Decizia civilă nr. 136/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 136/A/2013
Ședința publică de la 19 Martie 2013 Completul compus din: PREȘEDINTE A. -F. D.
Judecător O. -C. T. Grefier L. C.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de apelanții H. I., H. E. E. împotriva Sentinței civile nr. 17259/2012 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat S. "A. P. " S., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul apelanților reclamanți H. I., H. E. E., avocat P. M. și reprezentantul intimatei, avocat dan Stegăroiu, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, tribunalul dispune a se comunica faptul că apelul este declarat în termen, este comunicat, motivat și legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei.
T. ul constată că la data de_ s-a depus la dosar prin registratură întâmpinare din partea intimatei din care un exemplar se comunică cu reprezentantul apelanților.
Reprezentantul apelanților solicită amânarea cauzei și acordarea unui termen de judecată scurt pentru a studia întâmpinarea.
Reprezentantul intimatei arată că nu se opune amânării cauzei.
T. ul apreciază că primează punerea în discuție a excepției necompetenței materiale a T. ului C. -Secția civilă raportat la obiectul cauzei în care o parte este societate comercială.
Reprezentantul apelanților arată că lasă la aprecierea instanței. Reprezentantul intimatei arată că competența soluționării cauzei aparține T.
ului C. -Secția civilă și nu T. ului Specializat C. . Arată că și în alte litigii cu această societate comercială a susținut că soluționarea dosarului ar fi de competența T. ului C. .
T. ul reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 17259 din 13 septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții H. I. și H. E. E. în contradictoriu cu SC A. P. SRL și au fost obligați reclamanții să plătească în solidar pârâtei 4712 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Instanța de fond, procedând la analizarea cauzei din perspectiva condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale, respectiv: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, culpa autorului faptei ilicite, a reținut că:
Prin Sentința civilă nr. 1575/_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ului C. s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții H. I. și H. E. în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C. -N., ADORJAN E. și ADORJAN ENIKO, dispunându-se anularea autorizației de construire nr. 1193/_ emisă de Primarul Municipiului C. -N. în favoarea beneficiarelor Adorjan E. și Adorjan Eniko (filele 8, 9).
S-a reținut că potrivit raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză configurația clădirii, distanța față de limitele laterale și coeficientul de utilizare a terenului din proiectul de autorizare a lucrărilor nu respectă prevederile din certificatul de urbanism, intrând sub incidența dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 50/1991. De asemenea s-a mai reținut faptul că imobilul construcție ce urma a fi edificat este prin înălțimea și volumetria sa în contradicție cu imobilele din jur intrând sub incidența dispozițiilor art. 32 alin. 2 din HG nr. 525/2006.
Prin Decizia civilă nr. 106/2009 a Curții de Apel C. s-au respins recursurile declarate de pârâții Primarul Municipiului C. -N., Adorjan E. și Adorjan Eniko împotriva Sentinței civile nr. 1575/_ pronunțată în Dosarul civil nr._ al
T. ului C., care a fost menținută în întregime, astfel că începând cu data de 14 ianuarie 2009 această sentință a devenit irevocabilă.
Prin sentința civilă nr. 1818/_ pronunțată în dosarul nr._ al J. i C. -N. s-a admis acțiunea formulată de reclamanții H. I. și H. E., în contradictoriu cu pârâții Adorjan E. și Adorjan Eniko, SC A. P. SRL și Municipiul C. -N. prin Primar, care au fost obligați, în solidar, să procedeze la demolarea imobilului situat în C. -N., str. Artelor, nr. 27, înscris în CF nr. 14690, sub nr. top. 4247, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, iar în caz contrar au fost autorizați reclamanții să procedeze la demolarea construcției, pe cheltuiala pârâților.
Această instanță a reținut că la data de 10 septembrie 2007, numitele Adorjan E. și Adorjan Eniko au înstrăinat imobilul construcție edificat în temeiul autorizației de construire nr. 1193/_ emisă de Primarul Municipiului C. -N.
