Decizia civilă nr. 644/2013. Legea 10/2001
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIE CIVILA NR. 644/A/2013 ȘEDINȚA PUBL. Ă DE_ EMB. 2013 COMPLETUL COMPUS DIN: PREȘEDINTE: D. -I. T.
JUDECĂTOR: M. | O. | -S. |
GREFIER: E. | C. |
Pe rol este pronunțarea cauzei civile privind apelul declarat de apelant
M. F. PRIN D. C., apelant S. R., PRIN C. LOCAL AL
M. C. N., împotriva Sentinței civile nr. 23694 din_, pronunțată în dosar nr._ ,al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat G. G. - decedat, intimat G. E., intimat P. C. J., intimat
P. E. - D. pr. ales la, intimat M. C. -N., PRIN P., intimat C. LOCAL AL M. C. -N., intimat P. D. -A., având ca obiect, Legea 10/2001 .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
Se constată că mersul dezbaterilor și cuvântul pe apel au fost consemnate în încheierea civilă din data de_, care face parte integrantă din prezenta decizie.
T. UL
Reține că prin sentința civilă nr. 23694 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților G. G. și G. E., invocată de către pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice în ceea ce privește petitul nr.6 din cererea introductivă, excepție invocată de către acest pârât prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. Local al M. C. -N. în ceea ce privește petitul nr.5 din cererea introductivă, excepție invocată de către acest pârât prin întâmpinare, ca rămasă fără obiect.
A fost admisă în parte cererea, astfel cum a fost precizată și extinsă, formulată și continuată de reclamanții G. E., P. C. jr. și P. E. ,
în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și S. ROMÂN prin C. Local al M. C. -N. .
A fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice la plata către reclamanta G. E. a sumei de 16175,71 lei reprezentând valoarea totală, actualizată până la data introducerii cererii de chemare în judecată, a sumelor achitate cu titlu de preț (avans + rate) în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr.34986/_ încheiat între S.C. Construct Ardealul
S.A. și P. | C. și soția P. Susana cu privire la imobilul situat în C. -N. | , |
str. E. G. | et.108, ap.2, jud. C. . |
A fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice la plata către reclamantul P. C. jr. a sumei de 8940,55 lei reprezentând valoarea totală, actualizată până la data introducerii cererii de chemare în judecată, a sumelor achitate cu titlu de preț (avans + rate) în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr.34985/_ încheiat între S.C. Construct Ardealul
S.A. și P. C. jr. și soția P. Ana cu privire la imobilul situat în C. -N., str. E. G. et.108, ap.3, jud. C. .
A fost obligat pârâtul S. Român prin C. Local al M. C. -
N. la plata către reclamanta G. E. a sumei de 51136,4 lei reprezentând valoarea îmbunătățirilor (cheltuieli necesare și utile) aduse imobilului situat în C. -N., str. E. G. et.108, ap.2, jud. C. .
A fost obligat pârâtul S. Român prin C. Local al M. C. -
N. la plata către reclamantul P. C. jr. a sumei de 32780 lei reprezentând valoarea îmbunătățirilor (cheltuieli necesare și utile) aduse imobilului situat în C. -N., str. E. G. et.108, ap.3, jud. C. .
A fost respins primul capăt de cerere, ca inadmisibil.
Au fost respinse capetele de cerere nr.3.b, 3.c. și 3.d., ca neîntemeiate.
A fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice la plata către reclamanți a sumei de 300 lei, reprezentând onorariu expertiză contabilă.
A fost obligat pârâtul S. Român prin C. Local al M. C. -N. la plata către reclamanți a sumei de 1000 lei, reprezentând onorariu expertiză în construcții.
Au fost obligați pârâții Ministerul Finanțelor Publice și S. Român prin C. Local al M. C. -N., în solidar, la plata către reclamanți a sumei de 500 lei, cu titlu de onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților G. G. și G. E., invocată de către pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin întâmpinare, având în vedere certificatele de legatar cu titlu particular nr.25/_ emis după defunctul P. C. sen. și nr.12/_ emis după defuncta P. Susana - ambele eliberate de B.N.P.
R. Cridon (filele 79, 80, dos. nr._ ) - conform cărora reclamanții G.
G. și G. E. au dobândit cu titlu de moștenire testamentară dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.2 din imobilul situat în C. -N., str. E. G. nr.108, ca bun comun, în cote-părți egale de câte ½ fiecare, rezultă că aceștia au legitimare procesuală activă în prezenta cauză sub aspectul pretențiilor solicitate în legătură cu acest apartament, astfel că excepția a lipsei calității lor procesuale active apare ca fiind neîntemeiată.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice în ceea ce privește petitul nr.6 din cererea introductivă, instanța a apreciat-o ca fiind neîntemeiată, întrucât petitul în discuție vizează răspunderea contra evicțiunii ce-i incumbă S. ui Român, în calitate de vânzător în temeiul Legii nr.112/1995 al celor două apartamente în litigiu (proprietar tabular al acestora la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, cf. CF colectivă nr.12348 C. -N. ) și având în vedere disp. art.25 alin.2 din Decretul nr.31/1954 - aflat în vigoare la data introducerii acțiunii de către reclamanți - conform cărora S. Român este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații (în afară de cazurile în care legea stabilește în mod expres alte organe în acest scop).
