Decizia civilă nr. 118/2013. Rectificare carte funciară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 118/A/2013
Ședința publică de la 06 Martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: ANA-SS
JUDECĂTOR: D. T. GREFIER: C. -S. Ș.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelantul V. I., apelanta B.
M. M., împotriva Sentinței civile nr. 10656/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimații O. O. -V. ,
O. F., O. C., O. Z. -M., B. -O. A. -S., având ca obiect rectificare carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată faptul că la data de_ s-au depus la dosar concluzii scrise din partea apelanților.
Instanța constată faptul că mersul dezbaterilor și cuvântul părților pentru concluzii a fost consemnat în încheierea ședinței publice din data de _
, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T. UL
Prin Sentința civilă nr. 10656/2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții O. O. -V., O. F., O. C., O. Z. -
M. și B. -O. A. -S. împotriva pârâților V. Olivia decedată în timpul procesului, V. I. și B. M. M., având ca obiect rectificare de carte
funciară.
S-a stabilit linia de hotar dintre terenul aflat în proprietatea reclamanților înscris în titlul de proprietate nr.26196/907/_ tarla 51 parcela 57 în suprafață de 2.701 mp și terenul aflat în proprietatea pârâților înscris în CF 12353 F., nr. cadastral 7066 pe linia A-B, în conformitate cu varianta I din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert Mădăraș M. Traian.
Au fost obligați pârâții la efectuarea demersurilor necesare în vederea modificării planurilor de amplasament și de delimitare a corpului de proprietate, precum și a întregii documentații cadastrale care a stat la baza identificării cadastrale a parcelei de teren aflată în proprietatea pârâților, înscris în CF 12353 F., nr. cadastral 7066, în conformitate cu varianta I din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert Mădăraș M. Traian, iar în caz contrar autorizează reclamanții să efectueze aceste demersuri pe cheltuiala pârâților, inclusiv să semneze în numele pârâților orice declarații vor fi necesare în acest sens în fața O.C.P.I..
S-a respins ca nesusținut capătul nr.2 de cerere privind înscrierea în CF a dreptului de proprietate asupra imobilului teren înscris în titlul de
proprietate nr.26196/907/_ tarla 51 parcela 57 în suprafață de 2.701 mp în favoarea reclamanților.
Au fost obligați pârâții la plata în favoarea reclamanților a sumei de 1.088,8 lei reprezentând jumătate din cheltuielile de judecată - taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu de expert și compensează în întregime onorariile avocațiale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin titlul de proprietate nr. 26196/907/_ numitului O. V. V. i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe totale de teren de 1 ha și 1.789 mp, din care tarla 51 parcela 57 în suprafață de 2.701 mp este limitrofă proprietății pârâților. Prin certificatul de moștenitor nr.22/_ și certificatul de moștenitor suplimentar nr.6/_ emise de BNP Lucia M.
C. a, s-a stabilit calitatea de moștenitori ai def. O. V. V. în favoarea reclamanților. Prin titlul de proprietate nr.3347/3365/_, pârâților, în calitate de moștenitori ai def. V. I., li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 2 ha și 4.238 mp, printre care și tarlaua 51 parcela 140 în suprafață de 8.562 mp. Cu privire la această parcelă, pârâții au întocmit documentație cadastrală, fiindu-le intabulat dreptul de proprietate în CF 12353 F., nr. cad. 7066.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză de expert Mădăraș M., s-a reținut faptul că cele două imobile alăturate aflate în proprietatea părților împrocesuate se află pe latura sudică a localității F., în zona agricolă,
introdusă în intravilan, denumită "Șesul de Sus";. Totodată, s-a reținut faptul că expertul a stabilit că toate terenurile din zona în cauză au fost puse în posesie sub forma unor parcele lungi și înguste, orientate orizontal ( de la est la vest ), paralel cu șoseaua principală ( str. A. Iancu din com. F. ), aflată la nord de amplasamentele în litigiu. Cu privire la imobilele în litigiu, expertul a reținut că imobilul proprietatea pârâților a fost intabulat prin înregistrare cadastrală, acesta fiind identificat cu nr. cad. 7066, în timp ce imobilul proprietatea reclamanților, deși a format obiect al unei documentații cadastrale, aceasta a fost respinsă de la înregistrare din cauza semnalării unei suprapuneri cu imobilul înregistrat în favoarea pârâților.
