Sentința civilă nr. 1829/2013. Grănițuire
| Comentarii |
|
cod operator 4204
Dosar nr._ *
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1829
Ședința publică din 20 Noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. W.
G. ier: M. H.
Pe rol este soluționarea cauzei civile formulate de reclamantele SA
G. și C. M. O., ambele cu domiciliul procesual ales în V. de S., str. L. nr. 22, județul M., în contradictoriu cu pârâții T. M. , domiciliat în V. de S., str. R., nr. 207, județul M., P. I. , cu domiciliul în V. de S., str. 22 D., bl. T, nr. 17/27, județul M., I. I.
, cu domiciliul în V. de S., str. 22 D., bl. T, nr. 4/7, județul M., O.
V. de S. prin P., cu sediul în V. de S., str. 22 D., nr. 19, județul M. și B. G. , cu domiciliul în V. de S., str. P. nr. 16/A, județul M., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă pentru reclamantele SA G. și C. M. O., avocat Ț. George, lipsă fiind pârâții T. M., P. I., I. I., O. V. de S. prin P. și B. G.
.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că pârâtul O. V. de S. prin P. a depus la dosar prin serviciul registratură la data de_ răspuns la solicitarea instanței.
La data de_ pârâta P. I. a depus la dosar o cerere de amânare deoarece nu se poate prezenta la acest termen, urmând a fi internată în spital, în
C. .
Instanța pune în discuția reprezentantului reclamantelor SA G. și C. M. O., avocat Ț. George cererea de amânare formulată de pârâta P. I. .
Reprezentantul reclamantelor SA G. și C. M. O., avocat Ț. George solicită respingerea cererii de amânare având în vedere că acțiunea este formulată în anul 2012 și solicită cuvântul pe excepția necompetenței materiale a T. ui M., invocată din oficiu de instanță.
Instanța, raportat la împrejurarea că acțiunea inițială a fost înregistrată la data de_, anterior declinării competenței în favoarea T. ui M. Secția a II-a civilă care la rândul său a transpus cauza la T. ui M. Secția a I-a civilă, constată că cererea de amânare nu este dovedită motiv pentru care instanța o respinge și acordă cuvântul asupra excepției.
Reprezentantul reclamantelor SA G. și C. M. O., avocat Ț. George solicită admiterea excepției necompetenței materiale a T. ui M. de soluționare a cauzei și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei V. de S. cu privire la toate petitele.
Instanța reține cauza în pronunțare pe excepție.
T.
Prin acțiunea civilă formulată inițial pe rolul Judecătoriei V. de S. sub nr._, reclamantele C. M. O. și SA G. au chemat în judecată pârâții T. M., P. I., I. I., O. V. de S. prin P. și B.
G. solicitând anularea în parte a dispoziției P. ului O. ui V. de S. nr. 2919; anularea în parte a încheierii de întabulare a pârâților T. M., P. I.
, I. I. ; stabilirea liniei de hotar dintre proprietatea reclamantelor și a pârâților T. M., P. I., I. I. ; obligarea pârâților să lase în deplină folosință și pașnică posesie suprafața de teren în suprafață de aproximativ 50 mp, ocupată abuziv.
În motivarea acțiunii reclamantele au arătat că, sunt proprietare extratabulare a terenului în suprafață de 500 mp, teren situat în intravilanul orașului V. de S., în locul numit "Râtul P. ";. Acest teren a format proprietatea extratabulară a defunctei S. Elvira, mama reclamantelor, conform Titlului de proprietate nr. 6092/43 din_ .
De asemenea, reclamantele arată că sunt singurele moștenitoare ale defunctei lor mame. În ceea ce privește imobilul din litigiu reclamantele arată faptul că vecinii nemijlociți T. M., P. I. și I. I., coproprietarii parcelei învecinate le-au ocupat o parte din teren și și-au intabulat dreptul de proprietate.
Conform art. 887 din Noul cod civil dreptul de proprietate este opozabil terților fără înscriere în cartea funciară atunci când provine din moștenire. În prezenta cauză dreptul de proprietate al reclamantelor provine din moștenire iar dreptul de proprietate al antecesorului acestora provine din lege, respectiv prin constituirea dreptului de proprietate conform art. 557 alin.2 raportat la dispozițiile legilor fondului funciar cu privire la constituirea dreptului de proprietate.
În ceea ce privește Titlul de proprietate al pârâților, aceștia au dobândit dreptul de proprietate prin Dispoziția P. ului. Reclamantele mai menționează că titlul lor de proprietate este anterior celui al pârâților, acesta fiind unul din motivele pentru care solicită anularea Deciziei atacate.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 560 Noul Cod civil, art. 563 și urm.
Noul Cod civil, art. 885 și urm. Din Noul Cod civil.
Prin întâmpinare, pârâtul O. V. de S. a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei V. de S. raportat la petitul reclamantelor, de anulare în parte a Dispoziției P. ului O. ui V. de S., nr.2919.
Astfel, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, legea contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului.
