primă instanță la data emiterii Hotărârii Comisiei J. ețene nr. 2857/_ .
Este de principiu că mecanismul de restituire a proprietăților preluate (abuziv sau nu) de stat, reglementat prin multiple acte normative (legile fondului funciar, Legea nr. 10/2001, OG nr. 94/2000 etc) trebuie să se desfășoare cu celeritate, or în acest context ar fi inacceptabilă anularea hotărârii prin care s- a soluționat o cerere de restituire la care titulara nu a renunțat expres.
În ceea ce privește faptul că pentru terenul în litigiu s-a emis în procedura
L. nr. 10/2001 Decizia nr. 7781/_ de către RNP - DS B. M. (fila 46 dosar recurs) în baza notificării nr. 104/N/_, după cum a arătat recurenta, iar unitatea deținătoare, respingând cererea de restituire în natură, a ofertat acordarea de despăgubiri bănești se reține că recurenta a atacat această decizie, formându-se dosarul nr._, a cărui judecată a fost suspendată, după cum s-a relevat anterior. Pe de altă parte, Decizia nr. 7781 din_, emisă în procedura L. nr. 10/2001, nu face parte din categoria celor prevăzute de art. 25 alin.2 din lege, (cu detalierile aduse prin HG nr. 250/2007), neconstituind un titlu de proprietate pentru recurenta care a contestat-o pe cale judiciară. Sub aspectul recunoașterii vocației generale, a îndreptățirii la reconstituirea dreptului de proprietate, cele două acte nu sunt incompatibile.
Se mai reține că, potrivit celor consemnate în încheierea de ședință din data de_, reprezentantul reclamantei-recurente a învederat că singurul motiv pentru care contestă hotărârile este că aceste terenuri formează obiectul
L. nr. 10/2001 și nu al L. nr. 18/1991, nemaisubzistând motivul că reconstituirea dreptului de proprietate nu s-a realizat pe vechiul amplasament.
Prima instanță a relevat expres în cuprinsul hotărârii că urmează a analiza numai dacă terenul înscris în CF 790 Firiza face sau nu obiectul L. fondului funciar, acesta fiind singurul motiv pentru care s-a criticat hotărârea. Așadar, prima instanță s-a considerat învestită doar în acest limite, iar respectiva reținere a instanței nu a fost criticată explicit prin motivele de recurs. Recurenta a formulat doar un petit subsidiar, prin care a arătat că, dacă
instanța de recurs apreciază că revendicarea sa intră sub incidența legilor fondului funciar (Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 1/2000) urmează a dispune desființarea Hotărârii Comisiei J. ețene și validarea printr-o nouă hotărâre a unei suprafețe de teren forestier/agricol echivalentă valoric și amplasată în intravilan, a dispune ca validarea să se facă în conformitate cu art. 291alin. 1 din Legea nr. 1/2000 sau a dispune acordarea de despăgubiri bănești.
Distinct de împrejurarea că petenta nu a propus și administrat în acest proces nicio probă pentru a dovedi lipsa de echivalență valorică pe care a invocat-o, se reține că instanța de recurs are a-și exercita controlul cu respectarea a două principii: verificarea doar a ceea ce s-a judecat la prima instanță, în limitele investirii acesteia; verificarea doar în limitele stabilite prin motivele de recurs formulate și depuse în termen-evident, dacă nu sunt incidente și motive de ordine publică.
În aplicarea prevederilor art. 316 raportat la art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă, se constată că aceste pretenții la care s-a făcut anterior referire reprezintă cereri noi în recurs, cu a căror soluționare nu a fost învestită prima instanță și, ca atare. inadmisibil a fi formulate pentru prima dată în etapa controlului judiciar. Chiar făcând abstracție de împrejurarea că recurenta nu a criticat prin recurs limitele în care instanța de fond s-a considerat învestită prin plângere, raportat la poziția procesuală adoptată de avocatul ales al reclamantei (nu și amplasamentul pe care s-a reconstituit dreptul de proprietate), se constată că aceste cereri nu au fost în niciun fel antamate la instanța de fond, petenta solicitând doar anularea Hotărârii Comisiei J. ețene nr. 2857/_ .
Împrejurarea intrării în vigoare a L. nr. 165/2013 nu este de natură a complini limitele în care petenta a înțeles să învestească prima instanță. Astfel, potrivit prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013, dispozițiile acestei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului, suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din_, pronunțată în Cauza M. Atanasiu și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi. Aceste dispoziții nu operează însă dincolo de limitele investirii instanței, normele de procedură având prevalență.
Raportat la toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 teza a doua Cod procedură civilă, recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
DECIDE:
Respinge excepția de nulitate a recursului.
Respinge recursul declarat de recurenta Vâclea L., domiciliată în B.
, strada C. nr. 65, apt. 6, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 9856 din _
, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 decembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||
Ț. DS -T. | A. | W. D. | SA |
Red.STA/_
Tred. A.S./_ - 2 ex
J. ecător la fond: D. D. R.
| ← Decizia civilă nr. 418/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 395/2013. Fond funciar → |
|---|
