Decizia civilă nr. 651/2013. Grănițuire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILA Nr. 651/2013
Ședința publică de la 11 Decembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ANA-SS JUDECĂTOR: D. T. GREFIER: A. P.
S-a luat in examinare apelul declarat de apelanta P. N. împotriva Sentinței civile nr. 22919/2012 și a Sentinței civile nr. 10783/2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, privind și pe apelant N.
V., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta apelantului pârât, av. Petcu A. Ștefania și reprezentanta apelantei reclamante, av. Giurca M. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că au fost declarate 2 apeluri in termen legal, motivate, comunicate.
La data de_ apelantul N. V. a depus la dosar întâmpinare. Instanța comunică reprezentantei apelantei reclamante un exemplar de pe întâmpinare.
De asemenea, la data de_ apelanta P. N. a depus la dosar întâmpinare. Instanța comunică reprezentantei recurentului pârât un exemplar de pe întâmpinare.
Instanța constată că recurenta reclamantă trebuia să indice valoarea terenului în suprafață de 118 mp.
Reprezentanta apelantei învederează că nu a contestat decât aliniamentul mejdiei, astfel că nu se impune timbrarea apelului. În plus, la această oră, reprezentanta apelantei reclamante apreciază că recursul lor recalificat în apel a rămas fără obiect.
Instanța constată că recurentul pârât trebuia să indice valoarea terenului de 40 mp.
Reprezentanta recurentului pârât învederează că valoarea este cea indicată la fond, respectiv 20E/mp.
Reprezentanta recurentului pârât depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru de 429 lei.
Instanța, raportat la mențiunea de pe citativ, în urma verificării apelului declarat de P. N., constată că aceasta nu a contestat decât aliniamentul mejdiei.
Nemaifiind alte cereri, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentanta apelantei reclamante solicită să se ia act că apelul lor a rămas fără obiect. Totodată, solicită respingerea apelului declarat de pârât și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta apelantului pârât solicită respingerea apelului formulat de reclamantă ca fiind lipsit de interes și admiterea apelului formulat de pârât, anularea hotărârii de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În subsidiar, reprezentanta apelantului pârât solicită admiterea apelului, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii în parte a acțiunii în grănițuire și admiterii în întregime a cererii reconvenționale.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T. UL
Reține că prin Sentința civilă nr. 22919/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._ a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta P. N. împotriva pârâtului N. V. și s-a dispus grănițuirea dintre proprietatea reclamantei situată în comuna F. nr. 289 jud. C. imobil înscris in CF nr. 50308 F. provenită din conversia pe hârtie a CF nr.5030- A1, nr. cad 2648 teren în suprafață de 2236 mp cu construcțiile existente pe acest teren și proprietatea pârâtului N. V. situată în comuna
F. nr. 288 jud. C. imobil înscris în CF nr.50309 F. provenita din conversia pe hartie a CF nr. 2988- A1 nr. top 229/2/2,230/2/2 teren in suprafata de 1705 mp cu constructiile existente pe acest teren si stabileste linia de mejdie dintre proprietati pe aliniamentul 3-37-64-66-67-68 conform raportului de expertiza intocmit de d-nul expert P. scu Stelian.
A fost respinsă în rest acțiunea principală.
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtul N. V. împotriva reclamantei P. N. .
Au fost compenate în parte cheltuielile de judecată avansate de părți și obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 802,40 lei cu acelasi titlu.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că inițial cele două proprietăți au format o singura propriatate aparținând antecesorului comun al părților respectiv tatăl reclamantei și bunicul pârâtului, numitul N. G. ă.
În anul 1949 între tatăl reclamantei N. G. și fiul acestuia N. V. sen a avut loc partajarea imobilului, fiind formate două gospodării respectiv cea de la numărul 289 care aparține reclamantei și cea de la numărul 288 care aparține pârâtului.Cu ocazia partajului a fost edificat un gard de sârmă din care o parte mai există și astăzi.
La imobilul cu nr. 289 a continuat să locuiască N. G. ă cu soția acestuia, N. Susana și copii acestora, iar la imobilul de la nr. 288 a locuit tatăl pârâtului N. V. cu soția N. Palaghia împreună cu pârâtul și familia acestuia.
