Decizia civilă nr. 652/2013. Succesiune
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184 R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 652/R/2013
Ședința publică de la 11 Iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. O. -S.
JUDECĂTOR: D. -I. T. JUDECĂTOR: E. L.
GREFIER: C. -G. H.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent S. N. și pe
intimat S. N., având ca obiect recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 1902 din_, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C.
-N., dosar având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterile au avut loc la data de 4 iunie 2013 și au fost consemnate în
încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
T R I B U N AL U L
Asupra cauzei de față, constată următoarele
Prin Sentinta civila nr. 1902 din_, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei.
A fost admisa cererea formulată de reclamanta Ș. N. (sen.) in contradictoriu cu parata Ș. N. (jr.).
S-a dispus reductiunea testamentului autentificat sub nr 264/_ de notar public FLORICA CRET pina la cota de ¾ parte
S-a dispus anularea partiala a Certificatului de legatar nr 135/_ in srnsul ca mostenitorii defunctei S. P. INA decedata la data de_ sint reclamanta mostenitor rezervatar in cota de ¼ parte si pirita in cota de ¾ parte S-a dispus inscrierea in cf 87430 C. nr top 23464/S/V a dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului evidentiat aici in cota de ¼ parte
cu titlu de mostenire.
A fost obligată pirita sa plateasca reclamantei suma de 517 cheltuieli de judecata reprezentind taxa de timbru si 500 ron onorar avocatial si in favoarea ST. LUI suma de 498 ron taxa de timbru pentru care a beneficiat reclamanta de ajutor public judiciar.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele :
Potrivit testamentului autentificat sub nr. 264/_ defuncta
S. P. ina, decedata la_ (f 24, 28) a testat averea in favoarea piritei sora sa, instituind-o ca si legatara universala
Reclamanta este mama defunctei asa cum reiese din copia cartii de identitate de la f7.
De asemenea, cu ocazia dezbaterii succesorale asa cum reiese din dosarul succesoral acvirat, reclamanta a semnat o declaratie in fata notarului public nr. 3066/_ f 29, prin care a aratat ca este de acord cu testamentul 264/_ prin care fiica acesteia a instituit-o ca unica legatara universala a tuturor bunurilor mobile si imobile pe pirita si ca accepta ca intreaga avere ramasa sa fie mostenita de legatara universala
Ulterior, s-a incheiat Certificatul de legatar nr. 135/_ f 36 prin care s-a declarat masa succesorala ca fiind formata din apartamentul NR 5 situat in C. N. STR M. NR 12 AP 5 inscris in CF 87430/C. nr top 23464/S/VF33 si s-a considerat ca fiind unic mostenitor pirita, aratindu-se in cuprinsul acestui act ca nimeni nu a renuntat la mostenire insa ca mama defunctei este de acord cu testamentul conform declaratiei 3066/_ .
In cauza a fost luat interogatoriul reclamantei f 96 care a declarat ca aceasta are domiciliul la adresa in discutie. In legatura cu declaratia 2066/2010 arata ca nu stie daca a semnat-o insa arata ca pirita a dus-o la notar si i-a spus ca merg in scopul semnarii unui act prin care imobilul in litigiu le va ramine lor in cote de ½ parte. Arata ca, cu ocazia semnarii declaratiei nimeni nu intrebat-o si nu i-a fost comunicat faptul ca intreaga avere i-ar ramine piritei. Arata ca a aflat de testamentul in discutie cam la 2-3 luni de la moartea fiicei, pirita i-a prezentat o hirtie spunindu-i ca este actul in discutie, i l-a lasat sa-l citeasca insa nu a facut-o pentru ca nu stie deoarece a frecventat scoala 1 an si jumatate. Nu stie nici sa scrie decit cite o litera de tipar. Toata viata acesteia a fost casnica si a cules flori si macris . Arata ca nu a renuntat niciodata la mostenire iar la notar nu a vazut testamentul ba mai mult acesta i-a spus ca imobilul i-a ramas piritei insa are dreptul si ea. Arata ca desi a solicitat declaratia pirita si fiul acesteia care erau acolo au batut-o pe umar sa taca si s-a conformat.
Din interogatoriul luat piritei f 101 reiese ca aceasta i-a spus reclamantei ca sora sa i-a lasat casa cam la 2 luni dupa moartea surorii.
Arata ca dupa ce a scos testamentul la notar i-a spus fiului sa-i citeasca reclamantei testamentul si acesta i-a spus ca a facut-o. Arata ca inainte de a merge la notar i-a spus reclamanntei ca are dreptul la rezerva in cota de ¼ parte si a rugat-o sa renunte la drepturile sale si ea a fost de acord. Arata ca reclamanta a inteles la ce renunta mai mult notarul i-a citit declaratia si i-a spus ca are dreptul la cota de ¼ parte si ca daca e de acord sa-i cedeze cota acesteia iar reclamanta a confirmat .