Comparând măsurătorile efectuate la fața locului cu planurile fotografice ale zonei (edițiile 2004 și 2009), expertul a concluzionat că rezultă ca limitele de folosință indicate de părți și vecini la fața locului coincid delimitărilor existente în timp pentru parcelele din zonă. Prin suprapunerea situației măsurării limitelor de la fața locului pe planul înregistrărilor cadastrale ale imobilelor din zonă, expertul a constatat că imobilele de la nord de cel al reclamanților sunt înregistrate conform limitelor de folosință, iar documentația cadastrală efectuată pentru terenul reclamanților a corespuns situației semnelor de folosință existente la fața locului. În ce privește terenul pârâților, expertul a relatat că din planurile fotografice rezultă că acesta a fost folosit în comun cu terenul de la sud de acesta, cel care în prezent aparține fam. Canta. Limita sudică înregistrată cadastral pentru terenul fam. Canta corespunde limitei de folosință evidențiată pe planul fotografic ediția 2004, iar la intabularea cadastrală a terenului a fost decupată din suprafața comună cu a pârâților, porțiunea de 7.085 mp. Apoi, la înregistrarea cadastrală a pârâților, în continuarea înregistrării fam. Canta a fost detașată suprafața de 8.562 mp, fapt care a dus la depășirea conturului nordic de folosință, respectiv la
ocuparea unei porțiuni evidențiată pe planul foto 2004, ca fiind folosită de către reclamanți.
De asemenea, expertul a mai constatat că studiind configurația înregistrărilor cadastrale din zona imobilelor în litigiu apar unele diferențe în aprecierea limitelor spre drumurile de la est și vest. Cu precădere pe limita estică s-a constatat o retragere nejustificată a frontului imobilului pârâților, fapt care corelat cu înregistrările cadastrale dinspre est conduce la stabilirea unei lățimi a drumului de peste 9 m, drum care este menționat în documentele anterioare ca fiind cărare. O altă constatare făcută de expert și care rezultă din înregistrările cadastrale se referă la o anumită modificare a orientărilor parcelelor. Astfel, suprapunerea dintre imobilele părților nu se manifestă pe toată lungimea limitei dintre acestea ci doar pe partea vestică. În partea de est a rămas o porțiune care nu este inclusă nici la înregistrarea cadastrală a pârâților, nici în documentația respinsă a reclamanților. Această abatere se datorează modului de decupare a suprafețelor la înregistrarea cadastrală a parcelelor de dimensiuni mari deținute de pârâți și fam. Canta, în sensul că s- au stabilit fronturi egale la est și vest pentru crearea unor configurații regulate a imobilelor intabulate.
Cu privire la modalitatea de soluționare a prezentului litigiu, expertul a propus două variante de stabilire a liniei de hotar dintre cele două imobile limitrofe, una având la bază limitele de folosință și cea de a doua conform suprafeței existente în intervalul cuprins între înregistrările cadastrale ale vecinilor imobilelor în litigiu.
Dintre cele două variante, instanța a optat pentru prima, având la bază limitele de folosință întrucât pe de o parte toate înregistrările cadastrale din zonă s-au făcut conform folosinței, iar pe de altă parte în această variantă, imobilul pârâților scade cu doar 202 mp față de cea de a doua unde scade cu 429 mp.Pe de altă parte, s-a reținut de către instanță că o variantă care să păstreze actuala înregistrare cadastrală a pârâților ar duce la scăderea suprafeței imobilului reclamanților cu un procent de 10% față de cea înscrisă în titlu, ceea ce apare ca fiind injust, reclamanții neavând nici o culpă în efectuarea înregistrării eronate a pârâților. Astfel, în varianta I, potrivit
limitelor de folosință, expertul a luat în calcul faptul că de la limita reclamanților spre nord ( nr. cad. 5771 - C. ) până la limita de folosință indicată spre sud, spre pârâți, se regăsește o suprafață de 2.701 mp, identică cele înscrise în titlul de proprietate și identică celei rezultate din poziția punctelor măsurate în lucrarea cadastrală a reclamanților, respinsă de OCPI C.