Pe ambele proprietăți au fost edificate construcții având date diferite ale edificării.Construcțiile reclamantei sunt: CI: casă veche cu cerdac, ce este situată aproape de limita cu Nichifor St.; C2: casă edificată de circa 2-3 ani, ce se află în zona centrală a proprietății folosite de reclamantă; C3: grajd cu șură, ce este edificat în urmă cu circa 2-3 ani, din cărămidă și lemn, cu fundație din beton, construcție ce este amplasată în locul fostului grajd cu șură și se alipește cu construcția garaj a pârâtului. După aspect, această construcție nouă este edificată după construcția garajului pârâtului; C4: magazie, situată în aproprierea limitei cu vecinul NICHIFOR ST.
Pe imobilul părții pârâte de la nr. 288, se remarcă următoarele edificate, în partea de Est a lui, în imediata vecinătate a străzii. CI: casa de locuit, situată în partea de Nord-Est a parcelei, în imediata vecinătate cu strada și
drumul; C2: grajd cu șură, ce este situat în partea din spate și care se apropie de limita cu reclamanta; C3: garaj, afumătoare și WC, din beton, ce sunt amplasate cu laturile de Sud si alipite cu grajdul cu sura al reclamantei, renovate in urma cu aproximativ 2-3 ani
Garajul pârâtului a fost aproximat la circa 30 de ani. Între cele două proprietăți exista un gard cu stâlpi din beton.
În cauză a fost efectuat un raport de expertiză de către expert P. scu Stelian.
Ca urmare a raportului de expertiză efectuat în cauză rezultă că față de situația scriptică intabulată în cartea funciară și suprafața faptică a acestora exista o suprafață în surplus de 136 mp, suprafață care rezultă ca urmare a amplasamentului actual al poziției gardului dintre proprietățile în cauză cu vecinul Nichifor Stefan cât și cu poziția gardului actual cu drumul de la Nordul parcelei pârâtului.
Deci limita faptică de sud a reclamantei cu vecinul acesteia nu este identică cu cea din planul cadastral sc.1/2000 mărirea suprafeței făcându-se pe seama suprafeței imobilului vecinului Nechifor Stefan, modificare ce s-a realizat în decursul anilor.
De asemenea, imobilul pârâtului pe latura de nord se învecinează cu drumul, care este în săpătură, gardul pârâtului fiind amplasat pe marginea taluzului drumului.
Susținerea pârâtului din cererea reconvențională nu poate fi primită. Astfel surplusul de teren regăsit față de situația scriptică coincide cu expertiza efectuată de expert Gheorghiță Tatiana în dos. nr._ al Judecătoriei C. -
N. în care N. V. a avut calitatea de pârât, hotărârea fiindu-i opozabilă.
Astfel suprafața găsită în plus nu poate fi partajată în mod egal între cele două părți deoarece nu le aparține. Grănițuirea fata de vecinul Nechifor Stefan nefiind făcută la această dată, după cum nici grănițuirea cu drumul comunal ce constituie domeniu public al comunei F. .
Mai mult ambele, părți și-au intabulat dreptul de proprietate în baza titlurilor de proprietate emise respectiv reclamanta pentru suprafața de 2236 mp, iar pârâtul pentru suprafața de 1705 mp.
Ca urmare, mejdia dintre cele două imobile nu poate fi decât una singură, respectiv cea stabilită de antecesorii părților.
În conformitate cu mejdia, reclamanta are un surplus de 118 mp teren fără acte ce trebuie reglementat cu vecinii Nechifor Stefan și Bojan A, iar pârâtul are un surplus de 18 mp teren ocupat, conform gardului actual din domeniul public pentru care pârâtul trebuie să respecte legislația în vigoare.
În baza art. 584 C.civ, grănițuirea reprezintă acea operațiune de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre două proprietăți vecine, atât în cazul inexistenței unei delimitări între acestea cât și în situația în care semnele de delimitare există dar sunt contestate de părți.
