Decizia civilă nr. 66/2013. Rectificare carte funciară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 66/A/2013 ȘEDINȚA PUBL. Ă DE_ RUARIE 2013
INSTANȚA ESTE CONSTITUITĂ DIN: PREȘEDINTE: D. -I. T. JUDECĂTOR: D. T.
GREFIER: L. M.
S-a luat spre examinare apelul promovat de apelanții B. H. C. ,
V. D. M., B. R. N. împotriva sentinței civile nr. 6500/_, pronunțată în dos._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimații
S. R. PRIN C. LOCAL AL M. C. N., M. C. N. PRIN P. ,
C. J. C. și SC H. SA, având ca obiect rectificare carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul apelanților, av. S. Teodor, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că, prin încheierea civilă nr. 13/CC/A/_, a fost admisă cererea de abținere
formulată de d-na judecător M. O. -S., soluționarea prezentului apel urmând a se face de completul alcătuit din judecătorii D. I. T. și D. T. .
T. ul constată că apelul a fost promovat în termen, a fost motivat și comunicat.
Se constată că, la data de_, intimata SC H. SA a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, un exemplar comunicându- se reprezentantului apelanților.
Reprezentantul apelanților învederează că terenul revendicat a fost partajat în urma printr-o hotărâre a C. ui J. C. . Ca urmare, solicită în probațiune emiterea unei adrese către C. J. C. pentru a se comunica care este situația juridică actuală a terenului.
T. ul, după deliberare, respinge cererea în probațiune formulată, ținând cont de probele administrate în fața primei instanțe și de faptul că intimatul C. J. C. avea posibilitatea de a formula întâmpinare.
Reprezentantul apelanților arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
T. ul, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de propus, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelanților solicită admiterea apelului, modificarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Învederează că terenul în litigiu nu a făcut și nu face obiectul Legii 10/2001. Acesta apare ca fiind expropriat, însă nu a trecut în proprietatea statului. Mai arată că prevederile CEDO permit accesul la justiție și pe calea altor legi decât pe calea legii speciale.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T. UL
Deliberând reține că prin sentința civilă nr. 6500/_, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția inadmisibilității acțiunii. A respins acțiunea formulată de reclamanții B. H. C., V. D. M. și B. R. N. în contradictoriu cu pârâții S. ROMÂN reprezentat prin C. Local al municipiului C. -N., M. C. -N., prin primar, C. J. C. și SC H. SA.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamanții B. H. C., V. D. M. și
R. N., în calitate de moștenitori ai defuncților B. N. și B. R.
, au solicitat instanței în contradictoriu cu pârâții S. ROMÂN reprezentat prin C. Local al municipiului C. -N., M. C. -N., prin primar,
J. C. și SC H. SA să se dispună redeschiderea cărții funciare nr. 22657 C., radierea înscrierilor de sub B 3,4 și reînscrierea sub A 2 nr.topo. 10855/2 a suprafeței de 484 mp în favoarea vechilor proprietari conform expertizei tehnice efectuate în cauză, cu cheltuieli de judecată.
Expunând situația de fapt, reclamanții au arătat că terenul a fost proprietatea părinților lor, imobilul - loc de casă în str. Vlahuță nr.57 înscris în CF 22647 C. în suprafață de 278 stj.p. fiind expropriat prin Decretul nr.353/1962 și ulterior dezmembrat prin decizia nr.188/1979 a C. ui popular al județului C. . Despre parcela cu nr.topo. 10855/1 în suprafață de
516 mp s-a arătat că a fost transmisă în administrarea MEE Trustul de Construcții Hidroelectrica B., actualmente SC H. SA în vederea realizării de garsoniere, în anul 1979, iar SC H. SA a inclus această suprafață în certificatul de atestare a dreptului de proprietate M03 nr.0752 în anul 1994. S-a arătat că terenul de 1000 mp a fost înscris, după expropriere, în CF 27738 sub A5, carte sistată cu încheierea nr.5051/1974
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții sunt moștenitorii defuncților B. N. C. și B. R., în calitate de fii și fiice, potrivit certificatului de moștenitor aflat la fila nr. 37 din dosar.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că antecesorii reclamanților sunt foștii proprietari tabulari ai terenului ce face obiectul prezentului litigiu, teren înscris în cartea funciară nr. 22647 C., cu număr top. 10855 în suprafață de 278 stjp, antecesorii reclamanților fiind înscriși sub B 1 și 2. Astfel cum rezultă din înscrierea subsecventă și din înscrisurile depuse ulterior de către reclamanți, acest teren a făcut obiectul exproprierii în baza decretului nr. 353/1963, terenul fiind transcris în cartea funciară nr. 27738, cartea funciară inițială fiind sistată pentru lipsa imobilului.