. Astfel, stabilind poziția reclamanților conform folosinței și documentației cadastrale ale acestora, pentru imobilul pârâților se regăsește o suprafață de
8.360 mp până la limita cu nr. cad. 4672 - fam Canta.
Linia de mejdie propusă în varianta I este linia dreaptă cuprinsă între punctele A-B prezentată pe planul de situație a variantei, respectiv limita sudică a parcelei din documentația cadastrală depusă de reclamanți la OCPI C.
. Referitor la solicitarea reclamanților de a fi obligați pârâții la efectuarea demersurilor necesare în vederea modificării planurilor de amplasament și de delimitare a corpului de proprietate, precum și a întregii documentații cadastrale care a stat la baza identificării cadastrale a parcelei de teren aflată în proprietatea pârâților, înscris în CF 12353 F., nr. cadastral 7066, iar în caz contrar autorizează reclamanții să efectueze aceste demersuri pe cheltuiala pârâților, inclusiv să semneze în numele pârâților orice declarații vor fi necesare în acest sens în fața O.C.P.I.C., instanța a reținut că art.5802
C.proc.civ. se referă la faza de punere în executare a unui titlu executoriu prin care s-a stabilit în sarcina debitorului o obligație de a face.
Ori, în practica judiciară s-au pronunțat soluții prin care s-a stabilit în sarcina pârâtului debitor al obligației de a face, fiind însă autorizat reclamantul la efectuarea aceste obligații în cazul în care se refuză acest lucru. Prin urmare, în opinia instanței, această solicitare a reclamanților nu este pe de o parte inadmisibilă, iar pe de altă parte, se justifică, având în vedere că finalitatea urmărită prin promovarea prezentului proces este aceea de a se înscrie în cartea funciară, ori în situația în care pârâții nu-și corelează documentația cadastrală și implicit înscrierea în cartea funciară, reclamanții se vor găsi din nou în situația de a li se respinge documentația de înscriere.
În ce privește solicitarea reclamanților făcută prin concluziile scrise depuse în sensul de a se dispune rectificarea înscrierii în Foaia A de avere din CF 12353 F., nr. cad. 7066, în sensul rectificării suprafeței de teren înscrisă de la cea de 8.562 mp la cea reală de 8.360 mp, conform variantei I din raportul de expertiză, instanța a reținut că ,deși în linii mari o astfel de solicitare a fost formulată prin cererea introductivă de instanță, în sensul redat mai sus, singura solicitare a fost făcută prin concluziile scrise, motiv pentru care nu s-a pronunțat pe această solicitare întrucât orice cerere se face în contradictoriu cu cealaltă parte, în scris, urmând a fi pusă în discuția părților. Cu privire la renunțarea reclamanților la cel de a doilea petit din acțiune privind înscrierea în CF a dreptului de proprietate asupra imobilului teren înscris în titlul de proprietate nr.26196/907/_ tarla 51 parcela 57 în suprafață de 2.701 mp în favoarea reclamanților, instanța a reținut că la termenul de judecată din data de_ reprezentanta reclamanților a solicitat a se lua act de renunțarea la judecarea acestui petit, fără însă ca reclamanții să fie prezenți personal și fără a depune la dosar o cerere scrisă semnată de aceștia, motiv pentru care nu a luat act de renunțarea la judecată în temeiul art.246 C.proc.civ.
S-a mai reținut de către prima instanță că la data de_, s-a depus la dosar certificatul de deces al pârâtei V. Olivia, succesorii acesteia fiind potrivit actelor de stare civilă depuse în copie la dosar pârâții V. I. și B. M.
M. ca descendenți de grad I. Raportat la cele mai sus reținute, instanța a găsit că acțiunea civilă este întemeiată doar în parte, admițând-o în această măsură.
Fiind în culpă procesuală, în baza art.274-276 C.proc.civ. a obligat pârâții la plata în favoarea reclamanților la plata sumei de 1.088,8 lei reprezentând jumătate din cheltuielile de judecată - taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu de expert și compensează în întregime onorariile avocațiale.