Pentru aceste considerente și în baza art. 584 C.civ., instanța a admis în parte acțiunea principală, în sensul că a grănițuit proprietățile părților, așa cum au fost acestea identificate în raportul de expertiză,
S-a reținut că cererea reclamantei de obligare a pârâtului să amplaseze pe gospodăria sa anexele gospodărești, garajul si WC - ul uscat sau mutarea acestora de către reclamanta pe cheltuiala pârâtului a rămas fără obiect. Față de modul de soluționare a cererii principale instanța a respins cererea reconvențională ca neîntemeiată.
Reținând împrejurarea că grănițuirea proprietăților în litigiu profită deopotrivă și pârâtului, acțiunea de hotărnicie generând un judicium duplex, în care sarcina probei incumbă deopotrivă părților litigante, instanța a compensat în parte cheltuielile de judecată avansate de părți urmând a mai obliga pe pârât să plătească reclamantei suma de 802, 40 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Prin Sentința civila nr. 10783/2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ a fost admisă cererea de completare dispozitiv formulată de reclamanta P. N. împotriva pârâtului N. V. .
S-a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 22919/_ a Judecătoriei C. -N. cu marcarea mejdiei dintre proprietăți și pe porțiunea dintre punctele 69-A-B a raportului de expertiză întocmit de d-nul expert P. scu Stelian astfel că dispozitivul sentinței va avea următorul conținut :
«Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta P. N. domic. în comuna F., nr. 289, jud. C. împotriva pârâtului N. V. domic. in
C. -N., str. M., nr. 72, bloc E4,sc.B,ap.48, jud. C. si in consecință:
Dispune grănițuirea dintre proprietatea reclamantei situată în comuna
F. nr. 289 jud. C. imobil înscris în CF nr. 50308 F. provenită din conversia pe hârtie a CF nr.5030- A1, nr. cad 2648 teren în suprafață de 2236 mp cu construcțiile existente pe acest teren și proprietatea pârâtului N. V. situată în comuna F. nr. 288 jud. C. imobil înscris în CF nr.50309 F. provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 2988- A1 nr. top 229/2/2,230/2/2 teren în suprafață de 1705 mp cu construcțiile existente pe acest teren și stabilește linia de mejdie dintre proprietăți pe aliniamentul 3-37-64-66-67-68 precum si pe aliniamentul 69-A-B conform raportului de expertiză întocmit de d-nul expert P. scu Stelian Respinge în rest acțiunea principală.
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâtul N. V. împotriva reclamantei P. N. .
Compensează în parte cheltuielile de judecată avansate de părți și mai obligă pe pârât să plătească reclamantei suma de 802,40 lei cu acelasi titlu.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin sentința menționată admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta P. N. împotriva pârâtului N. V. fiind dispusă stabilirea mejdiei dintre proprietatea reclamantei și cea a pârâtului pe aliniamentul 3- 37-64-66-67-68 conform raportului de expertiza întocmit de n-nul expert P. scu Stelian
Din examinarea acțiunii civile formulată și precizată, față de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, rezultă că mejdia dintre proprietăți este stabilită pe aliniamentul 3-37-64-66-67-68 precum și pe aliniamentul 69- A-B fiind omise de către instanță aceste ultime coordonate.
Pentru considerentele expuse, instanța a apreciat cererea de completare a dispozitivul hotărârii pronunțate ca fiind întemeiata motiv pentru care o va admite cu aceasta motivare.
Ca urmare, dispozitivul sentinței civile nr. 22919/2012 a Judecătoriei
-N. a fost completată cu mențiunea privitoare la stabilirea mejdiei și pe aliniamentul 69-A-B.
Împotriva sentinței civile nr.22919/2012 a declarat a declarat recurs recalificat în apel reclamanta P. N. solicitând admiterea apelului formulat cu consecința schimbării în parte a hotărârii apelate în sensul stabilirii liniei de mejdie potrivit propunerii făcute prin expertiza tehnică topo de ing.P. scu Stelian - Anexa nr.2/S octombrie 2010/ cu precizările făcute de
expert la data de - 22 martie 2012- Anexa 2S ,respectiv să se stabilească linia de mejdie intre proprietatea reclamantei si a paratului conform Anexei nr.2S - Plan de mejdie propusa scara l:1000 martie 212/ pe aliniamentul :3-37-64-66- 67-68-69-A-B - expertiza urmând să facă parte integranta din hotărâre.