, situat în C. -N., str. Artelor, nr. 27, înscris în CF nr. 14690 C. -N. sub nr. top. 4247 în favoarea pârâtei SC A. P. SRL prin contractul de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 2201 de către Biroul notarilor Publici Asociați "S.V. Budușan";. S-a mai reținut că autorizația de construire a fost anulată printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, astfel că din punct de vedere juridic aceasta nu a existat niciodată. Faptul că Adorjan E. și Adorjan Eniko au continuat edificarea construcției pe care au finalizat-o și pe care în fapt au înstrăinat-o ulterior pârâtei SC A. P. SRL, nu este de natură a acoperii această nulitate. Apelul împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia civilă nr. 548/A/_ pronunțată de Tribunalul Cluj (filele 10-18).
Recursul formulat împotriva acestei hotărâri a fost admis prin decizia civilă nr. 539/R/2011 a Curții de Apel C., care, rejudecând, a admis apelul împotriva sentinței civilă nr. 1818/2009 a J. i C. -N. și care a fost schimbată, în parte, respectiv s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților
I. și E., motiv pentru care acțiunea acestora în contradictoriu cu SC A. P. SRL a fost respinsă, menținându-se restul dispozițiilor (f. 19-31).
In prezentul dosar, instanța a reținut că a intrat în puterea de lucru judecat împrejurarea că autorizația de construire nr. 1193/_, transmisă reclamantei prin contractul de vânzare - cumpărare asupra terenului și-a păstrat valabilitatea, în condițiile înscrierii în cartea funciară a modificărilor intervenite cu privire la drepturile reale imobiliare, condiție realizată de către pârâtă (fila 21 alineatele 5 și urm. din decizia civilă 539/R/2011).
Prin urmare, instanța va reține că pârâta a edificat construcția situată în C.
-N. str. Artelor nr. 27 în baza unei autorizații de construire valabile, astfel că în acest context nu există fapta ilicită afirmată de reclamanți.
Reclamanții nu au susținut nerespectarea autorizației de construire ci au susținut inexistența acestei autorizații ca reprezentând fapta ilicită prejudiciabilă și
au afirmat că ";fapta ilicită este constatată prin sentința civilă nr. 1575/2008 a T. ului C. ";.
Aspectele invocate de reclamanți și legate de proiectul de construcție și CUT (coeficientul de utilizare al terenului) sunt chestiuni legate de eliberarea autorizației de construire și nu de respectarea acesteia.
Problema ridicării construcției cu sau fără autorizație valabilă a fost tranșată de Curtea de Apel C. în decizia amintită, în care se arată că pârâta nu poate fi obligată la demolarea unei construcții numai pe motiv ca autorizația, în baza căreia a fost edificată construcția, a fost anulată prin sentința civilă nr. 1575/2008, care nu îi este opozabilă.
Instanța a mai reține că reclamanții - cărora le revenea sarcina probei în condițiile art. 1169 Cod civil, nu au dovedit vreo faptă ilicită rezultată din edificarea construcției pe str. Artelor nr. 27. Așa cum au indicat reclamanții și la termenul din_ nemulțumirea lor în legătură cu imobilul vecin proprietatea pârâtei nu privește raporturile de vecinătate, ci ";prejudiciul produs prin ridicarea unui imobil fără autorizație de construire";.
Deși inițial reclamanții au susținut și încălcarea servituții de vedere prin deschiderea a 10 ferestre și uși spre proprietatea reclamanților și prin edificarea propriu zisă a construcției, nu au dovedit încălcarea acestei servituți.
Din cercetarea la fața locului și fotografiile depuse la dosar rezultă că există deschideri directe spre imobilul vecin ce aparține reclamanților, însă nu rezultă că prin aceste deschideri s-ar fi încălcat vreo servitute de vedere.(filele 59-62, 77-83, 90-97).
Textul art. 611-613 cod civil limitează exercițiul dreptului de proprietate prin obligarea proprietarilor fondurilor limitrofe de a nu deschide ferestre, balcoane ș.a. la o distanță mai mică de 1,90 ml, dacă vederea este directă asupra fondului vecin sau de 0,60 ml, când vederea este oblică asupra acestuia. In sepță este vorba despre vedere directă asupra fondului vecin, însă, așa cum rezultă din probele de la dosar, în contextul în care reclamanții nu au solicitat și proba cu expertiza tehnică, distanța dintre deschiderile imobilului construcție proprietatea pârâtei și proprietățile reclamanților este chiar mai mare de 1, 90 ml.