Împotriva acestei hotărâri pârâții V. I. și B. M. M. au promovat recurs,
solicitând admiterea recursului și pe cale de consecința: in principal casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria
-N., iar în subsidiar respingerea acțiunii formulate de către reclamanți ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În motivele cererii s-a arătat că sentința de fond ca fiind nelegală și netemeinică raportat la următoarele considerente:
Este real ca reclamanții nu au investit instanța decât în cuprinsul concluziilor scrise cu cererea de rectificare CF sub aspectul suprafeței de teren înscrise în CF nr. 12353 F., sens în care în mod corect instanța nu s-a pronunțat asupra aceștia, însă reclamanții prin petitul nr.l din acțiune au
solicitat rectificarea CF nr.l2353 F. sub aspectul restabilirii situației anterioare de CF echivalând cu radierea înscrierilor făcute în favoarea recurenților pârâți, cerere cu care instanța a fost investită, la care au răspuns în cuprinsul întâmpinării, solicitând respingerea acesteia ca inadmisibilă și cu privire la care instanța nu sa pronunțat prin hotărâre.
În acest sens apreciază ca sunt incidente in speța prevederile disp.art.312 al.6/1 c.pr.civ. impunându-se casarea cu trimitere spre rejudecare față de faptul că instanța nu a intrat în cercetarea fondului cu privire la acest petit, iar în subsidiar rejudecarea și respingerea cererii.
Cu privire la cererea întemeiată pe disp.art.35/1 ,53 si 64 al.2 din legea nr.771996 de obligare a pârâților la efectuarea demersurilor necesare in vederea modificării planurilor de amplasament si de delimitare a corpului de proprietate sus identificat sau, în caz contrar să fie autorizați reclamanții să efectueze aceste demersuri pe cheltuiala paraților, sunt incidente disp.art.304 pct.6 si 9 c.pr.civ. Astfel, reclamanții nu au solicitat instanței să fie autorizați să semneze în numele pârâților orice declarații vor fi necesare în fața OCPI, sens în care instanța a acordat prin hotărâre mai mult decât ceea ce s-a cerut prin acțiune, situație care atrage incidența disp.art.304 pct.6 c.pr.civ. Hotărârea instanței are ca temei legal prevederile disp.art. 1075 si urm.c.civ. care reglementează obligația de a face, avându-se în vedere probabil textul art.1077 c.civ: "nefiind îndeplinita obligația de a face, creditorul poate asemenea să fie autorizat de a o aduce el la îndeplinire, cu cheltuiala debitorului."Din aceasta perspectivă hotărârea instanței de fond este data cu aplicarea greșita a legii, atrăgând incidența disp.art.304 pct.9 c.pr.civ. din următoarele motive:
pârâții nu au cu reclamanții nici un fel de raport obligațional în temeiul căruia sa își fi asumat o obligație de a face, solicitarea reclamanților urmărind ca finalitate obligarea lor la radierea unui drept real - dreptul de proprietate, înscris în cartea funciară.
Conform prevederilor disp.art.19 si 59 din legea nr.7/1996 si ale Ordinului nr.634/2006 pentru întocmirea documentației cadastrale este necesară întocmirea de către o persoană autorizată a unui proces-verbal de vecinătate act pentru a cărui întocmire este necesar acordul proprietarului învecinat.
Nu s-a constatat în nici o modalitate prevăzută de lege stingerea dreptului de proprietate asupra imobilului teren înscris in CF nr. 12353 F., împrejurare care să atragă posibilitatea radierii, simpla stabilire a mejdiei dintre proprietăți neavând drept consecința juridică radierea dreptului pârâților.
Hotărârea instanței de fond este nelegală și în privința soluției de admitere a cererii reclamanților de stabilire a liniei de hotar între proprietăți. Potrivit disp.art.584 c.civ.: "orice proprietar poate îndatora pe vecinul sau la grănițuirea proprietății lipite de a sa...". Aceasta acțiune este reglementată de lege cu scopul reconstituirii hotarului real dintre două fonduri aparținând unor proprietari diferiți.
