Decizia civilă nr. 539/2013. Pretenții

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ DOSAR NR._

Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr.677/2001

DECIZIA CIVILĂ NR.539/A/2013

Ședința publică din 31 Octombrie 2013 Completul este constituit din: PREȘEDINTE: C. -A. C.

JUDECĂTOR: C. -V. B. GREFIER: A. -P. B.

Pe rol fiind urmare a recalificării căii de atac soluționarea apelului declarat de apelantul reclamant S. C. , în contra Sentinței civile nr.1455/05 Decembrie 2012, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei G., privind și pe intimata pârâtă P. R. B. , având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reprezentanta intimatei pârâte, doamna avocat Kapsza Mikolt Krisztina, lipsă fiind părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care reprezentantul apelantului reclamant învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune.

Reprezentanta intimatei pârâte arată că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune.

T. ul, după deliberare, nemaifiind alte chestiuni prealabile de invocat, înscrisuri de depus la dosar ori excepții de invocat, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentanților părților asupra apelului promovat în cauză. Reprezentantul apelantului reclamant solicită admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței civile atacate, obligarea intimatei la plata sumei de 178.190,91 Euro reprezentând valoarea (tehnică a imobilului) materialelor și a muncii necesare ridicării imobilului "casă parohială"; pe care intimata l-a dobândit în proprietate prin intermediul accesiunii imobiliare artificiale, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată din prima instanță constând în onorariu avocațial, onorariu expert, depunând la dosar concluzii scrise (f.97-101), detaliind considerentele expuse în cuprinsul

motivelor de apel formulate.

Reprezentanta intimatului reclamant solicită respingerea apelului, menținerea sentinței civile atacate, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată, depunând în acest sens factura nr.031/25 Martie 2013 (f.96), detaliind considerentele expuse în întâmpinarea depusă la dosar, argumentând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, subliniind că și în ceea ce privește fondul cauzei motivele de apel sunt neîntemeiate.

T. ul reține cauza în vederea pronunțării.

T R I B U N A L U L

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1455/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei G., s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocat de pârâta P. R. B. .

S-a respins pe fond acțiunea civilă formulată de reclamantul S. C. împotriva pârâtei P. R. B. ,pentru pretenții.

În temeiul art.274 cod procedură civilă a obligat reclamantul la plata sumei de 6200 lei, în favoarea pârâtei reprezentând onorariu avocațial.

Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele

Prin sentința civilă nr. 877/2011 a Judecătoriei G., pronunțată în dosarul civil nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă a

T. ului C., s-a dispus printre altele evacuarea reclamantului și a membrilor familiei sale din imobilul proprietatea pârâtei situat în B. nr. 91, jud. C., constând în casă parohială S+P+M și anexe gospodărești, curte și grădină (f. 24).

Această hotărâre civilă a fost pusă în executare silită, ca urmare a neexecutării ei voluntare de către reclamant, prin intermediul executorului judecătoresc care a întocmit procesul verbal de executare la data de_ .

Prin acțiunea de față formulată înainte de evacuare, reclamantul a învederat instanței că pârâta P. R. îi datorează contravaloarea îmbunătățirilor aduse de el la casa parohială, a Bisericii Reformate din B. unde a locuit împreună cu familia, îmbunătățiri pe care le-a adus cu bani proveniți de la prieteni și diverse cunoștințe, iar până la plata acestor îmbunătățiri să se constate că are un drept de retenție asupra imobilului.

Afirmațiile reclamantului nu au fost confirmate de probele ample administrate în cauză, respectiv martorii audiați, din care unii sunt membrii comunității religioase reformate din localitatea B., care au arătat că adunarea generală a parohiei - prezbiteriul a hotărât reconstruirea parohiei împreună cu casa parohială în care locuia reclamantul din fondurile strânse, obținute de reclamant din donațiile din America și alte părți.

De asemenea, au mai arătat că aceste donații făcute de diverse persoane din străinătate au fost date atât pentru reconstrucția vechii parohii reformate din B. care includea și casa parohială unde locuia reclamantul cu familia cât și pentru alte proiecte ce țineau exclusiv de comunitatea maghiară din localitate întrucât s-au organizat excursii pentru copiii din parohie, cursuri de limba engleză și diverse alte activități în folosul acestei comunități.

Lucrările de construcție a acestui imobil au fost executate de o echipă de muncitori calificați, plătiți din banii obținuți din donații, precum și de voluntarii din localitate, membrii ai comunității religioase reformate.

Concluzia unanimă conturată în urma audierii martorilor, a fost aceea că lucrările de reconstrucție, renovare, îmbunătățire a vechii parohii reformate din B. constând din biserică și casă parohială, s-au făcut din banii obținuți din donații, de reclamant, bani care nu au fost dați în scopul de a fi folosiți personal pentru scopuri proprii de către reclamant ci cu scopul de a fi folosiți în folosul comunității religioase reformate din B., care includea inclusiv lucrările reconstrucție, renovare a bisericii și casei parohiale. (f. 56, 57, 137).

Reclamantul recunoaște prin interogatoriul luat la întrebarea 5 că banii obținuți din donații i-a primit pentru ideile și proiectele sale din regiune, fapt ce confirmă că donațiile nu reprezentau banii proprii ai reclamantului, chiar dacă aceștia au fost depuși în contul deschis pe numele

reclamantului și în considerarea persoanei sale. Aceste donații au avut un caracter explicit și anume au fost făcute în folosul comunității religioase reformate maghiare din localitatea B. care includea și reconstruirea, renovarea bisericii și a casei parohiale.

În cauză, a fost întocmită și o expertiză tehnică judiciară în construcții, care a descris atât în scris cât și prin planșe foto, lucrările de reconstrucție a imobilului, de unde a rezultat că parohia reformată B. a fost reconstruită în urmă cu 12 ani pe amplasamentul rămas după demolarea vechii construcții, că este formată din casă S+P+M, curte și grădină și este într-o stare foarte bună.

Valoarea de circulație stabilită de expertul judiciar pornind de la o serie de coeficienți care nu ignoră și concluziile raportului de evaluare folosit de notarii publici în momentul perfectării actelor translative de proprietate, pentru imobilul în cauză este de 55.307 Euro (f. 70-104).

