Decizia civilă nr. 629/2013. Reziliere contract
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 629
Ședința publică din data de 4 iunie 2013
Completul compus din:
Președinte: K. M., președinte Tribunal Judecător: I. D. -D.
Judecător: D. G., președinte secție civilă Grefier: M. L. -M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta C. C. , cu domiciliul în J., str. S., nr. 94, jud. S., împotriva sentinței civile nr. 103 din 30 ianuarie 2013, pronunțată de Judecătoria Jibou în dosar nr._, având ca obiect reziliere contract.
La apelul nominal făcut la prima strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că reprezentanta intimaților-pârâți a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, o cerere de strigare a cauzei la ora 1030.
Instanța, potrivit prevederile art. 104 alin. 13 din Hotărârea C.S.M. nr. 387/2005 privind aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor de judecată, va lăsa cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut la a doua strigare a cauzei se prezintă reprezentantul recurentei-reclamante, avocat Crihan Tudor și reprezentanta intimaților-pârâți, avocat Szakacs Erzsebet, ambii cu împuternicire avocațială la dosar.
Reprezentanta intimaților-pârâți depune la dosar chitanța prin care i-a fost achitat onorariul avocațial de către intimatul-pârât L. R., alături de copii de pe cărțile de identitate ale intimaților-pârâți.
Reprezentantul recurentei-reclamante solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii introductive și rezilierea contractului de întreținere pentru restabilirea situației anterioare.
În susținerea recursului declarat, reprezentantul recurentei-reclamante arată că situația este complicată sub aspectul respectării obligațiilor corelative. Acesta susține că întreținătorii au înțeles să-și facă singuri dreptate aducând modificări unei situații stabilite de instanța de judecată, în sensul diminuării cuantumului obligației de plată stabilită în sarcina acestora, ca urmare a decesului soțului recurentei-reclamante.
Dacă întreținătorii ar fi considerat prea oneroasă obligația de plată, spune reprezentantul recurentei-reclamante, ar fi trebuit să facă o cerere în acest sens,
care să fie analizată de instanță. Mai mult, părțile nu au încheiat un acord în formă autentică sau sub semnătură privată prin care să aducă modificări cuantumului prestației bănești lunare.
Reprezentantul recurentei-reclamante arată că instanța de fond a apreciat că între părți a intervenit un acord, deși nu exista forma autentică a acestui acord decât declarații ale martorilor în acest sens. În plus, reprezentantul recurentei-reclamante arată că un act notarial nu poate fi suplinit prin declarații de martori.
În privința notificării prin avocat cu privire la înjumătățirea prestației bănești ca urmare a decesului soțului recurentei-reclamante, reprezentantul acesteia din urmă consideră că aceasta nu își găsea justificare, în măsura în care între părți ar fi existat o înțelegere în acest sens.
Acesta mai susține că intimații-pârâți și-au făcut singuri dreptate, nesocotind o hotărâre judecătorească, ceea ce nu este permis într-un stat de drept.
Pentru aceste motive, reprezentantul recurentei-reclamante solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Cu cheltuieli de judecată.
Luând cuvântul în replică, reprezentanta intimaților-pârâți spune că este greu de menținut un contract de întreținere când acest lucru nu se mai dorește. Aceasta arată că a intervenit o situație în care s-a plătit doar jumătate din suma stabilită de instanță în sarcina intimaților-pârâți, situație în care s-a dorit rezilierea contractului de întreținere. Despre suma plătită de intimații-pârâți recurentei-reclamante, reprezentanta acestora susține că este exact suma pe care aceștia o câștigă lunar.
Despre starea de fapt, reprezentanta intimaților-pârâți spune că după lungi probleme cu alte persoane care au încercat să întrețină această familie, respectiv pe recurenta-reclamantă și pe soțul acesteia, s-a ajuns la încheierea contractului de întreținere cu intimații-pârâți. În momentul decesului soțului recurentei-reclamante s-a dorit rezilierea contractului de întreținere. La data de 23 iunie 2011 s-a încheiat ultimul proces pentru rezilierea contractului de întreținere și văzând că nu mai există alte posibilități părțile au încheiat un act sub semnătură privată prin care, ca urmare a decesului soțului recurentei-reclamante, suma de 612 lei/lună a fost redusă la jumătate.
Reprezentanta intimaților-pârâți susține că aceștia și-au respectat obligațiile, fiind chiar în relații apropiate și, mai mult, între aceștia a existat un înscris prin care au convenit la înjumătățirea sumei datorate. Aceasta mai arată că în luna septembrie a anului 2011 recurenta-reclamantă a solicitat efectuarea unei anchete sociale la domiciliul ei, moment de la care au intervenit neînțelegeri și amenințări între părți, motiv pentru care s-a recurs la trimiterea respectivei notificări.