Problema litigioasă în speța dedusă judecații nu este însă limita de hotar între proprietatea pârâților și proprietatea reclamanților în materializarea acesteia pe teren, ci imposibilitatea înregistrării la OCPI a documentației cadastrale întocmită de către reclamanți ca efect al suprapunerii parțiale scriptice a cadastrării întocmite în favoarea lor cu documentația cadastrală
înscrisă în CF în favoarea recurenților.
Soluția instanței se bazează, pe o interpretare eronată a concluziilor raportului de expertiză tehnică ce stabilește că în prima variantă pârâții ocupă o suprafața de 445 din terenul stabilit ca aparținând reclamanților iar în a doua variantă parații ocupă o suprafața de 429 mp din terenul stabilit ca aparținând reclamanților. In prima varianta parații vor deține o suprafața mai redusa cu 202 mp decât suprafața din titlu iar in a doua varianta o suprafața mai redusa cu 151 mp decât suprafața din titlu, diferențele fata de valorile care apar ca fiind ale suprafețelor ocupate rezultând din alinierea frontului parcelelor la est.
Hotărârea instanței este pronunțată pe baza unei insuficiente cercetări a fondului cauzei raportat la împrejurarea că singura probă avută în vedere la pronunțare a fost expertiza întocmită în cauză de către ing.exp.Madaras M. Traian ale cărei concluzii nu sunt riguros fundamentate.
Astfel, expertul stabilește ca parcelele au o lungime mai scăzuta cu 10 ml in raport cu cele proiectate pe planurile de punere in posesie, stabilind ca lungime a parcelei reclamanților 365,01 m in raport cu cea de 375 m din planul de punere in posesie ceea ce implica in mod evident o diminuare a suprafeței totale a parcelei proprietatea acestora. Cu toate acestea, in varianta nr.l propune si instanța aproba ca terenul reclamanților să rămână la suprafața de 2701 mp pentru care s-a emis titlul de proprietate si pe cale de consecința impune retragerea limitelor proprietății pârâților.
Conform planșelor de punere în posesie și a planșelor topo parcelele au cu totul alt amplasament în teren decât cel stabilit conform folosinței și avut in vedere la pronunțarea hotărârii, fără ca din cuprinsul expertizei să rezulte vreo argumentare motivată a acestui fapt. Expertul concluzionează faptul că în partea de est:"a rămas o porțiune care nu este inclusa in înregistrarea cadastrala a paraților si nici in documentația respinsa a reclamanților". O atare constatare conduce la concluzia ca nici amplasamentul reclamanților nu este corect stabilit conform punerii in posesie si limitelor de proprietate astfel ca amplasamentul propus in aceste condiții nu poate fi avut in vedere la stabilirea liniei de hotar cu consecința diminuării suprafeței de teren proprietatea recurenților.
Apreciază apelanții că raportul de expertiză are un caracter lacunar și nu poate servi ca temei pentru o hotărâre de admitere a acțiunii, cată vreme nu au fost corect identificate suprafețele raportat la planurile de punere in posesie care ai stat la baza emiterii titlurilor de proprietate, nu au fost corect măsurate suprafețele in litigiu, nu s-a stabilit daca suprafețele incluse in titlul de proprietate al recurenților si in cel al reclamanților se regăsesc in materialitatea lor pe teren si nu s-a stabilit cu argumente reale o linie de hotar care sa respecte dreptul de proprietate al tuturor pârtilor. Singurul criteriu avut în vedere de către expert a fost folosința parcelelor, fără însă a se verifica în concret dacă pârâții ocupau o suprafață mai mare decât cea care a fost reconstituita prin titlul de proprietate și fără a se identifica parcelele din punct de vedere al numerelor topo în condițiile în care la data promovării acțiunii aveau regim de terenuri intravilane.
Prin întâmpinarea formulată de intimații O. O. -V., O.
F., O. C., O. Z. -M. și B. -O. A. S.
, s-a solicitat respingerea apelului formulat de pârâții B. M. M. și V. I. ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, T. ul reține următoarele:
Cu privire la primul motiv ce vizează nepronunțarea primei instanțe asupra petitului de rectificare CF și excepției de inadmisibilitate a acestei cereri invocată prin întâmpinare,tribunalul apreciază că acest motiv este inadmisibil. Potrivit dispozițiilor art.2812Cod de procedură civilă, dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara apel sau recurs împotriva acelei hotărâri. Prin urmare, legiuitorul a pus la dispoziția părții o cale de atac specială și unică cu privire la cererile pentru care instanța a omis să se pronunțe. În lipsa investirii primei instanțe cu o cerere de completare a hotărârii, formularea direct în apel a unui motiv în acest sens este inadmisibil.