Apelanta reclamanta apreciază că hotărârea instanței de fond este parțial nelegală prin încălcarea disp.art.584 C.civil vechi și în același timp netemeinică adusă cu neobservarea probelor administrate - respectiv a raportului de expertiză tehnică topo - completat cu lucrarea din martie 2012, deoarece soluționează problema grănițuirii dintre proprietatea reclamantei și proprietatea pârâtului - numai parțial - respectiv, numai pe aliniamentul pe care exista încă de la înregistrarea acțiunii gard despărțitor între proprietăți - aliniament care prin poziția procesuală precizată de părți nu a fost contestat - rămânând nesoluționată linia despărțitoare dintre cele două proprietăți pe porțiunea pe care nu exista la această dată gard despărțitor.
Potrivit raportului de expertiză Ing.P. scu Stelian astfel cum acest raport a fost precizat prin lucrarea depusa de expert la data de 22 martie 2012- linia de mejdie dintre cele doua proprietăți pe porțiunea respectivă se identifică
- între punctele: 69-A-B. În situația dată solicită ca urmare a admiterii apelului reclamantei-să fie schimbată parțial hotărârea instanței de fond în sensul stabilirii liniei de mejdie pe aliniamentul: 3-37-64-66-67-68-69-A-B.
Prin apelul formulat împotriva sentinței civile nr.22919/2012 și a sentinței civile nr.10783/2013 pârâtul N. V. a solicitat admiterea apelului, casarea în întregime a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în caz contrar, apelantul solicita modificarea în parte a hotărârii în sensul admiterii în parte a cererii de grănițuire în întregime a cererii reconvenționale.
În motive pârâtul apelant arată că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, uitând a se pronunța asupra unora dintre petite, și lăsând acțiunea în fapt nesoluționată. Instanța nu s-a pronunțat cu privire la 2 petite: grănițuirea dintre proprietatea sa și a reclamantei și să fie obligat să își mute anexele gospodărești - garaj și WC uscat.
Printr-o precizare de acțiune a formulat un petit de revendicare a unei suprafețe de teren de cca 12mp, însă analizând considerentele sentinței a constata că prima instanță nu face referire la această cerere.
Analizând considerentele hotărârii constată faptul că nu se face nici o mențiune cu privire la petitele de revendicare, nu s-a constatat faptul că acestea au rămas fără obiect, ori că sunt neîntemeiate, nici măcar o propoziție legat de aceste petite
Prin sentința atacată instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantei, dispunând grănițuirea pe porțiunea din teren care era deja delimitată de un gard despărțitor și a respins restul petitelor și acțiunea reconvențională. Nu se face nici o mențiune cu privire la petitele de revendicare, nu s-a constatat faptul că acestea au rămas fără obiect, ori că este neîntemeiat, nici măcar o propoziție legat de aceste petit
Apelantul a susținut că gardul pe porțiunea 3-37-64-66-67-68 a existat și că respectă limitele, fapt confirmat de experți și ambele interogatorii - deci cu privire la această porțiune - instanța trebuia să constate că grănițiuirea este fără obiect.
Instanța nu a dispus grănițuirea dintre proprietăți pe porțiunea unde de fapt era necesar, existând divergențe între părți cu privire la stabilirea mejdiei.
Instanța a dispus grănițuirea porțiunii de teren deja grănițuite, iar restul de teren care nu era grănițuit 1-a lăsat nesoluționat.
Instanța a dat mai mult decât s-a cerut întrucât hotărârea atribuie reclamantei 118 mp în plus fără a avea un petit de revendicare. Presupunând că instanța a delimitat cele două parcele pe toată lungimea lor, pe varianta dată de dl expert P. scu, dat fiind că sunt 136mp în plus față de suprafața scriptică - dispune grănițuirea în lipsa unui petit de revendicare din partea reclamantei pentru diferența de suprafață ceea ce este inadmisibil.