Stie ca reclamanta a urmat doar o clasa primara nu prea stie sa scrie si sa citeasca. Arata ca de asemenea ,notarul i-a citit si testamentul.
Relatia piritei cu mama sa a fost armonioasa si crede ca reclamanta si-a schimbat opinia datorita fratilor care erau invidiosi ca apartamentul i-a revenit piritei.
Din declaratiile martorilor reclamantei C. M. si CENTEA VIORICA reiese ca, primul martor a aratat ca reclamanta nu stie sa scrie si sa citeasca pentru ca nu are scoala. Este o femeie simpla care a fost vinzatoare de flori toata viata. Nu este o persoana cu o inteligenta nativa sau care are abilitati deosebite de a se descurca in viata. Dupa moartea surorii ,martorul a asistat la o discutie intre parti in care pirita s-a exprimat ca imobilul in litigiu se va imparti jumatate - jumatate. Nu stie nimic de vreo eventuala intelegere intre parti ca imobilul sa ramana piritei. A discutat insa cu reclamanta dupa ce fiul piritei a contactat-o pentru a semna actele la notar, care i s-a confesat ca s-au
certat fiindca pirita nu vrea sa-i dea nimic din casa desi se intelesesera sa vanda.
Cel de-al doilea martor arata ca reclamanta stie sa scrie si sa citeasca nu stie cita scoala are si nici nu poate preciza nimic despre modul in care partile au transat problema succesorala sau cu privire la intelegerea dintre acestea.
Din declaratiile martorilor piritului BUHAI MARIOARA si I. CONSTANTA reiese ca :
Primul martor a aratat ca reclamanta este vanzatoare de flori insa a perceput-o ca pe o femeie descurcareata fara a putea da informatii despre cita scoala are. Stie ca dupa decesul fiicei ,reclamanta a luat cheia de la apartamentul in litigiu asa i-a spus pirita care i-ar fi spus ca testamentul este fals si ca nu este semnat de defuncta. Stie ca reclamanta a luat cheia pentru ca stia ca stia ca are drept succesoral. Stie ca intre parti au fost discutii dupa decesul surorii pentru ca toata lumea avea pretentii la mostenire. Stie doar de la pirita ca s-ar fi inteles cu reclamanta sa-i lase casa si sa o lase pe reclamanta sa locuiasca in imobil sau sa inchirieze si sa imparta chiria. Tot de la pirita stie ca dupa dezbaterea succesorala reclamanta a semnat actele la notar, apoi pirita i s-a confesat ca reclamanta o da in judecata.
Cel de-al doilea martor arata ca relatiile celor doua surori cu mama lor erau marcate de suisuri si coborisuri iar la decesul surorii ele erau tensionate. A perceput-o pe reclamanta ca fiind o femeie descurcareata .Cu ocazia zilei fiului in_ pirita i s-a confesat ca in citeva zile va merge la notar cu mama sa pentru ca aceasta fusese de acord ca apartamentul sa-i ramana piritei, in conditiile in care pirita o lasa sa stea in casa sau sa inchirieze si chiria sa o dea reclamantei. Dupa ce actele au fost semnate la notar ,tot pirita i s-a confesat ca s-a rezolvat ,insa cu reclamanta nu a vorbit.Nu stie ce s-a intimplat la notar insa tot de la pirita stie ca notarul i-ar fi explicat reclamantei ce semneaza si ca aceasta a fost de acord .
Fata de cele de mai sus instanta a admis cererea.
Aceasta nu inainte de a a respinge exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, declaratia nr 3066//_ neavind caracterul unei declaratii de renuntare la drepturile succesorale, deci aceasta are calitatea de mostenitor rezervatar in sensul Codului civil ART 843 si LEGII 319/1944.
De asemenea pentru ca renuntarea la mostenire sa produca efecte este necesar ca aceasta sa fie expresa si sa fie inscrisa in registrul de renuntari.
Insa observind declaratia 3066/_ aceasta nicidecum nu are acest caracter, nicaieri in cuprinsul acesteia nu se face vorbire despre vreo renuntare expresa la mostenire. De fapt nici macar notarul nu i-a dat o astfel de calificare deoarece asa cum reiese din certificatul de legatar 135/_ nu apar ca fiind renuntatori.
In aceste conditii reclamanta nu este straina de mostenire ea a acceptat- o in termenul legal de 6 luni, asa cum reiese din declaratia 100/_ f 9.
Astfel ,contrar celor sustinute de pirita, nu ne aflam in situatia vreunei retractari a vreunei renuntari pentru a se putea face aplicatia art 701 cod civil.