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. Local al M. C. -N. referitor la petitul nr.5 din
cererea introductivă, excepție invocată de către acest pârât prin întâmpinare, față de precizarea de acțiune formulată de reclamanți la data de_, inclusiv sub aspectul persoanei de la care solicită dobânda legală aferentă prețului celor două apartamente în litigiu, respectiv S. Român prin C. Local al M. C. -N., instanța a considerat că excepția în discuție apare ca fiind rămasă fără obiect, urmând să o respingă ca atare.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că prin contractul de vanzare- cumparare nr.34985/_, S.C. Constructardealul S.A., în calitate de mandatar al C. ui Local al M. C. -N., a vandut reclamanților P.
C. și P. Ana, în temeiul Legii nr.112/1995, imobilul situat în C. -N., str. E. G. nr.108, parter, ap.3, jud. C., înscris în CF nr.9659 C., nr. topo 10213/1/III (fila 6, dos. nr._ ); de asemenea, prin contractul de vanzare-cumparare nr.34986/_, S.C. Constructardealul S.A., în calitate de mandatar al C. ui Local al M. C. -N., a vandut numiților P.
C. și P. Susana - antecesorii reclamanților G. G. și G. E., conform certificatelor de legatar mai sus menționate - în temeiul Legii nr.112/1995, imobilul situat în C. -N., str. E. G. nr.108, parter, ap.2, jud. C., înscris în CF nr.9659 C., nr. topo 10213/1/II (fila 7, dos. nr._ ).
Prin decizia civilă nr.369/A/_ pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr.7966/2003 - devenită irevocabilă prin decizia civilă nr.1024/R/_ pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ - a fost constatată nulitatea absolută, între altele, și a celor două contracte de vânzare-cumpărare mai sus menționate. De asemenea, prin cele două hotărâri judecătorești în discuție s-a statuat că imobilul situat în C. -N., str. Eremia G. nr.108, jud. C., înscris în CF nr.9659 C., nr. topo 10213, a fost preluat în mod abuziv de către S. Român, precum și faptul că foștii chiriași ai imobilului respectiv, cumpărători ai apartamentelor din acest imobil în temeiul Legii nr.112/1995, au fost de rea credință la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare; considerentele celor doua hotarari judecatoresti mai sus mentionate au trecut in puterea lucrului judecat, iar acest aspect nu mai poate fi repus in discutie în prezenta cauza, ci se impune instantei, data fiind obligativitatea acestor hotarari și având în vedere că puterea lucrului judecat este un efect al hotararii judecatoresti care trebuie recunoscut nu doar dispozitivului, ci si considerentelor, in masura in care explica dispozitivul si se reflecta in el.
Pe parcursul soluționării prezentei cauze a survenit decesul reclamantului G. G. (la data de_, cf. certificatului de deces existent la fila 23 din dosarul nr._ ), reclamanta G. E. având calitate de moștenitoare legală acceptantă a acestuia, ca soție supraviețuitoare (cf. declarației de acceptare pură și simplă a succesiunii autentificată sub nr.105/_ de B.N.P. Asociați P. Ionuț F. și D.
S. I. - fila 24); de asemenea, la data de_ a decedat și reclamanta
P. Ana (cf. certificatului de deces existent la fila 25 din același dosar), vocație succesorală concretă după aceasta având reclamantul P. C. jr., în calitate de soț supraviețuitor și reclamanta P. E., în calitate de fiică a defunctei.
În ceea ce privește testamentul lăsat de defuncta P. Ana în favoarea reclamanților G. G. și G. E. - autentificat sub nr.2702/_ de
B.N.P. M. E. (fila 27, dos. nr._ ) - instanța a reținut faptul că, astfel cum rezultă din cuprinsul său, prin acest testament a fost instituit în
favoarea celor doi reclamanți mai sus menționați un legat cu titlu particular având ca obiect cota-parte deținută de testatoare din dreptul de proprietate asupra ap.3 din imobilul situat în C. -N., str. E. G. nr.108. Or, în
condițiile în care anterior datei deschiderii succesiunii defunctei P. Ana cota-parte din dreptul de proprietate asupra apartamentului în discuție a ieșit din patrimoniul testatoarei - ca efect al constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.34985/_ - rezultă că, potrivit art.927 C. civ., precum și literaturii de specialitate în materie, care asimilează cu pieirea bunului și înstrăinarea sa independentă de voința testatorului și intervenită în timpul vieții acestuia (ipoteză în care poate fi încadrată și constatarea nulității absolute a titlului în baza căruia testatorul a dobândit dreptul de proprietate asupra bunului respectiv), legatul în discuție a devenit caduc și, pe cale de consecință, ca efect al acestei cauze de ineficacitate, acesta nu mai poate fi executat, legatarii neavând dreptul - în lipsa unei stipulații exprese în acest sens în cuprinsul testamentului inițial sau a unei dispoziții testamentare ulterioare - nici cu privire la eventualele creanțe născute în patrimoniul testatorului ca urmare a desființării titlului său asupra bunului testat.
Cât despre susținerea reclamanților conform căreia în speță ar fi vorba despre un legat al bunului altuia, instanța a apreciat că este nefondată, în condițiile în care la data întocmirii testamentului reclamanta P. Ana era coproprietară tabulară asupra imobilului testat (împreună cu soțul său, reclamantul P. C. jr.) în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr.34985/_, pierderea cotei sale din dreptul de proprietate asupra acestuia survenind abia în anul 2006, ca efect al desființării irevocabile a contractului de vânzare-cumpărare nr.34985/_ prin cele două hotărâri judecătorești mai sus menționate. Referior la formularea "întreg dreptul meu de proprietate ce-l dețin asupra apt. nr.3..."; din cuprinsul testamentului în discuție, instanța a apreciat (ca, de altfel, și reclamanții în cuprinsul
concluziilor scrise depuse la dosar) că prin aceasta testatoarea a avut în vedere exclusiv cota sa ideală din dreptul de proprietate asupra ap.3, iar nu întregul drept de proprietate asupra acestuia, deci și cota-parte deținută de reclamantul P. C. jr., astfel că nici din această perspectivă nu se poate vorbi despre existența unui legat al bunului altuia.