Instanța nu a expus motivele pentru care apreciază pertinentă doar opinia dlui expert P. scu Stelian, și de ce nu ia în considerare părerea divergentă a dlui Mădăraș Traian- care de altfel oferă o explicație pertinentă și obiectiv tehnică pentru surplusul de teren. .
Expertizele efectuate anterior constată existenta celor 136mp în plus- însă nu trebuie pierdut din vedere că aceste documentații au fost efectuate în scopul anulării în parte a unor titluri de proprietate, și nu aveau ca finalitate clarificarea folosinței faptice a acestor imobile.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de subsemnatul, instanța de fond a respins-o fără a intra în cercetarea fondului, respectiv limitându-se la a relua în considerente afirmațiile neprobate ale d-nului exp. P. scu Stelian cu privire la "posibilitatea" ca surplusul de suprafață să aparțină vecinilor Nichifor Ștefan și Bojan A.
Ori, terenurile acestor vecini sunt cadastrate, limitele de proprietate delimitare prin gardurile existente nu sunt contestate, astfel încât afirmațiile d- nului exp. P. scu Stelian nu sunt probate și nu sunt formulate în contradictoriu cu părțile din prezenta cauză.
Susține în continuare toate considerentele pe larg expuse în cuprinsul acțiunii reconvenționale, la care apelantul doreste să adăuge următoarele.
In practica judecătorească, atât T. Suprem, cât și actuala I. au stabilit ca, in sensul art. 584 C.pr.cv, grănițuirea constituie o operațiune de delimitare prin semne exterioare a limitelor dintre proprietăți învecinate. În caz de conflict, ea se realizează pe cale judecătorească nu numai atunci când între proprietăți nu au existat niciodată semne exterioare de hotar, ci și atunci când atare semne există, dar sunt controversate, situație în care implică și o revendicare (T. ul Suprem sentințele civile 1303/__, I. - 713/1992), cele două acțiuni fiind strâns corelate și exercitate împreună.
Conform art. 20 din Constituția României, legislația naționala trebuie interpretată în concordanță cu tratatele privind drepturile omului la care România este parte, iar, în situația existenței unor neconcordanțe, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Or, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, a statuat și în cauza SC Pilot Service C. României din iunie 2008 că obligația de a executa o hotărâre nu se limitează la dispozitiv, învederând că articolul 6 § 1 din Convenție nu face nici o distincție intre hotărârile prin care se admite acțiunea și cele prin care se respinge acțiunea și că, indiferent, de rezultat, hotărârea trebuie să fie respectată și aplicată.
De asemenea, în cauza Amurăriței c. României din septembrie 2008, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 § 1 trebuie interpretat prin prisma principiului preeminenței dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor semnatare ale Convenției, principiu enunțat în preambulul Convenției.
Unul dintre elementele fundamentale ale principiului preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care presupune, printre altele, ca soluțiile definitive date de instanțele judecătorești să nu mai poată Fi contestate (Brumărescu c. României, § 61).
In aceste condiții, față de dispozițiile art. 6 din CEDO aplicabile în baza art. 20 din Constituție, având în vedere că în prezenta cauză, după cum a arătat, au fost. ridicate probleme cu privire titularul dreptului de proprietate asupra surplusului de teren, fără a se cerceta cine ar putea fi titularul acestuia
- dar luându-se în considerare de către instanța afirmațiile d-nului exp. P. scu Stelian, considera că instanța de fond putea să se pronunțe în mod direct pe toate aceste aspecte și să procedeze la o analiză a drepturilor părților, a
limitelor de proprietate, având în vedere că dreptul de proprietate asupra terenurilor a căror grănițuire se cere nu este contestat sub aspectul întinderii de vecinii la care se face referire în expertiză.