Astfel, in baza art. 847 cod civil s-a dispus reductiunea testamentului autentificat sub nr. 264/_ de notar public FLORICA CRET pina la cota de
¾ parte cu consecinta anularii partiale a certificatului de legatar nr 135/_ in sensul ca mostenitorii defunctei S. P. INA decedata la data de_ sint reclamanta mostenitor rezervatar in cota de ¼ parte si pirita in cota de ¾ parte.
In baza art 22 din L7/1996 instanța a dispus inscrierea in cf 87430 C. nr. top 23464/S/V a dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului evidentiat aici in cota de ¼ parte cu titlu de mostenire.
Instanta a apreciat ca sustinerile piritei raportat o eventuala intelegere intre parti cu privire la faptul ca apartamentul ar ramine piritei nu subzista in conditiile in care o parte din martori au invederat ca au cunostiinta de o astfel de intelegere doar din spusesle piritei fara a discuta cu reclamanta in acest sens, altii au aratat ca nu au cunostiinte de astfel de intelegeri, respectiv ca se intelesesera ca imobilul sa se imparta pe jumatate.
In legatura cu imposibilitatea dovedirii faptului ca declaratia 3066/_ nu a fost cunoscuta de reclamanta in conditiile in care acesta a semnat-o in fata notarului fiind posibila doar inscrierea in fals s-au retinut urmatoarele:
Daca notarul ar fi scris faptul ca i-a citit-o piritei ceea ce nu apare in declaratie ar fi fost corecte cele mai sus sutinute.
Or, in cazul in care declaratia in discutie nu are valoare de renuntare la succesiune aspectul nu intereseaza In plus, aceasta este o simpla declaratie care raportat la termenii juridici folositi, este greu de crezut ca pentru o persoana la varsta ,lipsa de pregatire a reclamantei ar fi putut fi inteleasa de aceasta chiar daca a fost citita de catre notar, or practic sinceritatea celor declarate respectiv faptul ca acestea au fost intelese asa cum au fost consemnate pot fi combatute prin orice mijloc de proba.
Împotriva sentinței civile examinate a declarat recurs în termen legal pârâta S. N.
(f. 3-9) solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii de fond în sensul respingerii cererii introductive de instanță.
Un prim aspect de nelegalitate si de netemeinicie a Sentinței recurate consta in interpretarea greșita de către judecătorului fondului a actului juridic dedus judecații, mai exact a Declarației data de reclamanta S.
N. la data de 15 noiembrie 2010, declarație autentificată sub nr. 3066 de către BNP Asociați Jakab și Teleky.
Prin aceasta declarație reclamanta intimata precizează textual sunt de acord cu testamentul nr. 264/1997.. prin care fiica mea Ș. P. ina.. a instituit-o ca unică legatară universală a tuturor bunurilor sale mobile și imobile pe sora ei Ș. N. .. și accept ca intreaga avere rămasă să fie moștenită de legatara universală arătată mai sus".
Recurenta susține că aceasta declarație are o dubla semnificație juridica.si anume:
In primul rând ea se analizează ca fiind o declarație de renunțare la succesiune de vreme ce reclamanta intimata precizează ca accepta ca intreaga avere succesorala, mobiliara si imobiliara sa fie moștenită de către subsemnata in calitate de legatara universala.
In al doilea rând, aceasta declarație are semnificația juridica a unei renunțări exprese a reclamantei intimate la dreptul de a cere, pe calea justiției, reductiunea legatului universal lăsat in favoarea recurentei.
Prima instanța nu a analizat declarația menționata din perspectiva acestei a doua accepțiuni, incalcand astfel prevederile art. 247 alin. 3 C.pr.civ. potrivit căruia renunțarea la drept se poate face fie prin declarație data in fata instanței, in cazul in care procedura de judecata se afla in curs de derulare, fie prin înscris autentic, in acest din urma caz ea are ca obiect renunțarea la dreptul de a promova o acțiune in justiție având un anumit obiect.
In cazul dat suntem in prezenta acestei ultime ipoteze, reclamanta intimata renunțând, prin declarația notariala la care ne referim, la dreptul de contesta in orice fel valabilitatea testamentului sub aspectul conținutului sau si totodată al efectelor pe care el le produce, sau mai exact la dreptul
de a promova o acțiune in justiție având ca obiect reductiunea testamentului in discuție.
Asa fiind, in mod greșit, prima instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, pe care recurenta a invocat-o prin întâmpinarea depusa la dosar. De altfel, prin considerentele sentinței recurate, nici măcar nu se pune in discuție acest aspect privind renunțarea reclamantei la dreptul de a promova o acțiune in reductiune a testamentului in discuție. Este motivul pentru care sentința recurata este lovita de nulitate, fiind nemotivata, din aceasta perspectiva.