Sub aspectul dispozițiilor legale aplicabile cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți, instanța a apreciat că acestea sunt exclusiv cele cuprinse în Legea nr.10/2001 ca act normativ special ce reglementează domeniul preluării abuzive a imobilelor în perioada regimului comunist, inclusiv sub aspectul despăgubirilor ce se cuvin chiriașilor cumpărători în temeiul Legii nr.112/1995 ale căror contracte de vânzare- cumpărare au fost desființate prin hotărâri definitive și irevocabile - iar nu dispozițiile generale incidente în materia garanției vânzătorului în caz de evicțiune, cuprinse în Codul civil - în virtutea principiului de drept specialia generalibus derogant.
Din economia dispozițiilor art.48 și 50 din Legea nr.10/2001 - în forma aflată în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată de către reclamanți, respectiv_ - rezultă că foștii chiriași, cumpărători în temeiul Legii nr.112/1995, ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost desființate prin hotărâri definitive și irevocabile au dreptul, pe de o parte, la despăgubiri pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinația de
locuință prin îmbunătățirile necesare și utile (persoana ținută să acorde aceste despăgubiri fiind, după caz, persoana întreptățită la restituirea imobilului ori statul sau unitatea deținătoare, în funcție de modalitatea de preluare a imobilului, respectiv cu sau fară titlu valabil, cf. art.48 alin.2 și 3 din Legea nr.10/2001), iar, pe de altă parte, la restituirea pretului imobilelor ce au facut obiectul contractelor de vanzare-cumparare încheiate in temeiul Legii nr.112/1995, în mod diferentiat, în functie de împrejurarea dacă
respectivele contracte de vanzare-cumparare au fost încheiate cu respectarea sau cu încalcarea Legii nr.112/1995. Astfel, chiriașii ale caror contracte au fost încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr.112/1995 (precum este cazul în prezenta cauză, acest aspect nefiind contestat de reclamanți) si care au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile pot pretinde doar pretul actualizat al imobilului ce a facut obiectul contractului, in conditiile prevazute de art.50 alin.3 din Legea nr.10/2001.
Examinând mai întâi petitul referitor la restituirea prețurilor actualizate aferente fiecăruia dintre cele două apartamente în litigiu, instanta a retinut că reclamanții P. C. jr. și P. Ana au facut dovada ca au cumparat prin contractul de vanzare-cumparare nr.34985/_ încheiat cu S.C. Constructardealul S.A., în calitate de mandatar al C. ui Local al M. C. -N., imobilul situat în C. -N., str. Eremia G. nr.108, ap.3 pentru un pret de 1470,49 RON. În baza acestui contract, au fost achitate suma de 432,59 lei cu titlu de avans (din care 13,10 lei reprezentand comision de 1% din valoarea incasata, retinut de unitatea vanzatoare), suma de 877,41 lei cu titlu de rate din împrumut, respectiv suma de 160,49 lei cu titlu de rate din dobanda, dupa cum rezulta din adresa emisa de M. C. -N. - S. Rate, Chirii, Preturi, Taxe (fila 85, dos. nr._ ).
De asemenea, reclamanții G. G. și G. E. - în calitate de moștenitori testamentari ai defuncților P. C. sen. și P. Susana - au facut dovada că antecesorii lor au cumparat prin contractul de vanzare- cumparare nr.34986/_ încheiat cu S.C. Constructardealul S.A., în calitate de mandatar al C. ui Local al M. C. -N., imobilul situat în C. -N., str. Eremia G. nr.108, ap.2 pentru un pret de 2885,66 RON. În baza acestui contract, au fost achitate suma de 405,20 lei cu titlu de avans (din care 25,02 lei reprezentand comision de 1% din valoarea incasata, retinut de unitatea vanzatoare), suma de 2096,90 lei cu titlu de rate din împrumut, respectiv suma de 383,56 lei cu titlu de rate din dobanda, dupa cum rezulta din adresa emisa de M. C. -N. - S. Rate, Chirii, Preturi, Taxe (fila 50, dos. nr._ ).
După cum s-a reținut anterior ambele contracte de vânzare- cumpărare în litigiu au fost desființate prin decizia civilă nr.369/A/_ pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr.7966/2003, devenită irevocabilă prin decizia civilă nr.1024/R/_ pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, fiind astfel întrunită și această cerință prevăzută de art.50 alin.3 din Legea nr.10/2001.
Prin urmare, cu luarea în considerare și a concluziilor raportului de expertiză judiciară contabilă întocmit de către expert contabil C. a A., în privința valorii actualizate cu rata inflației a prețurilor achitate de către reclamanți pentru cele două apartamente în litigiu (filele 119 - 125, dos. nr._ ), precum și a considerentelor mai sus expuse sub aspectul lipsei îndreptățirii reclamantei G. E. la despăgubirile aferente ap.3, ca efect al caducității testamentului autentificat sub nr.2702/_ de B.N.P.