În fine invocă încălcarea dispozițiilor art.33 alin.1,2 și 4 din Legea nr.7/1996
Prin întâmpinarea pârâtul N. V. a solicitat respingerea apelului formulat de reclamantă ca fiind lipsit de interes, raportat la faptul că prin sentința civilă 10783/2013 a Judecătoriei C. -N. s-a admis cererea de completare a dispozitivului formulată de reclamantă. în acest sens instanța admis în parte acțiunea formulată, și a dispus grănițuirea între imobilul proprietatea acesteia și cel al subsemnatului conform variantei de expertiză întocmite de dl.P. scu Stelian pe aliniamentul 3-37-64-66-67-68, precum și pe aliniamentul 69-A-B.
Singura critică adusă de aceasta hotărârii instanței de fond vizează faptul că grănițuirea nu a fost dispusă pe aliniamentul indicat de dl P. scu, ci doar parțial.
Drept urmare, ca efect al admiterii cererii de completare a dispozitivului, recursul reclamantei a rămas fără obiect, sens pentru aceasta nu mai justifică interes în formularea ori susținerea acestuia.
Prin întâmpinare reclamanta P. N. a solicitat respingerea apelului declarat de pârât și obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
Arată că nu sunt incidente dispozițiile cu privire la anularea sentinței primei instanțe în condițiile în care prima instanță a decis să respingă restul petitelor. Critica referitoare la faptul că nu a soluționat grănițuirea pe întreaga porțiune pe care părțile se învecinează nu mai subzistă raportat la admiterea cererii de completare.
Analizând apelurile prin prisma motivelor invocate și a probelor administrate în cauză tribunalul reține următoarele:
Cu privire la apelul declarat de reclamanta P. N. acesta vizează doar faptul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra liniei de mejdie pe toată întinderea. În condițiile în care prin sentința civilă nr.10783/2013 prima instanță a dispus completarea sentinței civile nr.22919/2012 și a stabilit linia despărțitoare pe întreaga latură pe care părțile se învecinează, tribunalul apreciază că apelul a rămas fără obiect și urmează a fi respins ca atare. De altfel, această poziție procesuală a fost exprimată și de reprezentanta apelantei care a menționat că față de sentința de completare nu mai subzistă nici o critică formulată prin cererea de apel.
Cu privire la apelul declarat de pârâtul N. V. , tribunalul apreciază că acesta este nefondat. Referitor la solicitarea de anulare a sentinței atacate motivele invocate nu se încadrează în prevederile art.297 Cod de procedură civilă.
Faptul că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la petitul de revendicare a suprafeței de 12 mp și la cel de a fi obligat să-și mute anexele gospodărești- garaj și WC uscat dădea posibilitatea părții de a uza de prevederile art.2812Cod de procedură civilă. Potrivit acestor dispoziții, dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara apel împotriva acelei hotărâri.
În condițiile în care nu s-a uzat de procedura prevăzută de art.281 2Cod de procedură civilă, art. 281^2a prevede că o solicitare de completare a hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului.Ca urmare motivul de apel potrivit căruia prima instanță nu s-a pronunțat asupra unor petite este inadmisibil.
M. ivul de apel potrivit căruia prima instanță a grănițuit proprietatea părților doar în porțiunea unde exista gard și unde nu existau neînțelegeri între părți, în rest proprietățile rămânând negrănițuite, a rămas lipsit de obiect în condițiile în care prin sentința civilă nr.10783/2013 prima instanță a dispus completarea sentinței civile nr.22919/2012 cu stabilirea liniei de hotar pe întreaga lungime a vecinătății.Ca urmare, întocmai ca și apelul reclamantei urmează a fi respins ca rămas fără obiect.
Cu privire la limita dintre cele două proprietăți unde există gard, tribunalul apreciază că apelul este nefondat. Este real că reclamanta a susținut și expertul a confirmat că pe porțiunea 3-37-64-66-67-68 există un gard vechi care respectă limitele, însă în condițiile în care între părți nu a existat anterior un proces de grănițuire, terenurile fiind reconstituite la Legea nr.18/1991 reclamanta era îndreptățită să solicite grănițuirea. Pe de altă parte, prin întâmpinare apelantul pârât a fost de acord cu grănițuirea celor două proprietăți integral și nu doar pe porțiunea ce excede construcțiilor și unde exista un gard vechi. De altfel, din motivarea apelului nu reiese că stabilirea limitei de proprietate dintre cele două imobile pe porțiunea 3-37-64-66-67-68 aduce vreo vătămare intereselor apelantului.