Un alt aspect de nelegalitate al sentinței recurate consta in greșita statuare pe care judecătorul fondului o face in sensul ca declarația autentificată sub nr. 3066 /_ de către BNP Asociați Jakab și Teleky nu poate avea caracter de declarație de renunțare la moștenire deoarece
"pentru ca renunțarea la moștenire sa producă efecte este necesar ca aceasta sa fie expresa si sa fie inscrisa in registrul de renunțări. Declarația, nicidecum nu are acest caracter, nicăieri in cuprinsul acesteia nu se face vorbire despre vreo renunțare expresa la moștenire".
De vreme ce in cuprinsul declarației la care se referă reclamanta precizează ca este de acord cu testamentul si ca accepta ca întreaga avere succesorala. mobiliara si imobiliara sa fie moștenită de către subsemnata, in calitate de legatara universala, este aberant, absurd sa se susțină ca aceasta declarație nu are semnificația juridica a unei renunțări exprese la moștenire.
Nici o dispoziție legala nu prevede o formula sacramentala pe care sa o aibă declarația de renunțare la moștenire pentru ca aceasta declarație sa fie valabila din punct de vedere juridic. Este motivul pentru care in cuprinsul unei asemenea declarații nu este necesara si nici indispensabila utilizarea formulei "renunț la moștenire". Poate fi folosita orice alta exprimare care sa aibă neîndoielnic același înțeles de renunțare la moștenire.
Tot astfel, nici o dispoziție legala nu condiționează valabilitatea renunțării la moștenire de inscrierea ei intr-un registru special al renunțărilor la succesiune. Este motivul pentru care si din aceasta perspectiva sentința recurata este nelegala, "întrucât judecătorul fondului omite un fapt esențial, anume acela ca inscrierea declarației de renunțare in registrul renunțărilor la moștenire are numai efect de opozabilitate fata de terți.
Pe de alta parte, aceasta inscrierea nu o face renuntatorul personal ci o face notarul public in fata căruia se fac dezbaterile succesorale. Omisiunea notarului de a înscrie in registrul renunțărilor declarația la cară ne referim este culpa lui profesionala, care in nici un caz nu poate inrauri valabilitatea declarației de renunțare. Si e firesc sa fie asa deoarece o atare declarație reprezintă manifestarea unilaterala de voința a renuntatorului si daca aceasta manifestare de voința s-a făcut in forma unui înscris autentic ea isi produce efectele firești.
Asa cum a arătat mai sus, potrivit art. 247 C.pr.civ., valabilitatea renunțării la drept este condiționată numai fie ca ea sa fie făcuta oral in fata instanței de judecata, daca exista un proces in curs de desfășurare, fie ca ea sa fie constatata printr-un înscris autentic, ceea ce s-a întâmplat in cazul dat. Dispoziția normativa la care se referă nu instituie o cerința suplimentara de validitate a renunțării la dreptul de moștenire comparativ cu validitatea renunțării la orice alt drept subiectiv susceptibil de a fi dedus spre judecata.
Un alt aspect de nelegalitate al sentinței recurate consta in aprecierea greșita a primei instanței potrivit căreia "nici măcar notarul nu i-a
dat declarației o astfel de calificare (ca renunțare la moștenire n.n.) deoarece asa cum reiese din certificatul de legatar nr. 135/_ nu apar renuntatori".
Aceasta apreciere are caracter speculativ deoarece, pe de-o parte omisiunea notarului de a menționa in certificatul de legatar eliberat pe numele paratei recurente faptul ca S. N. (reclamanta) a renunțat la moștenire nu este nici de natura sa lipsească de efecte juridice renunțarea făcuta de aceasta din urma si nici sa golească parțial de conținut legatul universal lăsat de defuncta in favoarea paratei recurente.
Este de observat ca formulând greșita apreciere referitoare la semnificația juridica a omisiunii notarului public de a menționa existenta unor renuntatori la moștenire in certificatul de legatar, prima instanța golește de conținut juridic si mențiunea pe care notarul o inscrie in acel certificat ca mama defunctei, adică reclamanta S. N., a declarat ca este de acord cu testamentul conform declarației autentificata sub nr. 3066 din data de_, ceea ce echivalează cel puțin cu renunțare acesteia la dreptul de a promova o cerere introductiva de instanța având ca obiect reductiunea acelui testament. Prima instanța omite cu desăvârșire sa analizeze declarația la care ne referim si din aceasta perspectiva.
