Decizia civilă nr. 641/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 641/R/2013
Ședința publică de la 06 Iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE C. -V. B.
Judecător C. -A. C. Judecător O. -C. T. Grefier C. -S. Ș.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurent K. E., împotriva Sentinței civile nr. 4000/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C.
-N., privind și pe intimat M. E., intimat M. F. P., intimat MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE CU SA LA D. G. A F. P.
, intimat P. M. T. PRIN P., intimat C. LOCAL AL M. T., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns:
reprezentantul recurentei reclamante avocat Remus Vlasiu Lipsă fiind:
intimat Pârât - C. LOCAL AL M. T.
recurent Reclamant - K. E.
intimat Pârât - M. E.
intimat Pârât - M. F. P.
intimat Pârât - MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE CU SA LA D. G. A F. P.
intimat Pârât - P. M. T. PRIN P. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată faptul că la data de_ s- a depus la dosar întâmpinare din partea recurentului reclamant Ministerul Finanțelor Publice, prin care se solicită respingerea recursului declarat de reclamantă ca fiind neîntemeiat.
Instanța învederează reprezentantului recurentei reclamante faptul că întâmpinarea a fost depusă la dosar într-un singur exemplar.
Reprezentantul recurentei reclamante arată că nu mai are alte cereri în probațiune.
Instanța închide faza probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii.
Reprezentantul recurentei reclamante solicită admiterea recursului declarat de reclamantă, modificarea în parte a hotărârii instanței de fond, în sensul obligării pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, să restituie reclamantei prețul de piață al imobilului ce face obiectul acțiunii, în sumă de 90.000 lei, așa cum a fost el stabilit prin expertiză, cu cheltuieli de expertiză atât la fondul cauzei cât și n recurs.
Cu privire la recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, reprezentantul recurentei reclamante solicită respingerea acestuia, având în vedere faptul că pârâtul recurent efectuează calculul prețului imobilului eronat.
Instanța, în baza actelor de la dosar, reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 4000 din_ pronunțată de Judecătoria Turda în prezentul dosar
s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtului C. Local al mun. T., invocata de către pârât, prin întâmpinare.
A fost respinsă ca fiind promovata împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasiva acțiunea formulata de reclamanta K. E. în contradictoriu cu pârâtul C. Local al mun. T., prin primar.
A fost admisă în parte acțiunea formulată și extinsă de către reclamanta K.
E., prin reprezentant av. D. R. Sicoe, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
S-a respins ca neintemeiata acțiunea formulată către reclamanta K. E.
, prin reprezentant av. D. R. Sicoe, în contradictoriu cu pârâta P. mun. T.
, prin primar.
A fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să restituie reclamantei suma de 25.896 lei, reprezentând prețul actualizat al imobilului înscris în CF 12622 T., nr. top. 771/1/1/1/2/S/VII, 771/2/1/1/2/s/VII, situat din punct de vedere administrativ în mun. T., str. R. nr. 37, et. 1, ap. 4 ( ap.7 după noua numerotare), jud. C. .
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Analizand actele si lucrarile dosarului, in raport de sustinerile partilor, de probele administrate in cauza, precum si de dispozitiile legale incidente, instanta de fond a reținut urmatoarea stare de fapt și de drept:
Prin contractul de vanzare-cumparare nr.560/_ încheiat între R.A.T.C.F.L. T. și reclamanta K. E. s-a vândut respectiv cumpărat în temeiul Legii nr. 112/1995 imobilul situat din punct de vedere administrativ în mun. T., str. R. nr. 37, et. 1, ap. 4 ( ap.7 după noua numerotare), jud. C. si înscris în CF 12622 T., nr. top. 771/1/1/1/2/S/VII, 771/2/1/1/2/s/VII. Prețul locuinței a fost de 15.923.698 lei, din care s-a achitat inițial un avans de 3.000.000 lei, urmând ca restul sa se plătească in rate lunare, cu o dobânda de 25% pe an.