Ceea ce se solicită prin cererea de chemare în judecată este redeschiderea cărții funciare inițiale, nr. 22647 C., și efectuarea operațiunilor de carte funciară pentru ca o suprafață de teren care, potrivit susținerilor reclamanților, a fost omisă din șirul operațiunilor de carte funciară ce au urmat exproprierii și sistematizării, nu a mai fost înscrisă în nici o carte funciară. Reclamantul a arătat că este vorba despre o suprafață de 484 mp.
În ceea ce privește calificarea juridică a prezentei acțiuni, instanța a constatat că dacă prin acțiunea introductivă pârâții au invocat ca și temei de drept prevederile art. 480 Cod Civil, specific unei acțiuni în revendicare, precum și prevederile art. 34 și urm. din Decretul Lege nr. 115/1938 și Legea nr. 7/1996, specifice unei acțiuni în rectificarea cărții funciare, temeiuri
menținute prin precizările solicitate pentru primul termen de judecată, ulterior, reclamanții au arătat că acțiunea formulată nu este o acțiune în revendicare, urmată de o acțiune subsecventă de rectificare a cărții funciare, ci este o acțiune în rectificarea cărții funciare prin redeschiderea acesteia.
Analizând cererea reclamanților exclusiv ca și o acțiune în rectificarea cărții funciare, instanța a constatat că aceasta nu poate fi primită.
Acțiunea în rectificarea cărții funciare este un mijloc de apărare pe cale judiciară a unui drept subiectiv civil, susceptibil de înscriere în cartea funciară, și care conferă oricărei persoane care se consideră vătămată printr- o înscriere inexactă posibilitatea de a obține înlăturarea acestei inexactități și corelarea înscrierii cu situația reală a bunului ce face obiectul înscrierii. Acțiunea în rectificarea cărții funciare depinde însă de soarta juridică a dreptului subiectiv înscris deja în cartea funciară, înscriere care a generat inexactitatea, respectiv, potrivit art. 34 din Legea nr. 7/1996, dacă printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă s-a constatat una din situațiile expres și limitativ prevăzute la acest articol. Așadar, acțiunea în rectificarea cărții funciare nu poate avea decât un caracter accesoriu în raport de o astfel de hotărâre judecătorească, din punct de vedere procedural acțiunea putând fi
formulată cu caracter accesoriu, respectiv subsecventă unei acțiuni principale, ori pe cale principală, însă ulterior unei acțiunii finalizate printr-o astfel de hotărâre irevocabilă.
Dacă acțiunea reclamanților este doar o acțiune în rectificare formulată pe cale principală, instanța constată că aceasta nu poate fi primită de vreme ce întreaga proprietate a antecesorilor reclamanților a făcut obiectul unei exproprieri înscrisă în cartea funciară, împrejurarea că o porțiune din acest teren a fost omisă din operațiunile subsecvente de carte funciară neprezentând relevanță în acest sens. Prin urmare, în speța concretă, pentru a obține rectificarea cărții funciare este necesar ca reclamanții să se prevaleze de o hotărâre judecătorească prin care să li se fi recunoscut dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren în privința cărei s-a formulat prezenta acțiune în revendicare, ceea ce nu este cazul în speță.