Sentința recurata este nelegala si sub aspectul ca instanța nu analizează contradicțiile existente intre susținerile reclamantei prin motivarea cererii introductive de instanța si susținerile reclamantei prin răspunsurile la interogator. Astfel prin motivarea cererii introductive reclamanta intimata arata ca "nu am cunoștință de declarația nr. 3066/15.11. 201, pe care nu o recunosc iar testamentul nu mi-a fost prezentat niciodată".
Prin răspunsul la interogator (întrebarea nr. 8) aceeași reclamanta recunoaște ca a fost informata despre testament si ca fiica ei in viata i-a adus testamentul, dar susține ca nu l-a citit. Pe de alta parte prin raspunsul la întrebarea nr. 5 din interogator reclamanta declara ca semnătura de pe declarația notariala in discuție nu este a ei iar prin răspunsul la întrebarea nr. 6 precizează ca, cu ocazia semnării declarației nimeni nu a întrebat-o nimic si nu i-a spus nimic, ceea ce evident nu corespunde realității. La fel de neadevarata este si susținerea reclamantei in sensul ca ar fi fost dusa la notar de către parata, in condițiile in care aceasta a mers singura nefiind însoțita de nimeni.
Reclamanta știa ca renunța in favoarea paratei la 25 % din apartament, nicidecum ca va ramane cu 1/4 din apartamentul in cauza, asa cum a susținut prin răspunsul la interogator. Doamna notar i-a arătat testamentul, i l-a citit, a intrebat-o pe reclamanta daca intelege testamentul, i-a explicat ca are dreptul la 25 % din apartament si daca este de-acord sa renunțe la partea ei de 25 % in favoarea paratei. La toate aceste întrebări reclamanta a răspuns afirmativ. D-na notar i-a cerut reclamantei Cartea de Identitate, a redactat declarația, i-a arătat declarație, i-a citit-o, a mai intrebat-o încă o data daca este de acord cu renunțarea la 25 % din apartament in favoarea paratei si daca vrea sa semneze declarația. Reclamanta a răspuns afirmativ la toate aceste întrebări si a semnat declarația. Au fost respectate de către notarul public toate regulile procedurale de natura sa înlăture orice dubiu cu privire la o posibila necunoaștere sau eroare de cunoaștere a reclamantei intimate cat privește actul pe care ii semnează si conținutul complet al acelui act.
Daca reclamanta contesta aceasta declarație înseamnă ca isi contesta si propria ei semnătura pusa pe aceasta declarație in fata notarului public, unde identitatea reclamantei și semnătura sa au fost constatate proprii sensibus de către notarul public. In aceste circumstanțe, reclamanta nu-și poate nega propria declarație și nici propria semnătură decât prin înscrierea in fals. Câtă vreme reclamanta nu se înscrie in fals împotriva actului
notarial menționat, acesta își produce efectele firești și ca urmare simpla contestare a lui este lipsită de efecte juridice.
Prin declarația notarială nr. 3066/15 noiembrie 2010, reclamanta a recunoscut ca fiind valabil in întregime testamentul și și-a exprimat acordul ca pârâta in calitate de legatară universală să beneficieze integral de drepturile ce i-au fost conferite prin testamentul lăsat in favoarea sa, de către defuncta ei soră geamănă S. P. ina.
De precizat in context ca simplul fapt al nerecunoasterii declarației notariale de către reclamanta la peste 2 ani de la data semnării ei este lipsit de orice relevanta juridica in condițiile in care cel puțin pana in prezent reclamanta nu a solicitat in justiție constatarea nulității declarației de renunțare pentru lipsa de consimțământ sau pentru consimțământ viciat.
Este evident că prin efectul acestei recunoașteri, reclamanta a renunțat implicit la dreptul de a promova o acțiune in reducțiunea testamentului. In aceste circumstanțe certificatul de legatar, a cărui anulare parțială se solicită, este legal întocmit, sau in alți termeni este pe deplin valabil din punct de vedere juridic. Această constatare se verifică și prin faptul că reclamanta nu a invocat nici o cauză legală concretă de nulitate a acestui certificat ca act juridic. Nici in cuprinsul motivării in fapt a cererii introductive și nici prin motivarea in drept a acesteia nu se invocă la modul concret o cauză de nulitate a certificatului de legatar a cărei valabilitate din punct de vedere juridic a fost recunoscută de către reclamanta intimata.
Raportat la aceasta stare de fapt, aprecierea judecătorului fondului din considerentele sentinței recurate ca, daca notarul ar fi scris faptul ca i-a citit declarația paratei, ceea ce nu apare in declarație, ar fi corecte susținerile in legătura cu imposibilitatea dovedirii faptului ca declarația nu a fost cunoscuta de reclamanta in condițiile in care a semnat-o in fata notarului, este vădit eronata si constituie o greșeala de judecata nescuzabila. Intr-adevar, prima instanța pune, in mod nejustificat, sub semnul intrebarii, corectitudinea profesionala a notarului public, dând cu mare ușurința crezare afirmațiilor de vădita rea-credinta ale reclamantei intimate, ceea ce este inadmisibil.