În replică, reprezentantul recurentei-reclamante arată că tocmai din cauza neînțelegerilor existente între părți a intervenit instanța, iar rezilierea contractului de întreținere au solicitat-o pentru nerespectarea obligațiilor de către intimații- pârâți.
Instanța, raportat la obiectul cererii și a actelor existente la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 103 din_, pronunțată de Judecătoria Jibou în dosar nr._, s-a respins ca nefondată acțiunea civilă a reclamantei C. C.
, formulată în contradictoriu cu pârâții L. R. și B. Ana, având ca obiect rezoluțiune contract de întreținere.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin contractul de întreținere autentificat prin încheierea nr. 270/_, a BNP Crețoi David M., reclamanta C. C. și soțul ei (decedat în prezent), în calitate de întreținuți, au transmis pârâților L. R. și B. Ana, în calitate de întreținători, în cote egale, cu rezervarea dreptului de uzufruct viager în favoarea lor, nuda proprietate asupra imobilului compus din teren intravilan loc de casă în suprafață de 250 mp. cu casa de locuit, imobil situat în J. str. S., nr. 94, înscris în CF 1976 J. nr. top. 681/2/1 (f. 9) .
Prin contractul încheiat, pârâții L. R. și B. Ana și-au asumat obligația, în solidar, să îi îngrijească și să îi întrețină pe reclamanți cu toate cele necesare unui trai obișnuit în casă și la masă comună, constând în hrană, îmbrăcăminte, încălțăminte, încălzitul și iluminatul locuinței, medicamente și asistență medicală de specialitate în caz de boală, ajutor în muncile gospodărești până la încetarea reclamanților din viață când pârâții sunt obligați să îi înmormânteze după obiceiul locului, suportând toate cheltuielile ocazionate de acest fapt .
În baza contractului de întreținere încheiat cu reclamanții, pârâții și-au întabulat dreptul de nudă proprietate în cartea funciară asupra imobilului -loc de casă cu casă din CF 1976 nr.top.6981/2/1 .
Între părțile contractante relațiile s-au desfășurat cu mare greutate, din culpa întreținuților, ajungându-se la o stare conflictuală, astfel că pârâții nu au mai putut presta întreținerea deoarece reclamanții au refuzat practic orice întreținere din partea pârâților .
Astfel, în cursul anului 2009, reclamanții C. C. și C. I. au solicitat instanței rezilierea contractului de întreținere încheiat cu pârâții, dar din probele administrate în cauză instanța a constat că neîndeplinirea obligațiilor de întreținere de către pârâți este imputabilă reclamanților care refuză întreținerea, sens în care cererea reclamanților a fost respinsă prin sentința civilă nr. 2058/_ a Judecătoriei Z. . Sentința a rămas definitivă prin respingerea recursului reclamanților .
Ulterior, pârâții au încercat reluarea legăturilor cu reclamanții, dar aceștia au continuat să refuze primirea întreținerii de la pârâți, neacceptând alimentele aduse de aceștia, sens în care prin sentința civilă nr. 192/_ a Judecătoriei J. a fost transformată obligația de întreținere prevăzută în Contractul de întreținere, în obligația de plată a sumei de 612 lei, pe care pârâții urmau să o achite lunar reclamanților întreținuți. Sentința a rămas definitivă prin respingerea recursului .
Din cuprinsul certificatului de deces din dosar, rezultă că numitul C. I. a decedat la data de_ (f.14) .
Pârâții au continuat executarea obligației bănești, dar cum se poate observa din mandatul poștal din dosarul acvirat (_ ), rezultă că reclamanta C. C. a refuzat primirea sumei de 2100 lei cu titlu de obligație de întreținere din partea pârâților .
Din același dosar se mai reține că reclamanta a refuzat ca pârâții să cumpere sicriul pentru soțul ei, precum și mâncarea adusă de aceștia pentru organizarea funeraliilor.
Coroborând probele administrate, interogatoriul părților, declarațiile martorilor și înscrisul sub semnătură privată, se reține că într-adevăr, după decesul întreținutului C. I., cu acceptul reclamantei, pârâții au plătit jumătate din obligația de întreținere bănească, stabilită de instanța de judecată în timpul vieții întreținutului.
Din înscrisul sub semnătură privată coroborat cu declarațiile martorilor rezultă că părțile au convenit suma globala de 6700 lei, pentru perioada mai 2010- august 2011, cuprinzând obligația bănească pentru ambii întreținuți, până în data decesului soțului reclamantei, apoi s-a convenit să se plătească obligația de întreținere numai pentru ea, respectiv 306 lei/lună.