Acest raport de expertiză confirmă faptul că imobilul P. reformată

B. formată din casa parohială în care a locuit reclamantul ca preot, a fost reconstruit din nou în locul celei vechi în urmă cu 12 ani, însă ceea ce interesează în cauză este dacă reclamantul a folosit banii proprii la lucrările de reconstrucție a imobilului sau a strâns bani din donații de la diverse persoane în considerentul persoanei sale, dar în folosul comunității religioase reformate din B. și nu în folosul personal.

Așa cum s-a arătat mai sus, donațiile făcute de diverse persoane din străinătate (SUA, Olanda, etc.)reformate sau nu, aveau scopul ajutorării comunității religioase reformate maghiare din B., inclusiv prin reconstruirea vechii parohii ce era foarte degradată și nu în scopul folosirii lor personal de către reclamantul S. C. - preot reformat la acea dată.

În consecință, pretențiile reclamantului de a i se restitui lui contravaloarea acestor lucrări de reconstruire a parohiei reformate B., pe motiv că el a obținut acele donații, sunt nefondate și au fost respinse, pentru că aceste fonduri bănești sunt donații, și chiar dacă au fost obținute în virtutea calității de preot a reclamantului, ele nu au caracter de bun propriu al reclamantului ci au caracterul unor bani ce aparțin întregii comunități religioase reformate maghiare, pentru că banii au fost dați în temeiul acestui considerent și nu pentru "sponsorizarea";, ajutorarea preotului reformat și al familiei sale.

De altfel, în legea cultelor nr. 489/2006 art. 31 alin. 1 și 2 se prevede că cultele religioase pot primi bunuri prin contribuții, donații, succesiuni etc. și care intră în patrimoniul lor fără posibilitatea de a fi revendicate ulterior, iar persoanele care părăsesc cultul religios nu pot emite pretenții asupra bunurilor care alcătuiesc patrimoniul cultului religios.

Raportat la aceste considerente, instanța, în temeiul art. 484 cod civil vechi, art. 1444 Cod civil vechi, a respins atât capătul principal de acțiune formulat de reclamant împotriva pârâtei pentru pretenții reprezentând contravaloarea lucrărilor de reconstrucție, renovare a imobilului P. R.