În ceea ce privește obligația de a face cu care a fost investită prima instanță și care viza demersurile necesare în vederea modificării planurilor de amplasament și delimitare a corpului de proprietate și a documentației
cadastrale și cu privire la care se susține că instanța a dat mai mult decât s-a cerut și că sub acest aspect hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, apelul este nefondat. Prin cererea de chemare în judecată precizată - fila 29- reclamanții au solicitat obligarea pârâților să efectueze demersurile necesare în vederea modificării planurilor de amplasament și delimitare a corpului de proprietate, care stau la baza identificării parcelei de teren în suprafață de 8562 mp, proprietatea pârâților, în caz contra să autorizeze reclamanții să efectueze aceste demersuri pe cheltuiala pârâților. Prin soluția pronunțată, prima instanță a respectat limitele sesizării, contrar susținerilor apelanților.
Procedura de înscriere a unui drept de proprietate în cartea funciară este reglementată de dispozițiile art.19 și 59 din Legea nr.7/1996 și are la bază o documentație cadastrală care se întocmește conform dispozițiilor Ordinului 634/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale. Prin urmare, înscrierea în cartea
funciară a unui drept de proprietate presupune îndeplinirea anumitor obligații și semnarea unor acte de către cel care solicită înscrierea. Ori în speță, reclamanții au pornit de la faptul că documentația cadastrală care a stat a baza înscrierii în CF a dreptului de proprietate al pârâților V. a fost greșită, ori modificarea unei asemenea documentații și înscrierea în cartea funciară presupune din nou urmarea procedurii prevăzute de actul normativ anterior menționat. În situația în care pârâții nu a efectua aceste demersuri, s-ar crea în sarcina reclamanților o sarcină exorbitantă în sensul de a demara un nou proces pentru a putea pune în executare hotărârea judecătorească.
Faptul că prin hotărârea judecătorească prima instanță a dispus ca reclamanții să semneze în numele pârâților orice declarații nu reprezintă o depășire a obiectului cererii, ci cel mult o explicitare.
Nu este întemeiat nici motivul constând în aplicarea greșită a legii. Acțiunea reclamanților a pornit, așa cum s-a menționat anterior de la faptul că la momentul înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâților obținut în baza Legii nr.18/1991 documentația cadastrală nu a fost corect
întocmită. Acest fapt a dus la imposibilitatea reclamanților de a-și înscrie în cartea funciară dreptul de proprietate asupra terenului, dobândit tot în baza Legii nr.18/1991. Practic, prin acțiunea reclamanților se urmărește îndreptarea, corectarea unor erori strecurate în documentația cadastrală a pârâților, fără ca prin acesta să se conteste dreptul de proprietate al pârâților sau să se solicite, așa cum greșit susțin reclamanții radierea dreptului lor de
proprietate. Consecința hotărârii primei instanțe este întocmirea unei documentații corecte, documentație care să fie operată în CF.
Pentru ca pârâții să fie obligați la efectuarea acestor demersuri nu este necesar existența între părți a unui raport obligațional anterior. Urmare a constatării greșelilor din documentația de intabulare a pârâților s-a născut în sarcina acestora și în favoarea reclamanților obligația de a efectua demersurile necesare pentru remedierea situației. Obligația de a face a fost corect stabilită de către prima instanță .
În ceea ce privește motivul ce vizează modul de stabilire a liniei despărțitoare dintre proprietățile părților, apelul este nefondat.
La stabilirea mejdiei dintre proprietăți expertul a ținut cont de modul de punere în posesie la Legea nr.18/1991 ambele părți fiind puse în posesie cu aceeași ocazie. Prin urmare, are prioritate punerea în posesie, neavând relevanță suprafața din titlu sau cea folosită. În ceea ce privește documentația topografică, o asemenea lucrare se întocmește la solicitarea părții care dorește să-și înscriere în F dreptul de proprietate, ori acesta din urmă, la rândul ei trebuie efectuată tot ținând cont de punerile în posesie.