Astfel, în data de_ pârâții au înmânat reclamantei suma de 2800 lei, parte din suma globală de 6700 lei, urmând să plătească și diferența.
Cu privire la faptele atestate de înscrisul sub semnătură privată, coroborat cu declarațiile martorilor și interogatoriul părților, reclamanta susține că nu a primit suma de 2800 lei și nici alta sumă lunar. Poziția nesinceră a reclamantei este infirmată de probele administrate, astfel că instanța a reținut că pârâții au convenit cu reclamanta cele descrise mai sus, în speță faptul că aceștia, după decesul soțului reclamantei vor plăti jumătate din suma stabilita de instanță pentru ambii întreținuți.
Transformarea obligației de întreținere în obligație bănească prin hotărâre judecătorească, face ca raporturile dintre părți să fie guvernate în continuare de regulile aplicabile contractului de întreținere, și pentru ca după moartea soțului reclamantei pârâții au executat obligația de întreținere numai pentru o persoană (de altfel la un moment dat și reclamanta a acceptat acest lucru și părțile au convenit o suma globală stabilită în baza acestui fapt, reclamanta încasând o parte din aceasta), aceasta se consideră îndreptățită să ceară rezoluțiunea contractului de întreținere pentru executarea necorespunzătoare a obligației.
Cererea reclamantei este nefondată, având în vedere faptul că dreptul la întreținere datorat de pârâți soțului ei decedat nu i se transmite pe calea moștenirii.
Debitorii mai datorează întreținere față de reclamantă pe care s-au străduit să o execute atât în bani cât și în natură, în momentele în care reclamanta era dispusă să accepte acest lucru, apoi au fost nevoiți să trimită banii prin poștă, dar un ultim mandat poștal nu a putut fi plătit reclamantei deoarece aceasta a refuzat.
Reclamanta nu a dovedit sub nici o formă că pârâții nu-și execută obligația de întreținere. Dimpotrivă din probe rezultă că pârâții au încercat executarea obligației de întreținere (plata unei sume de bani, plata cheltuielilor de înmormântare pentru defunctul C. I. ), astfel că nu se poate reține în sarcina acestora vreo neexecutare culpabilă.
Probele stabilesc o conduită culpabilă exclusivă a reclamantei. Având în vedere numeroasele încercări de rezoluțiune a contractului, este evidentă dorința reclamantei în acest sens, însă toate eforturile ei de a zădărnici buna-credință a pârâților în executarea contractului de întreținere în speranța unei rezoluțiuni, nu denotă altceva decât reaua ei credință în această relație contractuală.
Împotriva hotărârii astfel rezumate a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.
Hotărârea este criticată pentru netemeinicie și nelegalitate, după cum urmează:
Instanța de fond a respins acțiunea pe motivul principal că a existat un acord real între părți în sensul că, după moartea întreținutului C. I., soțul reclamantei
C. C., aceasta să primească doar jumătate din întreținerea datorată de pârâții
L. R. și B. ANA, respectiv doar suma de 306 lei, în loc de 612 lei, cât a stabilit instanța, prin sentința nr. 192 pronunțată de către Judecătoria Jibou la data de_ în dosarul cu nr._ .
În considerentele hotărârii atacate se face o analiză relativ detaliată a situației relațiilor dintre părți, concluzionându-se că a existat mereu o stare conflictuală, care a început imediat după încheierea contractului de întreținere și care s-a menținut până în prezent. Dovada în acest sens o reprezintă numeroasele litigii dintre părți, care au pornit de la acest contract de întreținere. Cu toate acestea și contrar voinței părților, instanțele au menținut, într-o formă schimbată, acest contract de întreținere.
Recurenta susține că obligația de plata a unei sume de bani stabilită pe cale judiciară nu poate fi modificată decât pe aceeași cale judiciară, sau prin acordul părților, care trebuie să îmbrace forma autentică, la fel ca și contractul de întreținere ce constituie izvor al obligației.
Instanța de fond a îmbrățișat această optică, însă a stabilit în mod eronat că se poate deduce existența unui acord între părți, în sensul diminuării rentei lunare.
Reclamanta nu a recunoscut în niciun mod existența vreunei înțelegeri în sensul celor arătate, iar dovada unui act juridic ce atestă obligații pecuniare nu poate fi făcută în niciun fel cu martori, conform legii civile aplicabile contractului - Codul civil 1864 - art. 1191 și art. 1192.