Cu privire la varianta aleasă de prima instanță și acordarea unei suprafețe în plus în favoarea reclamantei, apelul este nefondat. Din probele administrate în cauză, reiese că varianta aleasă de prima instanță corespunde actelor de proprietate ale părților, respectiv punerilor în posesie și documentațiilor cadastrale. Este real că reclamanta folosește o suprafață mai mare decât cea cu care este înscrisă în cartea funciară însă acesta nu face parte din terenul pârâtului. Soluția de împărțire a surplusului de teren folosit de reclamantă este echitabilă, dar nu legală atâta timp cât față de ceilalți vecini părțile nu s-au grănițuit și nu justifică titlu pentru surplus. Chiar dacă potrivit concluziilor expertului Mădăraș M. Traian vecinii părților și-au cadastrat proprietățile și au garduri edificate, în lipsa unei identificări a provenienței surplusului de teren acesta nu poate fi acordat părților în litigiu. Limita de proprietate stabilită de expertul Stelian P. scu confirmă și concluziile raportului de expertiză întocmit cu ocazia intabulării titlului de proprietate al reclamantei, ocazie cu care experta Gheorghiță Tatiana a constatat un surplus de suprafață, surplus care excedea titlului, dar propunerea de intabulare s-a făcut doar pentru suprafața din titlu. De altfel, din interogatoriul părților reiese că antecesorii lor au făcut o delimitare a proprietăților în anul 1949, însă tribunalul apreciază că această delimitare poate fi luată în considerare doar pe porțiunea necontestată pentru restul trebuind să se țină cont și de actele de
reconstituire, acte cu privire la care părțile aveau la îndemână căi legale de contestare. Nu s-a dovedit pin probele administrate în cauză că limita dintre cele două proprietăți este alta decât cea avută în vedere de prima instanță. În ceea ce privește faptul că pârâtul a posedat până în anul 2005 cu 700 mp mai mult teren în condițiile în care reclamanta a dobândit titlu valabil asupra acestui teren, nu-i dă primului dreptul de a obține o altă limită a proprietăților. Cu privire la cererea reconvențională în mod corect aceasta a fost respinsă. Legalitatea și temeinicia cu privire la primul petit reiese din considerentele anterior menționate. În ceea ce privește petitul de rectificare acesta trebuia să se încadreze în prevederile Legii nr.7/1996. Potrivit 34 din Legea nr.7/1996 orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că:
înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil;
dreptul înscris a fost greșit calificat;
nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea;
înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
Din probele administrate în cauză reiese că pârâtul nu se încadrează în nici una din aceste situați,pârâtul nefiind în măsură să facă dovada deținerii vreunui titlu.
Raportat la considerentele mai sus invocate, tribunalul în temeiul dispozițiilor art.296 Cod de procedură civilă va respinge apelurile declarate și va menține integral sentințele atacate.
În temeiul dispozițiilor art.274 Cod de procedură civilă va obliga apelantul N. V. să plătească apelantei P. N. suma de 1000 cu titlu de cheltuieli în apel. Acest cheltuieli sunt aferente apelului formulat împotriva sentinței civile nr. nr. 10783/2013, cu privire la care este parte căzută în pretenții.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca rămas fără obiect apelul declarat de P. N. .
Respinge ca nefondat apelul declarat de N. V. împotriva Sentinței civile nr. 22919/2012 și a Sentinței civile nr. 10783/2013 pronunțate de Judecătoria C. în dosar nr._ pe care le păstrează în întregime.
Obliga apelantul N. V. să plătească intimatei P. N. 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs in 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 11 Decembrie 2013.
Președinte, Ana-SS
Judecător,
T.
Grefier,
P.
Red SS/tehn AP 4 ex._
Jud fond - Parvu E. E.
| ← Decizia civilă nr. 40/2013. Grănițuire | Decizia civilă nr. 223/2013. Grănițuire → |
|---|