Luând în considerare invocarea și a prevederilor art. 480 Cod Civil, invocate în acțiunea introductivă, și analizând cererea reclamanților ca fiind o acțiune în revendicare urmată de o acțiune de rectificare a cărții funciare inițiale, instanța a constatat că terenul expropriat intră în domeniul de aplicare a Legii nr. 10/2001, aspect reținut și în cadrul unor hotărâri judecătorești anterioare, referitoare la același teren.
Fiindu-i pus în discuție, reprezentantul reclamanților a arătat că nu a uzitat de prevederile Legii nr. 10/2001. Prin sentința civilă nr. 25/_, rămasă irevocabilă, a fost respinsă acțiunea reclamanților având ca obiect același teren, acțiune ce a fost întemeiată pe prevederile Legii nr. 33/1994 privind exproprierile. Din considerentele hotărârilor judecătorești pronunțate în această speță rezultă că în mod greșit reclamanții și-au întemeiat acțiunea de restituire a terenului expropriat pe prevederile Legii nr. 33/1994, acest teren făcând obiectul Legii nr. 10/2001 în raport de care Legea nr. 33/1994 este o lege generală, potrivit Deciziei pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, nr. 53/2007.
Astfel, reiese că reclamanții, neuzitând de prevederile legii nr. 10/2001, prevalându-se de prevederile dreptului comun, solicită în instanță revendicarea unei părți din terenul care a făcut obiectul unei exproprieri în anul 1963. În raport cu această situație de fapt, instanța a constatat că Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizia în interesul legii nr. 33/2008
prin care a stabilit că în privința acțiunilor întemeiate pe calea dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, formulate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială. În cazul în care sunt sesizate neconcordanțe între legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001, și Convenția europeană a drepturilor omului, aceasta din urmă are prioritate. Această prioritate poate fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice.
Față de aceste dispoziții obligatorii instanțelor judecătorești, reținând că în speță nu se impune constatarea unei neconcordanțe între legea specială și Convenția europeană a drepturilor omului, împrejurare care ar fi înfrânt principiul specialia generalibus derogant, instanța a apreciat că acțiunea reclamantului este inadmisibilă. Acesta nu s-a prevalat de prevederile legii speciale în materia retrocedărilor și a despăgubirilor în ipoteza imposibilității unei eventuale restituiri în natură, așa cum s-a arătat mai sus, faptul că o porțiune din terenul antecesorilor nu a mai făcut obiectul înscrierii în registrele de publicitatea imobiliară și chiar neexproprierea acestuia în fapt neputând conduce la înlăturarea aplicabilității prevederilor legii nr. 10/2001 din care decurg consecințele mai sus expuse.
În contextul celor de mai sus, instanța a reținut că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat dreptul de acces la tribunale nu este un drept absolut, precum și că există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conținutul oricărui drept. Așadar, cu condiția ca dreptul să fie efectiv, statul poate să reglementeze într-un anumit mod accesul la justiție și chiar să îl supună unor limitări sau restricții, ignorarea întrutotul a unei legi făcând însă de prisos o analiză în acest sens, instanța constatând totodată că și acțiunea reclamanților întemeiată pe prevederile Legii nr. 33/1994 a fost pornită abia în anul 2009.
Pentru considerentele expuse mai sus, constatând că acțiunea reclamanților nu poate forma obiectul unei analize pe fond, instanța a admis excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, în acord cu prevederile art.137 C.proc.civ. rămânând de prisos soluționarea și a celorlalte excepții, instanța urmând să respingă în tot acțiunea reclamanților ca fiind inadmisibilă.
Împotriva sentinței menționate au declarat apel reclamanții B. H. C.
, V. D. M., B. R. N., solicitând desființarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului reclamanții au arătat că în mod greșit a fost respinsă acțiunea ca inadmisibilă întrucât ar fi aplicabilă Legea nr. 10/2001 și că a mai existat o cauză având ca temei Legea nr. 33 /1994 .