Prin sentința civilă nr.553/2002 pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr. 4561/2000, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul Tutsek Ludovic împotriva pârâților Statul Român prin C. local T., SC TEXTILE ÎNCĂLȚĂMINTE SA, RATACFL T., K. E. și s-a constatat că apartamentul ocupat de pârâta K. E. este înscris în CF 12622 T., transcris din CF 2062
T., nr.top. 771/1/1/ 1/2/S/VII, 771/2/1/1/2/S/VII și CF col. cu același număr, nr.top. 771/1/1/1/2, 771/2/1/1/2. S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.560/_ . S-a respins ca nesusținută acțiunea față de pârâta SC TEXTILE ÎNCĂLȚĂMINTE SA precum și petitele privind temeinicia titlului de proprietate și radierea dreptului de servitute de trecere. Pârâții au fost obligați să plătească reclamantului suma de 1.500.000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței sus indicate, s-a reținut că imobilele înscrise în CF 2062 T. au fost proprietatea tabulară a persoanelor înscrise sub B20, 21, Tutsek F. și soția Ana născută PIăcintar, dreptul lor fiind înscris în baza încheierii CF nr. 3285/_ . Acest imobil situat administrativ în T., str. A. Sever nr.14, a fost naționalizat prin încălcarea dispozițiilor art. I și II din Decretul nr. 146/1948.
După intabularea dreptului de proprietate, Statul Român a împărțit imobilul pe apartamente, iar în temeiul Legii nr. 112/1995 a procedat la vânzarea apartamentelor către chiriași, fiind împuternicită în acest sens pârâta RATACFL T.
.
Pârâta K. E., în calitate de chiriașă a apartamentului 7, a cumpărat acest apartament în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat la_ . La data de_ reclamantul care este moștenitorul proprietarilor tabulari sus menționați a promovat acțiunea înregistrată la Judecătoria Turda sub nr. 1483/1997, pentru recunoașterea dreptului de proprietate, cererea sa de chemare în judecată fiind admisă prin Sentința civilă nr. 246/1999 a Judecătoriei T. ,
stabilindu-se că trecerea în proprietatea statului a imobilului s-a făcut fără titlu valabil. Sentința sus menționată a rămas irevocabilă, în baza ei reclamantul intabulându-și dreptul de proprietate în CF.
Titlul reclamantului este un titlu original, emanând de la antecesorii lui, antecesori care la rândul lor au dobândit dreptul de proprietate în anul 1916, pe când titlul pârâtei provine de la un neproprietar.
Părțile au fost de rea credință la încheierea contractului de vânzare- cumpărare, întrucât au știut că imobilul este revendicat de reclamant, dar cu toate acestea, au încheiat contractul de vânzare-cumpărare.
Împotriva sentinței sus indicate, au declarat apel pârâții Statul Român prin
C. local al mun. T. și K. E., solicitând tribunalului ca prin decizia ce o va pronunța, să admită cererile de apel și să schimbe sentința apelată în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
Apelurile sus menționate au fost respinse prin Decizia civilă nr.955/A/2002 a T. ului C. .
Prin Decizia civilă nr. 399/2003 pronunțată de Curtea de Apel C. recursul pârâtei K. E. a fost admis, decizia pronunțată în apel a modificată în parte, în sensul admiterii apelului și schimbării sentinței apelate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, fiind totodată obligat intimatul reclamant la plata sumei de 4.200.000 lei cheltuieli de judecată parțiale în toate instanțele.
Prin Decizia civilă nr. 2562/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva Deciziei civile nr. 399/2003 a Curții de Apel C. . Decizia sus indicată, precum și Decizia civilă nr. 955/ A/2002 a T. ului C. au fost casate, iar cauza trimisă spre rejudecarea apelurilor la Tribunalul Cluj.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul T. ului C. sub nr._
.
Prin decizia civilă nr.267/A/_ a T. ului C., pronunțată în dosarul
nr._ s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de RATACFL T., s-a respins apelurile declarate de către pârâții Statul Român prin C. local al municipiului T., K. E. în dosar nr._ a T. ului C. împotriva sentinței civile nr. 553/_ a Judecătoriei T., pronunțată în dosar nr.4561/2000, care a fost menținută în întregime, fiind obligati apelanții să plătească intimatului Tutsek Ludovic în solidar suma de 2131,43 lei cheltuieli de judecată în apel.