M. E., instanța a admis petitul nr.2 din cererea dedusă judecății, astfel cum a fost aceasta precizată la data de_, urmând a dispune în consecință.
Analizând în continuare petitul referitor la plata despăgubirilor constând în cheltuielile efectuate de reclamanți pentru îmbunătățirile necesare și utile aduse celor două apartamente în litigiu, instanța reține că potrivit raportului de expertiză judiciară de evaluare întocmit de expert V.
D., coroborat cu răspunsul la obiecțiunile formulate cu privire la acest raport de către pârâtul C. Local al M. C. -N., precum și cu
lămuririle date de către expert V. D. în ședința publică din_ (filele 138 - 178, 202 - 213, 227 din dos. nr._ ) valoarea totală a acestor cheltuieli în ceea ce privește apartamentul nr.2 este de 51136,4 lei (valoare rezultată în urma diminuării valorii inițiale indicate în cuprinsul raportului de expertiză, respectiv 51660 lei, cu suma de 440 lei + T.V.A., reprezentând cheltuieli implicate de înlocuirea plăcilor la sobele de teracotă din apartamentul în discuție, considerate de către expert ca fiind singurele cheltuieli voluptorii efectuate pentru apartamentul nr.2); în ceea ce privește apartamentul nr.3, conform raportului de expertiză, valoarea cheltuielilor suportate de reclamanții P. C. jr. și P. Ana pentru îmbunătățirile necesare și utile aduse acestuia este de 32780 lei.
Sub aspectul persoanei căreia îi incumbă obligația despăgubirii reclamanților cu privire la sumele reprezentând cheltuieli pentru îmbunătățirile necesare și utile aduse apartamentelor în litigiu, raportat la disp. art.48 alin.2 și 3 din Legea nr.10/2001 și având în vedere că în speță preluarea imobilului din C. -N., str. Eremia G. nr.108 a fost realizată de S. Român fără existența unui titlu valabil în favoarea sa, rezultă că acesta din urmă este ținut de obligația de despăgubire a reclamanților instituită de disp. art.48 alin.1 din Legea nr.10/2001.
Prin urmare, cu luarea în considerare și a faptului că în ședința publică din_ s-a statuat de către instanță, cu caracter interlocutoriu, faptul în cauză, referitor la obligația de despăgubire prevăzută de art.48 din Legea nr.10/2001 are calitate procesuală pasivă S. Român prin C. Local al M. C. -N. (fila 81), instanța a admis și petitul nr.3a din cererea dedusă judecății, astfel cum a fost aceasta precizată la data de _
, urmând a dispune în consecință.
Referitor la primul petit al cererii formulate de reclamanți, având ca obiect constatarea faptului că reclamanții au fost evinși de către pârâtul P.
D. A. din cele două apartamente în litigiu, instanța a considerat că acesta nu întrunește condițiile de admisibilitate impuse de art.111 C. proc. civ. pentru orice acțiune în constatare, întrucât nu vizează constatarea existenței sau, după caz, a inexistenței unui drept și, în plus, reclamanții au deschisă calea unei acțiuni în realizare, constând în acțiunea în garanție contra evicțiunii exercitată împotriva vânzătorului - în forma specifică, derogatorie de la dreptul comun, reglementată de Legea nr.10/2001 în materia imobilelor preluate abuziv - cu care, de altfel, au și învestit instanța); ca atare, pentru aceste considerente, instanța a respins petitul în discuție, ca inadmisibil.
În ceea ce privește pretențiile formulate de reclamanți în cuprinsul petitelor nr.3.b, 3.c. și 3.d. din cererea dedusă judecății, astfel cum a fost aceasta precizată la data de_ - referitoare la sumele suportate de către aceștia cu titlu de cheltuieli de judecată în litigiile care au condus la evingerea lor, la dobânda legală aferentă prețului fiecăruia dintre cele două apartamente, de la data achitării acestora și până la data introducerii acțiunii, precum și la daunele-interese reprezentând diferența dintre valoarea de piață a apartamentelor și sumele deja solicitate (prețul de achiziție + îmbunătățiri aduse + taxele suportate pentru realizarea unei extinderi a locuinței) - instanța a apreciat că sunt neîntemeiate întrucât despăgubirile solicitate prin aceste petite exced prevederilor art.48 și 50 alin.3 din Legea nr.10/2001, care reglementează materia răspunderii contra evicțiunii în cazul imobilelor preluate abuziv de S. Român în perioada regimului comunist, aceste dispoziții fiind derogatorii de la dreptul comun în materie (art.1337 - 1351 C. civ.) Instanta a apreciat ca nu se poate pune problema unei garantii contra evicțiune a vanzatorului dincolo de prevederile
Legii nr.10/2001, întrucat acest act normativ circumscrie clar limitele raspunderii S. ui R. pentru evictiune, astfel incat in cauza nu sunt aplicabile dispozitiile Codului civil referitoare la raspunderea pentru evictiune - specialia generalibus derogant.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată ocazionate reclamanților de prezentul litigiu, având în vedere disp. art.274 C. proc. civ., precum și sumele achitate de reclamanți cu titlu de onorarii pentru cele două expertize judiciare efectuate în prezenta cauză, instanța a dispus obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la plata către reclamanți a sumei de 300 lei, reprezentând onorariu expertiză contabilă, precum și obligarea pârâtului S. Român prin C. Local al M. C. -N. la plata către reclamanți a sumei de 1000 lei, reprezentând onorariu expertiză în construcții; cât privește cheltuielile de judecată constând în onorariu avocațial, achitate de reclamanți, având în vedere chitanța nr.127/_ eliberată de S.C.P.A. P.