Pe de altă parte, așa cum s-a arătat și în practica judiciară (e.g. I. -Sectia civila si de proprietate intelectuala-Decizia nr. 2172/18 martie 2005), textele Codului civil înainte menționate, limitează exercițiul dreptului de proprietate în cazul vederii directe asupra fondului vecin, dar, concomitent, ele recunosc, neîngrădit, existența servituții de lumină.
Limitarea, în sensul arătat, a exercițiului dreptului de proprietate și, corelativ, recunoașterea existenței unei servituții de lumină, au un caracter reciproc, în sarcina și, respectiv beneficiul, tuturor proprietarilor unor fonduri limitrofe.
In acest context, demersul reclamanților tinde să valideze, judiciar, doar obligația (îngrădirea) impusă de art. 611-613 C. civ. și să înlăture beneficiul servituții de lumină (prin demolarea construcției), ceea ce este contrar finalității drepturilor prevăzute de aceste texte de lege și, ca atare, inadmisibil.
Exercițiul dreptului de proprietate privata, ca drept subiectiv civil absolut, exclusiv si perpetuu, este supus unor limite materiale sau juridice într-un mod care sa concilieze interesul particular al proprietarului cu cel general sau cu interesele altor particulari.
În speță nu s-a dovedit întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale, respectiv restrângerea atributelor dreptului de proprietate al reclamanților prin vreo faptă culpabilă a pârâtei, motiv pentru care acțiunea a fost respinsă.
Văzând disp. art. 274 Cod procedură civilă și raportat la principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, reclamanții, căzuți în pretenții au fost obligați să plătească pârâtei 4712 lei cheltuieli de judecată, constând în onorariul avocatului, conform inscrisurilor de la f. 125, 126.
Împotriva sentinței examinate au promovat apel reclamanții (f.4)
solicitând desființarea sentinței atacate cu consecința admiterii acțiunii promovate.
Analizând excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, prin prisma dispozițiilor legale incidente, tribunalul, o va admite pentru următoarele considerente:
Acțiunea promovată are ca obiect obligarea pârâtei SC A. P. SRL la demolarea construcției edificate fără autorizație în C. -N., str. Artelor nr. 27, iar în caz de refuz autorizarea reclamanților de a demola construcția pe cheltuiala pârâtei, cu cheltuieli de judecată.
În drept, reclamanții s-au prevalat de disp. art. 588 și urm. și 998-999 c.civ., invocând răspunderea civilă delictuală.
În atare situație, tribunalul în baza art. 228 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod civil, apreciază că prezenta cauză este de competența T. ului Specializat, vizând răspunderea civilă delictuală a unui profesionist, așa cum este definit în art.3 alin.2 din Noul Cod civil, cauzele de o asemenea natură căzând în competența acestei instanțe, așa cum de altfel s-a statuat în literatura de specialitate anterior, pornindu-se de la aplicarea art.4 din vechiul Cod comercial care instituia prezumția de comercialitate pentru toate obligațiile comerciantului, nu numai pentru cele contractuale ci și pentru cele derivând din fapte licite, dar și din săvârșirea unor fapte ilicite.
Față de cele ce preced, tribunalul va admite excepția necompetenței materiale, potrivit art.159 pct.2 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a T. ului C. .
Declină competența de soluționare a apelului declarat de reclamanții H. I.
, H. E. E. împotriva Sentinței civile nr. 17259/2012 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., în favoarea T. ului Specializat C.
.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Martie 2013.
Președinte,
-F. D.
Judecător,
O. -C. T.
Grefier,
L. C.
L.C. 20 Martie 2013 OT/G.P. 21 Martie 2013
Judecător fond D. C. -Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Sentința civilă nr. 583/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 938/2013. Obligatie de a face → |
|---|