Prin decizia civilă nr. 2046/R/2007 pronunțată de Curtea de Apel C. - Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale, pentru Minori și Familie în dosarul nr._ a fost respins ca nefondat recursul declarat de pârâta K. E. precum și, recursul declarat de pârâtul C. Local al mun.T. împotriva deciziei civile nr.267/A din_ a T. ului C. pronunțată în dosar nr._, care a fost menținuta în întregime.
Deliberând cu prioritate asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtului C. Local al mun. T., invocata de către acest pârât, prin întâmpinare, din perspectiva dispozițiilor art. 137 alin.1 Cod. pr. Civ. instanța reține că, în drept, calitatea procesuala este titlul legal care îndreptățește o persoană sa fie parte intr-un anumit proces, desemnând titularul dreptului de a acționa in judecata si in același timp persoana împotriva căreia se poate exercita acțiunea.
Calitatea procesuală cerută pentru a se putea exercita acțiunea în justiție împotriva unei părți, trebuie să corespundă cu calitatea de titular al obligației ce se discută deoarece acțiunea are ca obiect protecția dreptului subiectiv corelativ obligației asumate printr-un contract, sau a unei obligații prevăzute legal.
Prin dispozitiile art. 50 din Legea nr.10/2001, a fost reglementat cu caracter de norma speciala dreptul chiriasilor ale caror contracte de vânzare-cumparare, încheiate cu respectarea sau eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificarile si completarile ulterioare, au fost desfiintate, la restituirea pretului de
la M. F. P., dintr-un fond extrabugetar la dispozitia acestuia, constituit prin dispozitiile art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995.
Mai este reținut că dispozițiile art. 48 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, care prevedeau ca obligația de despăgubire revine statului sau unității deținătoare in cazul care imobilul care se restituie a fost preluat fara titlu valabil au fost abrogate de pct. 15 al art. I din Legea nr. 1/2009, publicata in M.O. nr. 63 din 3 februarie 2009.
Întrucât obligația de a restitui foștilor chiriași prețul actualizat plătit ori, după caz, prețul de piața al apartamentelor cumpărate în temeiul Legii nr.112/1995 a fost stabilită în sarcina M. F. P. și, prin aceasta și calitatea procesuală pasivă a acestuia, instanța consideră că nu exista identitate între pârâtul C. Local al mun. T. si subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecatii, motiv pentru care va admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtului C. Local al mun. T., nefiind incidente dispozitii legale care să acorde calitate procesuală pasivă aceste instituții.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 112/1995, foștii proprietari-persoane fizice - ai imobilelor cu destinația de locuințe, trecute ca atare în proprietatea statului sau a altor persoane juridice, după data de 6 martie 1945, cu titlu, și care se aflau în posesia statului sau a altor persoane juridice la data de 22 decembrie 1989, beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute de prezenta lege. În art. 14 din aceeași lege se prevede că persoanele îndreptățite la restituirea în natură a apartamentelor sau, după caz, la acordarea de despăgubiri vor depune cereri în acest sens, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii. De asemenea, în art. 9 alin. 1 din același act normativ se prevede că chiriașii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, pot opta, după expirarea termenului prevăzut la art. 14 pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a prețului.
În speta, prin sentința civilă nr.553/2002 pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr. 4561/2000 s-a constatat că imobilele înscrise în CF 2062 T., situate administrativ în T., str. A. Sever nr.14, între care și apartamentul nr.7 cumpărat de către reclamanta în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat la_ au fost naționalizate prin încălcarea dispozițiilor art. I și II din Decretul nr. 146/1948 .
De altfel, chiar reclamanta a recunoscut în cuprinsul cererii de chemare in judecată faptul că apartamentul cumpărat a intrat in proprietatea statului fără titlu valabil, susținând, însă că acest lucru a fost stabilit in mod irevocabil abia la data de_, cand a rămas definitiva sentința civila nr. 246/1999, prin care s-a admis acțiunea in revendicare a adevăratului proprietar.