, precum și capătul accesoriu petitului principal cel privitor la constatarea existenței dreptului de retenție a reclamantului asupra imobilului, de altfel, acest capăt de cerere a rămas fără obiect întrucât atât el cât și familia sa au fost evacuați din acest imobil pe calea executării silite în data de_ .
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă a obligat reclamantul la plata sumei de 6200 lei, în favoarea pârâtei, reprezentând onorariu avocațial. (f. 201).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, ulterior recalificat apel, reclamantul S. C.
, solicitând instanței admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul admiterii pretențiilor solicitate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, dispunând obligarea intimatei la plata către acesta (care ar primi în nume propriu, cât și în numele comunității din satul B. și a membrilor ei) a valorii imobilului așa- numit "Casa parohială", localizat în satul B., nr 91, mun. G., jud. C.
(stabilită la valoarea de 95.307 Euro prin raportul de expertiza efectuat în cauză, valoare ce urmează a fi discutată în condiții de contradictorialitate) cu titlu de îmbogățire fără justă cauză.
În motivare reclamantul apelant învederează instanței faptul că din luna august până în luna decembrie a anului 1995, acesta, un simplu membru al comunității din satul B., mun. G., jud. C., la acea vreme, a călătorit în Statele Unite ale Americii, în acea perioadă a făcut parte dintr-un grup (grupul de lucru din St. P. Minesotta, condus de președintele grupului, doamna Deborah K. Veit) de oameni de diferite religii, dar cu un scop comun: să realizeze diverse proiecte pentru ajutorarea aproapelui, în special a persoanelor cu mijloace de subzistență mai modeste.
Arată apelantul reclamant, faptul că este o persoană foarte tânără la acea vreme și a fost apreciat în cadrul grupului de lucru din Statele Unite ale Americii pentru viziunea sa în ceea ce privește diverse proiecte atât pentru dezvoltarea intelectuală și spirituală a tinerilor, cât și pentru ajutorarea vârstincilor. Din acest motiv, persoanele ce făceau parte din acest grup au convenit să vireze în contul său bancar sume de bani, sume donate comunității din B., oamenilor din satul în care locuia și în care avea să se
întoarcă din Statele Unite ale Americii, pentru a putea pune în aplicare aceste proiecte.
Încă de la primele discuții, datorită faptului că acesta făcea parte dintre enoriașii Parohiei Reformate B., grupul de lucru din Statele Unite ale Americii a stabilit expres ca donațiile să fie destinate oamenilor din B., pentru proiecte destinate acestora, nu Parohiei Reformate B., din care făcea parte gestorul acestor donații, el, datorită experienței acestui grup de lucru cu diverse instituții clericale din mai multe părți ale lumii, care și-au atribuit, ca persoane juridice, în patrimoniul propriu, toate fondurile donate de acest grup de lucru.
În anul 1996, după ce acesta a revenit în satul B., a dobândit funcția de preot în cadrul Parohiei Reformate B. . Menținând constant ideea ca fondurile să fie destinate oamenilor, nu instituțiilor, grupul din Statele Unite ale Americii a continuat să îi trimită bani pentru diverse proiecte în contul bancar personal. La acea vreme P. R. B. deținea un cont bancar deschis la BCR.
Pe lângă aceste donații din Statele Unite ale Americii, a călătorit în Europa, atrăgând fonduri pentru a ajuta oamenii din B., sens în care și alte cunoștințe din Elveția, Olanda, Ungaria au donat sume de bani pentru proiecte destinate oamenilor din B. .
Arată apelantul reclamant faptul că a pus imediat ce a venit din Statele Unite ale Americii proiectele pe care le-a propus în aplicare: a organizat tabere pentru tineri, cursuri de limbi străine, cursuri de informatică pentru tineri, a făcut posibilă desfășurarea activității unei grădinițe de stat, ajutând-o să funcționeze prin conferirea locului de desfășurare a activității, investirea sumelor de bani în tot ceea ce presupunea aceasta.
Pe lângă toate acestea, cu acordul Parohiei Reformate B. a renovat biserica reformată din B. deoarece se afla în stare avansată de degradare și oamenii și-au dorit o renovare a bisericii și a construit, având în calitate de preot paroh drept de folosință asupra terenurilor proprietate a Parohiei Reformate din B., două clădiri una denumită "casa parohială", clădire în care a locuit împreună cu familia sa, dar care a și fost sediul grădiniței și loc de desfășurare a numeroase proiecte pentru oamenii din B. și una denumită "casa de rugăciuni" (vis-a-vis de care există un litigiu înregistrat pe rolul Judecătoriei G. în dosarul nr._ ). Aceste clădiri aveau numeroase încăperi, construite special pentru diverse activități ale oamenilor din B., în special pentru dezvoltarea părții spirituale, în legătură cu primul dintre aceste imobile pornind prezenta acțiune.
Menționează ab initio faptul că toate aceste proiecte au fost destinate tuturor persoanelor din B., fără discriminare pe nici un considerent, inclusiv în ceea ce privește religia. Din cauza dezaprobării unor aspecte ale vieții private a acestuia, P. R. B., ca instituție, a pornit o serie de acțiuni împotriva sa pentru înlăturarea din lumea clericală. Odată cu acest lucru, într-o formulă covârșitoare, enoriașii reformați din B., care formează majoritatea comunității din acest sat, au dorit să îl urmeze și au fost respinși de P. R. B. .
Cu acest prilej, instituția Parohiei Reformate B. s-a pretins donatar al tuturor sumelor de bani virate în contul personal al acestuia pentru oamenii din B., pentru simplul motiv că și-a dat acordul construirii pe terenul proprietate a sa și l-a evacuat, împreună cu întreaga sa familie din așa numita "casă parohială", schimbând toate lacătele.
Evacuarea a urmat unei executări silite a titlului executoriu, o sentință pronunțată de către Judecătoria Gherla, menținută în căile de atac, rămasă definitivă în urma deciziei din data de_ pronunțată de Curtea de Apel C., depusă în probațiune la dosarul cauzei.
Această evacuare a urmat excluderii sale din preoție, moment ulterior căruia P. R. B. nu a mai continuat nici un proiect, nu a mai
funcționat grădinița, nu s-au mai organizat tabere și cursuri pentru tineri și există litigii permanente între enoriași și instituția parohiei.
Menționează ab initio faptul că acesta, ca gestor al sumelor donate comunității din satul B., acționează în prezenta cauză atât în nume propriu, cât în special în numele oamenilor din satul B. în vederea recuperării fondurilor uzurpate de intimată, pentru a realiza noi proiecte în beneficiul comunității din satul B. . Dovadă a celor afimate de către acesta stă formularea acțiunii aferente imobilului vecin celui în legătură cu care se poartă prezentul proces, denumit "casa de rugăciuni", de către membrii comunității din satul B. direct, în nume propriu, în vederea apărării drepturilor lor, încălcate de către P. R. B., acțiune analizată în dosarul nr._ al Judecătoriei G. . Din momentul în care acesta a fost evacuat, împreună cu familia sa din "casa parohială", intimata nu mai permite accesul enoriașilor nici în acest imobil și nici în imobilul vecin, "casa de rugăciuni", construite special pentru oameni.
Arată apelantul reclamnat faptul că apelul reprezintă calea de atac de formulat împotriva sentinței nr. 1455/2012 pronunțată de către Judecătoria Gherla si împotriva încheierilor de ședință anterior individualizate.
de atac prin care se pot contesta cele hotărâte prin sentința civilă nr. 1455/2012 a Judecătoriei G. este apelul, având în vedere faptul că în acord cu concluziile raportului de expertiză de evaluare a imobilului litigios intitulat "casa parohială", valoarea acestuia ar fi de 95.307 Euro, în opinia

expertului și a instanței care a soluționat cauza în fond. Echivalentul în lei a acestei sume de bani depășește semnificativ plafonul de 100.000 lei a valorii obiectului litigiului stabilit de prevederile art; 282l din Codul de procedură civilă, valoare până la care calea de atac de promovat împotriva hotărârii judecătorești pronunțate în fond este recursul.

Prin urmare, investim Tribunalul Cluj cu soluționarea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 1455/2012 pronunțate de către Judecătoria Gherla, cale de atac devolutivă prin care solicită instanței de control să schimbe în totalitate hotărârea judecătorească atacată, conform terminologiei art 296 din Codul de procedură civilă, admițând pretențiile acestuia formulate în cererea de chemare în judecată.

Excepția lipsei calității de reprezentant al intimatei în ceea ce privește procedura desfășurată în fata instanței de fond:

Învederează faptul că la termenul din data de_ a invocat lipsa calității de reprezentant al avocatului intimatei pentru faptul că nu era depusă nicio împuternicire avocațială la dosar, deși întâmpinarea fusese întocmită prin reprezentant convențional.

Instanța de fond a respins de îndată excepția invocată de către acesta, neconsemnând-o în încheierea de ședință, înfațișându-i dosarul cauzei, care conținea o delegație de substituire a avocatului intimatei. Acesta este motivul pentru care el atacă încheierea de ședință din data de_, cele pe care urmează să le dezvolte trebuind să fi fost cel puțin consemnate în caietul grefierului.

Relev faptul că, deși într-adevăr a fost depusă la dosarul cauzei o delegație de substituire, nicăieri nu se regăsea împuternicirea avocațială a avocatului angajat în cauză de către intimată, a cărui substituire o asigura persoana care depusese la dosar delegația de substituire. Afirmațiile acestuia sunt întărite prin consemnarea în toate încheierile de ședință ulterioare acestui termen a prezentării avocatului intimatei la apelul nominal, fară împuternicire la dosar". Consideră că excepția lipsei calității de reprezentant al unei părți, fiind în primă fază una dilatorie, iar apoi peremptorie, instanța de fond ar fi trebuit să admită excepția ridicată de acesta la termenul din data de_, termenul următor ridicării acestei excepții. Cu toate acestea, judecata a continuat 4 termene. Din acest punct de vedere și în lipsa vreunei confirmări a calității reprezentantului intimatei de către aceasta direct, consemnată în încheierea de ședință din data de _

, consideră că toate apărările și susținerile invocate în cauză nu pot fi atribuite intimatei.