Un alt aspect de nelegalitate a sentinței recurate consta in incalcarea de către prima instanța a dispoziției imperative din art. 1191 alin.2 C.Civ, potrivit căreia "nu se va primi niciodată o dovada prin martori in contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde ca s-ar fi zis inaintea, ia timpul, sau in urma confecționării actului".
In speța audierea martorilor pentru confirmarea sau infirmarea conținutului declarației notariale in discuție era inadmisibila. La fel de inadmisibila si de eronata a fost lipsirea de efecte juridice a declarației notariale la care ne referim pe baza susținerilor reclamantei intimate si a declarațiilor martorilor propuși de către aceasta.
Pe de alta parte, judecătorul fondului nu a cenzurat declarațiile făcute de martori. Menționam in acest sens ca declarația martorului C. u M., propus de către reclamanta, este vădit nesincera si in mod legal trebuia înlăturata, tinand seama si de faptul ca este ruda prin alianța cu reclamanta. Nesinceritatea acestui martor rezulta din propria sa declarație. Astfel el arata ca a asistat la o discuție intre reclamanta si parata in cară parata s-a exprimat ca imobilul in litigiu se va imparti jumatate-jumatate. El nu a putut preciza insa când a avut loc aceasta discuție, in condițiile in care nici măcar nu cunoștea data morții testatoarei, neputand preciza anul si nici măcar anotimpul in care a avut loc decesul acesteia.
Pe de alta parte este cu totul necredibila existenta unei astfel de discuții dat fiind faptul ca prin efectul testamentului parata recurenta era beneficiara întregului apartament, si deci, nu avea niciun interes sa ii ofere
reclamantei jumătate din apartament. Si aceasta cu atât mai mult cu cat potrivit legii daca la moștenire vine un singur părinte, el va primi 1/4 din moștenire iar colateralii, împreuna, indiferent de numărul lor, 3/4 din moștenire, soluție care este consacrata si de NCC.
In fine, un alt aspect de nelegalitate al sentinței recurate consta in încălcarea de către prima instanța a prevederile art. 129 alin 4 si 5 C.pr.civ., instanța reținând in considerentele acestei sentințe ca declarația notariala la care ne referim "... este o simpla declarație care, raportat la termeni juridici folosiți, este greu de crezut, ca pentru o persoana la vârsta, lipsa de pregătire a reclamantei, ar fi putut fi înțeleasa de aceasta chiar daca a fost citita de către notar. Ori practic sinceritatea celor declarate, respectiv faptul ca acestea au fost intelese asa cum au fost consemnate pot fi combătute prin orice mijloc de proba".
Asemenea argumentare se sprijină pe o simpla apreciere subiectiva si totodată superficiala a judecătorului fondului, a capacității mentale a reclamantei intimate, in condițiile in care acestea din urma nu a putut face dovada prin acte medicale ca ar fi suferinda din punct de vedere psihic de o boala care sa-i diminueze capacitatea de înțelegere si de conștientizare a ceea ce face. Pe de alta parte bolile de care suferă reclamanta conform adeverințelor medicale depuse la dosar, anume: diabet zaharat, insuficienta ventriculara, cardiopatie ischemica nu sunt bolii mentale care sa afecteze discernământul acesteia si sa o împiedice sa-si exprime un consimțământ valabil la încheierea unui act juridic. Acestea sunt boli inerte unei vârste înaintate care afectează organe interne ale persoanei si nicidecum facultățile mintale, discernământul, luciditatea gândirii etc.
In primul rând este de subliniat ca in conținutul declarației notariale nu se folosesc termeni juridici neinteligibili pentru o persoana neavizata. Spre exemplu: "sunt de acord cu testamentul" este o expresie pe care o inteleqe si orice analfabet. Tot astfel expresia "accept ca "întreaga avere rămasă să fie moștenită de legatara universală" nu presupune o capacitate de intelegere deosebita. Este pur si simplu o exprimare de acord ca averea succesorala sa fie moștenită de către beneficiara testamentului.
Daca aceste expresii au fost considerate neinteligibile pentru capacitatea intelectuala a reclamantei intimate de către judecătorul fondului, atunci pare nefiresc ca acesta din urma nu si-a pus întrebarea fireasca daca, in condițiile date, promovarea de către reclamanta intimat a cererii de chemare in judecata a paratei recurente a reprezentat voința celei dintâi sau dimpotrivă voința altor persoane interesate sa preia averea succesorală sau măcar o parte din ea, profitând de incapacitatea intelectuala a reclamantei.