Terenul în speță este în aria de cuprindere a unor exproprieri din cartierul Grigorescu dar a avut o soartă juridică diferită în sensul că nu a fost destinat construirii de locuințe și nu a fost transcris în CF -urile pentru exproprierile din zonă, ci a fost transmis parțial de către C. J. C. în administrarea SC HIDROELECTRICA, care l-a introdus tot parțial în Certificatul de atestare a dreptului de proprietate M03 nr. 0752 în anul 1994. O parte, adică 484 mp cu nr. top 10855 îl deține fără nici un titlu și a și
renunțat la el ( au depus în probațiune actul prin care SC H. SA arată că nu mai folosește diferența de teren )
La data judecării prezentei cauze terenul este ocupat cu garaje în formă demontabilă și parțial este liber, fiind comasat nelegal cu alte terenuri din zonă.
Întrucât Legea nr.33/1994 nu este o lege de restituire specială ci o lege organică de reglementare a unui domeniu iar terenul nefăcând obiectul unei exproprieri în înțelesul Legii nr. 10/2001, rezultă că singura cale de obținere a acestuia este dreptul comun.
Arată că au formulat în acest sens prezenta acțiune de revendicare (urmăresc bunul lor aflat în mâinile altui deținător neproprietar) cu petit de rectificare, pentru a putea valorifica singura înscriere rămasă valabilă, cea din CF nr. 22647 C. făcută în favoarea antecesorilor lor, B. N. și B. R.
.
Imobilul - loc de casă în str. Vlahuță nr. 57, înscris în CF nr. 22647 C.
, nr. top. 10855, în suprafață de 278 stjp. a intrat în aria de expropriere a Decretului 353/1962 care a operat în cartierul Grigorescu și ulterior a fost dezmembrat prin Decizia nr. 188/1979 a C. ui P. ular al Județului C. .
Parcela cu nr. top. 10855/1 în suprafață de 516 mp a fost transmisă în administrarea MEE Trustul de Construcții Hidroelectrice B., actualmente SC H. SA B. - Sucursala "Ardeal" Tarnița, în vederea realizării de garsoniere, în anul 1979.
SC H. SA a inclus suprafața de 516 mp în Certificatul de atestarea a dreptului de proprietate M03 nr. 0752 în anul 1994.
Prin urmare în timp de 1 an, adică până în anul 1963 S. R. nu a folosit terenul în scopul exproprierii și l-a transmis în administrarea SC H. SA în anul 1979, care abia în anul 1994, adică după 32 de ani de la expropriere l-a introdus parțial pe un certificat de proprietate.
In prezent terenul nu este folosit în scopul pentru care a fost expropriat, construirea de locuințe și prin urmare poate fi retrocedat vechilor proprietari.
Din Referatul nr. 871/_ al SC H. SA rezultă că terenul revendicat de apelanți a rămas în proprietatea S. ui R. și că nu a fost și nu va putea fi folosit de sucursală.
Prin întâmpinările formulate intimații pârâți M. C. -N., prin P.
, C. Local al M. ui C. -N. și S.C. H. S.A. B. ,
Sucursala "Ardeal" C. au solicitat respingerea apelului.
Analizând apelul declarat, tribunalul reține următoarele:
Obiectul cererii de chemare în judecată formulate de apelanți îl constituie rectificarea înscrierilor din CF 22647, în sensul radierii parțiale a înscrierii dreptului de proprietate al S. ui Român de sub B3-4 și reînscrierii dreptului de proprietate al foștilor proprietari, antecesorii apelanților, asupra terenului în suprafață de 484 mp, cu nr.topo. 10855/2.
Prin citația emisă pentru primul termen de judecată prima instanță a pus în vedere reclamanților să indice temeiul juridic al cererii, iar prin precizarea înregistrată la data de_ reclamanții au menționat că invocă în drept dispozițiile art.480 C.civ. și art.34 și următoarele din Decretul-Lege nr.115/1938 și din Legea nr.7/1996.
În ședința publică din_, la solicitarea instanței, reclamanții prin reprezentant au arătat că acțiunea lor nu este una în revendicare, urmată de o acțiune subsecventă de rectificare a cărții funciare, ci este o acțiune de rectificare a cărții funciare prin redeschiderea cărții funciare menționate mai
sus. De asemenea, au precizat că nu au formulat notificare pentru terenul în litigiu, în temeiul dispozițiilor Legii nr.10/2001.