Conform dispozițiilor art. 161 din Codul de procedură civilă, când reprezentantul părții nu face dovada calității sale, se poate da un termen pentru îndeplinirea acestor lipsuri, iar dacă lipsurile nu se împlinesc,

instanța va anula cererea. Textul de lege impune acordarea unui singur termen pentru a se putea face dovada calității de reprezentant al părții, iar în caz contrar va anula în cazul de față întâmpinarea și nu va ține cont de susținerile și de celelalte înscrisuri ale persoanei care nu și-a dovedit calitatea de reprezentant.

Conform celor relevate anterior, consideră apelantul că instanța de fond a procedat greșit respingând excepția lipsei calității de reprezentant de îndată ce aceasta a fost invocată, fără a cerceta temeinicia susținerilor acestuia, sens în care solicită schimbarea hotărârii atacate în totalitate, în primul rând prin admiterea excepției lipsei calității de reprezentant al avocatului intimatei, raportat la procedura urmată în fondul cauzei și anularea tuturor actelor și susținerile acestuia. Nu cunoaște dacă s-a depus

împuternicirea avocațială odată cu concluziile scrise sau nu, însă raportat la posibilitatea acordării unui singur termen în vederea dovedirii calității de reprezentant, această "complinire" a viciului ar fi oricum tardivă. Excepția ar fi trebuit oricum invocată din oficiu de instanță, care are obligația verificării calității părților și care a observat lipsa unei împuterniciri avocațiale, consemnând aceasta în cuprinsul încheierilor ulterioare.

Sentința civilă nr. 1455/2012 pronunțată de către Judecătoria Gherla este netemeinică si nelegală:

În primul rând, arată apelantul reclamant faptul că va dezvolta argumentele juridice în baza cărora consideră că acțiunea formulată de către acesta ar fi trebuit să fie admisă, iar ulterior va prezenta criticile sentinței civile nr. 1455/2012 a Judecătoriei G. .

Argumente juridice în baza cărora consideră că pretențiile acestuia sunt întemeiate.

Donațiile au fost destinate oamenilor din satul B. și acestuia în nidun caz Parohiei Reformate B. :

La baza soluționării acestei cauze stă calificarea juridică a operațiunii de virare a unor sume de bani în contul bancar al acestuia și destinația acestor sume de bani.

Răspunsul primei probleme este ușor observabil atât la prima vedere, cât și în urma unui studiu aprofundat: operațiunea de virare a unor sume de bani în contul lui reprezintă o donație sub forma darului manual, doctrina recunoscând faptul că o asemenea operațiune este considerată valabilă, prin "dematerializarea" elementului tradițiunii bunurilor.

Esențial în vederea soluționării prezentului litigiu este răspunsul la întrebarea: cine este beneficiar al acestor donații? Intimata se pretinde donatar, însă fără nicio justificare, fară nicio probă sau explicație în acest sens, rezumându-se să afirme faptul că biserica nu este societate comercială, ci își poate spori patrimoniul numai prin donații. Nu contrazice apelantul aceste afirmații, însă acestea nu explică de ce în acest caz concret

P. R. B. și nu reclamantul și oamenii din B. ar fi fost destinatar al donațiilor.

Toate probele propuse și administrate demonstrează contrariul: faptul că acesta și oamenii din B. sunte beneficiarii acestor donații, iar el a fost un administrator al acestor sume de bani, sens în care a acționat în vederea recuperării acestora, în nume propriu, cât și pentru colectivitatea pe care o reprezint ca administrator al sumelor de bani donate. De altfel, în vederea susținerii temeiniciei celor afirmate de aceștia, oamenii din comunitatea B. și-au pretins drepturile în contra Parohiei Reformate B., care refuză efectiv și abuziv accesul oamenilor în cele două imobile din B., nr. 91, în dosarul nr._ aflat pe rolul Judecătoriei G. . Această acțiune a fost pornită de către un număr de 52 de oameni, printre care și acesta, ulterior prezentei acțiuni, tocmai pentru a ilustra temeinicia susținerilor lui de acționare în numele oamenilor pe care i-a ajutat constant și pe care va continua să îi ajute. Nu este, așadar, vorba despre un litigiu între acesta și P. R. B.

, care avea, într-adevar, numeroase disensiuni, ci este vorba despre un adevărat conflict la nivel local între P. R. B. » uzurpatoare de drepturi ale oamenilor din această

comunitate si acești oameni, cărora li s-a luat ceea ce a fost destinat acestora de la bun început.

Problematica donării unei colectivități de oameni a fost tratată în legislația lor și, deși reprezintă un subiect mai aparte, nu ar trebui să existe nicio piedică în aplicarea sa. În acest sens a fost reglementat art 811 din

vechiul Cod civil, iar doctrina și jurisprudența (depusă la dosar în probațiune) au relevat faptul că se poate face o liberalitate unei categorii de persoane determinate (săracii dintr-un spital, oamenii dintr-un sat etc).

Astfel, în numele unei colectivități trebuie să acționeze un reprezentant, iar în cazul acesta a fost vorba despre persoana care decidea destinația banilor, cu imperativul ca proiectele să fie destinate oamenilor. Pentru a se vedea poziția oamenilor din B., și anume faptul că într- adevar poziția exprimată de el este una conformă cu realitatea, anexează prezentului apel acțiunea formulată în dosarul nr._ de o serie de 52

de persoane din satul B. .

Cea mai relevantă piesă probatorie în acest sens o reprezintă scrisoarea adresată direct Judecătoriei G. de către președinta grupului de lucru din Statele Unite ale Americii, doamna Deborah K. Veit, depusă la dosar la termenul din data de_, care specifică clar și expres faptul că sumele de bani trimise din America în contul bancar al lui S. C. au fost destinate oamenilor, pentru proiecte pentru oameni, proiecte decise de S.