, B. și A. (fila 230, dos. nr._ ), precum și disp. art.276 C. proc. civ., instanța a obligat pârâții Ministerul Finanțelor Publice și S. Român prin C. Local al M. C. -N., în solidar, la plata către reclamanți a sumei de 500 lei, cu titlu de onorariu avocațial.
Împotriva sentinței menționate au declarat apel pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii acțiunii reclamanților în ceea ce privește obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului, pârâtul a arătat că în privința cheltuielilor de judecată (onorariu expert contabil și onorar avocat), atâta vreme cât acțiunea a fost admisă doar în parte și nu în integralitatea ei această obligație a fost percepută cu încălcarea disp. art. 274(3) art. 276, art. 277 C.pr.c. iar pe de altă parte pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE nu se află în culpă procesuală întrucât nu a fost implicat în încheierea contractelor de vânzare-cumpărare anulate, fiind obligat prin lege la restituirea prețului în astfel de spețe, în calitate de depozitar al sumelor colectate. Mai mult, nu s-a opus admiterii acțiunii a petitului principal privind restituirea prețului actualizat.
Având in vedere prevederile art. 277 C. pr. civ. consideră ca prima instanța trebuia sa stabilească pentru fiecare dintre părți in parte obligația privind plata cheltuielilor de judecata, raportat la cuantumul pretențiilor admise in contradictoriu cu fiecare dintre pârâți, precum si datorita faptului ca intre Ministerul Finanțelor Publice si C. Local al M. C. -N. nu exista nici un fel de raport.
Și pârâtul S. R. prin C. local al municipiului C. -N. a declarat apel, solicitând modificarea sentinței, in principal prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a S. ui R. prin C. local al municipiului C. -N. si in subsidiar prin respingerea cererea de chemare in judecata precizata si extinsa ca neîntemeiata.
În motivarea apelului, pârâtul a arătat că in prezentul dosar a fost împrocesuat S. R. prin C. local al municipiului C. -N., astfel încât a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia raportat la dispozițiile art. 25 din Decretul nr.31/1954, potrivit căruia: "S. este persoana juridica in raporturile in care participa nemijlocit, in nume propriu
, ca subiect de drepturi si obligații. El participa in astfel de raporturi prin M.
, afara de cazurile in care legea stabilește anume alte organe in acest scop." Prin urmare, in opinia apelantului, conform textului de lege mai sus citat S. R. este reprezentat prin M. F., si doar in cazul unui text de lege expres poate fi reprezentat prin alte persoane juridice.
A mai arătat că una din condițiile esențiale pentru a fi parte în procesul civil sau pentru exercitarea acțiunii civile alături de capacitatea procesuală și existența interesului judiciar, este reglementată de art. 41 și următoarele C.pr.c. Calitatea procesuală constă în identitatea între persoana reclamantului și cel care este titular al dreptului, precum și între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic deduse judecății. Sarcina indicării calității procesuale revine reclamantului, care prin cererea de chemare în judecată trebuie să expună împrejurările din care să rezulte că el este îndreptățit să-l cheme în judecată pe pârât, ori în cauză această îndreptățire lipsește cu desăvârșire.
Instanța trebuia să verifice din oficiu, atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă, iar lipsa acestei calități, poate fi invocată pe cale de excepție in tot cursul judecații si duce la respingerea acțiunii, fără a se intra in cercetarea fondului cauzei, fiind o excepție de fond, absoluta si peremtorie.
In subsidiar, consideră ca hotărârea apelata a fost pronunțata in mod eronat, cu încălcarea dispozițiilor legale, iar capătul de cerere privind restituirea cheltuielilor necesare si utile ar fi trebuit respins de către instanța de fond ca inadmisibil având in vedere temeiul de drept invocat, respectiv art.48 din Legea nr.10/2001.
Potrivit acestor dispoziții legale "chiriașii au dreptul la despăgubire pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinația de locuința prin îmbunătățirile necesare si utile." Aceasta dispoziție legala are caracter reparator pentru chiriașii imobilelor retrocedate. Reclamanții se prevalează de dreptul chiriașilor, in condițiile in care, in unele din petele acțiunii aceștia arata ca sunt proprietari ai imobilelor in litigiu.
Imobilele in litigiu au fost înstrăinate și prin decizia civila nr.369/A/2004 a Curții de Apel C. s-a constatat nulitatea absoluta a contractelor de vanzare-cumparare. Hotărârea judecătoreasca a rămas irevocabila prin decizia civila nr.1024/R/2006 a Curții de Apel C. . In aceasta ultima decizie instanța a reținut ca este exclusa buna credinta a reclamanților la momentul încheierii contractelor.
In opinia apelantului, reclamanții nu se pot prevala de dispozițiile art.1337-1344 C. civil, garanția pentru evicțiune operand doar in cazul cumpărătorilor de buna credința, la data încheierii contractelor de vanzare- cumparare, fiind de notorietate ca un imobil naționalizat poate fi oricând revendicat, respectiv ca reclamantii-cumparatori au achiziționat apartamentul pe riscul propriu.