Instanță consideră afirmațiile reclamantei ca fiind lipsite de relevanță, din perspectiva prevederilor art.1 alin. 4 din H.G. nr.20/1996, normele metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995, potrivit cărora locuințele care au fost preluate de stat cu nerespectarea prevederilor legale în vigoare la data respectiva sau care au intrat în posesia, acestuia în condițiile inexistenței unei reglementări legale care să reprezinte temeiul juridic al constituirii dreptului de proprietate al statului sunt considerate ca fiind trecute fără titlu în posesia acestuia și nu intra sub incidența Legii nr. 112/1995.
Raportat la prevederile legale anterior citate, se constată că apartamentul deținut cu chirie de reclamanta din prezenta cauză, K. E. nu făcea obiectul de reglementare al Legii nr. 112/1995, care are în vedere numai imobilele preluate
"cu titlu";, astfel încât el nu putea face obiectul înstrăinării în temeiul acestei legi. Fiind stabilit că imobilul nu putea fi înstrăinat în temeiul Legii nr. 112/1995, este evident că vânzarea sa către reclamantă în baza acestui act normativ s-a făcut cu eludarea sa, ceea ce are ca și consecință imediată inaplicabilitatea art. 501 din Legea nr.10/2001.
În continuare, instanța a reținut că Legea nr. 112/1995 a intrat în vigoare la data de 29 ianuarie 1996, iar cererile de restituire formulate de către foștii
proprietari trebuiau depuse în termen de 6 luni, adică până la data de 29 iulie 1996.
Fostul proprietar al imobilului preluat fără titlu valabil de Statul Român a depus cererea nr. 9987/_, prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului, în temeiul Legii nr. 112/1995.
Fără să se aștepte soluționarea cererii de restituire a imobilului depuse de fostul proprietar, la data de_, între S.C. R.A.T.C.F.L. T. și K. E. s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare asupra apartamentului în litigiu, încălcându-se astfel și prevederile art. 9 alin. 1 din Legea nr. 112/1995, în baza cărora puteau fi vândute numai "apartamentele ce nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora";, ceea ce înseamnă că nu putea fi vândut apartamentul mai înainte de a fi soluționată prin respingere cererea de restituire în natură.
Instanța a mai reținut că procedura de înstrăinare a apartamentului din litigiu era suspendată de drept de la data înregistrării cererii fostului proprietar al imobilului preluat privind revendicarea imobilului, respectiv_, astfel încât apartamentele nu puteau fi vândute în mod legal, raportat la prevederile art.1 alin.5 și alin.6 din HG nr.20/1996 ce reglementează normele metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995, aceste aspecte fiind stabilite de altfel în mod ireocabil, prin decizia civilă nr.267/A/_ a T. ului C., pronunțată în dosarul nr._ .
Afirmatiile reclamantei în sensul că pentru a putea fi suspendata procedura de vânzare către chiriași trebuia să se cunoască faptul ca acel imobil a trecut in proprietatea statului fără titlu nu sunt de natură să conducă la altă concluzie, intrucât suspendarea procedurii de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare este determinată, potrivit art. 1 alin.6 din normele metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995 de formularea unei cererii de restituire de către fostul proprietar al imobilului .
Rezultă din aspectele anterior expuse că în speță contractul de vânzare - cumparare nr.560/_ nu a fost valabil încheiat, prin raportare la condițiile impuse de Legea 112/1995 întrucât imobilul în litigiu nu a intrat sub incidenta Legii nr. 112/1995, fiind preluat de stat fără titlu, contractul de vânzare cumpărare fiind încheiat in acelasi timp cu nerespectarea prevederilor art. 9 alin. 1 din Legea nr. 112/1995.
Or, potrivit art. 501 din Legea nr. 10/2001, republicată, modificată și completată prin Legea nr. 1/2009, au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit pe baza standardelor internaționale de evaluare proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Condiția esențială prevăzută de art. 501 din Legea nr. 10/2001 pentru ca titularul unui contract de vânzare-cumpărare desființat, să beneficieze de însăși valoarea de piață a imobilului este aceea ca respectivul contract să fi fost încheiat cu respectarea legii.