C. . Aceasta specifică clar și răspicat faptul că fondurile nu s-au trimis pentru Biserica R. din Kero (B. ), ori pentru Biserica R. din România, ori pentru orice altă biserică." Este vorba și despre cea mai actuală probă a dosarului, donatorii exprimandu-și în data de_, deci în cursul judecării în primă instanță a cauzei, poziția pe care au avut-o încă de la început - donatarii sunt oamenii din B., nu biserica. O poziție atât de evidentă raportat la realii destinatari ai donațiilor poate fi cu greu ignorată. Însă instanța de fond a ignorat-o cu desăvârșire, nefacând nici o mențiune cu privire la această piesă probatorie în cuprinsul hotărârii atacate. Doamna Deborah K. Veit este conducătoarea unui grup de lucru din Statele Unite ale Americii, format din persoane de diferite confesiuni, printre care și acesta, singurul de confesiune reformată din grup, al căror scop era strângerea de sume de bani și donarea acestora pentru proiecte punctuale în beneficiul unor comunități locale. Toate aceste persoane avuseseră probleme cu bisericile, care întotdeauna și-au atribuit proiectele dezvoltate de aceste persoane, inclusiv în Statele Unite ale Americii, astfel încât scopul acestui grup de lucru era clar: donau oamenilor, nu bisericilor. Extrem de relevant este faptul că întâlnirea cu grupul din Statele Unite ale Americii și decizia de a i se dona acestuia bani pentru proiecte au avut loc înainte ca el să fi venit în B. și să fi dobândit calitatea de preot paroh în P. R. B. . După cum se poate observa din raportul de expertiză contabilă efectuat de expertul Fuia Petre, în special la filele nr. 142 si 152 din dosarul cauzei, această persoană a fost identificată inclusiv de acest specialist ca donator al celor mai consistente sume de bani în contul subsemnatului.

Un alt aspect care evidențiază faptul că donatar al sumelor de bani nu a fost P. R. B. este faptul că, deși aceasta din urină avea un cont bancar în perioada donațiilor (la B.C.R.), aspect evidențiat în raportul de expertiză contabilă efectuat de Fuia Petre, la fila 155 din dosarul cauzei, sumele de bani au fost virate de la bun început și pe parcursul întregii perioade în care s-au efectuat donațiile în contul bancar personal al acestuia. Aceasta deși perioada în care s-au efectuat donații a fost suficient de întinsă, iar reprezentanții acestui grup de lucru au venit în vizită pentru a verifica proiectele dezvoltate cu aceste sume de bani. Era imposibil pentru aceste persoane să nu fi cunoscut faptul că P. R. B. deținea un cont bancar, dar totuși, acestea au virat banii în continuare în contul bancar al celui ce decidea proiectele. Este un aspect care duce, cel puțin, la o prezumție de donație în favoarea dezvoltatorului proiectelor și a

beneficiarilor acestor proiecte oamenii din Băițș, care în general au o situație materială precară, nu unei instituții cu personalitate juridică și patrimoniu îndestulător.

În al treilea rând, din coroborarea mai multor probe aflate la dosar, respectiv din scrisoarea doamnei Deborah K. Veit, din răspunsurile date la audierea lor de către martorii Butuza si Debretzeni (aflate la filele nr. 56 si

57 din dosarul cauzei) rezultă faptul că banii au fost destinați pentru proiecte. Construirea imobilului în cauză reprezintă doar un proiect dintre cele efectuate de acestuia, tabere pentru școlari, a ajutat funcționarea unei grădinițe la parterul imobilului litigios, a organizat cursuri de informatică și de limbi străine pentru tineri etc. La toate aceste proiecte au participat oameni de diferite confesiuni, nefiind vorba despre proiecte bisericești ci despre proiecte de dezvoltare umană într-o comunitate cu posibilități materiale limitate. Chiar martorul intimatei a declarat că oamenii s-au implicat în aceste proiecte, au donat bani, au lucrat și au făcut de mâncare. Toate acestea pentru că ei erau adevărații beneficiari ai tuturor acestor proiecte.

Nu în ultimul rând, plângerea penală formulată de intimată împotriva acestuia pentru delapidarea fondurilor bisericii s-a finalizat cu o soluție de scoatere de sub urmărire penală, soluție dată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla, aflată la filele 53-54 din dosarul cauzei. Împotriva acestei soluții pârâta a formulat plângere la judecător, formându-se dosarul nr._ al Judecătoriei G. . Hotărârea pronunțată în această cauză a fost de menținere a soluției prim- procurorului, statuându-se că banii s-au trimis pentru oameni și pentru proiecte. Această soluție a dosarului penal în cauză relevă faptul că acesta nu a delapidat fondurile bisericii, pentru că aceste fonduri nu sunt ale bisericii. Instanța de fond nu a analizat deloc aceste probe și susțineri ale acestuia.

De altfel, intimata nu a contrazis nici una dintre aceste afirmații, nu a dat explicații de ce banii nu erau virați în contul său bancar, nu a contracarat susținerile doamnei Deborah K. Veit, reprezentanta grupului de lucru cu cele mai consistente donații, nu a menționat absout nimic de soluția din dosarul nr._, încercând să demonstreze cu un martor, care nu cunoștea absolut nimic în legătură cu aceste donații, faptul că ea era beneficiară a donațiilor. Afirmațiile conform cărora dispozițiile art. 31 alin. 1 și 2 din Legea cultelor nr. 489/2006 sunt incidente în cauză și ar viza o etapă ulterioară dovedirii faptului că P. R. B., ca persoană juridică, a primit în patrimoniul ei donațiile. Ori, această primă etapă nu a fost abordată absolut deloc de către intimată.