Considera ca, in speța sunt aplicabile dispozițiile art.1340 C. civil potrivit cărora "stipulația prin care vânzătorul se descarcă de răspunderea pentru evicțiune, nu-l scutește de a restitui prețul, în caz de evicțiune afară numai dacă cumpărătorul a cunoscut, la facerea vânzării, pericolul evicțiunii sau dacă a cumpărat pe răspunderea sa proprie.
Mai mult, a arătat că prin Legea nr.1 /2009, pentru modificarea și completarea Legii nr.10/2001, prev. art. 48 al.3 au fost abrogate. Prevederile art. 48 al.2 au fost modificate, în sensul că indiferent dacă imobilul a fost preluat cu titlu valabil sau fără titlu valabil, obligația despăgubirii prevăzută la alin. 1 revine persoanei îndreptățite.
Apreciază ca îmbunătățirile care sporesc valoarea bunului vândut, sunt datorate, in principal, de terțul evingator si in subsidiar de către vânzătorul originar. Aceasta rezolvare s-a impus in virtutea principiului de echitate ca nimeni nu se poate inavuti in detrimentul altuia ca urmare a faptului ca intodeauna cheltuielile utile profita terțului evingator.
De asemenea, arată ca la momentul promovării cererii de chemare in judecata, 1 noiembrie 2006, Legea 10/2001 era in vigoare in forma nemodificata prin Legea 1/2009, conform căreia in cazul imobilelor preluate fata titlu obligația de plata a despăgubirilor revine statului sau unității deținătoare. Insa, in conformitate cu prevederile Normelor Metodologice de aplicare unitara a Legii 10/2001, punctul 48.3: "Daca imobilul respectiv a fost preluat fara titlu valabil, obligația de despăgubire către chiriaș revine statului sau unității deținătoare. Opțiunea intre cele doua categorii alternative de debitori ai obligației de despăgubire aparține creditorului obligației de despăgubire. Daca imbunatatirile necesare si utile au fost făcute la cererea expresa sau cu acordul expres al locatorului, debitorul obligației de restituire a despăgubirilor este unitatea deținătoare". In acest sens, instanța nu a ținut cont de prevederile mai sus citate, intrucat nu s-a făcut dovada cererii exprese ori a unui acord expres al locatorului pentru imbunatatirile aduse imobilului incident in litigiu.
De asemenea, a susținut că lucrările de amenajare a apartamentelor au fost stabilite doar in baza declarațiile reclamanților fara ca aceștia sa pună la dispoziția expertului devize de lucrări care sa ateste faptul ca aceștia au si cheltuit sumele respective. Consideră ca instanța ar fi trebuit sa aibă in vedere la pronunțarea hotărârii judecătorești si faptul ca toate lucrările au fost efectuate in perioada 2002-2003, adică la o distanta de 5 ani de la data cumpărării apartamentelor de către foștii chiriași. Mai mult, unele dintre lucrări nu pot fi luate in considerare drept îmbunătățiri aduse locuințelor, referindu-se in special la zugrăveli, vopsit, aplicat placaj de gresie si faianța,
schimbarea unor obiecte sanitare, reparații la sobele de încălzire cu gaze, grilaje la geamuri. Precizează ca la data cumpărării apartamentelor acestea dispuneau de racorduri la toate utilitățile. Prin urmare, pretențiile reclamanților ar fi fost îndreptățite in situația in care acestea ar fi fost executate, cu acceptul apelantului, in perioada in care aceștia aveau calitatea de chiriași. De asemenea, in speța dedusa judecații trebuia făcuta distincția intre cheltuieli utile si necesare si cele de lux si voluptorii. Consideră ca toate aceste imbunatatiri sunt in fapt cheltuieli voluptorii, care constituie sume de bani sau munca, investite de către posesorul unui lucru pentru a-si satisface plăcerea lui personala si care nu măresc valoarea lucrului.
Apelantul a mai arătat că la pronunțarea sentinței atacate nu au fost avute în vedere obiecțiunile sale prin care a solicitat ca devizele întocmite de expert să fie refăcute.
Consideră că cheltuielile pe care reclamanții susținu că le-au făcut se încadrează în categoria cheltuielilor de întreținere care era în sarcina lor, fiind necesare pentru conservarea imobilului în bună stare.
In concluzie, apelantul consideră ca instanța, in mod greșit, l-a obligat la plata sumei de 51136,4 (in favoarea reclamantei G. E. ), respectiv 32.780 lei (in favoarea reclamantului P. C. jr) ambele sume reprezentând valoarea îmbunătățirilor (cheltuieli necesare si utile) adus apartamentului in litigiu.
Raportat la considerentele mai sus arătate si la dispozițiile legale, respectiv la faptul ca nu este în culpa procesuală, solicită si exonerarea sa de la plata sumei de 1000 lei (reprezentând onorar expertiza in construcții), respectiv 500 lei reprezentând onorar avocațional stabilita a fi achitata, in solidar de cu paratul Ministerul Finanțelor Publice.
Prin întâmpinările formulate intimații reclamanți G. E., P. C. jr. și P. E. au solicitat respingerea apelurilor ca nefondate.
Analizând apelurile declarate, tribunalul reține următoarele:
Apelul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Prin sentința atacată pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat la plata către reclamanta G. E. a sumei de 16175,71 lei și către reclamantul P. C. jr. a sumei de 8940,55 lei reprezentând valoarea totală, actualizată până la data introducerii cererii de chemare în judecată, a sumelor achitate cu titlu de preț.
De asemenea, pârâtul S. Român prin C. Local al M. C. -
N. a fost obligat la plata către reclamanta G. E. a sumei de 51136,4 lei și către reclamantul P. C. jr. a sumei de 32780 lei reprezentând valoarea îmbunătățirilor aduse imobilului în litigiu.