Mai mult, este evidentă voința unilaterală a pârâților de a reduce prestația de la sine putere, câtă vreme au notificat-o pe reclamantă, prin avocat, despre faptul că îi vor plăti doar jumătate din rentă, ca urmare a decesului soțului ei, C. I. .
Apoi, demersul judiciar al reclamantei în vederea rezilierii contractului pentru acest motiv, reprezintă o dovadă suplimentară care îndreptățește instanța să concluzioneze că niciodată nu a existat o înțelegere între părți, în sensul reducerii prestației.
Alineatul 6 al contractului autentic de întreținere încheiat între părți prevede foarte clar că "dobânditorii întreținători_ intră în posesia de fapt a imobilului la încetarea din viață a întreținuților", adică a ultimului întreținut, la fel cum se stipulează în toate contractele de acest gen. La moartea unuia dintre întreținuți,
întreținătorii nu pot să își înscrie în CF o cotă parte din imobil, pentru că obligația
de întreținere este indivizibilă atât activ, cât și pasiv.
Totodată, prețul întreținerii stabilit de instanță, respectiv suma de 612 lei, este pentru imobil, iar nu pentru persoană; întreținerea gospodăriei reclamantei fiind aproximativ la fel de costisitoare, chiar dacă soțul acesteia a decedat.
Se concluzionează astfel că, în lipsa unei hotărâri judecătorești de modificare a pretenției bănești lunare, ori a unui acord expres al reclamantei recurente cu privire la înjumătățirea rentei lunare, instanța de recurs trebuie doar să constate existența unei clauze de reziliere.
Prin întâmpinare se solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii ca fiind temeinică și legală.
Deliberând asupra recursului de față, tribunalul reține următoarele:
După cum chiar reclamanta menționează în acțiunea introductivă de instanță, transformarea în bani a obligației de întreținere printr-o hotărâre judecătorească, fără acordul părților, nu valorează novație, raporturile dintre părți fiind guvernate în continuare de regulile aplicabile contractului de întreținere, iar nu de rentă viageră.
Această susținere, de altfel corectă, este reiterată în motivele recursului de
față.
Prin hotărârea pronunțată, prima instanță a dat eficiență tocmai regulilor care
guvernează contractul de întreținere și la care recurenta se referă, observând că dreptul la întreținere datorat de pârâți soțului său decedat nu i se transmite acesteia pe calea moștenirii.
În mod simetric, obligația de întreținere datorată de către pârâți soțului reclamantei a încetat la data decesului acestuia.
Nu este necesară pentru aceasta existența unui acord ori a unei hotărâri judecătorești, cum susține recurenta, căci raportat la caracterul incesibil al întreținerii, nu este legal ca drepturile întreținutului decedat să treacă în favoarea celuilalt, rămas în viață.
Răspunzând unei alte critici aduse de recurentă hotărârii atacate, tribunalul subliniază că, în raport cu clauzele contractului părților și, ulterior, cu cele dispuse prin sentința civilă nr. 103/_ a Judecătoriei J., obligația de întreținere asumată de pârâți apare indivizibilă, adică a fost instituită în favoarea ambilor soți
, pârâții obligându-se să presteze întreținere ambilor soți, iar nu întrețineri distincte.
Din această perspectivă, susținerile recurentei sunt principial corecte.
Însă, după cum mai sus s-a arătat, obligația de întreținere față de unul din soții C. a încetat la data decesului lui, pârâții rămânând în prezent obligați exclusiv față de soția rămasă în viață, care nu poate beneficia de renta fixată de instanță pentru ambii soți.
Cu privire la executarea propriu-zisă a obligației de întreținere, prima instanță a concluzionat întemeiat că, în lipsa unor probe contrare, aceasta este onorată de către pârâți.
Se constată, pentru cele ce preced, că hotărârea atacată este temeinică și legală, drept pentru care, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul de față va fi respins.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă va obliga recurenta reclamantă la plata cheltuielilor de judecată către pârâtul intimat.
Pentru aceste motive
În numele L E G I I,
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C. C. împotriva Sentinței civile nr. 103/_ a Judecătoriei J. .
Obligă recurenta reclamantă la 800 lei cheltuieli de judecată către pârâtul intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
K. M. I. D. D. G. M. L. -M.
Plecat în CO Plecat în CO
Semnează vicepreședinte Semnează vicepreședinte instanță instanță
P. DP
Red.IDD/_ /Dact.MLM/_ /2 ex./Jud. fond M. G.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001
| ← Sentința civilă nr. 5361/2013. Reziliere contract | Decizia civilă nr. 422/2013. Reziliere contract → |
|---|