Arată apelantul reclamant faptul că greșeala acestuia a fost dezvoltarea unui proiect, un imobil, pe terenul proprietate a bisericii, pe care avea dreptul să îl utilizeze după cum consideră de cuviință, în calitatea sa de preot paroh la acel moment. Cu alte cuvinte, cu banii oamenilor s-a construit un imobil pe terenul proprietate a intimatei, cu acordul acesteia din urmă, acord relevat atât în întâmpinare, cât și reieșind din procesul- verbal prin care s-a dat acceptul construirii pe terenul bisericii. Contrar celor susținute de intimată, acest proces-verbal nu menționează decât acordul de construire. În niciun caz nu menționează că se va construi din fondurile bisericii un imobil al bisericii. Și nici nu s-ar fi putut întocmi un proces-verbal în acest sens, după cum pretinde intimata, având în vedere cele expuse la pct. III.a., intimata cunoscând perfect faptul că nu ea este destinatar al sumelor de bani. De altfel, raportat la autorizația de construire

a imobilului în cauză, aceasta menționează în cuprinsul ei că solicitantul este S. C., reprezentant al Parohiei Reformate B. . Aceasta nu înseamnă, însă, faptul că proprietar al imobilului ce urma a fi construit era

P. R. B. . O asemenea mențiune pe un înscris nu poate demonstra dreptul de proprietate al unei persoane, ci era necesar să se observe acordul proprietarului terenului de a se construi pe acest terean, iar acest proprietar era P. R. B. . Cu alte cuvinte, autorizația de construire nu putea menționa în cuprinsul său altă persoană decât proprietarul terenului.

Având în vedere aceste considerente, în mod firesc ar fi investit instanța cu soluționarea unei acțiuni confesorii, bazată pe un drept de superficie, precum a făcut în dosarul nr._ al Judecătoriei G. . Aceasta ar fi fost modalitatea pe care ar fi abordat-o dacă nu ar fi existat o hotărâre judecătorească de evacuare în care reclamant este intimata, iar pârât acesta, împreună cu familia sa. Este vorba despre decizia din data de_ pronunțată de Curtea de Apel C., prin care s-a confirmat sentința de evacuare pronunțată de Judecătoria Gherla. Această hotărâre judecătorească atribuie așadar dreptul de proprietate pârâtei, iar acestuia nu îi rămâne decât alternativa de a solicita îmbogățirea Parohiei Reformate

B. cu valoarea imobilului construit din sume de bani ce nu îi erau destinate. Nu se poate ignora autoritatea de lucru judecat a acestei hotărâri

judecătorești, sens în care consideră că ar trebui restituită oamenilor suma de bani reprezentând contravaloarea imobilului "casa parohială", bani cu care să dezvolte alte proiecte pentru oameni, din moment ce acesta a fost unul eșuat, ce a generat numeroase conflicte și disensiuni.

Arată reclamantul faptul că a depus la dosarul cauzei la termenul din data de_ un articol ce relevă jurisprudența Judecătoriei Buzău într-un alt caz privitor la imobile în care Biserica R. Română încerca dobândirea în mod injust a unui imobil. Consideră absolut relevantă această speță întrucât este general cunoscut faptul că bisericile, deși nu au avut absolut nicio contribuție la edificarea anumitor imobile, ridicate prin donații ale oamenilor, profită de contextul faptic: aspectul că a trecut o lungă perioadă de timp de la edificarea acestora, ambiguitatea cazurilor și profită de orice mică conexiune cu biserica pentru a și le atribui în mod injust. Astfel s-a petrecut cu liceul din Sf. G. și astfel se petrece în prezenta cauză: P.

R. B. profită de amplasarea unei clădiri edificată de oameni pentru ei pe terenul său, pentru a se pretinde proprietar și a abuza de această poziție.

Un alt aspect deosebit de relevant îl reprezintă denumirea imobilului în cauza, drept "Casa P. lă". Această denumire a fost atribuită imobilului tot de către oameni pentru motivul că acesta, care era preot paroh la data începerii și a finalizării construcției, locuia în acel imobil. Cu toate acestea, imobilul a fost destinat numeroaselor alte proiecte, de pildă funcționării unei grădinițe, pin acest motiv, denumirea constant utilizată în desemnarea acestui imobil nu trebuie să inducă instanța în eroare, aspectul de bază al soluționării prezentei cereri de chemare în judecată reprezentându-1, precum a învederat la începutul lucrării de față, identitatea adevăraților beneficiari ai donațiilor.

Criticilepe care le aduce sentinței civile nr. 1455/2012 a Judecătoriei

G. :

Instanța de fond a reținut în mod greșit starea de fapt în baza căreia a

pronunțat sentința civilă nr. 1455/2012, în consecință aplicând în mod eronat normele juridice incidente în cauză. Aceasta deoarece, așa cum va releva în pct. IV al prezentului apel, instanța a luat în considerare doar anumite mijloace de probă administrate în cauză, ignorând total alte

mijloace de probă extrem de semnificative în soluționarea prezentei cauze. Hotărârea atacată nici nu menționează aceste mijloace de probă, nici măcar motive pentru care instanța nu le-a considerat utile cauzei, înlăturându-le, hotărârea fiind luată în urma depozițiilor unor martori care erau total străini de raportul juridic aflat la baza întregii situații juridice cu a

cărei analizare vă investesc.

Având în vedere complexitatea cauzei și "probele ample administrate în cauză", consideră că motivarea hotărârii este minimala, existând doar o afirmație conform căreia probele administrate nu confirmă susținerile acestuia, afirmație care nu este ulterior dezvoltată, astfel încât acesta să aibă cunoștiință de aspectele pentru care din punctul său de vedere îi sunt încălcate drepturile, alături de drepturile unei întregi comunități.

De altfel, deși începând cu precizarea de acțiune formulată în cauză, a menționat constant faptul că nu acționează în nume propriu, pentru a obține pentru el contravaloarea imobilului ridicat prin munca sa din banii obținuți din donații, ci acționează atât în nume propriu, cât și în numele comunității din satul B., instanța de fond a reținut o total altă idee, și anume că acesta ar solicita pentru el această sumă de bani, pe motiv că el le-a obținut. Din punctul său de vedere, ne aflăm în prezența unei nedecelări a intenției reclamantului, a celor solicitate de acesta, în mod evident premisă a pronunțării unei hotărâri total nefondate. Insistă reclaamntul asupra

faptului că acesta, care a primit în contul personal sume de bani pentru oameni, a decis destinația acestor sume de bani, s-a implicat în dezvoltarea acestor proiecte pentru oameni, este cel care are calitatea de a acționa în prezent în nume propriu și pentru oameni în vederea recuperării acestor sume de bani.