Prima instanță a obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice la plata către reclamanți a sumei de 300 lei, reprezentând onorariu expertiză contabilă și pârâtul S. Român prin C. Local al M. C. -N. la plata către reclamanți a sumei de 1000 lei, reprezentând onorariu expertiză în construcții.
Totodată, a obligat pârâții Ministerul Finanțelor Publice și S. Român prin C. Local al M. C. -N., în solidar, la plata către reclamanți a sumei de 500 lei, cu titlu de onorariu avocațial.
Potrivit dispozițiilor art.276 C.proc.civ. "cand pretentiile fiecarei parti au fost incuviintate numai in parte, instanta va aprecia in ce masura fiecare din ele poate fi obligata la plata cheltuielilor de judecata, putand face compensarea lor";, iar conform art.277 C.proc.civ. "dacă sunt mai mulți reclamanți sau mai mulți pârâți, ei vor fi obligați să plătească cheltuieli de judecată în mod egal, proporțional sau solidar, potrivit cu interesul ce are fiecare sau după felul raportului de drept dintre ei";.
Față de cele ce preced, tribunalul consideră că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.276 C.proc.civ., întrucât pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat la plata sumelor reprezentând valoarea totală, actualizată până la data introducerii cererii de chemare în judecată, a sumelor achitate cu titlu de preț, astfel cum au fost stabilite prin raportul de expertiză contabilă efectuat de exp. C. a A., astfel încât prima instanță a acordat în mod corect reclamanților suma de 300 lei, achitată cu titlu de onorariu. În condițiile în care prin acțiune reclamanții au solicitat restituirea prețului actualizat, fără să precizeze o anumită sumă, nu se poate reține că acest capăt de cerere a fost admis doar în parte.
Totodată, recurentul se află în culpă procesuală, atât timp cât a căzut în pretenții, fiind fără relevanță împrejurarea că nu a avut calitatea de parte în contractele de vânzare cumpărare anulate.
Pe de altă parte, în ceea ce privește suma de 500 lei, reprezentând onorariul avocațial tribunalul consideră că în cauză nu se pot reține raporturi de drept între pârâții Ministerul Finanțelor Publice și S. Român prin C. Local al M. C. -N. care să justifice obligarea lor în solidar la plata cheltuielilor de judecată, astfel încât, proporțional cu sumele la care au fost obligați cei doi pârâți, se impune obligarea pârâtului M. F. PUBL. E la plata sumei de 150 lei și a pârâtului S. ROMÂN prin C. LOCAL C. -
N., la plata sumei de 350 lei, menține cheltuielile de judecată, reprezentând onorariul avocațial.
Apelul declarat de pârâtul S. ROMÂN prin C. LOCAL C. -N.
.
Referitor la calitatea procesuală pasivă a pârâtului, tribunalul reține că
prin acțiunea formulată reclamanții au solicitat, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, M. C. -N. prin primar, C.
LOCAL AL M. C. -N. și P. D. A., următoarele: 1) să se constate că în urma sentinței civile nr.8564/_ a Judecătoriei C. -N. ,
modificată prin decizia civila nr.369/A/2004 a Curții de Apel C. și decizia civila nr.1024/R/2006 a Curții de Apel C. au fost evinși de către pârâtul de rândul 4 cu privire la imobilul situat în C. -N., str. Eremia G. nr.108 ap.2 și 3; 2) să fie obligat pârâtul de rândul 1 la restituirea prețului actualizat al imobilului înstrăinat; 3) să fie obligat pârâtul de rândul 2 la plata sumei de 80383 RON, reprezentând îmbunatațirile aduse apartamentelor nr.2 și 3, de la cumpărarea lor și până în prezent; 4) să fie obligat pârâtul de rândul 2 la plata sumei de 4700 RON, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de către ei în litigiile în care au fost evinși; 5) să fie obligați pârâții de rândul 1 și 2, în solidar, la plata sumei de 5000 RON, reprezentând dobânda legală aferentă prețului achitat, calculată de la data încheierii actului și până la data introducerii prezentei acțiuni, urmând a fi calculată de către organele de executare până la momentul plății efective a prețului; 6) să fie obligați pârâții de rândul 1 și 2, în solidar, la plata sumei de 3. RON, reprezentând daune interese constând în diferența dintre valoarea de piață a imobilului și prețul de achiziție al acestuia plus îmbunătățirile aduse, plus taxele suportate de ei pentru efectuarea unei extinderi a locuințelor; 7) să se dispună, în contradictoriu cu toți pârâții, instituirea unui drept de retenție asupra
imobilelor in litigiu, până la achitarea integrală a sumelor mai sus arătate; cu cheltuieli de judecată.
Prin extinderea de acțiune depusă la fila 61 din dosar, reclamanții au solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, și a S. ui Român prin
Local al M. C. -N., cu motivarea că acesta are, cel puțin aparent, calitate procesuală pasivă în ceea ce privește petitul nr.6 al cererii de chemare în judecată, raportat la temeiul legal invocat și la calitatea de vânzător a pârâtului introdus în cauză.
În ședința publică din_ instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. C. -N. prin P. - excepție invocată de către acesta prin întâmpinare - apreciind că în conformitate cu prevederile art.48 din Legea nr.10/2001 în cauză are calitate doar S. Român prin C. Local al M. C. -N., în înțelesul acestui text de lege (fila 81).