Trebuie subliniat faptul că textul legal anterior citat nu distinge, astfel incât este necesar ca Legea nr. 112/1995 să fi fost respectată în totalitate, încălcarea oricărei prevederi, fie de drept substanțial, fie de drept procedural, din conținutul acesteia, conducând la inaplicabilitatea art. 501 din Legea nr. 10/2001, fiind întrunită ipoteza prevăzută de art. 50 alin. 2 din aceeași lege, ce presupune îndreptățirea cumpărătorului exclusiv la restituirea prețului actualizat.
Fata de considerentele de fapt și de drept anterior expuse, instanța a reținut că reclamanta nu se încadrează în ipoteza reglementată de art. 501 al Legii nr. 10/2001 republicată, respectiv a încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, astfel încât nu este îndreptățită la restituirea prețului de piață al imobilului, stabilit prin expertiză conform standardelor internaționale de evaluare.
Potrivit dispozițiilor art. 50 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, republicată, proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu eludarea
prevederilor Legii nr. 112/1995 au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul doar la restituirea prețului actualizat plătit.
Prin raportul de expertiza specialitatea "construcții și evaluarea proprietații imobiliare, efectuat de către d-nii experți Mihuțiu R., A. G. și Lubinschi Nicolae (file 218-230, 268-270) s-a stabilit că prețul actualizat al imobilului înscris în CF 12622 T., nr. top. 771/1/1/1/2/S/VII, 771/2/1/1/2/s/VII, situat din punct de vedere administrativ în mun. T., str. R. nr. 37, et. 1, ap. 4 ( ap.7 după noua numerotare), jud. C. este de 25.896 lei.
Având în vedere că dispozițiile art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 prevăd că restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare - cumpărare, încheiate cu eludarea Legii nr. 112/1995 cu modificările și completările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, se face de către Ministerul Finanțelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, instanța va obligă pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să restituie reclamantei suma de 25.896 lei, reprezentând prețul actualizat al imobilului înscris în CF 12622 T., nr. top. 771/1/1/1/2/S/VII, 771/2/1/1/2/s/VII, situat din punct de vedere administrativ în mun. T., str. R. nr. 37, et. 1, ap. 4 ( ap.7 după noua numerotare), jud. C.
.
Întrucât restituirea prețului prețul actualizat al imobilului se face de către Ministerul Finanțelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, instanța va respinge ca neintemeiata acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta P. mun. T., prin primar.
Fata de soluția de admitere a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtului C. Local al mun. T., instanta va respinge, ca fiind promovata impotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasiva, acțiunea formulata de reclamanta K. E., prin reprezentant av. D. R. Sicoe, în contradictoriu cu pârâtul Consiliu Local al mun. T., prin primar.
Pentru considerentele expuse, instanța a admis în parte acțiunea formulată și extinsă de către reclamanta K. E., prin reprezentant av. D. R. Sicoe și va obligă pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să restituie reclamantei suma de 25.896 lei, reprezentând prețul actualizat al imobilului înscris în CF 12622 T., nr. top. 771/1/1/1/2/S/VII, 771/2/1/1/2/s/VII, situat din punct de vedere administrativ în mun. T., str. R. nr. 37, et. 1, ap. 4 ( ap.7 după noua numerotare), jud. C. .
Potrivit art. 274 alin. 1 Cod.proc.civ., "Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată";.Cheltuielile de judecată au rolul de a acționa ca veritabile sancțiuni procedurale, fiind suportate în final de către partea din vina căreia s-a promovat acțiunea
Textul citat, fără a o menționa in terminis, induce o prezumție de culpă procesuală în sarcina celui ce prin atitudinea sa, a determinat cheltuielile de judecată făcute de partea adversă în timpul și cu ocazia purtării procesului.
Reclamantul este în culpă procesuală dacă a chemat în judecată o persoană străină de raportul juridic dedus judecății ori dacă pretențiile sale nu sunt întemeiate, în tot sau în parte .