Nu în ultimul rând, raportat la aspectele semnalate anterior, consideră că hotărârea atacată conține contradicții vădite, în sensul că deși acesta a investit instanța de fond cu soluționarea unei probleme juridice - răspunsul la întrebarea: cine este destinatarul donațiilor făcute din străinătate? P.

R. B., persoană juridică cu patrimoniu propriu sau oamenii din satul

B., comunitatea din satul B., indiferent de religie?

Instanța de fond a decis că aceste sume de bani erau destinate oamenilor, comunității.

Această soluție ar fi trebuit să ducă la admiterea acțiunii acestuia, care a acționat în numele comunității din satul B., ca gestor al donațiilor primite de această comunitate. Dispozitivul hotărârii atacate relevă, însă, contrariul.

Neregularităti în ceea ce privește probatiunea administrată în prezenta cauză:

Arată reclamantul apelant faptul că a atacat încheierea de ședință din data de_ deoarece la termenul din data de_ instanța de fond a încuviințat acestuia obiecțiunile la raportul de expertiză întocmit în cauză de către dl expert David Sturza R. Virgil. Acestea ar fi trebuit să îi fie comunicate, iar acesta să răspundă până la termenul din data de_ .

Menționează că odată cu formularea obiecțiunilor la raportul de expertiză, pentru faptul că valoarea imobilului stabilită în concluziile expertizei este mult prea mică pentru ca raportul de expertiză să fie credibil, a depus la dosar, în ședința publică din data de_ și așa numitele

"obiecțiuni la stabilirea cuantumului onorariului definitiv al expertului", deoarece în acord cu dispozițiile art 23 din O.G. nr. 2/2000, onorariul definitiv pentru expertiza tehnică judiciară se stabilește de către organul

care a dispus efectuarea expertizei, evident în urma dezbaterilor în condiții de contradictorialitate a părților.

La termenul din data de_ a observat că expertul desemnat în cauză nu a răspuns la obiecțiunile la raportul de expertiză, ci doar la

"obiecțiunile la stabilirea cuantumului onorariului definitiv al expertului", motiv pentru care a solicitat instanței să emită o adresă către expert, solicitându-i din nou să răspundă la obiecțiunile la raportul de expertiză. Solicitarea acestuis a fost respinsă, instanța de fond considerând că expertul a răspuns la obiecțiunile la raportul de expertiză. O simplă analiză a obiecțiunilor la raportul de expertiză și a pretinsului răspuns al expertului la aceasta demonstrează contrariul. Această poziție a instanței l-a privat de posibilitatea aflării motivelor pentru care expertul a decis ca valoarea imobilului în cauză ar fi de doar 95.307 Euro, astfel încât solicită admiterea apelului acestuia inclusiv pentru acordarea posibilității reale de a formula obiecțiuni la raportul de expertiză și de a primi un răspuns, în baza căruia

instanța să își poată forma convingerea asupra valorii imobilului în cauză.

De asemenea, atacă și încheierea de ședință din data de_ deoarece, deși acesta ar dorit dezbaterea în contradictoriu a cuantumului onorariului definitiv datorat expertului, depunând în acest sens "obiecțiunile la stabilirea cuantumului onorariului definitiv al expertului", instanța de fond a considerat că acest aspect nu se pune în dezbaterea contradictorie a părților, punându-i în vedere că are obligația de a-l plăti expertului, fără a-i acorda posibilitatea reală a prezentării argumentelor pentru care îl consideră prea ridicat. A solicitat consemnarea în încheierea de ședință a faptului că a dorit discutarea onorariului definitiv al expertului, s-a refuzat acest lucru, comunicându-i-se că va consemna grefierul în caiet.

În final, menționează și faptul că deși a insistat asupra solicitării ca hotărârea judecătorească pronunțată în primă instanță în prezenta cauză să fie comunicată la domiciliul procesual ales la sediul profesional al avocatului său, în mun. C. -N., C. D. nr. 1, jud. C., deoarece a fost evacuat din fosta locuință, hotărârea i-a fost "comunicată" în data de_ la locuința din care a fost evacuat. Astfel, există posibilitatea ca hotărârea judecătoreasca să fie afișată pe ușa acestui imobil, iar acesta să nu ia niciodată la cunoștință de acest lucru, trecând termenul pentru formularea unei căi de atac.

La data de 28.03.013 s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatei pârâte

, prin care se solicită respingerea apelului ca nefundat, cu obligarea apelantului la cheltuieli de judecată.

În motivare intimata pârâtă arată faptul că apelul este nefondat, sentința instanței de fond fiind legală, fondată pe argumente juridice bine definite.

Modul de formulare a motivelor de apel denotă o insuficientă înțelegere ale unor instituții de drept, cum ar fi de exemplu " comunitatea din B. " sau

"grup de persoane din B. ".

Acțiunea este intentată de apelantul S. C. în nume personal, și nu de vreo " comunitate " sau un "grup de persoane din B. " - știința dreptului neoperând cu asemenea categorii sau noțiuni juridice.

În epoca în care s-au executat lucrările, S. C. era preot al Parohiei din B. - în această calitate fiind reprezentantul acesteia, potrivit Statutului Bisericii Reformate.

În consecință el a acționat atunci în această calitate.

Lucrările au fost terminate în anul 2000; iar reclamantul a fost exclus din clerul reformat la_ . Ca urmare a excluderii, el a fost evacuat din

casa parohială, pe care o ocupa ca locuință de serviciu și- în care locuiau din vechime preoții reformați ai satului B. .

Aceasta nu înseamnă că el are dreptul de a solicita contravaloarea investițiilor efectuate la imobil în perioada în care era preot paroh.

Imobilul constituie proprietatea Parohiei Reformate B., potrivit inscripțiilor din cartea funciară nr. 34 nr. ser. B+l B., toate lucrările fiind efectuate în numele și pe seama ei.