Prin precizarea de acțiune depusă la dosar la data de_ reclamanții au arătat că solicită obligarea pârâtului S. Român prin C. Local al M. C. -N. să achite contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului în litigiu.
Astfel, tribunalul constată că prima instanță s-a pronunțat prin încheierea din_ asupra calității procesuale pasive a pârâtului S. Român prin C. Local al M. C. -N., fiind vorba despre o încheiere interlocutorie, care trebuia atacată cu apel, în conformitate cu prevederile art.282 alin.2 C.proc.civ., potrivit cărora "împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății";.
În condițiile în care apelul pârâtului nu are ca obiect și încheierea din_, tribunalul constată că soluția dată de prima instanță excepției lipsei calității sale procesuale pasive este irevocabilă și a intrat în puterea lucrului judecat.
În ceea ce privește fondul litigiului, tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art.48 alin.1, 4 și 5 din Legea nr.10/2001 "chiriasii au dreptul la despagubire pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinatia de locuinta prin imbunatatirile necesare si utile. Valoarea despagubirilor prevazute la alin.
(1) se stabileste pe baza de expertiza. Prin imbunatatiri, in sensul prezentei legi, se intelege cheltuielile necesare si utile. Cuantumul despagubirilor se stabileste la valoarea actualizata a cheltuielilor, scazandu-se gradul de uzura
al imbunatatirilor, in raport cu durata de viata normala a acestora, care se suporta de chiriasi";.
Conform art.48.1 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 "prin îmbunătățiri necesare și utile se înțelege acele dotări
încorporate sau aduse unității locative ori spațiilor comune, prin care s-a sporit valoarea fondului locativ și care au fost suportate exclusiv de chiriaș (introducerea sau schimbarea instalației de apă, gaz, canalizare, electricitate, încălzire; lucrări noi: parchetare, gresie sau faianță, geamuri termopan, uși și altele asemenea). Dovada acestor îmbunătățiri se face cu înscrisuri doveditoare, prin expertiză tehnică, cu respectarea prevederilor alin. (5) al art.
48 din lege. Nu se includ în categoria cheltuielilor necesare și utile acele cheltuieli voluptorii (utilizarea unor materiale foarte scumpe, de exemplu: uși de mahon, instalații sanitare sofisticate, de lux, materiale de construcții încadrate în categoria celor de lux). În aceste cazuri despăgubirile se vor calcula avându-se în vedere prețurile medii actuale de pe piață";.
În speță, tribunalul constată că reclamanții au avut calitatea de chiriași ai celor două apartamente în litigiu și și-au întemeiat în drept acțiune pe dispozițiile art.48 din Legea nr.10/2001.
De asemenea, consideră nefondate criticile apelantului, reținând că potrivit raportului de expertiză judiciară de evaluare întocmit de expert V.
, valoarea totală a cheltuielilor efectuate de reclamanți pentru îmbunătățirile necesare și utile aduse celor două apartamente în litigiu este de 51.136,4 lei pentru apartamentul nr.2 și de 32.780 lei în ceea ce privește apartamentul nr.3.
În această expertiză se precizează că toate investițiile au fost utile și necesare și nu există lucrări care să reprezinte cheltuieli voluptorii, cu excepția cheltuielilor implicate de înlocuirea plăcilor la sobele de teracotă din apartamentul nr.2, care nu au fost luate în considerare de prima instanță.
În ceea ce privește volumul de lucrări executate la imobil, expertul a arătat că a inclus integral în evaluare toate lucrările pe care le-a identificat, ținând cont și de susținerile reclamanților, estimând și o uzură medie a lucrărilor de 10%.
T. ul mai reține că dispozițiile art.48 din Legea nr.10/2001 reprezintă o aplicare particulară a principiului îmbogățirii fără justă cauză, fiind vorba despre un fapt juridic care poate fi probat prin orice mijloc de probă, și nu limitează probele la înscrisuri.
În ceea ce privește incidența dispozițiilor art.48.3 din Normele Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, tribunalul constată că acestea au fost abrogate de pct. 7 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 923 din 1 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 640 din 13 septembrie 2010.
Pentru toate motivele expuse mai sus, în baza art.296 C.proc. civ. tribunalul urmează să admită în part apelul declarat de pârâtul M. F. PUBL. E și să schimbe în parte sentința atacată, în sensul că va obliga pârâtul M. F. PUBL. E să achite reclamanților suma de 150 lei și pârâtul S. ROMÂN prin C. LOCAL C. -N., să achite reclamanților suma de 350 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocațial.
De asemenea, va respinge apelul declarat de pârâtul S. ROMÂN prin
C. LOCAL C. -N. .
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite în parte apelul declarat de pârâtul M. F. PUBL. E împotriva sentinței civile nr. 23694 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o schimbă în parte, în sensul că obligă pârâtul M. F. PUBL. E să achite reclamanților suma de 150 lei și pârâtul S. ROMÂN prin C. LOCAL C. -N., să achite reclamanților suma de 350 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocațial.
Respinge apelul declarat de pârâtul S. ROMÂN prin C. LOCAL
C. -N. .
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE,
D. -I. T.
JUDECĂTOR,
M. O. -S.
GREFIER,
E. C.
Red. D.T./E.C./ _
Jud. fond: D. G. R.
| ← Decizia civilă nr. 3814/2013. Legea 10/2001 | Sentința civilă nr. 637/2013. Legea 10/2001 → |
|---|