În prezenta cauză, instanța a constatat că pretentiile formulate de către reclamantă împotriva pârâților C. Local al mun. T. și P. mun. T., prin primar au fost respinse, fiind admisă în parte acțiunea promovată împotriva Ministerul Finanțelor Publice, insă în modalitatea restituirii prețului actualizat. Or, sub acest aspect, pretențiile reclamantei au fost recunoscute de către acest pârât prin întâmpinarea depusă la dosar, fiind incidente dispozitiile art.275 Cod.pr.cov.
Prin urmare, instanța nu a acordat reclamantei cheltuieli de judecată conform art. 274 -275 Cod pr. civ., aceasta fiind în culpă procesuală, chiar daca acțiunea promovată a fost admisă în parte.
Împotriva sentinței examinate a promovat recurs reclamanta (f.3)
solicitând admiterea recursului cu consecința modificării în parte a hotărârii instanței de fond în sensul obligării pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să îi
restituie prețul de piață al imobilului ce face obiectul acțiunii, în sumă de 90.000 lei, așa cum a fost stabilit prin expertiza efectuată, și obligarea acestui pârât la plata cheltuielilor de judecată de la fond și recurs, în temeiul art. 304 pct. 7 și 9, art. 3041C.pr.civ.
În motivarea cererii a arătat recurenta că instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că nu se încadrează în ipoteza reglementată de art. 501al Legii nr. 10/2010 republicată, modificată și completată prin Legea nr. 1/2009 respectiv a încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995. Nicăieri în cuprinsul Legii nr. 1/2009 nu se face referire la existența relei credințe ca și condiție esențială pentru a nu se dispune achitarea valorii de piață a imobilului de către fostul proprietar deposedat. Totodată, nu se face vre-o referire că s-ar acorda doar o despăgubire calculată în funcție de rata inflației pe perioada cuprinsă între momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare și momentul solicitării restituirii prețului de piață.
Motivația instanței de fond care îi acordă recurentei reclamante doar prețul actualizat al imobilului este greșită și străină textelor de lege menționate. Nu poate fi vorba de o reparație justă și reală pe care o pretinde atâta timp cât i se acordă doar o despăgubire calculată prin folosirea indicelui de inflație pentru perioada iunie 1997 - aprilie 2012.
Din cuprinsul hotărârilor judecătorești la care a făcut referire în acțiune reiese că reaua credință s-a stabilit și în "persoana vânzătorului"; adică Statul Român însă instanța de fond sancționează doar reclamanta atunci când îi acordă prețul actualizat, refuzând restituirea valorii de piață a acestuia. Este cât se poate de evidentă inechitatea și dezechilibrul profund care se stabilește între fostele părți contractante prin aceea că la momentul vânzării, Statul Român a încasat de la reclamantă cu titlu de preț valoarea de piață a imobilului în vreme ce reclamanta se găsește acum în postura de a primi doar prețul actualizat cu indicele de inflație al acestuia.
Nu în ultimul rând, este de remarcat că există o mare discrepanță între prețul actualizat și valoarea de piață stabilită de cei trei experți.
Soluția acordării de despăgubiri reprezentând prețul de piață al imobilului este în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a drepturilor Omului iar în mod particular recurenta înțelege să invoce textul art. 1 din Protocolul 1 al CEDO.
Pe de altă parte, judecătorul fondului ignoră în totalitate practica instanțelor din cadrul Curții de Apel C. în pofida faptului că a depus la dosar hotărâri judecătorești prin care se consacră teza restituirii valorii de piață a imobilului și chiar identice cu cazul de față, cu referire în concret la foștii proprietari ai apartamentelor din incinta imobilului revendicat și obținut de Tutsek Ludovic, respectiv Dondos C. și soția Ana, Adaos M., Gheorghiu Victoria, P. E. Carol și soția D., toți aceștia obținând hotărâri judecătorești irevocabile prin care li s-a acordat valoarea de piață a imobilelor de care au fost deposedați și nu prețurile actualizate, așa cum s-a întâmplat în cazul recurentei.