Mai trebuie arătat si faptul ca in condițiile in care judecătorul fondului a pus la îndoiala capacitatea mintala a reclamantei intimate, de ce nu a pus in discuția pârtilor administrarea probei cu expertiza medicala sau psihologica a reclamantei prin care sa se stabilească in mod științific daca cu 2 ani in urma sau si in prezent reclamanta are, respectiv avea suficienta capacitate mentala pentru a putea înțelege ceea ca face.
Întreaga activitate desfășurata de reclamanta intimata infirma aprecierea instanței si cele declarate de către martori propuși de aceasta referitoare la insuficienta capacitate intelectuala a reclamantei. învederam in context ca reclamanta s-a ocupat toata viata cu comerțul cu flori. Aceasta activitate a desfășurat-o legal, pe baza autorizațiilor emise de Primărie sau alte instituții. Autorizațiile au fost obținute in urma unor cereri sau solicitări formulate si semnate de către reclamanta personal. Comerțul cu flori l-a desfășurat cumpărând flori de la producători si vanzandu-le mai departe clienților. Toata aceasta activitate presupune inteligenta nativa, perspicacitate, fler, abilitați de comunicare. Mai mult, reclamanta a efectuat
singura calatorii in Ungaria pentru achiziționare de marfa, pe care apoi sa o revândă. Este evident ca in absenta unei capacități intelectuale suficiente, reclamanta intimata nu ar fi putut exercita comerț stradal, nu ar fi efectuat deplasări de una singura in Ungaria pentru cumpărare de marfa, nu s-ar fi putut gospodarii singura.
Prin întâmpinarea formulată (f. 16-17), intimata Ș. N. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
în motivele întâmpinării se arată, în esență, că sunt nefondate în întregime motivele invocate.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, T. ul constată următoarele:
În cadrul primului motiv de recurs se susține că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, mai exact declarația dată de reclamanta Ș. N. la data de 15 noiembrie 2010, declarație autentificată sub nr. 3066 de către B.N.P. Asociați Jakab și Teleky.
T. ul constată că prin declarația menționată intimata reclamantă a arătat că este de acord cu T. amentul nr. 264 din data de 27 februarie 1997, autentificat de B.N.P. Florica Creț, prin care fiica sa, Ș. P. ina a instituit-o ca unică legatară universală a tuturor bunurilor sale mobile și imobile pe sora ei Ș. N. și acceptă ca întreaga avere rămasă să fie moștenită de legatara universală arătată mai sus (f. 29 dosar judecătorie).
Recurenta susține că declarația analizată are o dublă semnificație juridică: în primul rând are valoarea unei declarații de renunțare la succesiune, iar în al doilea rând, această declarație are semnificația juridică a unei renunțări exprese a reclamantei intimate la dreptul de a cere, pe calea justiției, reducțiunea legatului universal lăsat în favoarea recurentei pârâte.
T. ul apreciază că sunt nefondate criticile recurentei. În realitate, renunțarea la succesiunea constituie un act juridic unilateral, expres și solemn, prin care moștenitorul declară că renunță la titlul de moștenitor. Doar în ipoteza în care sunt respectate condițiile de fond și de formă declarația de renunțare la moștenire desființează cu efect retroactiv vocația succesorală a declarantului, acesta devenind străin de moștenire.
În speță nu este îndeplinită prima condiție de fond și anume renunțarea expresă la moștenire, constatarea se impune deoarece renunțarea nu poate fi dedusă din anumite circumstanțe. În prezenta cauză, față de conținutul declarației examinate se constată că intimata reclamantă nu a renunțat expres la moștenirea fiicei sale Ș. P. ina.
Față de împrejurarea că declarația examinată nu are valoarea juridică a unei renunțări la moștenire, evident, nu are nici semnificația juridică a unei renunțări exprese a reclamantei la dreptul de a cere reducțiunea legatului universal lăsat în favoarea recurentei, criticile recurentei urmând să fie apreciate nefondate.
Al doilea motiv de recurs vizează în parte aspectele analizate și mai susține recurenta că nicio dispoziție legală nu condiționează valabilitatea renunțării la moștenire de înscrierea ei într-un registru special al renunțărilor la moștenire.
Criticile recurentei sunt nefondate deoarece înscrierea în registrul special de renunțări la succesiune constituie o condiție de formă a renunțării la succesiune, iar înscrierea se face pentru opozabilitate.
În conformitate cu dispozițiile art. 106 alin. 7 din Legea nr. 36/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, "Declarațiile de opțiune succesorală se înscriu în registrul special (RNNEOS) prevăzut la art. 163";. Acest ultim text legal, prin alin. 1 lit. c) dispune în sensul că la nivelul uniunii funcționează registrul național de evidență a opțiunilor succesorale (RNNEOS),
în care se înregistrează toate actele notariale referitoare la acceptarea, respectiv renunțarea la moștenire.