Consideră intimata pârâtă că întreaga concepție a acțiunii este greșită, dat fiind că, orice cult religios, inclusiv cel reformat are dreptul nativ de a dobândi bunuri, consacrat de dreptul canonic și recunoscut de puterea civilă.

Analizând apelul declarat, tribunalul reține următoarele:

Întâmpinarea depusă la fila 17 din dosarul de fond de pârâta P. reformată B. a fost redactată de d-na avocat Kapcza Mikolt Krisztina, fără a se depune împuternicire avocațială.Într-adevăr la fila 18 din dosarul de fond s-a depus o delegație de substituire prin care d-na avocat Kapcza Mikolt Krisztina îl împuternicește pe d-nul avocat Marton-Keresztes Emoke să asigure apărarea pârâtei.

Critica apelantului că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității de reprezentant al intimatei-pârâte, pentru faptul că avocatul titular nu și-a depus la dosar împuternicire avocațială este nefondată, întrucât apelantul nu a invocat această excepție la termenul de

judecată din data de_ și nici ulterior.(f.117 dosar fond).

În ce privește chestiunea onorariului definitiv al expertului David Sturza R. Virgil, care a efectuat raportul de expertiza tehnică în cauză, tribunalul reține, contrar susținerilor apelantului că a fost pus în discuția părților și comunicat expertului care a și trimis un răspuns.

La termenul din_ s-a depus raportul de expertiză care a fost comunicat părților împreună cu decontul de cheltuieli.La acest termen de judecată apelantul a avut asistență juridică, fiind prezentă d-na avocat Murariu O. care nu a ridicat nici o obiecțiune cu privire la decontul definitiv al expertizei, motiv pentru care instanța de fond l-a și încuviințat.

Cu toate aceste, pentru următorul termen de judecată din data de _

, apelantul prin apărătorul său depune în scris obiecțiuni cu privire la onorariul definitiv al expertului, care se comunică cu reprezentanta pârâtei și cu d-nul expert, care și răspunde acestor obiecțiuni.Totodată, instanța își expune punctul de vedere cu privire la onorariul definitiv al expertului pe care îl apreciază corect, neimpunându-se micșorarea, sens în care dispune obligarea apelantului la plata diferenței de onorariu expert în sumă de 1950,47 lei. (f.138 dosar fond).

Nemulțumit de valoarea imobilului stabilită prin raportul de expertiză, apelantul a formulat obiecțiuni, care într-adevăr nu au fost comunicate d- nului expert de către instanța de fond.

În virtutea caracterului devolutiv al apelului, s-au comunicat, obiecțiunile la care s-a răspuns, d-nul expert David Sturza Virgil arătând că într-adevăr s-a strecurat o eroare, astfel că valoarea de piață a imobilului în discuție este de 128.297,38 euro și nu de 95.307 euro.

În ce privește fondul cauzei, așa cum corect a sesizat și apelantul în dezvoltarea motivelor de apel, singurul aspect care se impune a fi lămurit este acela al destinației banilor folosiți pentru reconstruirea Parohiei R.

B. compusă din casă parohială și biserică.

Lucrările de reconstruire s-au realizat în perioada în care apelantul era preot al Parohiei din B. .

Susținerile apelantului că s-au primit donații sunt confirmate și de pârâtă.Chiar apelantul menționează că sumele de bani donate din străinătate erau destinate comunității din B., pentru realizarea unor diverse proiecte în beneficiul oamenilor.Simplul fapt că banii erau virați într- un cont al apelantului nu este suficient pentru a conduce la ideea că ar fi banii săi personali.De reținut că, apelantul a formulat pretenții în nume propriu și nu ca reprezentant al comunității din B. .

În ce privește reconstruire Parohiei R. B., în mod corect, s-a reținut de către instanța de fond că s-a realizat din donații făcute de diverse persoane din străinătate în scopul ajutorării comunității religioase reformate maghiare din B. și nu cu intenția de a-l gratifica pe apelant.

Că este așa rezultă din depozițiile martorilor Butuza Arpad și Debreteni Andrei, care au relatat în fața instanței de fond că adunarea generală a parohiei a hotărât reconstruirea acestei clădiri din fondurile strânse de apelant din donații de la diverse persoane din străinătateși că banii erau dați apelantului care se ocupa atât de reconstruirea bisericii cât și de alte proiecte pentru oamenii din B. .S-a mai arătat de către martorul Debreteni Andrei că persoane din America au venit în vizită în B. pentru a vedea cum sunt folosite fondurile trimise de ei.

Este evident, așadar, că banii au fost trimiși apelantului în virtutea calității sale de reprezentant al parohiei și în scopul satisfacerii unor interese generale al comunității religioase din B. și nu pentru uzul personal al apelantului.Ca atare nu există nici o îmbogățire fără justă cauză a pârâtei, fiind beneficiara de drept a fondurilor strânse din donații.

Cu toate că apelantul recunoaște detinația banilor, așa cum a răspuns la întrebarea 5 din interogator, în mod nejustificat solicită a-i fi restituiți doar spre folosul său personal.

Susținerile apelantului că nu acționează în nume propriu nu sunt dovedite cu nici un mijloc de probă, rămânând la stadiul de simple afirmații.

Față de toate aceste, constatând legală și temeinică, sentința civilă apelată, în tem.art.296 cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de S. C. în contra Sentinței civile nr.1455/05 Decembrie 2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei G.

, pe care o menține în totul.

În tem.art.274 cod procedură civilă tribunalul va obliga apelantul să plătească intimatei P. R. B. suma de 2.000 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial.

PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat apelul declarat de S. C. în contra Sentinței civile nr.1455/05 Decembrie 2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei G., pe care o menține în totul.

Obligă apelantul să plătească intimatei P. R. B. suma de

2.000 lei, cheltuieli de judecată în apel. Decizia este definitivă și executorie.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 31 Octombrie 2013

Președinte, Judecător,

-A. C. C. -V. B.
Grefier,
1. -P. B.

Red.CC/dact.APB _

Jud.fond: C. S. 4 ex.

← Decizia civilă nr. 498/2013. Pretenții		Decizia civilă nr. 693/2013. Pretenții →

Decizia civilă nr. 539/2013. Pretenții

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 539/2013. Pretenții