Raportat la cele menționate mai sus, tribunalul constată că prima instanță și-a exercitat rolul activ și a aplicat în mod corespunzător dispozițiile art.129 alin.4 C.proc.civ., în vigoare la data formulării cererii, potrivit cărora
"cu privire la situatia de fapt si motivarea in drept pe care partile le invoca in sustinerea pretentiilor si apararilor lor, judecatorul este in drept sa le ceara acestora sa prezinte explicatii, oral sau in scris, precum si sa puna in dezbaterea lor orice imprejurari de fapt ori de drept, chiar daca nu sunt mentionate in cerere sau in intampinare";.
De asemenea, cu respectarea dispozițiilor art.129 alin.6 C.proc.civ., conform cărora "în toate cazurile, judecatorii hotarasc numai asupra obiectului cererii deduse judecatii";, prima instanță a analizat cererea reclamanților ca fiind una prin care au solicitat pe cale principală rectificarea înscrierilor de carte funciară.
T. ul consideră, la fel ca și prima instanță, că acțiunea reclamanților este inadmisibilă, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.34 din Legea nr.7/1996, potrivit cărora "orice persoanã interesatã poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciarã dacã printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitivã și irevocabilã s-a constatat cã: 1. înscrierea sau actul în temeiul cãruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; 2. dreptul înscris a fost greșit calificat; 3. nu mai sunt întrunite condițiile de existențã a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul cãruia s-a fãcut înscrierea; 4. înscrierea din cartea funciarã nu mai este în concordanțã cu situația realã actualã a imobilului";.
În acest sens, tribunalul constată că imobilul în litigiu, înscris în CF 22647 C., cu nr.topo. 10855, a fost expropriat în întregime prin Decretul nr.353/1962, de la antecesorii reclamanților, prin încheierea CF nr.2022/1974 imobilul fiind transcris în CF 27738 în favoarea S. ui Român, CF 22647 C. fiind sistată. Referitor la înscrierea efectuată prin încheierea CF nr.2022/1974, reclamanții nu au fost în măsură să se prevaleze de o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care să se fi constatat că înscrierea sau actul în temeiul căreia s-a efectuat nu ar fi fost valabile, că dreptul ar fi fost greșit calificat, că nu ar mai fi întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau că au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea, ori că înscrierea nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
În consecință, susținerile recurenților din apel privind situația juridică din prezent a terenului în litigiu nu pot fi luate în considerare, iar afirmațiile privind nefolosirea terenului în scopul exproprierii nu mai pot fi analizate, întrucât au făcut obiectul dosarului nr._ al T. ului C., în care reclamanții au solicitat restituirea terenului în litigiu, în baza dispozițiilor art. 35 din Legea nr.33/1994, cererea fiind respinsă irevocabil și cu autoritate de lucru judecat prin sentința civilă nr.25/2010 a T. ului C. .
În fine, având în vedere că formal reclamanții au invocat în drept dispozițiile art.480 C.civ., prima instanță a reținut în mod corect că, în condițiile în care aceștia nu au formulat notificare în baza dispozițiilor Legii nr.10/2001, o acțiune în revendicare ar fi inadmisibilă. Prima instanță a făcut o corectă interpretare a Deciziei în interesul legii nr.33/2008, reținând că principiul specialia generalibus derogant nu a fost înfrânt, întrucât în cauză nu se poate constata o neconcordanță între legea specială și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru toate motivele expuse mai sus, tribunalul consideră că apelul declarat de reclamanți este nefondat, urmând ca în baza art.296 C.proc.civ. să îl respingă și să păstreze sentința atacată, aceasta fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții B. H. C., V.
M., B. R. N. împotriva sentinței civile nr. 6500/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o păstrează în întregime.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE,
D. -I. T.
JUDECĂTOR,
D. T.
GREFIER,
L. M.
Red. D.T./L.M./_
Jud. fond: I. T.
| ← Decizia civilă nr. 1774/2013. Rectificare carte funciară | Decizia civilă nr. 304/2013. Rectificare carte funciară → |
|---|