Anterior, în vechea procedură succesoral notarială reglementată de Decretul nr. 40/1953, art. 2 alin. 1 prevedea că renunțarea expresă la succesiune se face în fața notarului de stat competent, potrivit art. 1 și se înregistrează într-un registru special ținut la biroul notariatului de Sta. A. . 2 al textului legal citat dispune în sensul că renunțarea expresă la succesiune poate fi făcută și prin înregistrarea, potrivit art. 1, a unei declarațiuni autentice, făcută în altă parte.
Rezultă din cele expuse caracterul nefondat al criticilor recurentei cu privire la condiția de formă analizată a renunțării la succesiune.
Același caracter nefondat are și critica vizând statuarea instanței de fond în sensul că nici notarul nu i-a dat declarației în litigiu calificarea de renunțare la moștenire. Este evident că notarul public, în lipsa unei declarații de renunțare expresă la moștenire, nu putea să-i confere o asemenea valoare juridică.
Recurenta susține de asemenea că instanța de fond a încălcat prevederile art. 247 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă, aplicabil în cauză, deoarece intimata reclamantă a renunțat prin declarația arătată la dreptul de a contesta în orice fel valabilitatea testamentului sub aspectul conținutului săi și totodată al efectelor pe care le produce sau mai exact, la dreptul de a promova o acțiune în justiție având ca obiect reducțiunea testamentului.
În realitate, art. 247 alin. 1-5 C.pr.civ. reglementează renunțarea la însuși dreptul pretins dar nu în sensul invocat de către recurentă. Textul legal menționat are în vedere existența unui litigiu pe rolul instanțelor de judecată, iar renunțarea la drept și în această ipoteză trebuie să expresă, neechivocă, neputând fi dedusă din anumite circumstanțe ale cauzei.
În lumina considerentelor expuse, T. ul apreciază că instanța de fond a stabilit corect situația de fapt dedusă judecății și a pronunțat o sentință legală și temeinică. Față de această statuare nu se impune examinarea motivelor subsidiare invocate de către recurentă vizând încuviințarea și administrarea probelor și aspectele care au reieșit din declarațiile martorilor. De altfel, T. ul apreciază că instanța de fond nu a încălcat normele de procedură care reglementează administrarea probelor, judecătorul cauzei având posibilitate a ordona administrarea oricăror probe pe care le apreciază ca fiind necesare pe stabilirea corectă a situației de fapt.
În speța dedusă judecății, constatarea în sensul că intimata reclamantă nu a renunțat la moștenirea defunctei sale fiice Ș. P. ina, urmată de acceptarea succesiunii rămasă după aceasta, este suficientă pentru a se constata legalitatea și temeinicia soluției pronunțate. În acest context, se constată că prin Declarația de acceptare pură și simplă a succesiunii, autentificată de B.N.P. Asociați P. și D. prin Încheierea nr. 100/_ (f. 9 dosar judecătorie), intimata reclamantă Ș. N. a arătat că acceptă pur și simplu, în mod expres și în termenul legal succesiunea legală a fiicei sale Ș.
P. ina, decedată la data de 21 iulie 2010. de asemenea intimata a solicitat înregistrarea declarației în Registrul Național de Evidență a Opțiunilor Succesorale (R.N.O.S.).
Pentru considerentele arătate, T. ul apreciază că sunt nefondate în întregime criticile recurentei, în cauză nefiind prezente motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C.pr.civ., în care se încadrează motivele invocate. S-a dat eficiență și dispozițiilor art. 304¹ din același cod, hotărârea nefiind supusă apelului.
Astfel, în baza art. 312 alin. 1 raportat la art. 299 alin. 1, art. 304 pct. 8, 9 și art. 304¹ C.pr.civ., urmează să fie respins ca nefondat recursul declarat de pârâta Ș. N. împotriva Sentinței civile nr. 1902 din_, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., care va fi menținută în totul.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ., va fi obligată recurenta, a cărei culpă procesuală este dovedită, să plătească intimatei Ș. N. suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial conform chitanței de la dosar (f. 19).
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Ș. N. împotriva Sentinței civile nr. 1902 din_, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Obligă recurenta să plătească intimatei Ș. N. suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 iunie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR | ||
M. | O. -S. | D. -I. T. | E. L. |
În concediu Semnează PREȘEDINTE
ANA-SS
GREFIER,
C. -G. H.
C.H. 13 Iunie 2013
Red. EL/tehn AP/_ /2 ex.
Jud fond - I. V. - Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 287/2013. Succesiune | Decizia civilă nr. 967/2013. Succesiune → |
|---|