Din declarația martorei C. F. M., care a fost pusă în posesie la aceeași dată cu părțile pe o parcelă învecinată cu cea a părților, reiese că la momentul punerii în posesie nu s-a întocmit un plan de punere în posesie sau vreo schiță. Mai reiese că limita de proprietate dintre V. și O. a constituit-o o linie dreaptă, că toate parcelele puse în posesie au fost dreptunghiulare și au avut ca și laturi linii drepte, exceptând partea de la drum unde lungimea celor două laturi prezenta mici diferențe deoarece drumul nu era drept. După punerea în posesie terenurile au fost lucrate 6-7 ani cu respectarea limitelor de proprietate, după care pe unele a început construirea de blocuri și nu au mai fost lucrate.
Martorul Selegean I., fiul unuia dintre proprietarii puși în posesie, vecini de parcelă cu martora C., a declarat că nu a fost prezent la punerea în posesie, părinții săi fiind puși în posesie cu o parcelă în suprafață 2900 mp, că lățimea parcelelor familiilor O., C., Sălăjan era aceeași pe toată lungimea parcelei. Familia O. a lucrat parcela cu formă regulată cu care a fost pusă în posesie.
Aceste declarații ale martorilor se coroborează cu concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul Madaraș M. reiese că terenurile din zonă au fost puse în posesie sub forma unor parcele lungi și înguste, orientate orizontal, paralele cu șoseaua principală . După anul 1990 zona a fost cultivată de către persoanele beneficiare, iar la fața locului și în planurile fotografice ale zonei se disting limitele culturilor agricole individuale ca limite dintre parcelele din tarla. La fel se disting și drumurile care încadrează drumurile de la este la vest. Imobilele de la nord de cel al reclamanților O. sunt înregistrate conform limitelor de folosință, iar documentația efectuată pentru terenul reclamanților corespunde situației semnelor de folosință existente la fața locului. În ceea ce privește parcela pârâților, folosită în comun cu a familiei Canta, limita sudică înregistrată cadastral pentru terenul Canta corespunde limitei de folosință evidențiată în planul fotografic din anul 2004. La înregistrarea cadastrală a pârâților, în continuarea înregistrării numiților Canta s-a produs o depășire a conturului nordic de folosință, respectiv la ocuparea unei porțiuni evidențiată pe planul foto 2004 ca fiind folosită de reclamanții O. . Practic s-au depășit limitele punerii în posesie pe o porțiune limitrofă cu a reclamanților.
În consecință granița dintre cele două proprietăți a avut la bază folosința faptică a terenului, folosință determinată de limitele punerii în posesie, confirmate de depozițiile martorilor și planșele foto ale folosinței parcelelor. De altfel, însăși martorii propuși de către apelanți au confirmat concluziile raportului de expertiză cu privire la modul de punere în posesie, la dimensiunile și formele parcelelor puse în posesie la folosința faptică a parcelelor, aprecierile despre caracterul lacunar al expertizei fiind nefondate. Prima instanță a cercetat în mod temeinic fondul cauzei,
Raportat la considerentele mai sus invocate, tribunalul apreciază că susținerile apelanților sunt neîntemeiate astfel că în temeiul art.296 Cod de procedură civilă va respinge ca nefondat apelul și va menține în întregime sentința apelată.
În temeiul art.274 Cod de procedură civilă va obliga apelanții, aflați în culpă procesuală să plătească intimaților suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de V. I., B. M. M., împotriva Sentinței civile nr. 10656/2012 pronunțată la data de_ în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o păstrează în întregime.
Obligă apelanții, în solidar, să plătească intimatului O. O. V.
suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 06 Martie 2013.
Președinte, Ana-SS
Judecător,
D. T.
Grefier,
C. -S. Ș.
Red.dact.S.S./C.Ț.
9 ex/_
Jud.fond. R. E. G.
| ← Decizia civilă nr. 1071/2013. Rectificare carte funciară | Decizia civilă nr. 119/2013. Rectificare carte funciară → |
|---|