Împotriva sentinței examinate a promovat recurs și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice (f.14)
solicitând admiterea recursului cu consecința modificării hotărârii instanței de fond în sensul diminuării despăgubirilor acordate reclamantei la valoarea actualizată de 11.503.26 lei.
În motivarea cererii
se contestă hotărârea sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate reprezentând valoarea actualizată a prețului achitat în temeiul contractului de vânzare-cumpărare.
În vederea stabilirii prețului actualizat, în cauză a fost administrată o expertiză față de care pârâtul a formulat obiecțiuni care nu au fost luate în considerare nici de expert și nici de instanța de judecată.
Potrivit adresei Primăriei municipiului Tura, conform contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul obiect al litigiului, sumele încasate din august 1997 - martie 1998, în cuantum de 1475,58 s-au virat integral în contul pârâtului recurent cu excepția comisionului reținut de către unitatea vânzătoare, care, conform Legii nr. 112/1995, este de 1 % din suma achitată.
Drept urmare, recurenta pârâtă a procedat la actualizarea cu indicele lunar al prețului de consum aferent perioadei august 1997 - februarie 2010 și aferent perioadei august 1997 - aprilie 2012, atât a sumei achitate minus comisionul de 1
%, adică a sumei virate de 1460,82 lei, valoarea actualizată a prețului achitat și a sumei virate, cu indicele lunar al prețului de consum aferent celor două perioade fiind 10.475,32 lei respectiv 10.370,56 lei. Valoarea actualizată a prețului achitat și a sumei virate, cu indicele lunar al prețului de consum este, potrivit calcului prezentat, de 11.619,46 lei respectiv 11.503,26 lei.
În raportul de expertiză, prețul de cumpărare luat în calcul pentru actualizare este de 1.592,36 lei comparativ cu 1.475,58 lei, suma comunicată de P. municipiului T. ca fiind achitată în baza contractului menționat. Determinarea prețului actualizat de către experții desemnați s-a realizat cu ajutorul indicelui mediu de actualizare a valorii construcțiilor de locuințe aferent perioadei_ -_ iar pentru perioada_ -_ diferența de curs valutar, rezultând o valoare actualizată de 25.896 lei.
Drept urmare, pentru perioada august 1997 - aprilie 2012 s-a constatat o diferența de 14.276,54 lei respectiv 14.392,74 lei între valoarea actualizată stabilită prin expertiza contabilă judiciară efectuată în dosarul nr._ unde Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice are calitatea de pârât și valoarea actualizată a prețului achitat și virat în contul M. ui F. P., calculată prin raportarea la indicele de inflație, calcul prezentat în anexele 1 și 2 în mod detaliat. Indicele de inflație este avut în vedere pentru actualizarea sumelor în cazul despăgubirilor generate de aplicarea Legii nr. 112/1995 și conform OG 184/2002 titlul II, art. 1 alin. 2.
Consideră recurenta corect calculul realizat prin raportarea la indicele de inflație și nu cel realizat de experți prin raportare la indicele mediu de actualizare a valorii construcțiilor aferent perioadei, care are legătură cu stabilirea prețului de piață al imobilului și nu cu actualizarea unor sume de bani, și la diferența de curs valutar care, pe lângă faptul că au un grad mare de relativitate, nu au nici o legătură cu prezenta cauză.
Prin întâmpinarea formulată (f.24) intimatul pârât Ministerul Finanțelor Publice
solicită respingerea ca neîntemeiat a recursului reclamantei.
În susținerea poziției procesuale
arată că în mod corect a reținut instanța de fond că, pe de o parte, imobilul în discuție nu putea face obiectul Legii nr. 112/1995 fiind preluat în baza unui titlu nevalabil iar pe de altă parte, că nu putea fi perfectat contractul de vânzare-cumpărare până la finalizarea procedurii demarate de vechiul proprietar.
În consecință, consideră că în prezenta cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 50 alin. 2-1 din Legea nr. 10/2001 și că cererea de acordare a prețului de circulație al apartamentului ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare desființat este neîntemeiată.
În ce privește cheltuielile de judecată, raportat la întâmpinarea depusă în cauză, instanța de fond a făcut în mod corect aplicarea disp. art. 275 C.pr.civ.