Dispoziția primarului este un act administrativ emis de o autoritate publică locală, în sensul prevederilor Legii nr. 215/2001, legea administrației publice locale, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Așadar, anularea unui act administrativ se realizează după o procedură specială, care implică și o procedură prealabilă ce trebuie îndeplinită, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004.
Prin completarea acțiunii depuse la data de_ reclamantele au chemat în judecată și pe pârâtul B. Giovani proprietarul actual al imobilului din litigiu.
Excepția a fost pusă în discuția părților.
Prin Sentința civilă nr. 1772/_ Judecătoria V. de S. a admis excepția necompetenței materiale declinând competența de soluționare în favoarea T. ui M. .
Judecătoria a reținut prevederile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2000, raportat la prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004, urmând să decline competența în soluționarea cauzei T. ui M., pe motiv că, cererea principală din acțiunea de față este anularea în parte a unei dispoziții a P. ului O. ui V. de S., cerere ce este de competența instanței de contencios administrativ de pe lângă Tribunalul Maramureș.
Celelalte cereri sunt cereri accesorii a căror soluționare depinde exclusiv de soluționarea petitului 1.
Cauza a fost înregistrată pe rolul T. ui M. Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal sub nr._, și prin Încheierea pronunțată la data de_ a fost admisă excepția necompetenței funcționale a secției, cauza fiind transpusă la Secția a I-a civilă, unde s-a înregistrat sub nr. _
*.
T. a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale de soluționare în primă instanță a prezentei acțiuni.
Pârâtul O. V. de S. prin P. a arătat în scris 8fila 27 dosar) că, în opinia sa competența de soluționare aparține T. ui M. dar Secției a II-a civile și nu Secției I deoarece potrivit art. 26alin. 3 din Legea nr. 10/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare, secția civilă a T. ui
în a cărei circumscripție își are sediul unitatea deținătoare este competentă în soluționare doar a cererilor formulate împotriva dispoziției primarului de către persoana care se consideră îndreptățită, ori, în situația pârâtului cererea pentru anularea unei dispoziții a primarului emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 este făcută de către un terț, fapt pentru care consideră că nu secția civilă a T. ui
M. este competentă în soluționarea acesteia.
Pe de altă parte, se solicită anularea unei dispoziții emise de către primar, adică anularea uni act administrativ, fapt pentru care pârâtul consideră că este competentă, în soluționarea cererii în discuție, secția de contencios administrativ și fiscal a T. ui M., cu respectarea prevederilor Legii nr. 554/2004, legea contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
Reclamantele prin avocat au arătat că în opinia lor Judecătoria ar fi competentă să soluționeze cauza în primă instanță.
Analizând excepția invocată din oficiu, T. reține următoarele:
Dispoziția nr. 2919/_ emisă de primarul orașului V. de S. este atacată în prezenta cauză de către reclamante, acestea fiind terți față de dispoziția atacată.
Cu privire la competența de soluționare în primă instanță a contestației terțului împotriva unei dispoziții emise la Legea nr. 10/2001 jurisprudența este aproape unanimă în sensul că aceasta aparține Judecătoriei, soluționându-se în condițiile dreptului comun.
Potrivit art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 dispoziția de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărei circumscripție se află sediul unității deținătoare.
Așadar textul de lege prevede expres situațiile în care este competentă secția civilă a tribunalului să soluționeze o plângere împotriva dispoziției emise în temeiul Legii nr. 10/2001.
Doar persoana care se pretinde îndreptățită la restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii poate ataca această dispoziție la tribunal- secția civilă. per a contrario, toate celelalte persoane care contestă o asemenea dispoziție se adresează instanței în condițiile art. 1 pct. 1 Cod procedură civilă.
Raportat la dispozițiile art. 1 pct. 1 Cod procedură civilă vechi (în vigoare la data formulării acțiunii) competența de soluționare în primă instanță a prezentei cauze aparține Judecătoriei V. de S., impunându-se declinarea competenței în favoarea respectivei instanțe.
Având în vedere cele de mai sus se constată incidența dispozițiilor art. 21 Cod procedură civilă, în vigoare la data formulării acțiunii și dispozițiile art. 22 alin. 2 Cod procedură civilă.
În consecință cauza va fi înaintată Curții de Apel C. pentru soluționarea conflictului de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei invocată din oficiu și în consecință:
Declină în favoarea Judecătoriei V. de S. jud. M. competența de soluționare a acțiunii civile formulate de reclamantele C. M. O. și S.
A. G., ambele cu domiciliul în V. de S., str. L. nr. 22, în contradictoriu cu pârâții T. M., domiciliat în V. de S., str. R., nr. 207, P. I., cu domiciliul în V. de S., str. 22 D., bloc T17/27, I. I., str. 22 D., bloc T4/7, B. G., cu domiciliul în V. de S., str. P. nr. 16/A și O. V. de S. prin P. .
Constată ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria V. de S. și Tribunalul Maramureș.
Înaintează dosarul Curții de Apel C. pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE | GREFIER | |
W. D. | H. | M. |
Red.W.D/_
Tred. H.M./_ - 2ex
| ← Decizia civilă nr. 1862/2013. Grănițuire | Încheierea civilă nr. 127/2013. Grănițuire → |
|---|