Analizând recursul formulat de către reclamanta K. E. prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul în baza art. 312 alin.3 C.pr.civ. coroborat cu art. 3041C.pr.civ., îl va admite pentru următoarele considerente:
Deși inițial s-a respins acțiunea în constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare privind apartamentul în discuție în mod irevocabil, în urma unui recurs în anulare, Înalta Curte de Casație și Justiție potrivit deciziei civile nr. 2565/2005 a dispus anularea deciziilor pronunțate în instanța de apel și recurs cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de apel, Tribunalul Cluj care la rândul său prin decizia civilă nr. 267/A/_, pronunțată în dosar nr._, a respins apelurile împotriva sentinței primei instanțe prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare, soluție menținută de către Curtea de Apel C. prin Decizia civilă nr. 2046/R/_ (f. 57-76 dosar fond).
Din motivarea acestor hotărâri rezultă că reclamanta a încheiat contractul cu nerespectarea reglementărilor în materie, respectiv ale Legii 112/1995 situație în care nu se poate prevala de dispozițiile art. 50 din Legea nr. 10/2001 care conferă
posibilitatea foștilor chiriași la obținerea prețului de piață al imobilelor stabilit conform standardelor internaționale de evaluare, însă, cu toate acestea, în acord cu practica CEDO, respectiv cauza RAICU contra ROMÂNIEI, tribunalul apreciază că se impune a fi acordate despăgubiri, sub forma prețului de piață, ca urmare a faptului că s-a produs o încălcare atât a art. 6 par. 1 al Convenției, cât și a art. 1 din Protocolul nr. 1 .
Astfel, anularea de către I.C.C.J. a deciziilor menționate anterior, pronunțate de Curtea de Apel C., respectiv Tribunalul Cluj, a înfrânt principiul securității raporturilor juridice aducând atingere drepturilor pârâtei din acel dosar la un proces echitabil.
Totodată, hotărârea instanței supreme a avut drept consecință privarea pârâtei de bunul său, în sensul celei de -a doua fraze din alin.1 art. 1 din Protocolul nr. 1, în condițiile în care s-a statuat inițial în mod irevocabil de către o instanță judecătorească că actul de vânzare-cumpărare este valabil.
În concluzie, atingerea dreptului unei persoane la respectarea bunurilor sale a rupt în defavoarea sa echilibrul dintre protecția proprietății și exigențele de interes general.
De remarcat că în cuprinsul acțiunii introductive reclamanta s-a prevalat de această situație evocând istoricul dosarului de constatare al nulității absolute.
Față de cele ce preced, T. ul va admite recursul reclamantei, cu consecința modificării sentinței în sensul admiterii petitului principal, obligării pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 90.000 lei, menținând restul dispozițiilor sentinței atacate și va respinge recursul promovat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice în condițiile în care acesta a rămas fără obiect raportat la acordarea valorii de circulație a imobilului.
În baza art. 274 C.pr.civ. reținând culpa procesuală a intimatului Ministerul Finanțelor Publice, îl va obliga să plătească recurentei reclamante suma de 2000 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței nr. 57/_ eliberate de avocat Remus Vlasiu (f.5), nefiind acordate cheltuielile de la fond în condițiile în care nu au fost solicitate, soluția fiind pronunțată fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta K. E., împotriva Sentinței civile nr. 4000 din_ dosar nr._ a Judecătoriei T., pe care o modifică în sensul admiterii petitului principal cu consecința obligării pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 90.000 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă pe intimatul Ministerul Finanțelor Publice să achite recurentei K.E. suma de 2000 lei cheltuieli de judecată.
Respinge recursul pârâtului Ministerul Finanțelor Publice împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Iunie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. -V. B. | C. -A. C. | O. -C. T. |
Grefier, C. -S. Ș. |
C.Ș. 07 Iunie 2013
G.P. 20 Iunie 2013
Judecător fond F. C. J. -Judecătoria Turda
| ← Decizia civilă nr. 1183/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 498/2013. Pretenții → |
|---|
